The escape

Subiect: The escape Mar 17 Apr 2012, 23:06

Asta e! Nu m-am putut abtine Am inceput sa postez si ficul asta! Scuzati-ma insa muream daca nu o faceam. Am o problema, va zic! Nu stiu ce se intampla cu mine. Ma uit o secunda la un lucru, ascult o melodie si hopa, a venit ideea Sper sa va placa chiar daca mai am 100 de ficuri descrise(bine...poate doar 3 )
So...see ya

A..si...scuzati-ma ca acest capitol este asa scurt, il voi face mai lung pe urmatorul I promise

The escape

Chapter one:

I`m going

Te-ai trezit vreodata cu impresia ca nu ti-ai ales caile vietii asa cum te-ai gandit in trecut? Cand erai mic, de cinci-sase ani si intelegeai totul pe invers, crezand ca si mersul la scoala ar fi un lucru amuzant, intrucat era ceva nou pentru tine? Erai cu gandul la printese si papusi, la fel ca mine, insa acum toate aceste fantezii s-au spulberat, scufundat intr-un adanc, ramanand acolo pentru vecie. Insa, te-ai gandit sa o iei de la capat, sa pui frana in acest moment si sa-ti reincepi viata? Te gandesti: ,, De ce sa imi traiesc viata pe care eu nu o doresc? ‘’ Vei incerca sa o schimbi din stadiul in care se afla?

Dar… Te-ai gandit vreodata sa dispari? Sa iti teleportezi corpul si sufletul altundeva, intr-o ,,alta dimensiune’’? Nu. Nici eu. Fara vise. Fara planuri. Niciodata nu m-am gandit sa-mi las in urma familia, prietenii si chiar un sot. Sau… sa ma intorc la o iubire din trecut care si pana in ziua de azi ma bantuie? In nici un caz.
Dar acum, parca mintea mea incepe sa cutreere noi meleaguri necunoscute ale suprafetei sale, gasind din intamplare un raspuns. S-a hotarat sa incerce sa ma convinga sa plec, sa fug de viata curenta pe care o tin in maini si sa-mi gasesc intradevar locul. O evadare din aceasta lume supraaglomerata a New-York-ului. Undeva departe, unde sa uit pe ce lume traiesc, sa fiu intr-o stare necunoscuta mie, de extaz.

Este o zi obisnuita de luni. Privesc imprejur, directia ochilor axandu-se pe spatiul gol din dreapta patului meu. Se pare ca Sasuke plecase de mult la munca. Imi tarasc corpul extenuat spre dus. Ar trebui sa fiu destul de odihnita, intrucat a trecut o noapte intreaga. Insa eu nu dorm. Dorm, insa nu cum ar fii trebuit, de fapt. Ziua la servici, iar noaptea… sa zicem ca ,,fac cunostinta cu sotul meu’’. Doar acesta ne mai aduce impreuna. In ultimul timp nu ne prea vedem si asta este din ce in ce mai rau. De dimineata pana seara muncim. Munca de avocat nu este atat de usoara precum ma asteptam, chiar daca mereu am stiut ca nu este floare la ureche. Nu zic ca nu imi place, ador ceea ce fac, la fel si Sasuke, sa ii apar pe cei care nu au nici o vina imi aduce o satisfactie uimitoare uneori, dar parca… nu mai avem timp pentru noi, pentru viata. Suntem tineri. Ar trebui sa petrecem viata distrandu-ne, nu muncind ca niste robi. Si pentru ce? Copii nu avem. Acum, acestia ar fi fost un motiv destul de intemeiat pentru a ma opri din ce vreau sa fac acum.

Ies din dusul care ar fi trebit sa ma linisteasca dar nu a facut-o. Am incercat sa imi relaxez muschii sub jetul de apa fierbinte, insa continuam sa ma cert cu constiinta mea ca sunt lucruri pe care noi le putem face pentru a fi cu adevarat impreuna. Nici weekend-urile nu mai sunt cum obisnuiau sa fie. M-am saturat de privirile pe care mi le trimite atunci cand ii spun despre asta. Gen: ,,Ce pot eu sa fac?’’ .

Mi-am scos valiza prafuita de sub pat. Mi-am aruncat hainele si alte lucruri dupa care am inchis-o. Dupa ce m-am imbracat si am strans prin casa m-am indreptat spre iesirea apartamentului inchiriat. Voi uita de familie, de munca si de sot pentru ceva timp. Cat timp cheile mele s-au rotit in incuietoare usii parca un nod mi s-a pus in gat. Si atunci mi-am spus: ,,S-o fac si pe-asta!’’ Ca sa fiu sigura, mi-am inchis telefonul, care, sunt sigura ca nu peste mult timp va fi plin de mesaje nefolositoare de la seful meu, domnul ,,dinti de rechin''. Intotdeauna eu sunt cea care are grija de tot. Am si eu o viata omule. Mai lasa-ma! Se pare ca acum nu mai are ce face. Plec nene!

Masina mea parca ma astepta de ceva timp pentru a pleca. Simtea si ea durerea din sufletul meu. Cu o singura privire asupra acestui ,,minunat’’ oras mi-am luat zborul. Am evadat.

Subiect: Re: The escape Mier 18 Apr 2012, 08:01

Hey, scumpo! Vad ca ai inceput un nou fanfic!

