Awakened Past

Subiect: Awakened Past Mar 04 Oct 2011, 19:38

Awakened Past

~Capitolul 1 ~ I do... not!~

Iti poti imagina senzatia groaznica pe care o ai atunci cand simti ca viata ta se ruineaza? Atunci cand peretii de sticla pe care i-ai construit in jurul inimii si al sufletului tau, tocmai pentru a nu te rani nimeni si nimic, se prabusesc? Atunci cand totul pare intr-o cadere libera si esti sigur ca impactul este iminent? Atunci cand ai impresia ca nu exista nicio portita de scapare si esti incercuit din toate partile, fara posibilitatea de a evada? Fara sa poti sa ripostezi in vreun fel... Sa te simti neputincios si acest sentiment sa te omoare, incet, incet? Sa-ti patrunda in fiinta si sa inceapa sa te ucida, ca veninul unei vipere... De ce unele fiinte trebuie sa sufere, doar ca sa satisfaca dorinta altora? De ce oamenii simt nevoia sa-i chinuie pe altii...?

- Esti un nimic! Ma auzi, nemernico?! Un nimic! Ai putea pieri azi de pe fata pamantului si nimeni nu ti-ar simti lipsa!

Barbatul rostea cuvintele cu atata cu ura, incat o simteam. Simteam cum imi vibreaza trupul, incercand sa scape din stransoarea in care ma tinea el. Mi-am inchis ochii, incercand sa-mi imaginez ca sunt in alta parte, ca sunt libera. Insa linistea mea a fost intrerupta de o durere puternica. Obrazul meu drept incepu imediat sa ma usture. M-am dat in spate, cu siroaie de lacrimi scurgandu-se pe obrajii mei foarte palizi. Parca erau doua cascade care nu secau niciodata. In incercarea de a ma indeparta de el, m-am impiedicat si am cazut. Cu un ras harait, barbatul se napusti iar spre mine, in timp ce eu incercam sa ma strecor disperata pe langa el.

- Unde te duci, ticaloaso?! urla acesta, apucandu-ma si azvarlindu-ma in perete.

Un geamat scurt s-a auzit cand am facut contact cu suprafata dura din spatele meu. El imi mai arunca o privire plina de dezgust, inainte sa darame masa pe care o aranjasem cu cateva minute in urma si sa iasa pe usa, trantind-o violent. M-am ghemuit si mai tare in locul in care ma aflam si am inceput sa tremur. Am stat acolo cateva ore, plangand. Dupa ceva timp, mi-am sters mecanic lacrimile si m-am ridicat. Am strans dezastrul pe care il facuse, tinand capul aplecat.

Tocmai cand trebuia sa pun si ultima farfurie in dulap, am luat-o razna. Nu mai suportam, nu mai vroiam sa traiesc cu tiranul acela! Vroiam sa fiu libera, vroiam sa ma bucur de viata, sa ies din cochilia mea si sa traiesc cu adevarat. Am aruncat cercul de portelan catre usa de la bucatarie. Farfuria s-a facut tandari, provocand un sunet ragusit si puternic, care parca m-a trezit din transa in care ma aflam. Mi-am privit chipul in oglinda de pe hol. Mi-am privit parul rebel, care imi cadea ondulat pana la mijloc, ochii verzi, stralucitori, treziti la viata de revelatia pe care tocmai o avusesem si buzele subtiri, care tocmai se arcuisera intr-un zambet sadic.

Mi-am intors brusc privirea. Stiam unde isi tinea pistolul. Ii descoperisem ascunzatoarea toamna trecuta, cand un lup cenusiu daduse tarcoale casei. Hotarata, m-am indreptat spre dormitorul lui. Am deschis sertarul dulapului din colt si am atins de cateva ori revolverul, inainte sa-l insfac dintr-o miscare furioasa. M-am intors in bucatarie si m-am asezat incet pe un scaun, la masa.

Mi-am sprijinit capul in maini, leganandu-ma incet in spate si in fata. Am meditat un moment la fapta pe care aveam de gand s-o savarsesc. Am inceput sa rad, deschizandu-mi brusc ochii. Pentru o clipa, am avut indoieli. Am vrut sa duc pistolul la loc, intrebandu-ma ce faceam eu, de fapt? Nu puteam omori pe nimeni... Nu, cu siguranta nu eram o criminala. Mi-am scuturat insistent capul, incercand sa-mi scot ideile ucigase din minte. Insa amintiri mai vechi, pe jumatate incetosate, m-au facut sa ma gandesc mai bine. M-am ridicat si am inceput sa ma plimb.

Deodata, usa s-a deschis cu un scartait prelung si el a intrat in casa. S-a uitat la mine un moment, inainte sa se apropie. Mi-am ridicat incet privirea catre el, zambind vesel. Era ceva in expresia fericita a fetei mele care l-a speriat. Puteam sa-i citesc teroarea in ochi, care s-a intetit brusc atunci cand am atintit pistolul catre inima lui. Inima aceea neagra si plina de ura care ma chinuise atata amar de vreme... S-a calmat imediat cand mana mea a inceput sa tremure. Nu ma credea in stare sa omor, deci? Mi-am incordat degetele lungi, apucand mai bine revolverul.

