Capitolul 1

Sasuke P.O.V


Stau în casă şi privesc pereţii ca şi un tâmpit,pur şi simplu nu înţeleg ce-i cu mine.Am o stare de nelinişte,presimt că viaţa mea o să se schimbe în curând şi nu ştiu dacă în bine sau...rău.Prefer să rămân la prima variantă bineînţeles! Hăh...cred că am uitat să mă prezit...Srry.Sunt Sasuke Uchiha şi am mai exact 18 ani.Părul meu este de culoarea nopţii liniştitoare..adică un negru albăstrui şi il port mai mereu făcut ţepii la spate cu două şuviţe rebele ce îmi cad pe faţă,am ochii de culoarea onixului şi orice fată îmi cade la picioare din o singură privire.Sincer dacă mă întrebaţi pe mine nu îmi pasă de ele,ci de plăcerile mele proprii şi atât.Sunt un adolescent dificil,pervers şi mai ales nesimţit,dar ştiţi ceva? niciodată nu m-a interesat părerea nimănui,ar mai fi multe de spus,dar prefer să vă las pe voi să descoperiţi.Îmi scutur capul alungând orice stare şi mă îndrept spre baie cu paşi mici.Cred că o să fac un duş şi o să ies puţin pe afară.Zis şi făcut,las apa să curgă şi scap de haine într-o clipită intrând în duşul uşor relaxant.Picăturile de apă se lovesc uşor de trupul meu bine lucrat,fapt care mă relaxează al dracului de tare! îmi iau gelul de duş cu aromă şi încep să mă spăl în ritm alert.După ce termin duşuleţul îmi iau un prosop albastru înconjurând zona intimă şi un altul de aceeaşi culoare pentru a-mi usca părul.Mă uit în oglindă şi afişez un zâmbet ştrengar apoi părăsesc baia destul de încăpătoare intrând înapoi în camera mea.Ei bine camera mea este destul de spaţioasă şi predomină culorile sau mai bine zis non-culorile de alb şi negru.Patul este încăpător de aproximativ 3 persoane şi din nou "îmbrăcămintea" lui este albă şi pernuţele negre.Covoraşul mic din mijlocul camerei mă încântă mereu când păşesc pe el,deoarece acesta este incredibil de pufos.Fără alte cuvinte îmi aleg un tricou negru cu ceva scris pe el,o pereche de blugi cu craci şi în picioare teneşi negri.Îmi aranjez freza şi pornesc în "expediţie".Peste vreo 15 min de mers am ajuns în veşnicul părculeţ,
ahhh câte amintiri aici! aici am sărutat prima fată...şi banca asta am şi [ Intervenit de Andre Ea: Tu chiar vrei bann?] prima fata..ah ce drăguţ! amintiri de neuitat..(zic eu), dar gândurile îmi sunt întrerupte de Naruto..vaii blondu ăsta..ce i-aş da două să se trezească la realitate odată.Naruto e cel mai bun prieten al meu dintotdeauna.E un tip înalt cam ca şi mine,blond (poate şi la creier),are ochii albaştrii de culoarea mării sălbatice şi e binefăcut ca mine..uneori e chiar enervat.E cel mai activ om de pe planetă cred..şi uneori zice nişte aiureli de râzi o săptămână..ca şi atunci cand..

^^Flash back^^

- Naruto,ce [ Intervenit de Andre Ea: chiar si cenzurat, nu ai voie sa il folosesti, draga mea treci si pe la regulament pentru ca vocabularul tau nu este tocmai pentru un fanFic] mea faci?!
- Visez cu ochii deschişi la ziua când o să zboare ramenul la fereastra mea..şi când tu o sa venerezi ramenul nu toate curvele!
- Ai înebunit?!
- Nu! normal că nu..doar că iubesc ramenul şi vreau să mă căsatoresc cu ramen la feminin.
Îi dau o palmă şi îl privesc atent..poate îşi revine cumva din prostia asta acută..
- Sasuke,lasă-mă să văd dacă buzele tale au gust de ramen! şi zicând asta îşi lipeşte buzele lui scârboase de ale mele..rămân uimit pentru un moment şi imediat îl şi îndepărtez cu un pumn,el căzând lat.

