Capitolul 1: O urmarire ca in filme


Noapte. Norii plumburii dominau cerul intunecat, in timp ce fulgere luminoase spintecau intunericul noptii. Vuietul tunetelor rasuna in intreg pustiul. Pe campul vestejit de toamna, se formau mici balti in care se sfarmau cu tristete alte lacrimi ale cerului Pe soseaua pustie, la iesirea din capitala nipona, gonea o masina sport neagra. In farurile albe si aprinse ce luminau strada umeda, se vedeau picaturi mici si dese de ploaie. Orasul luminos se pierdea in zarea intunecata a noptii, in timp ce masina neagra se indrepta cu viteza in directia opusa. Pomii de pe marginea soselii treceau in viteza inapoi pe langa masina, disparand in noaptea cea neagra ca niste naluci. In spatele masinii negre, tacerea si linistea noptii era sparta de o masina de politie, a carei sirena alarma intreaga natura. Cu cativa metrii mai in fata, masina neagra gonea in viteza mai departe vrand parca sa decoleze de pe sosea. Lumina farurilor se reflecta usor in asfaltul umed, reusind sa lumineze usor si in interiorul masinii. Prin parbrizul aburit si plin de picaturi de ploaie, pe care se plimbau de colo colo stergatoarele, se putea vedea un baiat. Parul il avea gri si un pic ciufulit iar ochii ii erau albastrii si incadrati de gene lungi. Numele lui era Haiiro si avea 18 ani.


Haiiro


Trebuie sa scap de politie cu orice pret. Nu pot merge la inchisoare chiar acum. Nu. Reusesc sa scap cumva. Si chiar de merg la inchisoare macar acei fraieri din gasca aia buna de nimic si-au primit lectia sa nu se mai puna cu mine si cu gasca mea. Ar fi iesit mai frumos de nu intervenea politia si a trebuit sa fug. Asa ca iata-ma acum goning pe sosea, noaptea, ca un nebun cu 200km/h, vrand sa fug din oras, si cu politia pe urmele mele. Masina aluneca usor pe soseaua uda. Mainile imi sunt incordate pe volan, in timp ce cu piciorul drept apas in disperare acceleratia. Tot mergand pe soseaua pustie, zaresc vag in departare o casa. Accelerez mai mult pentru a ma indeparta destul de mult de politie, pentru a ma pierde din vizor, sting farurile, trag tare stanga de volan si opresc masina dupa acea casa. Culoarea masinii se pierde in noaptea neagra si ploiasa. Ma las in jos si astept ca pericolul sa treaca. Liniste. In surdina noptii de toamna aud doar picarturile de ploaie pe platforma masinii inganandu-se parca cu bataile accelerate ale inimii mele ce pare sa imi sara din piept. Incet, incet incep sa aud sirena masinii de politie. Fac ochii mari si inghit in sec. O aud cum se apropie. Vine si vine. Inima imi bate tot mai tare. Imi inchid ochii si ascult. Sunetul e tot mai puternic, pana cand imi dau seama ca de acum sunetul isi pierde incet incet din intensitatea sonorului. Imi ridic capul si rasuflu usurat. Un mic zambet imi apare pe fata.
-Am scapat. Zic eu incet si incantat de situatie
O frumos din cauza stresului am ajuns sa vorbesc singur. Daca nu intru in inchisoare sigur ma interneaza la nebuni. Astept pana ce sunetul dispare complet, apoi ma dau jos din masina si inchid portiera cu grija. Ma indrept spre casa pentru a o observa mai bine si avand in vedere ca e 1:30, ploua si sunt frant de oboseala. Poate reusesc sa conving pe proprietari sa innoptez aici in noaptea asta si maine vad ce fac si ma intorc in oras. Imi pun gluga pe cap pentru ca ploaia se intetise, imi bag mainile in buzunar si ma indrept spre intrarea casei. Defapt daca stau bine si ma uit nu este tocmai o casa ci imi pare mai de graba un conac construit in stil vechi. Intru pe veranda de lemn si ma apropii de usa. Imi arunc ochii imprejur pentru a studia mai bine locul unde ma aflam. Lemnul imi parea vechi si alocuri putrezit. Vopseaua naro era cojita si umflata. Case de paianjen erau aflate prin colturile verandei, iar pe peretele casei era o crapatura cu multe ramificatii pornind de jos si urcand pana deasupra tocului usii, iar pe langa ea varul fiind cojit. Hmmm ma intreb daca nu cumva o sa se darame vechitura asta pe mine daca innoptez aici. Ploaia se auzea batand cu repeziciune pe tabla de pe acoperisul conacului, in timp ce vantul se juca in voie cu o tigla desprinsa de la coltul ei. Era un peisaj de-a dreptul dezolant si un pic inspaimantator. Ma simt aiurea, ca si cand as trai un film de groaza. Cine stie ce fel de oameni ar putea locui aici? Imi ridic mana lenes pentru a ciocani la usa, dar chiar in acel moment vantul tranti o fereastra de la etajul 1, iar in fata conacului un traznet lovi cu putere un pom desfrunzit ceea ce ma facu sa imi inghete sangele in vene. Un fior si un sentiment de groaza ma facu sa tremur tot. Inghit in sec imi iau inima in dinti si ciocanesc apasat in usa de lemn masiv.

