deci fic-ul e atat de grozav
cum de am gasit abia acum acest fic
ideea este foarte originala deci te felicit
singura mea critica este ca am observat multe greseli de tastare sper ca nu te-ai suparat
vreau sa sti ca este unul dintr-e fic-urile mele preferate
imi place place place
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Andy'chan , nui nimic . Ma bucur totusi ca iti place :X

super tare capitolul
chiar mi-a placut
ma bucur ca ai ascultat sfatul meu si ai fost mai atenta asa ca nu am m-ai vazut nici o greseala
iti multumesc din suflet pentru ca mai anuntat
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Ma bucur ca iti place shi desigur am sa the anunt
A da , ms pt sfat :X

Wooooooooooow nu imi vine sa cred cat de frumos este ficul tau si sincer imi pare rau ca nu am lasat com si la celelalte capitole dar abea acum am citit ficul tau si sincer imi place foarte mult si sper sa pui curand nextul.

Hi!! So.. Nu stiu ce as mai putea sa-ti spun.. Sunt fana a ficului tau!! Foarte frumos, ca de obicei!! Doar ca am o singura problema pe langa cele de tastare. E vorba de faptul ca atunci cand spui de o piesa de mobilier nu trebuie neaparat sa spui si din ce e facuta. La inceput a fost frumos, dar acum devine enervant. Sorry, daca te-am deranjat cu acest mic comentariu, dar chiar nu m-am putut abtine. Si oricum, nimeni si nimic nu e perfect. Astept cat mai repede next si te rog sa nu uiti de pm.Te-am huguit si pupacit!! ByE!!

P.S.: Multumesc mult ca m-ai anuntat. Si te-as ruga sa lasi mai mult timp intre postarea capitolelor, unu pentru ca vei avea mai multe persoane care iti citesc ficul, si doi pentru ca iubesc sa ma tina cineva in suspans.

iuiiii mi se pare interesant ficul :x deci vreau nextul cat mai repede

@ Mary, nui nimic, oricum iti multumesc ca iti place si ca ai o parere buna despre fic.
@ SiSi . Oh my dear:X !! Ms molt pentru sprijin si ma bucur foarte molt ca iti place :D , si mai ales faptul ca vr sa imi fin fanul nr 1 !! thx u so much :X i lov u <3<3
@Mikado, thx pentru ca imi m-ai dai sfaturi si ca imi atragi atentia anumitor lucruri . <3<3<3 totodata ma bucur sa iti place :D
@ Laura , la fel , ma bucur sa ti se pare interesant si am sa postez next-ul chiar acum :D
****************************************************************
Thx pt com , sfaturi etc :X:X
-----------------------------------------------------------------------------------

Chaper 7 - I find you!

Privesc spre tabla neagra , ma m-ai uit prin prejur dar vad ca ceva lipseste. Acel ceva este….

Vazusem ca ingerul meu isi luase “zborul”. Ea nu se m-ai afla in clasa, totodata observasem ca nici Naruto nu m-ai era, lucru care ma puse putin in ceata. Ma ridic repejor si ma indrept spre usa, in cale imi iese Ino. Pe Ino o stiu din copilarie, dar sincer nu este o prietenie “stransa” , totusi putem conta unu-l pe altu-l . Deci.. s-o descriu.. Phai.. Are parul blond ca soarele, are un breton destul de lung care ii acopera ochii albastri ca marea. Parca ar fi sora geama a lui Naruto, bine nici chiar asa.. Doar subliniam faptul ca au aceeasi culoare a parului si ochii. OK , sa revenim. Ea imi iese in cale:
“-Oh.. Sasuke’kun , scuze”. Era chiar destul de aproape de aceasta, acest lucru facand-o pe Ino sa inroseasca la fata:
“-Hmph..” scot un “sunet” cu indiferenta. Apoi ea se da la o parte , vrand sa ma lase sa plec , cand eu , realizez ca poate ea stia ceva despre mici nostril fugari :
“- Hey Ino! , sti ceva despre Naruto sau noua noastra … cum se numea… a da Sakura pe unde or fi?”
“-Huh?! .. A , da stiu. Acum cateva minute pe hol, l-am vazut pe Naruto si Sakura inpreuna, presupun ca acesta a vrut sa-I arate scoala Sakurei.”
“-Si m-ai exact unde i-ai vazut?”