Hmm, ce idee interesanta. Ai un inceput foarte promitator. Atunci cand te-ai saturat de rutina zilnica, si de faptul ca numai munca iti este in cap, nu sotul cu care te-ai casatorit, desi sunteti tineri, o evadare este cea mai buna solutie. Ma bucur ca Sakura este atat de curajoasa, desi banuiesc ca bietul Sasuke isi va face multe griji pentru ea.
Sunt curioasa cine este marea iubire din trecut a Sakurei, si unde va pleca aceasta din New-York. Oare Sasuke o iubeste? Caci daca o iubeste, ar trebui sa mearga sa o caute cat mai repede.
Abea astept urmatorul capitol! . Ai un inceput foarte bun, si deja ma fascineaza povestea. Iti urez ca si celelalte capitole sa fie la fel de bune sau chiar mai bune!

Spor la scris si multa inspiratie! Te rog anunta-ma cand puinext-ul, daca se poate.

Love ya'!

Subiect: Re: The escape Mier 18 Apr 2012, 13:16

Un nou fic by you , hmm ? yeah

Ai inceput bine , este destul de interesant pana acum , sunt curioasa sa vad ce se va mai intampla in continuare . dap !

Off , cat as vrea sa fiu ca tine , sa imi vina inspratie doar ascultand o melodie , insa nuuu , eu trebuie sa ma gandesc 10 ani pana imi vine o idee . hmm...?!

Sunt curioasa sa vad unde vei ajunge cu acest fic , bafta cu nextul si sa stii ca vreau sa vad nesxtul si la celalalte ficuri deoarece ti le citesc pe toate cu exceptia unuia . Vin-o repejor cu nextul , pup . kiss

Subiect: Re: The escape Mier 18 Apr 2012, 20:52

Buna dragelor. Am venit cu nextul si la acest fic. Sper sa va placa. Nu cred ca v-a fii nici asta foarte lung... ..poate nextul

The escape

Chapter two:

Don`t look back

Rotile Volkswagen-ului se rasucesc sub corpul meu slab. Inca ma mai gandesc la fapta comisa. Oare este bine ceea ce fac eu acum sau voi regreta mai tarziu asta? Cu fiecare kilometru parcurs ma framant mai mult si mai mult. Ma indrept spre nord. Nu stiu ce-mi va iesi in cale. Nu prea cunosc imprejurimile. Acum ca am iesit din New York, pot zice ca am aterizat pe un nou taram. Daca ma va fermeca sau nu ceea ce voi gasi nu sunt sigura, dar voi afla in curand, fara cel mai mic dubiu.

Chiar daca nu era chiar sigura unde merg, subconstientul meu avea o destinatie clar precizata. Cauta acel loc unde mereu poti gasi alinare, sprijin si compasiune. Acel satuc in care bruneta cu ochi lila ma va astepta neconditionat. De-a lungul drumului nu au aparut probleme de niciunde. Atunci cand masina mea trecea toate semafoarele isi aratau culoare lor verde, parca spunandu-mi prin acest fapt ca [,] calea mea de a redescoperii lucrurile noi, de mult pierdute pentru mine imi este deschisa. Pot merge unde poftesc.

Dealurile se inmulteau rapid, iar padurile dese impodobeau drumul prin simplitatea lor complexa. Iti dadeau senzatia de salbaticie dar si de o liniste cumplita in acelasi timp, de care nu te poti desparti nici in ruptul capului, oricat de mult ti-ai dori. Nu peste mult timp curbatele dealuri au devenit munti si chiar daca soarele ascuns printre varfurile lor imi intuneca calea eu nu ma opream. Dorinta mea nebuna de a evada era de nestins, lumina totul in calea ei printr-o singura sclipire.

La intrarea in sat mi-am aprins din simpla curiozitate telefonul pe care il voi inchide cu cea mai mare rapiditate dupa ce imi voi verifica mesajele ,,importante''. Importante pentru unii, insa total nefolositoare pentru mine. Asa cu ma si asteptam o multime de emailuri asteptau sa fie citite. Toate erau de la ,,bunul'' meu sef. Zambesc gandindu-ma la fata nervoasa si plina de riduri a acestuia. Dupa ce am terminat de citit toate mesajele gen: ,,Unde esti?'', ,, De ce nu ai venit? Ai vreo problema? Esti bolnava?'', ,,Ai inceput sa lucrezi la caz?''. I-am raspuns printr-un singur email:
,,Am nevoie de o pauza. V-a trebui sa dai cazul altcuiva. Nu ma pot ocupa acum de el. Scuza-ma.''

Sper ca ma va intelege. Sunt mai bine de doua sute de avocati angajati la aceasta firma. Sunt sigura ca cineva este disponibil pentru a se ocupa de acest caz, minuscul in comparatie cu ce imi bateam eu capul timp de saptamani intregi. Era o nimica toata care nu ar trebui sa-mi incarce memoria, dupa parerea mea.

Nici nu ma asteptam sa primesc vreun mesaj de la Sasuke. Deja mi-l imaginez stand cu capul in birou si cu o mana masandu-si fruntea fina. Asa face mereu. Nu conteaza daca este acasa sau la munca.

Mereu am fost ingropata in hartii. La fel si Sasuke. Dupa cum spuneam, cuvantul ,,noi'' este undeva ascuns printre acele hartoage. Doar dupa ce voi face curat si vom scapa de ele va putea fi gasit. Ma intreb, oare aceasta evadare a mea va reusi sa faca acest lucru? Sa ne aduca impreuna din nou?

