4Ever...

Doamne, ce trist!
Tampitul de Sasuke! Tot trebuia el sa se creada inteligentu' lui Peste. Il fac zop daca nu vine cel putin cu o floare.
Acum, poate sunt sadica, dar vreau sa sufere la fel de mult ca Saku. Chiar merita!
Sper sa aduci repejor next-ul si, te rog, again, sa ma anunti.
Te puuup dulce.

Nu conteazaa ca e scurt. Mai bine asa dect deloc.
Capitolul afost suuperb. Sper sa nu se termine cum cred eu fic-u. Nu vreau sa moara Sakura. Sper sa se faca bine si Sasuke sa mearga la ea.
Anunta-ma cand postezi next-ul.

Buna dragilor! Aici next’ul! Spor la citit… A daaa, ascultati asta in timp ce cititi! https://www.youtube.com/watch?v=DunGvUIAYBw

Capitolul 24

It’s just too little too late, a little to wrong, and I can’t wait
But you know all the right things to say…

Sasuke’ Point of View

Am deschis usa de la intrarea in apartament. Ma rog… Poate ca doarme sau asa ceva! O sa intru si o sa vad daca este ceva in neregula. Pana la urma, ea m-a chemat astazi! Imi pare rau ca am ajuns abia dupa 2 zile, dar asta nu inseamna ca am facut-o cu intentie! Noul meu loc de munca e mai complicat decat pare! Atatea foi de semnat, greu… Si acum, sper sa nu se supere pe mine ca am dat buzna inauntru, fara sa astept sa raspunda, insa nu mai venea. Asa ca… Uite-ma aici! Inauntru, fara sa fi cerut acordul cuiva! Doamne, sper sa nu faca urat! Toate luminile erau stinse, iar cerul era foarte innorat, si chiar daca afara este zi, din cauza norilor negrii nu poti avea o vedere clara. Ma rog…

Am inaintat pe holul lung. M-am oprit in dreptul usii camerei ei. Daca nu este bine ce fac? Daca o prind intr-o faza proasta? Prea tarziu pentru scuze, doar intra! Am impins la o parte usa, si am pasit rusinat, in dormitor. Se pare ca este in pat, doarme… E cu spatele la mine! Hmm… Nu ii pot zari chipul angelic in timp ce doarme! Dar scuze acum, Sakura, ca trebuie sa te trezesc! Am clatinat-o firav pe fiinta fragila ce slabise intr-un hal! Ea nu parea sa se trezeasca! Poate ca e prea obosita! O mai las putin sa se odihneasca! Am parasit camera, indreptandu-ma acum spre bucatarie de unde vroiam sa iau un pahar cu apa. O bucata de hartie mi-a atras atentia. Cu coada ochiului tot analizam bucata alba, asternuta langa un pix. Am lasat pentru o clipa paharul, indreptandu-ma spre masa! Aveam sa imi satisfac curiozitatea! Ce poate sa fie?