Miau !

Vaaai cat de frumos Crinutule
Imi place asa de mult
Super urmarirea
Chiar foarte tare
E fain si interesant ficul :X
Imi place foarte mul
Felicitarile mele draga mea
Insfarsit lai postat
Chiar eram foartte curioasa sa vad despre ce e vorba
Si am ramas placut surprinsa :X
Astept next-ul
Spor la scris si la idei !!
Succes cu scoala !!
Pupici cei mai duulci !!
Mrr

uuuu....asta a fost ceva superb din primul capitol....deabia astept sa va vad cum va evolua situatia.....deci next.....si nu ma face sa te astept mult....te pupic dullcil.....

Frumos!Vreau nextul!

Hey >_<..mie imi place fic'ul tau dear
Si vreau next repede

Vai Crin ce frumos:x
Off,nustiu ce e cu mine de pun comentarii asa tarziu.Ei ,bine ca nu a trecut o saptamana.
Asa,revenind.Descrii frumos si chiar imi place ideea.
Crinutule sa pui repejor continuarea c m-ai facut curioasa si e foarte frumos:x
Spor la scris si la idei.
Pupici!

Crinutule cand ai de gand sa pui next-ul?

Cred ca pe maine ubita
pooop

Vreau nextul...

Buna !
Vai .. acum am vazut fic-ul
Si ce daca nu e cu personaje din Naruto
e fantastic
Doamne .. daca eram eu acolo .. lesinam pe loc .. ori tipam cat ma tineau plamanii si dupa lesinam
Eu m-am speriat de povestea lui Mey pe chat ..
Dar sa mai fiu si acolo ..
Valeu mama ... inebuneam de frica
Imi place mult , mult de tot ...
Hai cu next-ul
Pupici

Hai cu next-ul
Te rog
Pupici

Aliceee!Daca nu pui continuarea vin sa te iau cu lopata!

Off Crinut ...te rog mult sa pui mai repede continuarea
Imi place mult si n-ai pus de mult next-ul.Plizz,cand il pui?
Pupici!