- Sa stii ca n-o sa-ti duc lipsa... i-am intors cuvintele, inca zambind.

In secunda urmatoare, zgomotul unei impuscaturi a spart linistea noptii de vara si mirosul de sange s-a raspandit in aer.

Dupa cum vedeti, dragi cititori, am inceput un nou fic. Sper sa va placa si sa-l cititi cu placere! Astept parerile si criticile voastre. Va pup! kiss

Subiect: Re: Awakened Past Mar 04 Oct 2011, 19:47

Off` ce fic frumos:x si interesant`:)
Is curioasa cum evolueaza ideea, deci..astept nextu`:)

Subiect: Re: Awakened Past Mar 04 Oct 2011, 19:56

Mama lu' tata lu' bunica!!!

Deci eu vreauuu nextul urgent, clar? (D) :)))
Fii antena ca te mananca rama daca nu il aduci cat de curand... :x

Imi placee!!! Imi foarte placee!!!

Asa, ideea mi se pare chiar tareee, mai ales cu sadismul meu... ;)

Sa vedem ce se mai intampla... :x

Spor la scris si multe idei in continuare...

Te-am pupacit dulce..

choco^^

Subiect: Re: Awakened Past Mar 04 Oct 2011, 19:59

Vai, draga mea!
Este absolut superb!
Descrierea ta e... WOW! ;o
Chiar imi place muuuuult ! :x
Vrem next urgent, clar ?! <3333
Mellz. <3

Subiect: Re: Awakened Past Mar 04 Oct 2011, 22:15

Ce vad eu aici? Hmm, nu cumva o fi un fic nou si plin de inspiratie al talentatei autoare Christine?
Sa sti ca imi place primul capitol, ma sperie putin, dar imi place!
Titlul este foarte interesant iar primul capitol este foarte frumos. Imi place mai ales partea de inceput.
Vino repejor cu nextul ca vreau sa vad cum evolueaza ideea!
Spor la scris si la tastat!
Te-am pupat!
kiss

Subiect: Re: Awakened Past Sam 08 Oct 2011, 20:41

Awakened Past

~Capitolul 2 ~ The Visit~

Un zgomot asurzitor s-a raspandit pe coridorul plin de oameni. Intr-o clipita, toti au inmarmurit, privind cu groaza o usa gigantica din fier forjat, aflata la capatul holului. Trosc! Sase agenti de paza, trei doctori si un tanar avocat s-au indreptat cu pas grabit catre sursa zgomotului. Impleticindu-se, cel mai batran dintre medici a descuiat usa si toti s-au napustit inauntru.

O privire verde, sinistra, si totusi calma, s-a atintit asupra lor, insotita de un ras amuzat. Femeia de douazeci si ceva de ani din fata lor se ridica din scaunul in care statea si isi incrucisa bratele la piept. In spatele ei, pe podea, sa puteau deslusi ramasitele unei placi vechi care fusese prinsa de tavan si acum zacea in bucatele. Zece perechi de ochi o fixara pe tanara, care le spuse pe un ton indiferent:

- Nu va mai uitati asa la mine! Chestia aia a cazut singura!

Avocatul ofta, apucand-o de mana pe femeie si tragand-o dupa el, afara din incapere. Avea parul blond, tuns scurt, si ochi misteriosi, de un argintiu clar. Cat cei doi traversara coridorul, oamenii se dadeau la o parte din fata lor, cu fete speriate, uitandu-se ingroziti la satena. Tanara se supuse si il urma, pana intr-una din camerele de interogatoriu. Se aseza la masa lunga din lemn inchis la culoare si il ignora pa barbat cu desavarsire.

- Ce cauti aici? il intreba intr-un final, pe un ton enervat. E abia miercuri!
- Am venit mai devreme saptamana asta... incepu sa-i explice, insa fu intrerupt grosolan de satena din fata lui.
- Ca sa ma torturezi pe mine, ii completa aceasta propozitia, uitandu-se cu ochi ingustati spre avocat.
- Nu, Angela, nu de asta am venit! Credeam ca vrei sa stii...
- Ce?! il intrerupse din nou fata.
- Cazul tau se deschide iarasi vineri! urla blondul, furios de-a binelea.

Tanara ramase cu gura cascata, de parca vorbele lui ii taiasera orice elan de a comenta. Si asa si era, caci Angela simti cum corpul ei devine rigid si inima incepe sa-i bata repede, intr-un ritm disperat.

- Nu, nu! E imposibil! murmura ridicandu-se. Nu! repeta de cateva ori, lovind brutal masa cu pumnul drept.

Matt se repezi la ea ca sa o opreasca, inclestandu-si pumnul peste mana ei firava.

- Te-am avertizat ca asta se va intampla odata si-odata, daca refuzi sa-mi spui ce s-a intamplat! ii spuse, impingand-o inapoi pe scaun.
- Nu e treaba nimanui ce s-a intamplat in noaptea aia! striga Angela, cu o privire ucigatoare in ochii ei verde aprins.