„Aceasta scrisoare este adresata celui ce… Pentru o clipa, am crezut ca este destinul meu! Si acum, daca imi voi permite si voi reusi vreodata, o sa ma adresez la persoana intai, pentru ca imi va fi mai usor sa imi exprim gandurile!
Poate ca nu ai aflat pana acum ca nu mai sunt, sau poate ca ai facut-o… Iar daca inca nu stii, te rog! Nu parasi aceasta scrisoare pentru a verifica! Nu are rost…
Inainte de a pleca in necunoscut, vroiam sa-ti vorbesc, sa-mi deschid pentru ultima data inima inaintea ta, dar mi-a fost greu, foarte greu. Poate lipsa de curaj m-a determinat sa incetez sa te mai caut, in speranta ca vei venii sa ma gasesti, si am ales sa iti spun aici, prin calea scrisului, tot ce ma doare, fara sa fiu intrerupta de nimeni.
In primul rand vreau sa iti spun ca si eu sunt vinovata. Da, vinovata! Nu am avut curajul sa te pastrez alaturi de mine. Nu am putut sa te incatusesc cum, probabil, ar fi facut o alta femeie. Am nutrit de multe ori gandul nebunesc de a te insela. Mi-ar fi placut sa te vad suferind! As fi stiut ca ma iubesti… Insa, am tinut prea mult la noi, ca sa pot sa te ranesc in vreun fel. Sau poate ca, din nou, am fost prea lasa! Nu te gandi ca vreau sa ma dezvinovatesc! Nu as avea acest interes, in fata vejniciei, sa te mint sau sa ma scuz in orice fel.
Dar, nu pot incepe fara sa iti spun ca te-am iubit cum n-am iubit pe nimeni. Adica gresesc! Cum sa fac o comparatie cand te-am iubit doar pe tine? Mereu ma oboseam sa-ti plac, sa fiu eu cea care iti capata toata atentia. Si, cu cat vroiam mai mult, mi se parea ca eram mai putin. O sa razi cand o sa-ti spun ca de cand am fost a ta, ma simteam mai bine in propria persoana. Eram geloasa si pe mine!
Dar nu ma plang! Cred ca inca nu m-am achitat fericirii cu cata suferinta am fost nevoita sa indur, si erau momente in care aveam impresia ca toata suferinta din lume nu ar putea achita doar un minut de fericire!
Iubirea e de un egoism salbatic! Vrea sa dai totul, pentru a-ti da si ea ceva in schimb! Eu am ravnit totul, pentru ca, inca cred ca ti-am oferit totul! Oricum, ceva mai bun decat mine nu puteam sa-ti dau. De aici a pornit eroarea. Dar ce vina am eu? De unde era sa stiu ca balanta iubirii nu e niciodata egala? In cazul nostru, balanta atarna in favoarea ta! De ce te-am judecat luandu-ma pe mine drept unitate de masura?
Dar plec mutilata pe lumea asta, infranta definitiv. Nu stiu, dar unii oameni sunt sortiti sa ispaseasca greu o greseala. Eu sunt dintre aceia. Nu ma plang! De altfel, nici nu mai am lacrimi. O data, o vrajitoare mi-a spus: „Fata frumoasa, sa te pazeasca Dumnezeu si Maica Domnului de dragostea neagra!”. Dar pe atunci eram prea mica ca sa inteleg ce insemnau aceste cuvinte. Acum stiu prea bine. Momentul in care ne-am intalnit a fost doar nasterea acelei dragoste negre, care, din nefericire, se sfarseste cu moarte. Sunt sigura ca nu te asteptai la un asemenea deznodamant!
Ramai cu bine, dragul meu! Iarta-ma daca aceste randuri iti vor tulbura clipele cu acea fata, pe care am vazut-o acum cateva zile la brat cu tine. N-am avut incotro. Daca nu scriam aceasta scrisoare, nu aveam cum sa mor! Nu-i nimic. Ai sa ma uiti repede si, dupa aceea, iti vor ramane de trait ani multi si fericiti. In plus, iti las si partea mea de fericire, de care destinul m-a lipsit.
Inca o data, ramai cu bine! Te sarut asa cum te sarutam, de mii de ori, incat imi spuneai copilareste: „Nebuno, lasa-ma, ma omori!”, si eu tot mai mult te sarutam.
De ce nu te-am omorat atunci? De ce n-am murit impreuna?

Sakura Uchiha… Mereu a ta!”

Am pus scrisoarea deoparte, automat, ca un om care inca mai traieste dupa ce viata s-a scurs din el. Privirea mea se lipise de semnatura ei: „Sakura Uchiha”. Asadar, trecuse in eternitate ca fiind a mea! Am inteles ca tot ceea ce se intamplase intre noi se datora numai unor orgolii. Am comis o grava eroare parasind-o pe Sakura, fara motiv. Am inchis ochii pentru un moment, imaginandu-mi unul dintre momeltele noastre, pentru ca nu era doar al ei sau al meu. Iar atunci, am fugit catre sertarul cu tacamuri, de unde am scos un cutitas ascutit. Cum de am ajuns asa repede la o asemenea decizie? La doar cativa pasi de mine, in patul sau, iubirea pe care cu atata nesabuinta am pierdut-o, nu avea sa se mai intoarca inapoi.

Nimeni si nimic nu se mai intoarce inapoi, iar asta e cruda fatalitate. Cum minutele trec si, inconstient, pui punctul pe i curmandu-ti viata. Pur si simplu este ciudat cum niciodata nu stii cum sau cand vei murii, dar nesabuirea de a o vedea din nou pe Sakura ma provoca, ma obliga sa pun capat chinului pamantesc si sa fug departe de toti oamenii cu chipuri frumoase, dar cu pacate de neconceput in interior. Rostul pentru care as mai trai? Niciunul… Practic, as mai zabovii inca cateva decenii in randul muritorilor cu imaginea ei, a fetei cu par roz si ochi verzi. Cu acelasi gand de a o imbratisa din nou. Unde m-as duce? Cum a-si putea sa ma arunc din nou in bratele dragostei, cand ea, practic, nu se va mai intoarce niciodata?