Nici in ruptul capului nu m-am gandit ca voi apela la aceasta ,,vacanta'' pentru a-mi lumina mintea, pentru a vedea ce trebuie schimbat cu adevarat in viata mea inutila. Dar nu voi renunta acum. Nu cat sunt de-abea pe punctul de a o incepe. Nu ma voi intoarece, ci voi continua pana in panzele albe, chiar daca Sasuke va fi deacord cu asta sau nu. Nu-mi pasa. Daca ma va iubi cu adevarat va intelege.Sunt sigura de asta.

Subiect: Re: The escape Mier 18 Apr 2012, 21:40

Multumesc mult pentru anunt, scumpo! . Iti raman datoare.

Wow! Ce tareee e capitolul!
Pe Sakura o cuprind remuscarile? Uff, nu-i bine, nu-i bine! Nu trebuie sa intoarca capul inapoi, trebuie sa fie tare si sa continue cu decizia drastica pe care a luat-o. Ma bucur ca asta face, si sper din suflet ca aceasta "mica" vacanta sa o ajute sa isi limpezeasca minte, gandurile, trupul, si sufletul. Sunt curioasa daca Sasuke, pana la urma, o va suna sau ii va trimite macar un mesaj. . Daca intradevar o iubeste, ar trebui sa scape de toate acele hartoage si sa-si faca mai multe griji pentru ea si pentru casnicia lui. Atunci cand pui munca pe primul loc, si pe celelalte le lasi la o parte, nimic bun nu poate iesi! Oare se gandeste la Sakura macar pentru o secunda? La frumoasa lui sotie care il iubeste, din cate am inteles, si vrea sa-si redescopere sentimentele si sa-si faca ordine in ganduri.
As fi vrut sa fie mai lung , dar ei nah, e destul si atat. Sunt sigura ca next-ul va fi mai lung. Abea astept sa-l postezi, si te rog anunta-ma, din nou, si pe mine.

Spor la scris si multa multa inspiratie!

Love ya'!

Subiect: Re: The escape Mier 18 Apr 2012, 22:01

Multumesc mult pentru anunt , esti o scumpa . Hmm , te-ai pus pe munca nu gluma , doua capitole intr-o singutra seara este ceva . Ma bucur sa vad ca esti muncitoare si se observa faptul ca iubesti ceea ce faci . Capitolul este minunat , toate cuvintele tastate , fiecare propozitioe si fraza , absolul totul este adevarat , ma regaseam in fiecare cuvant si ma gandeam cat de adevarat este , cand te gandesti ca asa au ajuns sa fie marea majoritate a oamenilor , sunt prea ocupati cu munca , iar tu pui in evidenta acest lucru , evidentiezi ca si noi ne-am pierdut printre acele hartoage si nu ne mai gasim si ca este timpul sa mai luam si noi o pauza . Chiar este un capitol minunat si ma bucur mult ca citesc acest fic , bafta in continuare si fii la fel de harnicuta . dap !

Subiect: Re: The escape Joi 19 Apr 2012, 23:25

Buna dragelor. Am venit cu nextul si la acest fic. Sper sa va placa. Asta e putin mai lung. Nu foarte...poate doar putin. See ya

The escape

Chapter three:

The same things

Mi-am inchis de urgenta telefonul, intrucat nu mai aveam nevoie de alte mesaje. Masina mi-am parcat-o la doar cativa metrii de mica pensiune a Hinatei. Mi-am luat bagajul indreptandu-ma cu pasi marunti de usa din lemn de stejar.

A fost nevoie doar de cateva batai, iar peste cateva fractiuni de secunda doi ochi lila ma priveau suspicios. Aceasta nu ma lasa sa intru, continuand sa inspecteze persoana ce-i statea in fata. La fel faceam si eu. Ochii mei verzi au fost determinati, la randul lor sa inceapa o examinare a acele fete ce le bloca orice alta vedere. Sau poate ar trebui sa-i spun femeie.Chiar o femeie in toata regula, intrucat umflatura abea perceptibila a burtii ei dadea semen ca un alt Naruto, sau poate, cine stie, Hinata junior va sosii pe lume.

Nu multi si-ar fi dat seama ca este gravida, insa eu nu sunt oricine. Sunt prietena ei cea mai buna si asta ma face sa stiu totul despre ea. Ne cunoastem de cand ne stim, am crescut impreuna. Unele persoane ne considerau a fii chiar surori dand la o parte aspectul fizic. Ea era bruneta, o culoare foarte frumoasa, zic eu, iar acele nuante lila, asemenea cu ochii o faceau de-a dreptul fermecatoare. Ca tot venii vorba de ochi, observ cum mici cristale scapara din lacasul lor.

- Sakura? A intrebat aceasta, parand socata.

Nevenindu-i sa creada s-a mai holbat o clipa la mine, dupa care si-a aruncat bratele in jurul meu. Din mana am scapat geanta plina si am imbratisat-o si eu, la randul meu. Doamne… Cat de dor mi-a fost de ea… de tot ce tine de acest loc, mai exact. Incep sa regret ca am fugit de aici, de acesti oameni minunati care m-au iubit, i-am iubit si inca o fac fara incetare. Atunci, a fost o decizie brusca, luata pe moment, fara sa cuget ceea ce vreau sa fac. Intr-un fel, ma bucur ca am facut-o. Daca ramaneam aici viata mea ar fii fost mult mai diferita. Mai linistita, insa. Nu l-asi fi cunoscut pe Sasuke, sotul meu iubit.

Dintr-o iubire am dat in alta. Ambele au fost foarte diferite. Aici, in acest loc in care ma aflu, m-am indragostit pentru prima data. A fost aprinsa acea flacara de nestins care inca mai licareste putin. Poate era adevarat ca prima dragoste nu se uita.