^^End Flash back^^

- Bleah! sper să nu se mai întâmple niciodată aşa ceva..adică eu şi Naruto?! niciodată,nu nici vorbă,prefer să mă duc dreacu.
- Ce ai păţit prietene? ce te frământă? mă întreabă blondul confuz.
- Ah,păi să ştii că tot nu te-am uitat pentru sărutul ăla fraierule! zic eu nervos şi dezgustat.
- Haide Sasuke! ştii bine că uneori visez doar ramen,ca şii ramenul în cadă,ar fii de vis! zice el privind în sus. (parcă vrând să îşi imagineze.)
- Eşti patetic cu ramenul tău cu tot,acum hai să discutăm probleme serioase...
Stă câteva secunde şi cred că încearcă să se gândească ce probleme ar mai putea fii,apoi răspunde pe un ton batjocoritor.
- Dacă ai probleme cu [ Intervenit de Andre Ea: pe langa faptul ca ai avut tupeu sa nu cenzurezi macar acel cuvant, ai mai provocat si o cacofonie ] îmi pare rău Sasuke,chiar nu am chef să vin să-ţi cauţi "pradă".
- Eşti mai prost ca proştii ! nu duc lipsă de femei e vorba de altceva..
- Atunci? despre ce e vorba?
- Trebuie să oprim un eventual scandal cu gaşca lui Kio.
Kio este un tip care mi-a făcut probleme de-a lungul anilor pe aici mie şi găştii mele..şi am de gând să i-o plătesc în zilele astea.Are părul de un roşcat aprins,precum focul,ochii căprui,corp solid şi e un tip demn de dispreţ.
- Ce mai e acum? are chef de scandal? îi dau eu lui! Mi-a violat sora şi o să-l jupoi de viu. zice blondul evident nervos până în măduva oaselor.
- Calm,calm,calm.Nu e aşa simplu cum crezi tu să scapi de cineva ! să-ţi fie clar Naruto..nu vreau ca ceilalţi să afle încă! Clar?
- Bine Sasuke,doar promite-mi că o să mă pot răzbuna şi eu pe el..te rog.
- Îţi jur! zic eu serios.
- Bine atunci,eu plec după sormea' mai vorbim.Pa!
- Ok.Pa!
Acum să vă şi explic.Naruto are o soră mai mică pe nume Shiko.Ea are 17 ani şi e şatenă.Are ochii unei mării liniştite spre deosebire de fratele ei..e o fire liniştită şi după părerea mea e foarte de treaba.Oricine s-ar putea îndrăgostii de ea.Bun deci înapoi la "amintiri".În urma cu un an...Shiko a avut ore până târziu la liceu şi în drumul spre casă Kio a prins-o şi a violat-p fără pic de regret.Animalul! de atunci Naruto a jurat să i-o plătească într-o bună zi..hm..chiar mi-aş dori să ştiu ce v-a fii în viitor.Fară să vreau mă ridic de pe bancă şi pornesc spre barul meu preferat sub numele "Grr Hashi".Ajung în aproximativ 10 min şi intru direct.Acelaşi barman mă întâmpină politicos şi îmi sugerează să mă aşez.Era un tip pe nume Garaa.Roşcat,ochii verzi şi are un tatuaj ciudat pe frunte.Mi se pare mie sau e şi de vârsta mea?! nu contează..vreau doar să beau.Cer o sticlă de Vodkă şi îmi torn într-un pahar bautura.Încep să gust din ea,strâmbând din nas.Dau tot paharul peste cap şi tot aşa până sticla rămâne goală...ca şi o femeie fără haine de altfel nu? Mai cer o sticlă şi aceelaşi lucru fac şi cu ea..Mă tot întreb,oare o să găsesc şi eu o femeie care să mă dea peste cap?! Nu cred..Doar nu o să-mi cadă una din cer,nu? rămâne de văzut...