“-Phai.. ei se indreptau spre automat-ul din hol, presupun ca spre iesire se duceau”
“-Trebuia sa imi dau seama.. acel natarau ce crede ca face cu floarea mea rara” , imi spun in gand.. Si fara sa mai stau sa ii raspund sau multumesc lui Ino plec val vartej din clasa. Fapt care o lasase pe Ino putin in ceata, deoarece, aceeasta se intreba de ce tocmai pe mine ma intereseaza de Naruto , m-ai ales de Sakura. Mda.. sunt sigur ca acum lui Ino, ii vine nu-stiu ‘ ce ideei … In fine , nu asta conteaza , eu acum trebuie s-al gasesc pe Naruto.
Fug ce fug , iar bataile inimi mele incepeau sa se armonizeze cu fiecare pas ce il faceam.
Prov NaruSaku ->
“-Sakura’chan, scuze daca te-am luat asa dintr-o data… “ , spuse Naruto cu o voce calma.
“-Huh?! Ce vrei sa spui?” , intrebase Sakura.
“-Phai.. credeam ca te-ai suparat, deoarece te-am luat asa dintr-o data.. La ce ma refer asa ca , credeam ca ai putea fi suparata…” , raspunse blondul cu o voce destul de joasa .
Apoi , deodata, pe chip-ul angelic , al Sakurei apare un zambet, semn care ii spuse lui Naruto ca nu este suparata , ba chiar din portriva, era fericita ca a gasit in aceasta soala minunata , personae atat de prietenoase. Acesta intelegand, iti raspunde la zambet, zambind si el , apoi cei 2 isi continua “plimbarea” pe hol , iar Naruto incepe sa ii puna mii de intrebari Sakurei. El vrand sa afla ce ii palce si ce nu.
Naruto este o fire foarte blanda si mai ales foarte prietenoasa. Prieten mai devotata ca el nu gasesti, el are ceva unic, acel lucru este ca ii inspira incredere, incredere pentru a te putea baza mereu pe el. Ca el niciodata nu te v’a abandona la nevoie , ca v’a fi mereu langa tine sa te sprijine.

Prov Naruto:

Phai sa vedem. Am inteles ca lui Sakura ii plac:
-animale’le:pisicuta si cainele. Asta imi placea si mi-e dar m-ai putin pisicile, am avut o intamplare destul de neplacuta cu aceste feline.
-mancarea: Phai , aici nu prea mi-a spuse ca are o mancare favorite ei, a spus ca toate ii plac , totusi exista un dar, a spus ca adora negresele. Sincer si mie imi plac, deoarece avea caramel , adooor caramelul. Si parca mai era ceva .. hm… pai… uh… a, gata, a spus ca ii place ramenul. Doamne nu am mai intalnit pe nimeni care sa-mi spuna ca ii place ramelul. M’ai ales ca ramen-ul este mancarea mea preferata.
Sincer nu m-ai stiam ce intrebari s-ai mai spun. Deoarece nu stiu , ea avea ceva special. Imi fura privirea, fiecare vorba care o spunea imi “gadila” timpan-ul, zambetul ei fermecator ma vraja, ochii ei de culore verde, ca merele acre ma facea sa ma pierd In ei, iar parul ei de o culoare rara ma uimise, acel roz bonbon, pur si simplu fiecare lucru , gest si particica a corpului ei ma facea sa tresar. Simteam ceva, de parca aveam fluturi in stomac. Inima in fugea de nebuna , nu o puteam controla. Fara sa m-ai lungesc molt , ea ma vrajea. Incerc sa-mi revin si .. destul de greu pot sa ma trezesc la realitate.
-florile: Aici a spus ca ii plac foarte mult trandafiri albi , si mi-e imi plac. Liliacul, sincer are un parfum unic care te inbata si hm.. m-ai era ceva.. Doamne cum pot uita aceste lucruri minunate rostite de cea mai rara floare din lume , uh….
…… Stau putin blocat 3 minute incercad sa-mi aduc aminte cand, reusesc. Acele flori care ii placeau cel mai mult erau florile de cires. Acest lucru ma facu’se sa stau putin pe ganduri.
“-…. Hm.. Flori de cires , huh?”, apoi realizes, imi duc privirea din nou la culoarea fermecatoare a Sakurei sa tocmai acum imi dau seama:
End Prov.
“-Hey Sakura’chan , mi-a venit o idée minunata. As vrea sa-ti arat ceva” , spuse acesta , cand deodata…