Acum mi-am dat seama ca Hinata mi-a dat drumul. Acum si ochii mei erau inundati in verdele marii, al ierbii si padurilor. Am incercat sa-mi stapaneasc lacrimile, macar pana voi ajunge in camera.

Un zgomot urmat de un raset puternic ne-a detminat pe amandoua sa introarcem capul spre holul dinauntrul pensiunii. Privirea mea posomorata s-a transformat intr-una plina de bucurie si placere. Se pare ca Naruto junior ii calca pe urme tatalui sau. Scena din fata mea a facut-o si pe Hinata sa se mai inveseleasca putin. Micutul blondin tocmai i-a turnat castronul cu mancare in capul tatalui sau, facandu-l pe Naruto sa se strambe in cel mai hidos mod posibil. De cand nu l-am mai vazut... Nunta celor doi de acum patru ani a fost singura care m-a determinat sa ma intorc aici.

Mi-am luat bagajele si am intrat cu totul in pensiune, Hinata inchizand usa dupa mine. Ii simt bucuria care o emana acum, ca m-a vazut dupa atat de mult timp. Imi lipsea vocea ei, ochii ei linistitori si timiditatea ei buclucasa. Timiditatea imi va lipsi in continuare, intrucat a devenit muult mai vorbareata de cand s-a casatorit cu Naruto. Cred si eu. Dupa cate mi-a povestit, atunci cand aveam si eu timp sa discut cu cineva, acesta nu termina de bodocanit nici in somn. A fost prietenul nostru de cand eram mici si mereu mi-a fost drag sa-i privesc cum se certau din nimicuri. Erau foarte draguti impreuna si asa sunt si acum. Mereu ii tachinam spunandu-le sa ma faca nasa primului copil si vad ca acest lucru chiar s-a intamplat.

L-am luat pe micut in brate incepand sa-i ciufulesc parul. Avea aceiasi ochi ca Naruto. Era la fel ca el. Bucatica rupta. De mult timp nu am mai vazut o astfel de asemanare dintre un copil si parintele lui. Nu dupa mult timp acesta a inceput sa ma traga de parul meu roz, reusind sa-mi dea jos fundita alba din spate. Hinata il ea in brate si-i spune sa fie cuminte in timp ce privirea mea inspecteaza imprejurimile. Totul este exact cum imi aminteam. Mobila rustica aranjata cu bun gust imi dadea acelasi sentiment de relaxare ca de fiecare data.

Drumul obositor pe care l-am parcurs dadea deja primele semne, intrucat am inceput sa casc punandu-mi mana la gura. Hinata observand ma conduce la obisnuita mea camera din pod. Mi-am luat si bagajele, iar dupa ce am ajuns ma uitam inmarmurita in camera. Era la fel. Nici macar un ac dat la o parte din locul sau.

- Cred ca vrei sa te culci acum. Vom vorbi maine. Sa-ti aduc ceva de mancare?

Am negat cu o simpla miscare a capului dupa care m-am asezat pe lenjeria alba a patului. Dupa ce bruneta iese din camera imi pun pijamalele pe mine si cad intr-un somn adanc.

Subiect: Re: The escape Vin 20 Apr 2012, 00:00

Uitema si pe mine cum apar la ficul tau care imi place foooarte mult! Sper ca Sasuke sa nu se supere pe Saku..Ce dragut ...copilasi! Astept next si Apropo: Primaaaaaaa!

Subiect: Re: The escape Vin 20 Apr 2012, 11:29

Cum am putut sa lipsesc :))) nervi!

Deci imi place maximm acesta idee ...sincera sa fiu m-am cam saturat de fic urile cu ei adolescenti..Sasuke cel popular bla bla :)))
Sa sti ca saraca Sakura avea nevoie de o vacanta

Subiect: Re: The escape Vin 20 Apr 2012, 12:20

Ce dragut !!!!!!!!!!!!!!!! huh?

Copilasi ??? O , Doamne mor !!!!!!!!!!!!! in love

Capitolul ca de obicei este minunat ! Sper ca Sasike sa vina sa o ia pe Saku si sa ii spuna .... a .... rusinos

Ca vrea sa aiba copii cu ea !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! rusinos

Haide repede cu nextul ca eu fac imfard aici la cat de bun este . good

Subiect: Re: The escape Vin 20 Apr 2012, 12:24

Ce frumos.... ma bucur ca am intrat aici sa-ti citesc ficul... este foarte impresionant, si mie una imi place foarte mult cum ai descris, ai niste ideii super, si sper ca poti sa ma anunti si pe mine la urmatorul capitol

Subiect: Re: The escape Sam 21 Apr 2012, 22:47

Buna dragelor. Am venit cu nextul. Sper sa va placa. Acum ca scoala incepe voi mai rari postarile, insa voi pune oricum capitolele. Si aici si la celelalte ficuri. See ya

The escape

Chapter four:

The dream[+16]

,, Respiratia mea intretaiata se auzea cu greu printre gemetele de placere pe care le scoteam. Degetele mele subtiri au inceput sa traga usor de parul matasos, dar si dezordonat totodata a roscatului care ma saruta salbatic. Gatul meu se undula de placere sub acele buze carnoase si moi. Baiatul s-a oprit pentru o clipa, privindu-ma cu ochii lui verzi, facandu-ma in acelasi timp sa innebunesc. Isi reia din nou ,,joaca’’ de data asta mai jos de gat, insa deodata un urlez haotic de lup l-a facut sa se opreasca brusc. Se putea citi cu usurinta frica din ochii mei verzi. Am inceput instantaneu sa tremur, intrucat acel zgomot era mult prea aproape pentru a sta linistita. Baiatul observand asta, imi trage capul cu mana sa puternica, punandu-mi-l pe pieptul lui bine lucrat.
- Linisteste-te, scumpo. Nimeni nu-ti va face nici un rau. Ai incredere in mine! Aceste lucruri soptite in urechea mea care tanjea sa le auda m-au linistit. Mi-au dat taria de care aveam nevoie.’’

