In zarea cea de taina
A lumii noastre dragi
E viata noastra surda,
Traita doar o data
Cu intrebari,cu ganduri
Care se sting cu noi
Speranta insa pura
Aprinde iar fitilul,
Si face iar lumina,
Ce raspandeste raul
Lasandu-l de o parte
In bezna si intuneric.

Interesant. Ai talent my darling, dar mai trebuie slefuit putin. Mai ai de lucrat la rima. Anyway, poezia, desi foarte scurta, e foarte frumoasa. <3

Ma uit,astept,ma sting;
Privesc,gandesc si vreau;
Traiesc,iubesc si mint;
Ma mir ca totusi e la fel.
Neliniste in mine si in capul meu,
Iubire strasnica in inima si in suflet greu

Hello...ai un stil simplu de a scrie si asta atrage. Insa trebuie ceva mai mult. De exemplu, spre sfarsit, nu se intelege mesajul din cauza lipsei semnelor de puntuatie, iar ultimul vers... iti zic sincer ca nu stiu ce ai vrut sa faci acolo :)) . Inceputul a fost frumos, defapt primele patru versuri au fost frumoase. Nu sunt in masura sa comentez poezia, avand in vedere ca nu sunt critic literar :)) , dar totusi in loc de punct si virgula se gasea mai bine un punct.
Prima poezie a fost foarte reusita... chiar mi-a placut. In ultimul vers, pentru o muzicalitate mai " mare" ( sa zicem :)) ) , puteai face legatura intre " si" si " intuneric" ... si iesea si-ntuneric. Poezia ar fi sunat mai bine asa ^^.
Cat despre marimea poeziilor... e alegerea ta daca le faci lungi sau scurte. ^^

Dupa cat am ostenit,
Dupa cat m-am chinuit,
Am ramas neamrginit,
Rece,dur tot chinuit
Am murit.

Dupa ce a mai trecut
Visul rece dinspre sud
Dupa ce s-a incalzit,
Atunci am imbatranit
Si din nou eu am murit.

Dupa ce totul s-a stins,
Nimeni si nimic a zis
Ca timpul tot a trecut,
Ca eu moarte n-am avut,
Sangele ca-mi ubla liber,
Trupul tot e ca un pinten,
Omu-i mare uneltire,
De ce moare, de ce vine?

Dupa ce m-am intrebat,
Dupa cat m-am speriat,
Am scapat si am plecat.
Luand din nou o hotarare
Am decis deci cum ramane.

Maine voi muri din nou
Ca sa ies cu gandul nou.