Prov Sasuke

“-Huh… Unde o fid us-o nataraul de Naruto pe Sakura. Acel bufon , va promit ca am sal UCIDD.. pentru ca ma desparte de iubirea mea nemarginita.”
Ma uitasem peste tot , parca iar fi inchitit pamantul. Cautam cu privirea acel par , de culoare roz si silueta apetisanta a ingeru-lui meu. Eu eram acum la etaj , cand ma gandesc sa merg spre iesirea din scoala, ca poate or fi acolo. Alerg pe scari , incepusem incet sa obosesc, asa ca ma oprisem pentru 1 minut,sa-mi trag rasuflarea. Fara sa vreau imi intor capul spre geam cand vazusem ceva …

End Prov.

Prov Author (adica, eu)

Astrul zilei , cea mai stralucitoare fiica, isi trimitea razele auri pe pamant. Razele acestuia lumina fiecare coltisor , ne lasand vre-un loc sa nu fie orbit de stralucirea acestuia. Dar exista si mici excepti.
Naruto o prinse pe Sakura de mana si o trase dupa el, acesta vrand s-ai arate un “lucru” care cu siguranta ii v’a placea. Sakura era destul de mirata , iar Naruto o puse din nou pe rozalie sunb semn de intrebare, aceasta se intreba ce vroia sa ii atare asa de mult. Dar totodata , ea iti trimise privirea catre mana ei, vazand ca mana lui Naruto o tine destul de strans pe a ei. Acest lucru nu ii displacea, ba chiar din potriva , ea incepuse usor sa se inroseasca la fata.
Dupa putin timp , Naruto o adusese pe Sakura afara.Biata de ea, m-ai ales ca a facut-o sa fuga destul de mult fara oprire. Cei 2 se oprise in fata iesirei din scoala, in curte. Se oprise, si isi trasera rasuflarea , iar Naruto inca continua sa o tin ape Sakura de mana. Se pare ca Naruto este destul de uituc, sau poate asa a vrut :3 Sa revenim. Sakura observand ca el inca o m-ai tinea de mana , chiar foarte strans , spune:
“-Uh… Naruto? , aceasta isi arunca privirea spre el.
“ –Huh? Ce este , Sakura’chan?” , intrebase acesta, ne intelegand la ce se referea rozalia noastra. Apoi aceasta isi indrepta privirea spre mainile lor, iar Naruto observand , ramanane blocat putin si deodata tresare:
“-…. Imi- imi ce-cer scuz-z-ze… Nu –nu am vrut… “Acesta incepu putin sa se blabaie, fara sa m-ai stie ce sa m-ai spuna. Sakura incepuse sa rada, vazand cum Naruto sa balbaia. Iar acesta revenindusi , se “holba” la Sakura cum radea. Ras-ul ei suav , ii acaparea complet pe Naruto , inpietrise in loc de parca era patut in cuie. Glasul ei subtire si dulce ii facea inima sa tresara, ca mii le fluturi sa ii zboare in stomac, ce sa m-ai devenise o stana de piatra. Se uita atat de fermecat la Sakura.. de parca nu se m-ai satura , de parca ar sta o viata sa ii aduca glasul cristalin, sa ii poata savura din priviri formele ei bine conturate.
Timp de 4-5 minute asa a continuat, dar Naruto isi revine la un moment dat:
“- Sakura’chan vreau sa-ti arat ceva” pe fata lui se inprima un zambet.
Sakura il urmase pe Naruto cand.. se aflau…