Instinctiv, copul meu s-a ridicat, parca fript de pe perna acoperita de lenjerie alba, acum toata plina de transpiratia acumulata in timpul somnului. Am prins-o in maini, punandu-mi-o pe picioare, dupa care mi-am trantit capul incarcat cu sudoare pe ea. Nemaisuportand tensiunea, am inceput sa plang zguduind patul pe care ma aflam. Am crezut ca au incetat, ca nu voi mai prinde viata niciodata, ca in sfarsit, dupa multi ani de chin, am scapat de ele. Dar se pare ca m-am inselat. Acele vise, acum cosmaruri, desprinse din amintirile din strafundul mintii mele au aparut din nou.

Se pare ca miile de incercari, care la un momentat au inceput sa dea roade, acum s-au spulberat, intr-o singura noapte. Pastilele de somn, terapiile facute pe ascuns pentru a nu-i trezi suspiciuni lui Sasuke, au fost in zadar. Acum toate banuielile referitoare la evadarea mea incep sa se adevereasca. Se pare ca, venind aici, dupa atat de mult timp, mi-au trezit acele amintiri pe care eu incercam si in ziua de azi sa le uit.

Reintalnindu-i acum, dupa zece ani pe oamenii pe care i-am iubit cu adevarat, revazand splendoarea acestui mic sat cu toata prospetimea lui si padurile in care noi am hoinarit zi si noapte, toate acestea imi aduc aminte de el.

Incercam cu greu sa-mi astampar lacrimile, insa in zadar. Cu cat incercam sa le sterg, tot mai multe si mai multe continuau sa se iveasca necontrolat. Suspinele se intensificau, facandu-mi tot trupul sa tremure asa cum nu a facut-o de mult timp. Asa cum nici nu am mai plans de mult timp. Este ca si cum asi fii uitat cum e, iar acum, parca incep sa experimentez ceva nou, fara sa am o carte cu instructiuni, totul vine din interior. Continuand sa plang, mi-am tras picioarele cat mai aproape, prinzandu-le cu mainile mele in timp ce imi atingeau barbia. Lacrimile tot apareau , dar am incercat sa le reduc cuibarindu-mi capul intre genunchi.

Poate a fost o greseala sa vin aici. Poate ar fii trebuit sa raman in New York, cu Sasuke, sau sa merg in orice alt loc. De ce a trebuit sa fie chiar… aici? Ma simt ingrozitor, ca si cum l-asi insela pe Sasuke cu el. Cu acela pe care l-am iubit atat de mult. Cu care mi-am petrecut cea mai frumoasa si… salbatica vara din viata mea. Acela care acum este prezent doar in visele mele. Gaara. Numele care si acum imi incurca simturile doar gandindu-ma la aspectul si mintea lui salbatica.. Atunci cand ma gandesc la el, totodata imi vin in minte si padurea, cabana de mijlocul brazilor in care obisnuiam sa stam, animale si… cel mai important… coiotii. Pentru ca toate aceste salbaticii faceau parte din fiinta lui. El era salbatic. Nu intr-un fel ciudat, ci din contra, salbatic intr-ul fel altractiv si… incitant. Cu greu ma puteam stapanii in prezenta lui. Parul ciufulit, ochii asemenea brazilor si copul arzator ma captivau din prima.

Nu regret ce-am facut in acea vara. Nu, chiar deloc. Ceea ce regret cel mai mult este ca m-a tradat. Mintea mea de pustoasca de 18 ani vedea un viitor frumos impreuna. Dar aveam 18 ani pe atunci. El 20. Era mai mare decat mine. Nu cu mult. Insa, acum, cand zece ani au trecut, imi pot da seama ca ceea ce gandeam eu atunci era total prostesc. Stupid. Doar cai verzi pe pereti.

Am crezut ca ma iubeste? Da.. poate ca a si facut-o… in felul lui, insa tradarea este singurul lucru din lume pe care il pot ierta. Noptile pierdute in padure sau facand dragoste in cabana lui, cafeaua din diminetile insorite, gandacii si tantarii care nu imi dadeau pace? Era tot ce visam. Asa imi imaginam viata impreuna cu el. Dar m-am inselat.

Eram constiinta lui. Mi-o spunea zilnic. Inca mi-o mai spune in scrisorile trimise. Imi cere sfaturi. Niciodata nu i-am raspuns la vreouna. Nu mi-a fost frica ci doar, credeam ca astfel il voi uita. Dar se pare ca nu am reusit. Ultima dintre ele este in geanta mea. N-am avut timp sa o deschid. Este in Alaska acum. Supravietuieste. Asta i-a placut lui cel mai mult sa faca. Sa stea in locuri primejdioase si sa astepte animalele sa-l acapareze. Era placerea lui. Natura. Desigur, ca i-au placut si femeile, altfel nu m-ar fii ranit pe mine, insa natura era, este si va fii pe primul loc in viata lui.