Să îmi ziceţi dacă merită continuat...See' :*

Scuze...chiar nu am vrut să vă supăr...chiar nu o să mai scriu "porcos" :)...şi da e primul meu fic..vă mulţumesc că citiţi:3 şi scuze încă odată că v-am supărat >.<


Capitolul 2

Sakura P.O.V

Razele soarelui pătrund în încăperea spaţioasă deranjând ochii mei de culoarea algelor . Mă întorc pe partea cealaltă a patului pentru a mai putea dormi măcar 5 minute în plus..însă în zadar..îmi deschid ochii şi mă ridic leneş din pat îndreptându-mă spre baie. Ajung în baie şi îmi fac siesta,oftând lung. Ies din baie şi dau fuga la dulăpiorul meu din lemn de cireş cu gândul să mă îmbrac. Îmi aleg o pereche de pantaloni negri,strâmţi, un tricou roz cu ceva scris pe el şi în picioare nişte teneşi tot roz. A, da eu sunt Haruno Sakura şi am 20 ani. Am părul de o culoare neobişnuită acea fiind roz,ochii de culoarea algelor. Sunt o fată mai tupeistă şi răsfăţată...tata e de vină pentru asta,el m-a ţinut mereu în puf,dar nu orice puf ci un puf roz cu toate astea nu îmi place să depind de tata,în fond sunt majoră,nu? am propria mea firmă. Sunt foarte ocupată şi nu prea îmi permit să pierd timpul cu aiureli şi totuşi în timpul liber practic paraşutismul cu cea mai bună prietenă a mea,Hina. Ce urăsc eu? băieţii nu i-am suferit deloc niciodată.. se cred mai presus de fete mereu şi ei cred că fetele pun botul la orice,dar eu nu-s aşa!
Se aude o bătaie în uşa (Cineva îndrăzneşte să mă întrerupă mereu...) şi răspund cu un "intră" plictisit. Femeia intră în cameră şi începe să vorbească parcă...tremurând.
- Doamnă Sakura, domnişoara care stătea cu micuţul Andy şi-a dat demisia.. zice ea începând să tremure şi mai tare.
- De ce ? întreb eu pe un ton cât se poate de calm pentru a nu o speria pe femeie şi să-mi facă şi un infarct. (asta mai lipsea)
- A spus că nu mai suportă năzbâtiile pe care le face şi nu are timp de copii necrescuţi..
Oftez, şi nu mai zic nimic făcândui semn femei să plece şi să mă lase singură. Femeia aceea e servitoarea mea. O cheamă Kira şi are în jur de 50 de ani. Părul ei negru ca tăciunea acum împletit îi cădea greu pe un umăr , în timp ce uniforma de servitorii o făcea să pară puţin mai slăbuţă. Ochii ei de un albastru deschis te făcea să crezii că lumea e mai bună...deşi nu e chiar aşa. Îmi scutur capul alungând orice gând şi plec în living,acolo întâlnid micuţul...care parea uşor supărat de plecarea îngrijitoarei lui. Mă apropii de el uşor şi îmi pun mâna micuţă pe umarul lui spunând :
- Ce faci Andy ?
El îşi îndreaptă privirea spre mine uşor surprins că sunt acasă (probabil) zicând :
- Mamiiii ! uite stau şi mă gândeam dacă ai avea timp să mergem într-un parc de distracţii sau oriunde...
- Andy..doar ştii că mami e mai tot timpul ocupată , însă nu şi azi ! mergem oriunde vrei tu micuţul meu ! zic eu cu o urmă de blândeţe în glas.