Am gonit spre camera fetei, ce acum probabil bantuia holurile acestui apartament, soptindu-mi sa nu o fac. De ce n-as face-o? M-am aruncat asupra ei, ca un nebun, clatinand-o din ce in ce mai brusc. O minune ar fi putut sa o aduca inapoi, dar minunile sunt pentru oamenii ce merita, iar eu nu merit! M-am asezat langa ea, pe patul dublu. I-am prins mana intra mea, analizandu-i chipul alb. Zambea… Inca mai era intiparit un zambet pe buzele acelea crapate, iar primul impuls a fost sa o sarut. Dar nu, pur si simplu mi-am indreptat cutitul spre incheietura, constient ca asta era singura obtiune. Am strans mana fetei si mai tare atunci cand mi-am perforat pielea, lasand la iveala acel suc rosu. M-am apropiat de ea si mi-am presat buzele de ale ei. Simteam cum viata mi se scurge din trup, si desi puteam sa chem o ambulanta si sa fac ca totul sa para un accident, nu am vrut. Am asteptat prea mult sa ne impacam. Iar acum, despartiti de cer, nu avea rost sa continui o viata, ce in veci nu ar fi fost normala. Poate ca asta mi-e destinul, sa mor aici si acum.

Sunt obosit!
Am impresia ca am trait cateva vieti pamantesti, iar copilaria mi se pare asa de indepartata si incetosata, incat ma indoiesc ca am fost vreodata un copil.
Nu, nu-mi pare rau de nimeni, de nimic… Nici de parinti, nici de prieteni, nici de ceea ce las in urma mea…
Am credinta ferma ca viata mea a inceput cu Sakura si se termina odata cu ea.
Oricum, a fost prea frumos ca sa se sfarseasca altfel. Adio!…

The End…

Sper ca va placut acest fic. Poate ca nu va asteptati neeaparat la acest sfarsit, dar cu toate astea, sper sa va placa! Va multumesc tuturor celor ce l-au citit pana la capat. Nu imi vine sa cred ca s-a terminat asa! Va invit sa cititi si alte ficuri creiate de mine… Si, exact ca si Sasuke: Adio 4Ever!

Black Zozoo pentru ultima oara =]

Nu pot sa cred ca s-a terminat asa. Chiar credeam ca se va face bine printr-un miracol. Dar nu asta. Eu nu voi putea sa zic adio NEVER. Mi-au cazut doua lacrimi sau mai multe cand am vazut sfarsitul. Nu am vreu sa se termine.
Nu poti aduce un sezon 2? AM ma vazut ca la un fic ca ei doi se reincarneaza. Nu poti si tu sa faci la fel? E prea trist sa se termine asa si acum.

P.S.: Multumesc totusi ca ai inceput fic-ul si l-ai terminat. A fost unul reusit, dar si trist. Ar fi fost dragut sa se termine cu un mare HAPPY END, dar asta e.
Ultimele cuvinte: Mi-a placut, adio...4Ever.

:((((((( imi vine sa plang... prea tarziu deja am facut-o ce trist.... .

A fost un fic absolut minunat in love

Nu pot crede ca sa terminat crying

Oricum a fost geniaficul!! Bravo!!!! in love

Doamne mi-au dat lacrimile numai cand am vazut ceea ce scrie! Nu credeam ca Sakura o sa moara in somn!!
Creadeam ca va fi un Happy End , ca vor trai!!
Imi pare rau si de ea si de el si ca s-a terminat ficul!
A fost incredibil de surpinzator nu am cuvinte ca sa pot spune cat mi-a placut!!!
Am ramas muta. Au murit impreuna foarte frumos, emotionant care te inddeamna sa plangi!
Magnific!!
Ms ca m-ai anuntat si ... ai avut un fic SUPERB!!
Sii nu poti face un sezon 2?

KISS # HUG

Deci, eu ieri am citit finalul, si trebuie sa spun ca m-a marcat profund!!!!!! crying

Adica de cate ori ma gandesc la vorbele lui Sasuke, atat de profunde "Adio, 4ever!" O Doamne iar imi dau lacrimile!!! sad

!Nu mai pot, ai fot geniala, absolut superb, finalul a fost emotionant, dar as fi vrut sa fie un happy end!Poate faci un sezon 2 !Sau sa zici cum s-au intalnit in ceruri...ceva! puppy eyes

Te pwp dulce...si cum ai spus si tu...

Adio...4ever

Subiect: Re: 4Ever... Vin 07 Dec 2012, 15:03

[b]
Ai facut un fic de neuitat am plans 5 capitole iar la ultimul capitol am plas de nu am mai putut, este nemaipomenit. Esti un geniu.

Subiect: Re: 4Ever... Dum 16 Dec 2012, 16:44

Deci...am inceput sa plang. De ce finalul asta? Explica-mi tu mie. Frumooooooooos ficul, mi-a dat lacrimi, multe lacrimi. Trist....

Subiect: Re: 4Ever... Joi 27 Dec 2012, 19:30

Hei scumpo!!! Am citit fiecare capitol in amanunt si vreau sa spun ca acest fic a fost superb. Imi pare rau ca s-a terminat asa,dar toate au un sfarsit. Pentru tine: nata 10!