Vazand determinarea si melancolia disperata din expresia de pe chipul fetei, Matt ofta din nou, asezandu-se langa ea. Ii era mila... Ii era mila de fiinta aceea. In ultimii sase ani, o vizitase in fiecare zi de vineri, incercand sa afle ceva care l-ar fi putut ajuta s-o scoata din inchisoare. Insa Angela nu coopera defel. Crezuse ca va fi un caz usor de rezolvat, in fond, cine ar refuza sa vorbeasca atunci cand i se acorda o a doua sansa? Si atunci a intalnit-o pe ea si parerea lui s-a schimbat radical. Folosise toate metodele pe care le stia ca s-o faca sa vorbeasca, dar parca incercarile lui o faceau si mai apriga, si mai nefericita si, cu timpul, incepea sa refuze sa mai vorbeasca. Faptul ca se certase cu el astazi era mare lucru. Se gandise de multe ori la motivul tacerii ei, insa nu putea sa-l inteleaga.

- Angela... sopti, uitandu-se in ochii ei deznadajduiti. Trebuie sa-mi spui ce-ti amintesti! Angela, spune-mi ce s-a intamplat! continua, cand fata dadu din cap cu vehementa. Daca nu-mi povestesti mie, va trebui sa-i spui judecatorului!

Auzi un ‘nu’ infundat, asa ca adauga:

- Doar nu ai de gand sa-ti petreci tot restul vietii aici!
- Ce rost mai are... incepu tanara sa zica soptit. Ce rost mai are sa lupt?

Matt o privi surprins un moment, inainte sa se ridice si sa iasa, trantind usa in spatele lui. Cobori scarile si ajunse pana la iesire, cand se razgandi si se intoarse. Nu avea de gand sa renunte! Nu avea de gand sa o lase pe Angela sa renunte! S-a indreptat sper lift, insa alarma de incediu l-a facut sa se opreasca...

Acesta este nextul, sper ca v-a placut. Astept parerile si criticile voastre. Primele capitole sunt de acomodare, distractia incepe mai incolo.
Va pup...

Subiect: Re: Awakened Past Sam 08 Oct 2011, 20:48

Ai pus capitol!!!

Te iubesc, stiai? :))

Imi place mult, mai ales ca ideile tale zburda pe campii, deci ma astept la multe surprize din partea ta... ;)

Astept cu nerabdare nextul...

Spor la scris si multe idei...

Te-am pupacit dulce..

choco^^

Subiect: Re: Awakened Past Sam 08 Oct 2011, 22:26

Yuppy! Capitol nou!
Imi place la nebunie acest capitol, dar nu o pot intelege pe Angela..De ce refuza sa vorbeasca? Daca i-ar spune avocatului ei ce s-a intamplat atunci poate ca reusi sa iasa din inchisoare.. Doar nu vrea sa-si petreaca asa tot restul vietii ei!
Vreau sa vad ce se mai intampla asa ca: astept nextul!
Kiss kiss

and hug

!

Subiect: Re: Awakened Past Sam 08 Oct 2011, 22:42

Star, ca sa-ti explic putin cum merge treaba, sa zicem ca Angela e usor nebuna la inceput. O sa vezi tu de ce, mai incolo... Daca ai fi in locul ei si tu ai refuza sa vorbesti. Stai linistita, asta e fictiune, totul se termina cu bine, nu? lough

Nee-chan, vezi ca in ultimul timp ma iubesti cam mult... lough

Si da, ma, fac autostopul pana pe camp in fiecare dimineata! yeah

Nextul e deja scris, de mult, dar va las putintel in suspans.
Va pup si multumesc ca ati citit! kiss

Subiect: Re: Awakened Past Dum 09 Oct 2011, 18:41

ei ei un nou fic de la o scriitore minunata astept nextul repede imi place ideea am si o intrebare e romance?ma bantuie cuvantu asta de ceva vreme pup

Subiect: Re: Awakened Past Sam 15 Oct 2011, 19:47

Hey hey! Am venit cu un nou capitol, sper sa va placa, bla bla bla, stiti restul. dap !

Deci, fara alte adaugiri...

Awakened Past

~Capitolul 3 ~ Heroic~

Gandindu-se ca tocmai un incendiu ii mai lipsea, Matt a urmat multimea pana afara. Dupa cateva minute, au fost scosi si detinutii in curtea interioara. Stiind ca o lasase singura pe Angela fara sa anunte gardianul de serviciu, barbatul se lupta sa ajunga langa directorul inchisorii. Cand in sfarsit ii zari chelia lucioasa, rasufla usurat si isi drese vocea:

- Domnule Mallone, Angela a fost escortata afara?
- Domnule Davis, i-o intoarse directorul indepartandu-se grabit, asta e ultima dintre grijile mele! Cativa angajati au ramas blocati in laborator! ii mai striga, inainte sa dispara printre oameni.
- La naiba! exclama Matt, urmandu-l.