Copilul începe să sară în sus de bucurie şi să mă strângă în braţe mulţumindu-mi pentru acest "cadou". Fară alte discuţii îi spun micuţului să meargă să-şi i-a o bluza pe el că s-ar putea face frig şi mergem, acesta aprobă din cap şi dă fuga din living în camera lui .
Cred că vă întrebaţi cu cine am făcut acest copil..sau de ce? doar am spus că urăsc băieţi. Ei bine, nu e copilaşul meu. E copilaşul surorii mele care l-a abandonat la naştere..ştiu e prea crud. Andy e cel mai adorabil copil din lume, are 10 anişori şi e blond cu ochii albaştrii. E prea crud să părăseşti un astfel de copil , adică mie mi s-a părut aşa şi l-am adoptat eu. Un glas de copil îmi întrerupe şirul gândurilor spunând că vrea să mergem acum, eu aprob din cap şi mă îndrept cu micuţul la maşină. Urcăm şi pornim spre destinaţie, adică parcul de distracţii . În mai puţin de 10 min ajungem şi coborâm din maşină , micuţul trăgând de mâna mea să ne grabim. Zâmbesc şi ii spun :
- Pe ce vrei să te dai ?
- Pe toate, în special pe caruselul ăla mareee . zice el cu o uimire în glas ( probabil la cât de mare era caruselul ..cred şi eu că e uimit )
- Eu prefer să nu mă dau pe el, însă o să te veghez. zic eu blând
- Bine mami, te iubesc.
- Şi mami te iubeşte.
Ne îndreptăm spre carusel şi îi cumpăr un bilet apoi fuge la domnul de acolo aşteptându-şi rândul. Eu mă aflu în faţa unui stand cu ţinte.. (probabil trebuie să nimereşti cu mingea)
- Hmm, de ce să nu încerc ?
Plătesc şi îmi aleg 3 mingi de culoarea ierbi. Fixez ţinta şi arunc, prima ratând ca de obicei şi a doua la fel..de a treia să nu mai zic. Un domn se apropie de mine şi îmi zice (părând sigur pe el ) :
- Uite cum se face!
A nimerit toate 3 ţintele..nu se poate. Hmm..e destul de bun la "ţintă" să zic aşa, dar nici nu-l cunosc, oare ce vrea?
- Ăhh...scuze , eu sunt Naruto. îmi zice zâmbind
- Eu Sakura. zic eu dezinteresată
- Sakura deci..nu ai vrea să...nuştiu să vii la un suc ?
- Nu mulţumesc, domnule! zic eu, apoi mă întorc şi plec.
Caut cu privirea ceva sau mai bine zis pe cineva ( acela fiind Andy ) şi se pare că nu întârzie să apară. Zambesc şi îl întreb :
- Deci cum ţi s-a părut caruselul ?
- Bunicel, pot şi mai mult ! zice el afişand faţa de căţel plouat.
- Normal, normal. zic eu amuzată de atitudinea copilului de "eu pot mai mult"
Ne îndreptăm spre maşină deoarece băiatul meu (sau al surorii mele) îmi spune că ii s-a făcut somn. Ajunşi în dreptul maşini o deschid şi întrăm pornind numai de cât. Pe drum nimeni nu a spus nimic ci doar muzica de la radio auzinduse în maşină. Ajungem în 10 min şi i-au copilul în braţe ducândul sus. Îl bag în patuţ şi îl sărut pe frunte de noapte bună ( ca de obicei) apoi mă retrag în camera mea. Îmi iau pijamalele pe mine şi mă aşez în pat. Nuştiu ce credeţi voi dar, eu..chiar iubesc copilul ăsta chiar dacă nu e al meu.