End Prov.

Prov Sasuke:

Sunt pe scari pentru a-mi restabili bataile inimii. Cand deodata ii vad afar ape Naruto si Sakura. Nu-mi venea crede ochilor , insfarsit il gasisem pe acel tantalau si pe dragostea mea. Din cate vedeam cei doi era in fata ….

Astept pareri :X

OMG OMG OMG OMG OMG
deci fic-ul tau este imposibil de extraordinar
chiar nu am cuvinte credema
vreau sa sti ca acesta este unul dintr-e fic-urile mele preferate
chiar te felicit
iti multumesc din suflet pentru ca mai anuntat de acest next fantastic scumpo
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Thx Cami :X si ma bucur ca-ti place :D and Iva thx u so much , apreciez foarte molt ca va place :X Thx pentru ca imi dati sfaturi
Thx pentru ca sunteti interesat/e in a citi ficul
Thx pentru ca il cititi
Deci nu mai am cuvinte, nu credeam ca este chiar atat de bon ficul :X
THX again :X all

Este foarte dragut!!!

Abia asteptsa vi cu urmatorul capitol!!!

Si abia sctept sa vad ce-i face Sasuke lui Naruto cand il vede cu "ingerul lui pazitor.....

Te rog sa vi cu NEXT-UL!!!

Te deranjeaza daca iti cer sa ma anunti??

Acest capitol il dedic lui CAMY , my adorable sys :X

-----------------------------------------------------------------------------------


Cand deodata ii vad afar ape Naruto si Sakura. Nu-mi venea crede ochilor , insfarsit il gasisem pe acel tantalau si pe dragostea mea. Din cate vedeam cei doi era in fata ….

Naruto si Sakura erau langa cel mai frumos si batran copac din Konoha. Acel copac avea ceva unic, acel lucru era ca el purta o legenda:

FlashBack

Demult, demult, că nimeni nu mai ştie de când, departe, departe, dincolo de zarea în care totul se pierde în umbra albastră a depărtării, se întindea o ţară a colinelor pe care locuitorii ei cultivau cu multă dragoste şi pricepere tot felul de pomi roditori. Livezile erau întinse şi de cum dădea primăvara şi se porneau razele calde ale soarelui, toţi, cu mic cu mare roboteau în jurul pomilor curăţindu-i de crengile uscate, văruindu-le trunchiurile spre a-i feri de gângănii, stropindu-i cu leacuri numai de ei ştiute pentru ca omizile să nu-i atace, săpând pământul în jurul lor pentru ca apa să pătrundă bine la rădăcină şi să-i ferească de seceta verii. Pomii înfloreau şi dădeau roade bogate spre bucuria tuturor, dar mai ales a copiilor care aşteptau cu nerăbdare ca ele să se coacă si să se poată înfrupta din miezul lor dulce şi aromat. De dragul lor oamenii făcuseră o înţelegere şi nimeni nu-şi îngrădea livada, astfel încât copiii puteau mânca oricând fructe proaspete după pofta inimii.
Armonia ar fi fost perfectă dacă printre ei nu ar fi trăit o femeie ciudată şi ursuză, căreia toţi îi spuneau Cireşoaia, fără să ştie însă de unde vine acest nume nemaiântâlnit. Ea îşi ducea traiul singură într-o casă din vârful unei coline înconjurată de un zid de piatră dincolo de care nici o privire nu putea pătrunde. Aici nu era nici o livadă. Doar în faţa casei creştea un pom înalt cu coroana ramificată ce rodea nişte fructe fără seamăn pe lume. Primăvara, după ce petalele albe şi gingaşe ale florilor se scuturau, pe ramurile lui apăreau nişte bobiţe mici şi verzi ce atârnau perechi, perechi la capătul unor codiţe lungi şi subţiri. Apoi creşteau, creşteau, până începeau să se pârguiască. Pieliţa lor căpăta o culoare sângerie, miezul devenea cărnos şi zemos cu un gust dulce şi aromat de-ţi lăsa gura apă. Oamenii le spuneau „fructele Cireşoaiei”, după numele femeii, sau mai simplu „cireşe”, iar pomului, „cireş”. Nimeni nu mai văzuse undeva asemenea fructe şi nimeni nu ştia de unde apăruse pomul în curtea Cireşoaiei. Femeia păstra secretul cu străşnicie. Mulţi au încercat să-l cultive aşa cum ştiau ei, punând sâmburii cireşelor în pământ, udându-i şi aşteptând să răsară ceva, dar fără folos. Din pământ nu răsărea niciodată nimic.
Cireşul şi fructele lui aduceau în casa de pe colină bani frumoşi căci faima lor se dusese până hăt, departe. Dar nu oricine se putea bucura de gustul acestor fructe nemaivăzute. Preţul lor era mare astfel încât numai cei bogaţi le puneau pe masă. Ele se coceau înaintea tuturor fructelor, iar copiii le priveau cu jind, roşii şi cărnoase, printre frunzele crengilor ce se vedeau de după zidul cel înalt de piatră. Femeia nu găsea altceva mai bun de făcut cu banii câştigaţi din vânzarea cireşelor, decât să-l ridice tot mai sus, ca nu cumva taina să treacă dincolo de el şi cireşul să crească şi în livezile altor oameni.
În vecinătatea zidului se afla o căsuţă sărăcăciosă plină de copii care mai mari, care mai mici, pe care-i creştea sora lor mai mare după ce părinţii lor închiseseră ochii pentru totdeauna, plecând în lumea fără de întoarcere. Fata muncea din casă-n casă, pe la străini, pentru o bucată de pâine cu care-şi hrănea frăţiorii. Nu-i vorbă, că poame mâncau destule cu toţii de prin livezile fără garduri. Dar tare ar mai fi gustat şi ei din minunatele fructe ale Cireşoaiei care însă îi alunga din preajma zidului de cum îi zărea apropiindu-se.
Dar iată că într-o zi Cireaşoaia căzu bolnavă la pat. Nu avea pe nimeni, căci nimeni nu-i trecuse vreodată pragul casei. Trăise singură cu cireşul ei, înconjurată de zidul din ce în ce mai înalt. Aşa că nu avea cine să-i dea un pahar cu apă şi să-i uşureze bătrâneţele. Oamenii erau obişnuiţi cu poarta mereu ferecată cu şapte lacăte şi treceau nepăsători, în grabă, spre treburile lor fiecare, gândind cu toţii că bătrâna Cireşoaia îşi merita soarta. Doar sora cea mare avea milă de biata bătrână. Fată cu suflet bun, îşi făcuse un obicei din a-i lăsa la poartă în fiecare dimineaţă, când pleca la muncă, câte o găleată cu apă, iar seara, la întoarcere, câte o bucată din pâinea pe care o câştigase. După o vreme bătrâna începu să lase şi ea la poartă câte un pumn de cireşe. Mare fu bucuria fetei, dar şi mai mare a frăţiorilor ei. Îşi împărţeau în mod egal râvnitele boabe rubinii şi le mâncau încet, fără grabă, ca să nu se termine prea repede.
Într-o seară, pe când fata se întorcea de la lucru, o găsi pe Cireşoaia în poarta casei. Femeia, fără nici o vorbă îi făcu semn să intre, îi puse în braţe un coş mare plin cu cireşe şi-i spuse să le aleagă pe cele cu codiţele unite perechi şi să le pună la urechile frăţiorilor ei ca nişte cercei! Restul cireşelor să le mănânce... Apoi, fără să-şi dea jos de la urechi cerceii din cireşe, să sape o groapă în faţa casei lor în care să pună toţi sâmburii fructelor mâncate. Cireşoaia nu a vrut, până atunci, să dezvăluie nimănui secretul cultivării minunatului pom, de frică să nu aibă concurenţă şi preţul să scadă rămânând astfel fără venit. Acum îi părea rău, şi pentru că îşi simţea sfârşitul s-a gândit să dezvăluie şi altora secretul cireşului. Şi-apoi era prea bătrână să mai care la piaţă coşuri grele încărcate cu cireşe. Ştia că fata noastră dragă n-o s-o lase să moară de foame.
Fata luă coşul mulţumind bătrânei, se duse acasă şi făcu întocmai cum o învăţase aceasta. Nu după multă vreme, în faţa casei sărăcăcioase se ridica un cireş mare, frumos şi plin de roade. Copiii făcuseră roată în jurul lui şi priveau uimiţi minunea. Au mâncat pe săturate, neuitând să-şi pună cireşe-cercei la urechi şi să mulţumească lui Dumnezeu şi Cireşoaiei pentru bucuria care le fusese dată. În fiecare zi, sora cea mare pleca de acasă cu câte un coş plin cu cireşe pe care îl lăsa la câte o casă cu mulţi copii, neuitând să le spună şi taina creşterii. În scurt timp colinele s-au umplut cu aceşti pomi şi de copii cu cireşe la urechi.
Vestea s-a răspândit dincolo de hotarele ţării colinelor, care de acum se numea Ţara Cireşelor. Veneau acolo, oameni din toate cele patru zări şi plecau cu câte un coş cu cireşe pe care îl primeau fără bani odată cu secretul înmulţirii minunatului pom. Şi astfel cireşul a devenit faimos şi s-a răspândit în lumea largă. Ba chiar şi luna iunie, luna în care se coc cireşele, a fost numită de cei bătrâni şi de calendarele bisericeşti: „Cireşar”! Cu timpul povestea sădirii cireşului s-a mai uitat. A rămas însă bucuria copiilor care şi în zilele noastre îşi mai pun cireşe la urechi... şi nostalgia celor mari, care atunci când nu-i vede nimeni îşi mai atârnă cerceii copilăriei la urechi sau în suflet ca să se poată întoarce în timp şi să retrăiască bucuria fără seamăn a acestui obicei.