Peste cateva minute, impresionanta cladire era invaluita de flacari uriase. Avocatul incepea sa se ingrijoreze. Pierduse urma directorului cu cateva zeci de minute in urma si acum statea la marginea baricadelor puse de pompieri, cu o expresie nelinistita. Prin fumul gros provocat de focul arzator, aparura cinci siluete incetosate. Pompierii, insotiti de conducerea inchisorii , s-au napustit usurati catre ei. Patru dintre ei erau angajatii care ramasesera in laborator, iar a cincea era Angela, care, desi era plina de fum, zambea incet, in felul ei sinistru.
Matt, care se repezise catre ea ca un nebun, avu impulsul sa o ia in brate, insa se limita la a-i pune o mana pe umarul drept.

- Esti in regula? o intreba tremurat, oferindu-i geaca de piele pe care o purta.

Angela incuviinta, refuzand haina, si surase dulce pentru un moment, inainte
sa se indrepte spre gardienii care o asteptau, lasandu-l pe Matt singur. Acesta isi scutura capul ca sa-si limpezeasca gandurile si parasi inchisoarea.

A doua zi de dimineata, avocatul gasi pe biroul sau un document, pe care il citi in fuga, scotand o exclamatie uimita. Chema repede un taxi si il directiona catre cladirea unde fusesera mutati detinutii pentru cateva luni, pana cand terminau renovarea vechii cladiri. Ceru sa vorbeasca imediat cu Angela.

- Sa nu-mi spui ca o sa vii si maine! ii spuse aceasta cand il vazu.

Matt isi ingusta ochii arginti, incercand sa ignore comentariul ei.

- De ce ai facut asta? o intreba.
- De ce am facut ce?
- De ce i-ai salvat pe oamenii aceia?

Angela se uita o clipa la el cu o privire impasibila, cantarind daca sa-i raspunda sau nu.

- Pentru ca... strigau dupa ajutor, rosti in cele din urma, cu o voce joasa.
- Cum ai deschis usa? o intreba scurt.
- M-am furisat afara din camera cand a sunat alarma si i-am auzit. Erau multi oameni pe coridor, care se indreptau in toate directiile, carora nu le pasa ca usa laboratorului se blocase. M-am strecurat printre ei si am furat briceagul unui gardian. Am deschis usa cu el, ii raspunse dintr-o suflare. Au venit astazi sa ma viziteze... Stii, oamenii aceia, continua dupa cateva minute de tacere.

Matt o privi neincrezator, de parca povestea ei parea imposibila. Statu un moment cufundat in ganduri. Intodeauna avusese impresia ca Angela era pe alta lume, ca nu-i pasa nici de ea, nici de ceilalti.

- Spune-mi ce s-a intamplat in noaptea aceea! ii zise fetei pe un ton poruncitor.
- Nu.
- Angela...!
- Nu! se auzi iar vocea satenei, de data aceasta tremurata.

Matt isi ridica privirea spre ea. Observa uimit cum din ochii verzi au inceput sa picure incet, incet, lacrimi, pana cand Angela plangea de-a binelea. Nu isi mai exprimase emotiile niciodata pana atunci, nu plansese niciodata. Doar afisa mereau zambetul acela, caracterizat ca si ‘ucigator’.

- Bine... replica in cele din urma tanara, printre lacrimi care pareau sa nu se mai opreasca, o sa-ti spun. Dar trebuie sa-mi promiti ca nu vei mai aminti de asta niciodata, ii spuse pe un ton disperat si rugator.
- Promit!

Subiect: Re: Awakened Past Sam 15 Oct 2011, 20:04

ofofof de ce nu ai mai continuat?ca sa mor eu aici?ok dci imi place la nebunie si sper sa aduci nextul repede te pup spor la scris si la idei

Subiect: Re: Awakened Past Sam 15 Oct 2011, 21:02

Oh my God, Oh my God, si o pot tine asa pana la adanci batraneti.. :))
Capitolulu este cu adevarat fascinant, desi sincer nu ma asteptam ca Angela sa renunte asa de usor..
Eh, oricum ma intreb ce va spune avocatul (HELLO)
Astept cu nerabdare nextul..
Spor la scris si multe idei..
Te-am pupacit dulce
choco^^

Subiect: Re: Awakened Past Sam 15 Oct 2011, 23:18

Esti imposibila! Impasibila! Si incredibila! Toate trei intr-una!
Imi place la nebunie capitolul dar te roooog mult te dot sa pui nextul cat mai curand ca altfel mooor!! Nu vrei sa mor, nu-i asa? crying