... Ideea este urmatoarea. Imi place mult capitolul, chiar daca deocamdata nu este cea mai originala idee. Astept sa vad cum o dezvolti. ..

In rest am observat cateva greselute de ortografie, dar nu am dreptul sa te critic, zic doar ca inainte sa postezi ar trebui sa corectezi capitolul.

Astept sa vad ce se va mai intampla, deci te rog sa ma anunti si de next Mersii
Si din nou, sa nu uit: Primaaa Astept neeext.. Repejoor..

P.S. Pentru primul fic e destul de bine, avand in vedere prima mea "creatie" numai buna de aruncat la cos

Am auns si eu pe la acest fic si chiar imi place..o sa fie ceva incitant..sper ...Sa inteleg si eu Sakura are 20 si Sasuke 18? O sa fie ceva foarte interesant,dupa cum am mai spus .
Astept cu nerabdare next-ul si sper sa ne uimesti ca si pana acum!
Te pwp si sa ma anunti si pe mine cand il pui 1

Mulţumesc că citiţi ficul meu <3'. Ideeile continuă să curgă :"> deci...lectură plăcută


Capitolul 3


Sasuke P.O.V



Razele soarelui îmi deranjează pur şi simplu somnul. Îmi deschid ochii leneş şi constat că nu sunt nici acasă şi nici la barul unde mă aflam ieri. Oare unde am ajuns? Cobor din pat şi cercetez cu privirea camera. Era decorată cu nişte culori albastre ca şi marea de altfel, o încăpere liniştită după părerea mea. Mă plimb prin încăpere ca un copilaş de 10 ani (adică nu am stare deloc!). Sunt aşa curios să aflu cum am ajuns aici şi cine e acea persoană care m-a luat de la barul meu preferat. Prea multe întrebări după părerea mea. Stomacul începe să chiorăie şi credeţi-mă se aude mai rău ca un război, aşa că decid să caut bucătăria să-l hrănesc. Ies din cameră şi cobor scările ajungând în dreptul bucătăriei. Era o încăpere destul de drăguţă şi bineînţeles plină ochi cu aparate pentru gătit. "Sasuke eşti inteligent rău! unde am ajuns?!" "De unde vrei să ştiu eu hă?!" am început să mă cert cu conştiinţa mea...inteligent din partea mea. Spre fericirea mea această conştiinţă încetează şi mă bucur de linişte..un moment, apoi aud un micuţ obiect ce atinge brutal podeaua şi tresar. Era o fată cu ochii albaştrii şi părul la fel "ciudat,oare e culoare naturala?". Nu părea mai mare ca mine, şi pare că am speriat-o. Mă apropii de fată, o iau de umeri şi zic :
- Scuze, eu ..chiar nu am vrut să te sperii.
- Ahm..hmm..nu-i nimic, apropo mă numesc Sasha.
- Eu Sasuke Uchiha, îmi pare bine Sasha. Păi eu vroiam să întreb...că..dar nu apuc să zic, că fata mi-o taie repede.
- Ştiu, ştiu. Cred că te întrebi cum ai ajuns aici şi dacă eu te-am adus nu?
Eu aprob din cap şi aceasta continua..
- Nu eu te-am adus aici, ci stăpâna mea. Eu nu am nici o treabă cu tine şi dacă mă întrebi pe mine eu te lăsam acolo şi nu aduceam un beţiv în casă.
Stai aşa, cum îndrăzneşte să vorbească aşa? şi unde a dispărut fata aceea mai .. timidă? Off nu contează! îmi dreg glasul şi zic :
- Auzi don'şoară eu nu te-am făcut nici cum aşa că am pretenţia de la tine ca nici tu să nu mă "ciufuleşti". Înţeles? şi acum hai dute după stăpâna ta şi adu-o aici..vreau să clarific nişte lucruri.
Aceasta nu zicea nimic, parcă înlemnise apoi din senin se luă şi plecă din bucătărie. Dau din umeri şi deschid frigiderul servind micul dejun. După ce îl termin aşez vasul murdar în chiuvetă şi mă aşez pe scaun înapoi..oare unde e stăpâna Sashei? chiar vreau să aflu de ce m-a adus aici!
Un glas se aude din hol şi îmi întrerupe imediat şirul gândurilor. Ba nu, defapt acum mă gândeam dacă e vreo bunăciune. Femeia intră în bucătărie şi reuşeşte să mă lase mască!! Era îmbrăcată într-o rochiţă scurtă cu un decolteu "rau" care îi scoate în evidenţă formele bătrâne şi lăsate în jos. Ea se apropie şi îmi pupă fruntea spunând :
- Sasuke, vreau să facem dragoste acum ! zice ea
- Ce .. ssă fa-c-ceem? zic eu uşor panicat.
- Dragoste! de când te-am văzut la bar m-am îndrăgostit de tine. Nu contează ca am 50 de ani şi tu probabil 18 vreau să fi al meu. zice ea cu o urma de seriozitate.
Eu fac ochii mari cât două mingi de tenis şi fug în hol mă încalţ şi dispar din casa asta..unde aproape că era să sară o babă pe mine..doamnee sper să nu afle şi băieţii de asta! E aşa jenant..oare o să dorm la noapte?! nu cred..