Ciocnitul slab a unei persoane in usa m-a determinat sa ma asez in pozitia mea dinanainte de trezire. Poate o simpla teatrare a somnului o va face pe aceasta sa plece. Nu aveam nevoie de cine acum. De nimeni. Hinata… da, poate ar fii optiune. Insa mai tarziu. In astfel de momente nu ar reusi sa scoata nici un cuvant din gura mea.

Dupa cum am si presupus, respective persoana, pe care nu o pot identifica acum, a renuntat in a bate la usa, indreptandu-se spre scarile ce duceau la etaj. Acest lucru m-a linistit. Putin.

Subiect: Re: The escape Sam 21 Apr 2012, 23:03

Deci Gaara a ranit-o pe Saku ? Hmmm , interesant , oare ce a facut , a renuntat la ea pentru placerea de a experimenta acele locuri primejdioase din natura pe care Saku nu le-ar fi putut experimenta ? think

In orice caz , capitolu etse frumos , povestesti din ce in ce mai bine scumpo .
Sa vii repejor cu nextul si sa ma anunti in continuare , pupici .

P.S: PRIMA !!!!!!!! nr1

Subiect: Re: The escape Sam 21 Apr 2012, 23:20

A doua...Da...CApitolul imi place extrem de mult! Dar asta inseamna ca pe Gaara il iubeste mai mult decat pe Sasuke? Si Sasuke cand observa ca a plecat? Vine dupa ea? Saku ramane in final cu Gaara? Cat timp mai e pana naste Hinata?! Vreau o fetita! Oare va renunta Sasuke la munca pentru Sakura? Sau o va lasa sa plece dupa Gaara? Oare Sakura nu il mai vrea pe Sasuke? De ce l-a parasit? Se va intoarce la el? Multe intrebari..ale caror raspunsuri le voi afla pe parcursul ficului....Grabestete si adu next ca nu mai pot!

Subiect: Re: The escape Sam 21 Apr 2012, 23:44

mersi mult ca m-ai anunat, eu sunt curioasa de reactia lui Sasuke. va venii dupa ea, se va lupta cu Garra pentru ea ce se va intampla? Aly te pupa si sa ma mai anunti ca mie una imi place la nebunie ficul tau; si inca ceva sper sa-mi gasesc raspunsurile in capitolele urmatoare

Subiect: Re: The escape Dum 22 Apr 2012, 18:53

Hellăău, my darling a hug

Am vazut ca ai cerut o critica si uite ca m-am apucat sa iti citesc fic-ul. Ei bine, nu prea am avut ce critica insa lough

Titlu este okai si se potriveste cu intreaga poveste, chiar foarte bine.

Ideea este foarte originala si ma bucura faptul ca ai vrut sa ai un fanfic diferit fata de celelalte. M-ai impresionat sa zic asa cand am vazut ca cei doi is casatoriti deja si etc. Bravo.

Descrierea imi place enorm de mult, si este prezenta in fiecare capitol, deci ‘bravo’ si la acest subiect.

Actiunea nu este fugarita si nu treci de la o idée la alta, asa fel incat sa pui cititorul in ceata.

Greseli de tastare/ ortografie :

urlez – urlet
pustoasca – pustoaica
fii - fi

Am observant intr-un capitol ca aveai o cacofonie ca [,] calea mea . Ei bine, virgula pusa nu impiedica cacofonia, e exact acelasi lucru, deci pe viitor incearca sa eviti sau sa inlocuiesti cuvintele.

Estetica e buna, pui virgulele cand trebuie si nu in plus. Totusi nu vad rostul pozelor din fiecare capitol lough

Cam atat, draga mea. Dupa cum ai observant nu am avut ce sa critic. Te descurci foarte foarte bine si imi plac ideile pe care le ai, numai spun de descriere.
Kiss and Hug !
[u]

Subiect: Re: The escape Dum 22 Apr 2012, 20:43

Heei! Bună !
Cînd ţi-am citit ficul mi-am adus aminte de o carte foarte frumoasă pe care am citit-o in vară ... Se numeşte Evadarea de Barbara Delinsky ( http://www.litera.ro/carte-57/evadarea-1349 )
Ai citit-o şi tu? Eu cred ca da. Ideea ta este extraordinar de asemenatoare cu cea din carte, 4 capitole fix ca în carte. nu stau să verific dacă ai copiat fragmente din carte - deşi, sunt convinsă că n-ai facut-o, că doar are 400 şi ceva de pagini, cine mai stă să se uite in ele? :))
De curiozitate , sunt cam nouă şi de aceea intreb, ai voie să foloseşti ideei din carti? Adică, n-ai precizat nimic, ai zis că e pura inspiraţie de la tine ( eventual, scuza cu melodia ) . Mă rog, nu te cert sau ceva, doar ziceam.... În fine ideea e super, eu ştiu finalul, că am citit cartea sau cine ştie , poate-l schimbi tu :-?? Hm...sunt curioasă. Ne mai vedem la urmatorul capitol. hi!