Spor la scris si la idei!
Star iti trimite o tona de pupici! kiss

Subiect: Re: Awakened Past Joi 27 Oct 2011, 18:17

Awakened Past

~ Capitolul 4 ~ Remembering ~

Angela a inspirat prelung, incercand sa-si aminteasca momente din viata ei pe care ar fi dorit sa le uite. Ar fi dorit sa le stearga cu un burete, sa dispara din memoria ei pentru totdeauna. Lacrimile se imputinau, dar parca lipsa lor era inlocuita de un pustiu desavarsit, care ii inunda sufletul si o ineca. O ineca in durere si suferinta si asta se vedea clar pe chipul ei palid. Regreta o clipa ca acceptase sa-si aminteasca momentele acelea... Insa stia ca acest moment va veni mai devreme sau mai tarziu. Totusi, asta nu-i usura situatia cu nimic.
Isi inchise ochii, amintindu-si clipele in care se privise in oglinda in ziua aceea. Se schimbase mult de-atunci. Nu mai avea parul lung, acum era tuns scurt si drept, ochii nu-i mai sclipeau cu aura aceea verzuie, ci pareau lipsiti de viata, si nici nu mai zambea. Isi ridica privirea catre Matt, desi nu era concentrata pe ceva anume, si incepu sa povesteasca in soapta.

- Parintii mei au murit cand eu eram mica, asa ca locuiam cu unchiul meu. Era joi seara si am pregatit cina. Imi amintesc ca am facut friptura, insa am ars-o. Marcus si-a iesit din minti. A inceput sa tipe la mine. Imi tot spunea ca sunt un nimic si ca lumea n-o sa-mi duca lipsa daca mor. Stiu ca mi-a dat o palma si eu am inceput sa plang. Apoi a rasturnat masa si a plecat. Am strans ce mai ramasese din mancare si am pus farfuriile la loc. Imi venise ideea asta nebuneasca cum ca as putea sa scap de el. Stiam unde isi tinea revolverul, asa ca m-am dus si l-am luat. Dar imi tot repetam ca eu nu sunt o criminala... Ironia sortii, presupun, surase Angela. Mai tarziu, Marcus a venit acasa si eu l-am impuscat. Sfarsit... termina povestirea cu atitudinea rece pe care o avusese mai devreme.

In tot acest timp, avocatul o privise cu o expresie socata. O lasa cateva minute in pace, inainte sa intrebe:

- Stai asa sa vad daca am inteles. L-ai omorat pe unchiul tau pentru ca v-ati certat din cauza cinei?!
- Nu! izbucni Angela, privindu-l suparata. Unchiul meu era... o persoana deosebita. Dimineata imi cumpara ursuleti de plus si seara nu stiam unde sa ma ascund ca sa nu ma gaseasca... Era genul de persoana autoritara, care vroia ca totul sa iasa asa cum isi dorea el. Iar eu eram sclava lui! Eram prinsa ca intr-o capcana. Dar nu ma astept ca tu sa intelegi! pufni tanara, refuzand sa-l priveasca in ochi pe Matt.
- Cati ani aveai?
- Cincisprezece.
- Motivul crimei tale nu o sa fie relevant pentru un judecator, Angela, o atentiona Matt.
- Asta pentru ca ei nu inteleg, replica aceasta indiferenta.
- Angela, eu incerc sa te scot din inchisoare asta de sase ani! Iar tu nu-mi usurezi munca deloc! ii reprosa avocatul
- Ce-ti pasa tie daca raman aici?! Mie nu-mi pasa, intelegi?! Nu-mi mai pasa!
- Dar mie imi pasa! striga avocatul, ridicandu-se brusc si iesind pe usa afara.

Nervos din cauza atitudinii fetei, Matt parasi cladirea, indreptandu-se spre biroul procuroarei. Aceasta il intampina zambind, imbracata intr-un costum imaculat. Avocatul se stramba putin. Nu-i placuse niciodata femeia aceea, nici fizic si nici psihic. Nu putea suporta roscatele in general, dar Erika era sub orice critica. Incepu sa-i povesteasca despre cazul Angelei, avand grija sa mentioneze ca tocmai obtinuse o declaratie de la ea. Ii explica faptul ca tanara statuse deja zece ani in inchisoare si ii ceru sa incheie o intelegere. Erika, multumita de faptul ca nu mai trebuia sa ajunga in instanta, ii zambi din nou, spunandu-i ca era cea mai buna optiune. Insa cand auzi ca blondul vroia sa o elibereze pe Angela si s-o puna sub observatia unui tutore, refuza hotarat.

Timp de douazeci de minute, Matt a incercat s-o convinga sa incheie intelegerea, insa Erika nici nu vroia sa auda. Intr-un final, neavand alta alternativa, avocatul isi musca buza tare. Cantari un moment optiunile pe care le avea si isi zise ca totul e inspre binele Angelei, inainte sa se apropie de roscata, capturandu-i buzele intr-un sarut. Procuroarea se uita la el un moment, inainte sa-l sarute la randu-i.

- Ce zici, o lasi pe Angela in pace? intreba Matt indepartandu-se.
- Sa ma iei maine la opt, raspunse roscata, impingandu-l afara din biroul ei.
- Mai vedem noi... sopti blondul, parasind cladirea cu un zambet satisfacut pe fata. Se pare ca trebuie sa cer o favoare unui vechi prieten, adauga ganditor.

Mda, deci capitolul 4... Vreau comm-uri...! hmm...?!