End of FlashBack

Aceasta era legenda pe care acest cires , fermecator il detinea.
Cei 2 erau cuprinsi de frumusetea ciresu-lui ,ramurile sa-le puternice care sustineau florice’le fine, de un roz bonbon , usoare ca pana unui inger.
Apoi Naruto isi intoarce privirea 5 grade si observa ca parul lui Sakura, era de aceeasi culoare, un roz fermecator care iti fura privirea. Parca aceea legend ate facea sa te regesesti in Sakura, gen , de parca o zana a dat viata unei parti din acest cires, unic.
Naruto ramase blocat si tot odata fermecat, lui nui mai pasa de nimic in acest timp. El doar ce vroia sa faca aste de a savura fiecare clipa cu fiinta de care se indragostea din ce in ce mai mult.

Prov Sasuke

Ii privesc pe Naruto si Sakura cum erau langa acel cires:
“-BAKKA!! Vin chiar acum sa te ucid… “. Cand termin de mormaind ma uit m-ai cu atentie, eram acaparat de splendoarea finite unice din viata mea. Vedeam asemanarea leita a culorilor dintre florile de cires si parul Sakurei. Simteam cum inima imi bate puternic, cum mii de fluturi imi zburau in zig-zag in stomac. O savuram cu privirea , nu iti puteai lua privirea de la o frumusete asa de rara ca ea.