Spor la scris !
P.S. : Vă recumand sa o citiţi kiss

Subiect: Re: The escape Dum 22 Apr 2012, 21:28

ZuzuKa...intradevar acesta idee a fost preluata din cartea Evadarea.
Insa nu in totalitate. La inceput este asemanator, intrucat introducerea nu prea o am cu ce sa o schimb. Faza cu melodia..nu ma refeream in special la acest fic. Mai am inca trei ficuri deschise, iar ideea unui mi-a venit ascultand o melodie. Desi...poti verifica chiar acum...nu am copiat nimic din carte..ma refer la fragmente. Ai spus ca sunt 4 capitole fix ca in carte. In ultimul capitol, dupa cum ai citit se deschide cu un vis...care eu..sincera sa fiu nu l-am intalnit nicaieri in carte. Finalul va fi diferit...te asigur...daca vei citi si urmatoarele capitole vei intelege. Intradevar....nu am zis nicaieri ca ideea este preluata din aceasa carte, dar nici nu am zis ca mi-a venit din proprie initiativa. Voo scrie la decriere din ce carte m-am inpirat.
Dupa cum ai zis esti noua pe acest forum...nici eu nu am aparut de prea mult timp in zona...insa am mai vazut ficuri cu idei preluate din diferite carti sau filme. Daca este asa o crima ceea ce am facut...va rog sa-mi spuneti. Il voi inchide.

Subiect: Re: The escape Dum 22 Apr 2012, 22:33

` Squirrel ` nimeni nu iti va inchide fic-ul din cauza ca te-ai inspirat dintr-o carte, deoarece multi se documenteaza din seriale, anime, carti etc. Ceea ce vreau sa spun e ca nu merita sa il inchizi pentru ca ai muncit la el si chiar te descurci, so subiect incheiat.

Sorry pentru off-topic.

Hey scumpo! Multumesc mult de anunt!

Asaa...Pai ti-am citit ultimul capitol, si dupa parerea mea este chiar foarte reusit!
Biata Sakura! La 18 ani sa te tradeze omul pe care l-ai iubit atat de mult in favoarea naturii? Ciudat, dar totusi, Sakura ar fi trebuit sa-l uite deoarece au trecut 10 ani ce naiba? Inteleg ca l-a iubit foarte mult, dar nici chiar asa!
Cat despre Sasuke, nu stiu ce sa zic. Nu-mi prea place de el. E cam nepasator. Ar trebui sa o caute pe Sakura si in gaura de sarpe daca tot o iubeste atat de mult. Pana la rma, Sakura s-a casatorit cu el fara sa il iubeasca? Sau, cum au ajuns ei sa se casatoreasca? Hmm, multe intrebari am in cap. Sper sa apara povestite momentele astea in urmatoarele capitole.
Chiar daca e inspirat dintr-o carte, ficul e genial! Si cum ai spus si tu, nu e la fel ca in carte, ceea ce ma face sa-mi placa si mai mult!

Astept nextul si spor la scris! Iarta-ma ca vin atat de tarziu cu un comentariu, dar am fost extrem de ocupata!

P.S.: Daca se poate, anunta-ma cand pui nextul.

Love ya!

Hey dragelor! Pai, dupa cum bine vedeti, am venit cu nextul, care nu este cam groaznic pnetru ca nu ma simt pre bine si nu l-am facut chiar atat de bun, insa eu totusi, sper sa va placa. Va multumesc pentru comentarii si astept si altele. See ya

The escape

Chapter five:

The same people

Ochii imi erau inca inlacrimati, iar respiratia intretaiata de suspine incarcate de durere. Acum ca scurta mea scena de teatru s-a sfarsit cu succes, ma puteam destinde in siguranta pe acest mic pat din camera. Cand pleoapele mele s-au unit, pentru a se deschide inapoi, au dat o lupta cu genele umede ce se impotriveau cu desavarsire. Voiam sa dorm, sperand ca astfel voi uita de ,,micul incident’’ ce mi-a ruinat toata dimineata si chiar toata ziua, insa nu eram chiar deloc obosita, ceea ce insemna ca va trebui sa suport aceasta stare deplorabila toata ziua.

Feresc plapuma acoperita de lenjerie alba se pe trupul meu greoi, dupa care ma asez la marginea patului cu picioarele intinse pe langa acesta. Cu greu ajung sa ma ridic in capul oaselor, iar dupa ce am aranjat cu grija lenjeria, ma indrept spre bagajul intredeschis aflat langa dulapiorul maroniu. Imi apuc prosopul albastrui si geanta plina cu toate cele necesare dusului, dupa care merg spre baia din apropierea camerei mele. Am ciocanit usor, iar in urmatorul moment, fiind sigura ca incaperea este libera, am apasat clanta usii din lemn.

Ma simteam mudara, intrucat nu am mai dat de un gram de apa de mai bine de o zi. Mi-am aplecat mana spre robinet pentru a regla temperature apei la una suportabila de mine, iar imediat ce mi-a scos pijamalele, am intrat in cada de un alb imaculat.

Picaturile incolore ce se loveau de copul meu nu faceau decat sa-mi curete trupul si sa mi-l relaxele, totodata, insa tristetea, acea rana adanca din sufletul meu, ea nu putea fii spalata cu asa o usurinta. Era acea rana care a fost de-a lungul anilor acoperita de o coaja groasa, insa nu a fost inchisa in totalitate. Acum este gata sa sangereze, sa-si scoata toata durerea acumulata… Acea rana care mereu a ramasa deschisa in inima mea.

Imi masez usor parul acoperit cu spuma, dupa care mi-l clatesc cu un jet de apa racoritoare. Peste mai puin de zece minute am iesit din cada, invelindu-mi corpul cu prosopul matasos. Am deschis incet usa baii, asigurandu-ma ca nimeni nu trece prin imprejur, iar in cea mai mare liniste am inchis-o inapoi. Ajunsa in camera, mi-a inlocuit prosopul cu niste haine comfortabile, dupa care m-am asezat pe scaunul frumos tapitat, culcandu-mi mai apoi capul in palmele putin zbarcite din cauza apei.