Si tin sa va reamintesc ca distractia nu a inceput inca.

Subiect: Re: Awakened Past Joi 27 Oct 2011, 18:30

Ooo, daaaa
Deci vorba ta, nici macar nu a inceput actiunea, dar mie imi place la nebunie :)))
La cum te cunosc, cred ca va fi un fel de joc de-a va-ti-ascunselea in care nimeni nu gaseste pe nimeni :)))))
Orium, sunt eztrem de curioasa in legatura cu acel "vechi prieten".
Sa vedem cum ne mai uimesti.. =))
Spor la scris si multe idei..
Te-am pupacit dulce..
choco^^

Subiect: Re: Awakened Past Lun 31 Oct 2011, 21:44

Din moment ce vad ca nu va obositi sa lasati niste amarate de comm-uri, nu de alta, dar sa stiu si eu daca va place sau nu, o sa pun urmatorul capitol, dedicat lui nee-chan . Mersi de comm.

Awakened Past

~ Capitolul 5 ~ The Way Out ~

Incepuse sa ploua. Nori grei se asterneau pe cerul odinioara senin. Picaturi mari de ploaie scaldau chipul unei siluete intunecate. Luna ii lumina o clipa fata bronzata, incadrata de par blond. Ochi arginti luceau in sclipirea difuza a reginei noptii. Imbracat intr-un costum de piele neagra, Matt mergea in pas rapid pe strada pustiita.

Ajunse in fata unei cladiri mari, vopsita in totalitate in alb. Urca scarile uriase din marmura si, folosind o cartela neagra, descuie usa de la intrare. Lua liftul, fredonand foarte incet un cantec vechi. Cobori la etajul sase si ciocani la usa unuia dintre birourile de pe coridor. Intra fara sa astepte raspuns.

- Buna seara, sefu’! il intampina pe barbatul mai in varsta, care statea in spatele unui birou masiv din lemn.
- Matt! exclama acesta, parand surprins. Cu ce pot sa te ajut? adauga brunetul, facandu-i semn sa ia loc.

Avocatul se supuse, uitandu-se drept in ochii albastri, palizi, ai sefului sau. Isi aminti un moment prima oara cand pasise in biroul lui. Isi scutura capul si raspunse grabit:

- Sunt sigur ca-ti amintesti de Angela, nu-i asa? Ei bine, am fost sa vorbesc astazi cu procuroarea care a luat cazul ei, incepu Matt, povestindu-i cu lux de amanunte tot ce se intamplase in dimineata respectiva.

Dupa ce termina discursul, tanarul inspira adanc, asteptand. In cele din urma, brunetul replica:

- Si presupun ca ai nevoie de o favoare din partea mea, nu-i asa? Vrei sa o amenint pe
Erika?

Matt aproba cu o miscare a capului, uitandu-se rugator la seful sau.

- Uite ce e baiete, raspunse acesta pe un ton oarecum dojenitor, am sa-l trimit pe Max sa se ocupe de procuroare. Dar..., aici facu o pauza si se inalta in scaunul pe care statea, nu uita ca mi-ai promis un nou recrut. Sucursala asta se duce de rapa! izbucni nervos. Avem nevoie de oameni, oameni capabili! CIA are nevoie de oameni antrenati, ca tine! Altfel, ma tem ca va trebui sa ma pensionez, incheie barbatul, cu un mic suras trist.
- Brian, eu... Cred ca am gasit pe cineva potrivit.

Brunetul se arata interesat de propunerea lui Matt, care ii fu expusa in cateva cuvinte rapide. Ii zambi un moment avocatului, repezindu-l apoi afara din birou, cu promisiunea ca daca nu se intorcea saptamana viitoare cu noul recrut, ii taia capul. Matt dadu din cap si parasi cladirea multumit. Se indrepta spre parcul de vis-a-vis, ignorand faptul ca poarta din fier era inchisa cu un lacat, si intra. Se aseza pe una dintre bancile de langa lac, reflectand.

Razele palide ale soarelui abia trezit din somn luminau ovalul cristalin, poleindu-l cu aur. Norii disparusera de pe cer, facand loc albastrului inconfundabil. Frunzele copacilor abia inmugurisera, insotite de cateva flori albe ca zapada. Toate se unduiau incet in bataia vantului lenes. Curand, soarele ajunsese sus, in inaltul cerului.

Blondul se ridica incet si se indrepta spre casa. Trebuia sa se schimbe inainte sa plece la tribunal. Peste doua ore, se afla in sala gigantica a judecatoriei. Un lambriu vechi, foarte inchis la culoare, impodobea peretii uriasi, iar candelabre intortocheate strajuiau de pe tavanele inalte. Angela fu escortata inauntru de catre doi agenti. Purta o rochie lunga, neagra, pe care Matt i-o cumparase de curand, si care ii scotea in evidenta ochii de un verde aprins. Avocatul ii zambi satenei, ridicandu-se ca sa o intampine. Ca de obicei, aceasta il ignora.

Judecatorul veni aproape imediat si sala se ridica un moment in picioare. Il invita pe Matt sa-i prezinte situatia.