Iertati-ma va rog ca nu am mai postat de foarte dar de forte mult timp la acest fic si daca v-am dezamagit desi el a fost continuat in permanenta doar ca in pda-ul meu. Oricum acum m-am reintors si dornica sa postez capitolul 2 bine si restul capitolelor. Asa ca daca va mai aduceti aminte de acest fic, va urez in continuare lectura placuta si scuzati-ma inca o data pentru absenta


Capitolul 2: O casa stranie(partea 1)





Sunetul ciocanitului meu rasuna in toata acea casa, ceea ce imi dadu senzatia ca era cam pustiu locul. Astept vreo trei minute, sa imi raspunda cineva, dar nimic. "Hmm am senzatia ca e cam parasita zona, avand in vedere ca nu vine nimeni sa imi raspunda, iar din casa nu se aude nici cel mai mic zgomot, asta plus faptul ca zona e cam paraginita. Eh nu strica sa intru si asa". Pun hotarat mana pe clanta si deschid usa, care scoase un scartait straniu, ce ma facu sa ma cutremur. Fac cativa pasi si intru in cladirea cea veche. In spatele meu usa se tranti cu putere, facand sa rasune intreaga casa. "Hmm o fi doar vantul, mai stii, sau poate casa asta e bantuita. Ha ha ha! Am inebunit dea binelea, am ajuns sa cred in fantome, Doamne nu mai sunt intreg la minte". Intuneric. Fac cativa pasi. Podeaua de lemn scoase cate un scartait ascutit la fiecare pas de-al meu. Nu vad absolut nimic, doar un pic de lumina ce intra pe o fereastra ingusta. Caut ca besmeticul o sursa de lumina, un intrerupator, ceva, orice ar fi bun, chiar si o lampa ceva nu conteaza ce. Mai fac cativa pasi orbeste, si parca disting vag in intuneric, un semineu. Ma apropii de el, si dau sa-l ating. Chiar in acel moment un foc izbucni in el. De teama, ma dau cativa pasi in spate si privesc naucit focul. "Asta chiar a fost ciudat, dar norocul meu, acum am lumina". Incep sa ma plimb haotic prin casa, pentru a o studia mai bine. In aerul inchis si imbaxit de praf, pe care il respiram cu greu, se simtea un vag si apasat miros de sulf. Camera era aranjata frumos in stil vechi in ciuda prafului, ce acoperea totul. Din tavanul de lemn, atarnau case imense de paianjen. Pe unul dintre pereti trona o frumoasa biblioteca. Pe rafturile ei, carti vechi si prafuite erau asezate in rand. Curiozitatea ma impinge sa cercetez si restul camerelor, dar lumina nu prea imi permitea. Ma plimbam aiurea cu mainile in buzunar. Un sentiment ciudat si apasator il simteam parca in tot corpul. In camera spatioasa luminata partial de focul din semineu, doamnea linistea, doar pe acoperis ploaia se auzea batand cu repeziciune si din cand in cand se auzea si focul trosnind. Tot plimbandu-ma asa observ in partea dreapta a camerei niste scari, ce duceau la etaj. Chiar in acel moment, un zgomot straniu se auzi de deasupra. Si inca unul si inca unul, se pare ca erau consecutive si parca intrun ritm anume, mai precis imi sunau ca niste pasi. Pasii se intensificara si parea mai de graba ca ceva sau cineva aflat la etaj alerga. Incerc sa urmaresc dupa sunet acei pasi rapizi. Alergau si la un moment dat se oprira, mai precis se pare ca se oprira exact deasupra mea. Inima imi batea cu putere iar respiratia imi era greoaie. Stau nemiscat pret de cateva secunde, si nici acele zgomote nu se mai auzeau. Respir intr-un fel usurat, desi imina inca parea a-mi sari din piept. Ma indrept cu pasi marunti si sfiosi spre acele scari si ma opresc la baza lor. Privesc in sus, spre locul intunecos. Un sentiment apasator de panica ma cuprinse si raman nemiscat, fara a mai clipi macar, cu privirea blocata intr-un punc fix. Inghit in sec si inchid cu teama ochii. Chiar in acel moment, tot felul de imagini ciudate imi trecura prin minte si prin fata ochilor, atat de rapid incat nu reusesc sa disting decat cateva culori fugitive, dupa care vad cum doua faruri albe parca se apropie de mine,si se apropie si se apropie , orbindu-ma. Lumina. Multa lumina alba, dupa care aud un tipat ascutit. Toate acele imagini tulburatoare imi trecura prin fata ochilor intr-o fractiune de secunda. Tresar de-odata si deschid speriat ochii. Respiratia imi era rapida, dar totusi greoaie. Simteam cum tremuram tot. Cu ochii mari , speriati si inca atintiti spre acel loc al graoazei vii, incep sa ma dau cu teama in spate. " Nu se poate, ce e acolo? Mai important, ce e de fapt locul acesta si de ce e parasit?" Incep sa analizez cu spaima toate cele intamplate : loc abandonat, usa trantita din senin, un foc ce se aprinde singur, sunete de pasi, si mai important imagini si scene tulburatoare care imi trec rapid prin fata ochilor. Ceva, clar nu era curat aici. Intrebari tulburatoare ma faceau sa ma cutremur si de-odata imi amintesc. In lumina trasnetului de mai inainte, vazusem parca, un semn din lemn pe care scria mare, cu rosu: "FUGITI! NU VA APROPIATI SAU O SA VA PARA RAU!", " De aceea politia nu m-a acutat aici. Trebuie sa fug din locul asta blestemat si asta cat de repede posibil". Incep sa ma dau cu pasi sfiosi in spate, cu privirea inca inghetata in capatul scarilor. Nu mai stiu nimic de mine. Groaza puse stapanire pe intregul meu corp, facandu-ma sa-mi pierd complet ratiunea. Corpul imi era complet paralizat de spaima, dar o voce interioara ingrozita imi rasuna in minte strigandu-mi: " misca, fugi!"