End Prov.

Apoi Sasuke , isi revine si val vartej fuge ca bezmeticul pe scari nepasaidu-I ca ar putea cadea, el vroia doar sa ajunga langa Sakura si sai spun ace simte.

Intre timp..

O briza usoara si calda sulfa spre cei 2, facandui parul lung al rozaliei sa pluteasca rebel , aceasta isi ridica incet mana dreapta si isi da dea sufitele rebele care erau usor purtate de briza calda , la o parte, dupa ureche. Blondul ramase incremenit, era stana de piatra, parca era o papusa controlata de un papusar, papusarul fiind Sakura, deoarece fiecare miscare pe care o facea, nevraand il controla, pur si simplu.
Aceasta realiza ca el se tot uita la ea cu atentie:
“-Uh.. am ceva pe fata? , intrebase aceasta , la care Naruto isi revine si ii spune ca “Nu are nimic” , apoi aceasta ii zambi la care si el ii raspunse la zambet, zambindui si el . Totusi “nebunul” nostru m-ai tragea o privire fugara spre chip-ul angelic al fetei.

Of, of .. hai sa mai sp si ceva despre bietul Sasuke , dupa ce ca el este personajul principal , il tin intruna in umbra. So.. let’s start.

Sasuke alerga ca nebunul pe hol , cand intrun final ajunge si el in curtea scoli, si fara sa se opreasca putin pentru asi trage rasuflarea ,fuge mancand pamant-ul spre cei 2. Alearga ce alearga si pana la urma reuseste intr-un final. Sakura auzind niste pasi venind inspre ei , isi intoarce capul si il vede pe Sasuke, la care si Naruto facu la fel :
“-Hey! Sasuke’teme, ce cauti aici?”
“-Taci din gura Naruto!! “ , spune acesta destul de obosit , fireste .. sarac-ul .
Dupa care incearca sa-si controleze bataile inimi si isi i-a inima in dinti :
“-Sakura!” , acesta ii facuse pe cei 2 sa tresara si m-ai ales pe Sakura intrebanduse de ce Sasuke era aici si ce vroia.
“-Uh…. *eto..* Sasuke?” , spune rozalia intrebanduse ce este, la care Sasuke:
“-Trebuie sa iti spun ceva… ! Eu .. E-E.. Eu …

foarte grozav draga
asta este sora mea
foarte frumoasa legenda
sunt curioasa daca Sasuke va avea curaj sa ii spuna ceea ce simte pentru ea
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Dau edit .

Hi!! Frumoos!! Avand in vedere ca am lipsit cu commul la 2 capitole o sa-ti spun acum parerea mea: Pai, sincer la un moment dat in primul, dar si in al doilea capitol m-am pierdut in citirea textului. Pentru ca pe langa greselile de tastare ai facut paragrafele prea mici. Spuneai ca Sasuke povesteste, scriai o propozitie si dupa treceai la altceva. Ar fi trebuit sa povestesti mai mult din perspectiva personajului. Si Sakura saraca, nu am auzit nimic din ce crede ea. Trecand peste asta cea mai mare problema pe care o am este: De ce naiba ii place lui Naruto de Sakura???!!! :><: Nu!! Si cu SAsuke cum ramane??? Vezi ai grija ca ma supar pe tine daca il superi pe Sasuke. Astept cat mai repede next si pm. Te-am huguit si pupacit!! ByE!!

Este foarte frumos capitlul!!!!

Abia astept ce vrea sai spuna Sasuke Sakurai!!!

A, da!!! Si multumesc ca m-ai anuntat

Te superi daca te rog sa ma anunti de acum in colo cand mai pui un capitol???

------------------------------------------------------------------------------------

nui nimic andy'chan :D