- Onorata Instanta, incepu acesta, uitandu-se cu coada ochiului la Erika, care parea putin speriata, clienta mea a stat deja zece ani in inchisoare pentru crima savarsita. Era abuzata de unchiul sau si asta a impins-o sa ucida. Cerem ca domnisoara Lee sa fie eliberata si pusa sub observatia unui tutore timp de un an.
- Prea bine, ingana judecatorul plictisit. Parchetul este de acord? intreba intorcandu-se spre Erika.
- Da, domnule Judecator...
- Atunci, il numesc pe avocatul apararii, Matt Davis, ca tutore al domnisoarei Lee pentru urmatoarele douasprezece luni!
- P-poftim?! exclama Matt indignat.
- Domnule avocat, aceasta este unica mea conditie: ori acceptati rolul de tutore ori clienta dumneavoastra va mai petrece inca zece ani in inchisoare. Urma un moment de tacere, inainte sa se auda din nou vocea grava a judecatorului: Ei bine?
- Accept! replica raspicat blondul.

Eee, ce avem noi aici? (GOO)
Multumesc pentru dedicatie nee-chan, esti o dulce..
Asa, paii...

Ce-as putea spune? Descrierea ta este cu adevarat iesita din comun, mai ales ca locurile pe care le descrii sunt ceva mai sinistre decat obisnuitele camene ale unui birou de avocatura.. Imi place mult de tot atitudinea satenei, e asa de nepasatoare de parca in urmatorul moment ar putea sa se darame tavanul, iar pe ea n-ar interesa-o.. :))

Mna, ce sa-ti mai zic? Imi place faza cu tutorele.. Sa vedem ce se intampla, adica douasprezece luni nu e lucru putin.. Ma gandesc eu la ceva... Dar tac si te las pe tine sa ne induci in mister..

So, te-am pupacit dulce...
choco^^

No, nee-chan, stii, chiar s-a daramat tavanul in primul capitol! :))))
Camera aia nu e chiar un birou de avocatura... Si nu te mai gandi tu asa mult, ca mi-e ca te gandesti la prostii! :))
Te pupicesc dulce! Si mersi pentru comm...

Situatia asta cu tutorele in care i-ai pus pe cei doi este neobisnuita si chiar neasteptata! Inca o data imaginatia ta este fantastica!
Imi place mult capitolul! Astept nextul! yeah

Kisses!

and hugs

Bye!

Imi cer scuze ca sunt atat de intarziata... scoala asta:|

Deci in primul rand vreau sa iti spun ca imi place foarte mult ficul tau.. ideea, modul cum scrii:)

Pai ce sa`ti mai zic.. astept nextul cu nerabdare:D si o sa incerc sa nu mai intarzii:)

Awakened Past

~ Capitolul 6 ~

~ Dupa 10 luni... ~

O melodie clasica rasuna prin tot apartamentul. De fapt, era o greseala sa numesti camera inghesuita si baia de langa un apartament. Peretii erau vechi, decojiti pe alocuri de vopseaua alba, care nu mai fusese de mult timp caracterizata ca ‘imaculata’. Parchetul, care era de-o varsta cu peretii, scartaia din cand in cand, fiind acoperit de un covor lung si ingust de culoarea caramelului.
Intr-un colt al camerei se afla un birou din mahon si un scaun fara spatar. In mijloc, era un pat imens, care ocupa mai mult de jumatate din spatiul si-asa foarte limitat. Langa el era asezat un dulap subtire si inalt, cu toate sertarele deschise. Pe pat si pe jos erau aruncate haine, iar in dreptul biroului era o dara groasa da hartii si documente. Deasupra invalmaselii trona un laptop negru metalizat.

Se auzi soneria unui telefon. O femeie inalta, tanara, iesi grabita din baie si scruta cu privirea dezastrul din dormitor, incercand sa gaseasca sursa zgomotului. Plescaind nemultumita din buzele-i subtiri, cotrobai un moment sub niste perechi de pantaloni, inainte sa scoata o exclamatie victorioasa. Cu telefonul in mana stanga, intra din nou in baie si raspunse. O voce ursuza, usor speriata, ii vorbi de la celalalt capat. Femeia apuca periuta de dinti si rasturna continutul dulapiorului din baie, in cautarea pastei de dinti. O gasi destul de repede si turna putina pe periuta. Deodata, inmarmuri cu ea in mana pe la jumatatea drumului spre gura.

- Nu! urla enervata. Nu intrati acolo fara mine! Ai innebunit?! continua, reluandu-si activitatea de mai devreme, acum mai calma, caci reusise sa opreasca initiativa stupida a interlocutoarei ei. Te-ai gandit un moment la oamenii de acolo? Ce, vrei sa-i omori pe toti?!

Se auzira scuze disperate. Femeia mormai ceva cum ca scuzele nu erau de ajuns, insa nu mai spuse nimic altceva. Peste cateva minute, persoana care monologase pana atunci la telefon se opri. Tanara ii multumi scurt.