Deci ce fic! :x

Exact cum imi place mie. DE GROAZA! De mult timp n-am mai citit ceva atat de reusit, deci felicitari scumpo!

Vai adu repejor nexty` ca mor aici.

In timp ce citeam mi se facea pielea de gaina, descri foarte bine! :)

Pacat ca nu e SasuSaku dar pentru mine asta conteaza cel mai putin pentru ca si asa e perfect.

Iti dau un mic sfat si anume sa fac niste paragrafe ca sa fie mai usor de citit. :D

Pune-te pe tastat si adu repede celalalt capitol! :x

Te pup dulce si spor la scris!

Bee..

Foarte frumos acest fic...pare a fi unul de groaza:)
Sper sa pui repede continuarea sa vedem despre ce e vorba in continuare:)
Ideea este una noua , cel putin eu nu am mai intalnit-o pana amu
Succes in continuare si sa pui mai repede capitolul urmator:)

Ok stiu ca a luat cam mult dar iata si nextul sper sa va placa



Capitolul 2: O casa starnie(partea a 2-ua)

Cu ochii inca atintiti in acel punct, incerc un ultim gest disperat, de frica. Incep sa ma dau inapoi usor si rigid, deoarece intreg corpul imi era paralizat de spaima ce ma cuprindea. Fac un pas. Mai fac inca unul si inca unul, dupa care intr-un impuls ma intorc cu fata spre usa si dau sa o iau la sanatoasa. Dar, spre marele meu ghinion si paralizat inca de frica ma impiedic de coltul covorului. Disperarea ma cuprinse, simteam parca nu mai aveam nicio putere, dar incerc un ultim gest de frica. Incep sa ma dau taras, pe coate, inapoi si in cele din urma, reusesc sa ma ridic pe picioare si alerg intr-un suflet la usa. Apuc de maner, trag cu putere, dar nimic. Vazand ca nu se deschide, incep sa scutur agitat clanta si sa trag cu forta, dar tot nimic. Eram captiv in acest loc blestemat. Lipsit de orice speranta si complet descumpanit, imi lipesc spatele de usa masiva din lemn si ma las usor in jos. Liniste. Imi auzeam bataile inimii, care mai avea putin si imi sarea din piept. Mai auzeam din cand in cand vantul sufland cu putere afara, iar pe acoperis si prin pomii desfrunziti se auzeau ciorile croncanind. Ploaia se pare ca incetase. Stateam jos, langa usa rece, cu ochii pierduti si mintea tulbure. "Sunt prins aici ca un soarece in cursa. Geamul probabil e incuiat si el, deci nu e o solutie, dar un lucru e sigur: trebuie sa ies de aici cu orice pret si asta cat se poate de repede. Cine stie ce orori mai sunt in locul asta blestemat". Minutele treceau greu, dar cu timpul reuseam si eu treptat sa-mi limpezesc mintea. Ma adun si ma ridic in picioare si incep sa ma plimb debusolat prin camera prafuita. Podeaua scartaia sub greutatea pasilor mei, era o atmosfera apasatoare. Ma indrept orbeste spre semineu, iar pe el dau de o lampa. O aprind repede si ma indrept cu ea spre camera alaturata. Studiam fiecare coltisor al camerei, in speranta ca voi gasi ceva si voi scapa. Incet, ma apropii de o biblioteca mare si incarcata de praf si incep sa imi plimb mana dea lungul cartilor, pana cand una dintre ele imi sari in ochi din nu stiu de motiv.