Sakura P.O.V


Mă trezesc râzând. De ce? nu ştiu. Cert e că sunt bine dispusă şi gata de muncă. Mă îndrept spre dulap, însă telefonul începe să sune "bip,bip,bip" îmi dau ochii peste cap, ridic micuţul aparat şi răspund cu un "alo" plictisit.
- Sakura, ce faci ?
- Hina?! da uite mă pregătesc de servici. Tu ce faci?
- Păi nimic special. Nu ai timp să ne întâlnim azi?
- Acum? pfff păi mă pregăteam de servici, dar cred că pot lipsi o zi, nu?
- Normal, ne întâlnim în 20 de minute la cafeneaua din colţ oke?
- Sigur, Hina. Bye bye
- Paa!
Se pare că azi nu e zi de lucru, numai bine! mă îndrept spre dulăpiorul meu, alegându-mi o rochiţă neagră cu spatele gol (deoarece era cald) şi în picioare sandale cu toc cui. Îmi fac un make-up în grabă şi părăsesc vila. Intru în maşină şi pornesc ca arsă. Deci să vă zic despre Hina. Păi Hinata este prietena mea cea mai bună. Are părul negru albăstrui, lung până la fund cu breton drept şi dacă mă întrebi pe mine ochii ei lila se potrivesc perfect cu părul ei şi temperamentul ei. E o persoană timida când trebuie şi dură când o calci pe nervi..sper să nu aveţi "plăcerea" să o prindeţi nervoasă! Bun deci gata cu vorbăria..am ajuns la cafenea. Parchez maşina şi ies în grabă,nerăbdătoare să-mi întâlnesc prietena. O pot observa pe terasă, e superbă. Mă apropii de ea şi îi zic :
- Hinata, ce planuri mai ai acum în minte?
- Ohooo, dacă ţi-aş spune ai refuza categoric..mai bine lasăte condusă de mine! o să îţi placă.
- Hmmm...nu ştiu ce să zic! plecăm din oraş ?
- Are legătură cu paraşutismul. Deci accepţi? zice ea afişând faţa de căţel plouat.
- Bine fie! zic eu.
Am mai povestit noi chestii personale şi am plecat fiecare acasă. Sinceră să fiu eram curioasă de ideea ei. Ce avea de gând? şi o să-mi placă? hmm..abea aştept să văd!
"Gata Sakura! te porţi ca şi un copil mic! ai încredere în ea e cea mai bună prietenă a ta!" îmi zice conştiinţa.
"Dada, ai şi tu dreptate hai umflăte în pene!" zic eu râzând. Mă bag în pat după ce mă schimb evident şi adorm. Vreau să aflu ce idee trăznită mai are...

Continuarea e super ok
Atept nextu si spor la idei si la tastat !

Bun deci o să pun azi continuarea, căci în timpul săptămâni nu prea cred că pot să intru şi să scriu, >.< cu liceu trebuie să şi învăţ. So' lectură plăcută şi Ja ne'.



Capitolul 4



Sasuke P.O.V



Însfârşit am ajuns şi eu acasă. Acum mă simt în siguranţă şi nehărţuit de nimeni. Casa mea bună şi dulce. Bucătăria mea scumpă şi plină de mâncare delicioasă, mâncare ce abea aşteaptă să fie degustată de papilele mele pofticioase. Livingul călduţ care parcă mă îndeamnă să mă aşez pe canapeaua crem şi să pornesc televizorul ca şi în alte zile. Camera mea (cea mai dragă mie), mă îndeamnă să păşesc în ea şi să mă pun la somnic, dar nu.. am de gând să ies în oraş azi, sunt prea speriat ca să dorm. Îmi caut telefonul cu privirea şi îl găsesc. Ridic micul aparat de pe masă, apelând pe cineva. După aproximativ 5 minute, închid telefonul şi mă îndrept cu paşi rapizi spre dulăpior. Îl deschid, alegându-mi o pereche de pantaloni negri cu două lanţuri prinse de buzunarul drept, un tricou alb cu o faţă pe el, nişte teneşi negri şi sunt gata. Aştept, aştept, tot aştept să apară omul ăsta. Mă plictisesc aşa că încep să cânt "Sunt singurel, bing, bang. Într-un copac bing bang". Însă mă întrerup bătăile din uşă. Îmi dau ochii peste cap şi deschid.
- Puteai să întârzi şi mai mult, Naruto?
- Scuze Sas'ke, eu am stat să privesc afară la ceva anume şi.. deaia am întârziat.
- Da, da sigur. La fete? înţeleg.
Naruto nu mai zice nimic dândumi de înteles că am dreptate. Oftez din nou şi îi spun să mergem undeva într-un loc liniştit. Spre uimirea mea acesta ştiu unde să mergem, dar cu maşina că durează ceva timp. Accept şi pornim imediat. Pe tot timpul călătoriei nimeni nu zice nimic.. Decid să sparg eu liniştea.
- Ăhm.. Naruto?
- Da, Sas'ke?
- Sunt fete acolo unde mergem? ştii eu vreau linişte! zic eu puţin serios.
- O să vezi, o să vezi.
- Bine.
Din nou linişte. Oare când o să ajungem? deja chiar nu mai am răbdare! sper să nu fie fete acolo care să sară pe mine precum acea babă nebună care mă tot speria. Dacă sunt fete acolo îi dau una la Naruto ca să mă ţină minte. Mergem şi mergem de 2 ore. Naruto îmi spune să opresc şi fac întocmai. Era un loc liniştit, cu iarbă proaspătă. Mai bine zis o câmpie, unde aterizau paraşutişti. Totul era aşa frumos.. dar stai puţin! paraşutişti?! Naruto!!! Nu mai contează deja am ajuns şi nu am de gând să fac 2 ore cu maşina din nou ca să mă întorc în oraş. Mă aşez pe iarba moale, punându-mi mâinile sub cap. Priveam cerul.. era aşa frumos. Nu era decât un nor pe cer, ce parcă semăna cu o fată. Ciudat! Decid să mă relaxez puţin aşa că îmi închid ochii obosiţi. Adorm.. e aşa linişte şi nimic nu mă deranjează. Continui să dorm aşa 2 ore, până când aud o fată care striga " Domnule dă-te! O să pic pe tine" Tresar şi mă uit în sus.. vad o fată.. frumoasă..