- Apropo, esti concediata, adauga inainte sa inchida telefonul cu o miscare fluida.

‘ E greu sa gasesti asistente capabile in ziua de azi’ gandi femeia, scuturandu-si dojenitor capul. ‘ Si pot sa jur ca sunt din ce in ce mai tinere!’

Lasa periuta jos si intra in camera, impiedicandu-se de prag. Injurand, se impletici pana pe marginea patului, tinandu-si piciorul atacat cu brutalitate de tocul usii in mana dreapta. Scotoci printr-un maldar de haine si dadu peste un umeras ce sustinea un costum de stofa neagra. Isi alese si o bluza de culoarea ciresului si se grabi sa se imbrace. Dupa zece minute, isi puse pantofii negri cu toc si scoase dintr-un sertar deschis o oglinda. O posta deasupra hartiilor, pe birou, si se aseza pe taburet. Isi prinse parul aramiu intr-un coada scurta, la spate, si dupa ce se chinui putin cu un gloss transparent, opri muzica si isi puse laptopul intr-o geanta. Isi lua cheile si iesi din casa. Peste un minut, se intoarse fumegand dupa telefon si, in drum catre iesire, apuca si cartela neagra-sidefie de pe frigiderul in miniatura de langa usa.

Inspira aerul proaspat si pasi afara din bloc. Se uita mecanic la ceas. Era patru dimineata. Un vant lenes ii razvrati suvitele satene. Soarele abia isi facuse loc printre perdeaua de nori albi care statusera intreaga noapte pe cer si acum se miscau incet inspre bataia vantului. Picaturi moi de ploaie ii atinsera chipul. Isi inchise ochii un moment, savurand linistea calma a zorilor de zi, inainte sa paraseasca de tot cladirea din spatele sau.
Lui Matt nu-i convenise niciodata cartierul in care locuia Angela de mai bine de cinci luni. Se angajase la firma unde lucra si avocatul si dupa ce indeplinise cu succes niste sarcini importante, primise destui bani ca sa poate deveni din nou independenta. Nu era un motiv anume pentru care alesese unul dintre cele mai ‘oropsite’ apartamente care existau, asa cum ii placea avocatului sa spuna, doar ca intre locuinta ei si a lui Matt era destula distanta incat putea trai in liniste si pace. ‘Poate fi prea sacaitor uneori...’ gandi satena, evitand o banca din lemn de care era aproape sa se ciocneasca in visarea ei.

Isi simtea pleoapele din ce in ce mai grele. Ascuzandu-si irisurile verzi de mangaierile soarelui palid, paru sa atipeasca un moment. Amintiri vechi ii aparura in gand, ca fulgere salbatice. Intr-o clipita, ochii ei erau din nou concentrati la drum. Refuza vehement sa-i aminteasca ceva din trecutul ei. ‘Ce-a fost a fost...’ isi spuse hotarata. Zambi un moment, etalandu-si dintii foarte albi si usor ascutiti. Inspira calma, inainte sa ocoleasca un ultima clipa un stalp inalt.

Un zgomot ascutit se auzi din buzunarul tinerei. Stramband din nas, apuca telefonul si raspunse plictisita. Urma o scurta convorbire, in timpul careia Angela mai mult asculta decat vorbea. Incuviinta de cateva ori, dandu-si ocazional ochii peste cap. Dupa ce inchise telefonul, zambi din nou. Numai ca de data aceasta, nu era surasul melancolic pe care il afisa de obicei, ci un zambet discret, care insa spunea multe. Ochii ii stralucira in noapte si, adoptand o alura usor misterioasa, Angela coti, schimbandu-si brusc drumul.

Acesta a fost capitolul 6. Nici nu va spun cum de mi-a venit ideea sa-l scriu, pentru ca o sa credeti ca sunt nebuna... Nee-chan, tine-ti gura daca nu vrei sa te ciufulesc maine...
Capitolul este dedica tuturor cititorilor mei, desi nu toti isi fac remarcata prezenta. Sper ca v-a placut si va pup dulce pe toti!

Ok, tac, si-asa e prea tare cum ti-a venit ideea..
Oricum, capitolul acesta este cu adevarat frumossi imi place mult..
Un singur lucru as avea de zis si anume ~ si pot spune ca am mai vazut si in alte capitole, dar acum mi-a sarit in ochi ~ ca "irisul" la care te referi tu are pluralul "irisuri", pentru ca "irisi" se refera la flori.. Mna, m-am uitat in DEX asa de dimineata.. :))
Oricum, astept cu nerabdare nextul..
Spor la scris si multe astfel de idei.. =)))))
Te-am pupacit dulce..
choco^^

Deci iti iubesc ficul draga mea>:D<

Astept cu nerabdare nextul care sper sa il vad destul de repede:P

Te pup`:*.

Vai cat de mult imi place!
Cu cine a vorbit Angela ultima oara??
Unde se ducea la ora aia??

Indiferent cum ti-a venit inspiratia vreau sa revina in forta cu nextul pentru ca sunt foarte nerabdatoare!
Te-am pupat!