-Hmm "O inchisoare intre lumi"
Ceva imi perea ciudat la acea carte, inafara de numele straniu ce il purta. Dau sa iau cartea, dar un fior rece imi starbatu intregul corp. Ignor acel sentiment si scot usor cartea din biblioteca. In acel moment, rafturile disparura iar in locul lor ramase ca un fel de intrare intunecata. Mintea imi era complet blocata si nu reuseam sa imi dau seama ce se petrecea da fapt acolo, ce era acel loc, desi ceva imi spunea sa pasesc. Intru in acea transa si fac absent un pas in fata. In acel moment, lampa imi cazu din mana iar tot ceea ce vedeam era nimic mai mult decat intuneric. Cad. Ma trezesc buimac si simt cum ma duc in jos cu o viteza ametitoare. Aerul rece imi trecea razant pe langa fata si simteam cum o ameteala graznica incepea sa ma cuprinda, de parca s-ar fi invartit tot abisul cu mine. Totul era dea dreptul infiorator dar ma las purtat de val, inchid ochii si cad. Cateva secunde ma tarziu mi-i deschid, simt un usor dezechilibru si simt din nou pamantul sub picioare. Ma uit buimac imprejur si vad ca ma aflam in capatul unui coridor lung. In dreptul meu se afla o fereastra micuta, asa ca puteam vedea cu usurinta unde ma aflam. Se pare, ca ma situam la etajul casei aceleia blestemate, pentru ca imi puteam vedea cat de cat masina, desi ceva nu mi se parea in regula. Aici era ceva ilogic, cazusem in jos, deci in cel mai rau caz trebuia sa ajung la subsol si totusi ma aflam la etaj. Ceva clar nu era in ordine. "Hmm frumos, am ajuns intr-o casa cu simtul umorului. Isi cam bate joc de mine". Incepeam a face haz de necaz, desi inima imi batea cu putere, din cauza spaimei trase. Incep sa ma plimb crispat pe acel coridor. De-alungul lui se aflau: tablouri, trei oglinzi si patru usi pe fiecare parte, iar in capatul coridorului, se mai afla o usa, dar mai mare. Casa parea a fi foarte veche, tablourile continand scene de razboi. Ma uitam speriat si ciudat la acele picturi si vedeam cum se derulau in ele, acele lupte incredibile si crancene, ca si cand ar fi fost defapt niste ferestre, iar razboiul era chiar afara. Era straniu, dar mi se parea o nimica toata in comparatie cu ce mai traisem. Mergeam crispat dea lungul coridorului acela, fara a sti unde ma indreptam, desi ceva era ciudat. Aveam strania impresie, ca nu sunt singur. Treceam prin fata acelor oglinzi si aveam impresia ca reflexia mea mi-o ia inainte si fuge din oglinda in oglinda. Ma opresc buimac in fata uneia, si nimic. Nu imi puteam vedea reflexia. Speriat, imi ridic o mana in sus si incep a o studia si a o misca, dar in oglinda tot nimic desi eu ma vedeam pe mine in persoana. Imi vedeam mainile, picioarele, tot dar in oglinda nimic. Tot stand eu asa si studiind intr-un gand ingrijorat si inspaimantat, parca vad