Mi-am masat incet tamplele pentru cateva secunde, iar imediat dupa am iesit din stramta incapere. Am inceput sa cobor scarile una dupa alta, iar in clipa imediat urmatoare am dat nas in nas cu bruneta mea favorita.

- Neata somnoroaso! Spuse aceasta cu acel accent specific acestei zone frumoase.

Off… cat imi era de dor sa ii aud acel mod de a vorbi, de a se comporta…

- Am trecut mai devreme prin camera ta, insa nu am vrut sa te trezesc, continua Hinata, dupa care ma lua de mana tarandu-ma, practic, intr-o alta incapere.

Dupa toata harababura petrecuta azi dimineata la mine in camera, un zambet a reusit sa faca ordine. Acel zambet care a aparut acum pe fata mea, doar privind aceasta minunatie de fata, femeie ce mi-a fost prietena inca din facultate. Am oprit-o din mers, dupa care am imbratisat-o cat de strans puteam, nedandu-i posibilitatea nici macar sa respire.

- Mi-a fost atat de dor de tine, im reusit sa-i spun, dupa care am mai slabit stransoarea, amintindu-mi brusc ca draga mea prietena nu are pantecele gol. Si… se pare ca tu si Naruto nu stati degeaba, continui eu cu o sclipire in ochi, dupa care ii mangai usor burtica putin umflata a acesteia.

Imediat aceasta incepe sa se inroseasca asa cum obisnuia sa faca pe vremuri atunci cand se jena de ceva. Am chicotit, supa care i-am ciufulit bretonul frumos aranjat.

- Ce zici de micul dejun? Spune aceasta schimband jenata subiectul discutiei.

- Da, de ce nu ? spun eu inabusindu-mi un hohot de ras, vizibil amuzata de rusinarea copilaroasa a Hinatei.

Imediat ne aflam in bucataria spatioasa, admirand bucatele frumos pregatite. Dupa ce m-am asezat la masa impreuna cu Hinata am inceput sa infulec din fiecare cate ceva. Mancarea era minunata, cu un gust pe care nu l-am mai simtit de mult timp, total diferit de fast-food-urile pe care le mancam zilnic la servici. Iar desertul… absolut delicios. Nu credeam ca niste prajiturele pot avea un gust chiar atat de bun. Cred ca acesta a fost cel mai lung mic dejun din ultimele luni. Un mic dejun neintrerupt de nici un telefon, de nici un email ,,important’’, de nici o sonerie a apartamentului, de nimic.

- Hinata.. multumesc foarte mult pentru aceste bunatati. Au fost foarte gustoase, felicitari bucataresei, spun eu cu un zambet innocent impregnat pe fata. Cred ca asi avea nevoie de o scurta plimbare acum. Ne vedem mai tarziu?

- Sigur, nici o problema, spuse ia ridicandu-se pentru a incepe sa stranga masa.

Dupa ce am ajutat-o sa termine mai repede treaba, mi-am luat masina parcata in fata casei, apasand incet acceleratia. Mergeam incet, fara a marii viteza masinii, admirand fara incetare peisajele absolute mirifice din jur. Mi-era atat de dor de forma acestor copaci, de soarele ce isi inghesuia razele printre crengile acestora, de iarba frageda si plina cu roua… Toate aceste lucruri, care odata faceau parte din viata mea, incep sa reincolteasca in inima mea.

Doar peste cateva minute de plimbare, opresc masina in fata unui drum pietruit din ingust. Ies din ea, dupa care incep sa merg de-a lungul cararii. Mi-am bagat mainile in buzunar, incepand sa admir peisale uimitoare din jur. Muschiul verde asezat cu grija la marginea copacilor, florile care emanau cel mai imbietor miros, ciupercile aruncate ici colo printre iarba verzuie… Toate acestea ma faceau sa ma simt ca… ca acasa.

PRIMA!
Am citit toate capitolele si am dat edit, dar nu stiu ce avea cand dadeam backspace ma intorceam la pagina hmm...?!

Nu-ti bate capusorul, doar pune-te pe tastat, atat... The escape 468521

Hey scumpo , deci capitolul este foarte frumos . Ha , ha , ha ce haios si frumos a fost acel moment cu Naruto si Hinata . Si sa stii ca acest capitol nu este groaznit deloc . As fi vrut sa fiu prima , insa na , n-am avut norocul asta !
In orice caz , capitolul este foarte frumos si astept sa pui rapid nextul . Si sa stii ca imi doresc nextul si la Tears of angel , te rog sa-l pui si acolo . Kiss and hung .

Hey.... mersi ca m-ai anuntat. E foarte frumos capitolul. Mie una imi place la nebunie. in love

Hin si Naruto n-au stat degeaba ei??:))) oricum sa ma anunti in continuare. Te pup in love

Aww, uite ce minunatie de fic avem aici :X Deci este, putin spus perfect! :X Imi place extrem de mult cum descrii, ideea acestui fic, ce sa mai .. totul!
Sunt tare curioasa sa vad ce mai face Sakura pe acolo. Poate apare si Gaara :)) Mi-e atat de mila de Sasuke:)) Cum sa-l lase singur si sa plece de-acasa? =)) Crede ca o mai si primeste inapoi? :)) ( normal ca da)
Numai surprize pe tine The escape 962758

Anunta-ma cand aduci nextul si sa speram ca vine foarte repede. Spor la scris si la idei!^^ The escape 273918