ceva trecand in fuga, dupa care aud un chicotit. Respiratia mi se opri, iar imima incepuse sa imi bata din ce in ce mai tare. Inghit in sec, fac ochii mari si intorc lent capul. Nimic. Doar un coridor. Dau sa ma intorc cu totul, dar chiar atunci inlemnesc. In urmatoarea oglinda ce era pe acel hol, imi vad reflexia mea zambindu-mi parca malefic in coltul gurii. Sangele imi ingheta in vene. Liniste. Timp de cateva minute raman blocat in loc. Intre timp reflexia imi revenise la normal desi imi era frica sa ma mai uit in acele oglinzi ciudate. Acele lucrui probabil ar fi ingrozit pe oricine si probabil ar fi sarit prin geam, numai ca sa scape din acel loc blestemat, dar totusi eu incep a ma indrepta absent, spre un punct fix, de parca ceva m-ar fi chemat.
Merg si merg, dar o senzatie ciudata de deja vu ma cuprindea. Treceam in continuu pe langa acele usi, iar holul se lungea parca la fiecare pas facut si de parca nu mai puteam ajunge odata unde doream, desi nici eu nu stiam sigur, la cat de buimac si ingrozit eram unde doream sa ajung. De odata, simt cum incepe a ma lua o ameteala crunta si a mi se invarti camera cu mine si sa mi se incetoseze privirea. Imi duc mainile imvoluntar la ochi si o iau la fuga in nestire. Dupa cateva secunde, ma opresc imi iau mainile de la ochi si mi-i deschid brusc. Mare mi-a fost mirarea cand, am surpriza de a ma trezi drept in fata usii din capatul holului, doar la cativa pasi de ea. Usa era intre-deschisa, asa ca inaintez cu groaza inca un pas pentru a vedea ce e acolo de fapt. Ma opresc brusc si inghit in sec, facand ochii mari. Sangele imi ingheta in vene cand, aud rasunand din acea camera o melodie la pian, aproape hibnotica. Eram parca atras de acele sunete, asa ca mai inaintez absent inca un pas. Chiar atunci, pulsul imi statea in loc iar pupilele mi se micsorara brusc. Respiratia mi se opri, caci prin acea crapatura a usii puteam vedea destul de clar in camera, iar ceea ce puteam vedea, era dea dreptul inmarmuritor.



https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/714/casabantuita2300x199.jpg/ Hmm m-am gandit sa va arat si cam cum ar arata casa cea stranie din fic

Multumesc dragilor am sa pun nextul cat de repede pot

vai de capul meu sa-mi fie rusine ca nu am trecut pe aici mai devreme!!!!!!!! scoala asta.......iarta-ma ca nu am venit nici macar odata pe la ficul tau dar nu l-am observat......akm la fic imi place nespus de mult si cu casa bantuita........wow mamica ce mai casa imi vine sa ma bag in pamant de frica.

Este foarte frumos ficul alaturi de capitolele prezente si de cele ce vor urma.De abia astept nextul si ma bucur ca il continui cu capitole frumoase.Casele bantuite si paranormalul............te-ai asezat direct pe inimioara mea~next~next!te rog daca poti cand pui capitolul sa-mi dai si mie un pm ca sa ajung mai repede pe aici te pup