Sakura P.O.V


Stau şi o aştept nerăbdătoare pe cea mai bună prietenă a mea, adică Hinata. Mă tot întreb, ce idee mai are. Parcă zicea de paraşutism.. hăh. Atunci e vorba de un loc special? aştept şi tot aştept. Vreau să văd unde vrea să mergem, acum! Sunt mai curioasă decât un copil, ca şi Andy de exemplu. Nu pot să-mi duc gândurile la capăt căci prietena mea îşi face apariţia şi îmi explică unde mergem, pentru paraşutism evident. Pe mine mă încântă ideea. Luăm avionul meu privat şi pornim. În mai puţin de o jumătate de oră ajungem. Ne pregătim şi Hina sare prima, apoi eu. Plutesc în aer precum o pasăre. Ador această senzaţie. Cine zicea că " nimeni nu poate zbura " a minţit cu desăvârşire. Plutesc precum o pasăre. Încerc să mă concentrez pe aterizare. Desfac paraşuta şi observ că unde aveam eu să aterizez stătea întins pe iarbă un băiat. Părea că nu îi pasă de nimic... sau că se odihneşte. Hmm.. încep să strig ca nebuna :
- Domnule dă-te! O să pic pe tine.
Acesta imediat se ridică în picioare, la fix să mă prindă după părerea mea. Amândoi rămânem aşa. Paraşuta ce înainte era menită să îmi provoace o atrizare uşoară acum ne acoperea pe noi. Băiatul se uită mirat la mine, dar tot nu zice nimic. Nici eu nu-mi găsesc puterea de a vorbi. E frumos.. Are părul negru şi ochii precum onixul, iar corpul lui făcut parcă mă fascinează. Tăcem aşa de 5 min, până mă hotărăsc eu să rup tăcerea..
- Mulţumesc mult, că ma-ţi prins.
- Pentru nimic, doamnă. Scuzaţi-mi îndrăzneala, dar o femeie ca dumneavoastră nu ar trebui să facă paraşutism. E periculos.
- Fac ce vreau domnule.
Hmm.. cum îndrăzneşte să zică, că eu.. Haruno Sakura nu pot face paraşutism? Mă dau jos din braţele bărbatului şi îmi adun paraşuta. O strig pe Hina şi observ că ea a aterizat calumea. Ce grozăvie! Îi spun că trebuie să plecăm, iar aceasta aprobă din cap. Ne suim în avion şi pornim. În mai puţin de jumătate de oră ne aflam la reşedinţa Haruno (adică casa mea). Tot drumul m-am gândit doar la "el" nici măcar nu s-a prezentat. Oare o să-l mai întâlnesc vreodată? Vom trăi şi vom vedea...


Cam scurtt deci sryy :><:

Misto si sunt prima la com
Imi place cum evolueaza lucrurile intre cei doi
Astept sa pui next-ul si sa ne uimesti...
Am uitat sa mentionez...o Sakura tupeista...hmm ceva interesant
Ne vedem la next si spor la tastat !!!

Şi nextu' :*

Capitolul 5

Sakura P.O.V


S-a făcut dimineaţă. Soarele fălos, răsare uşor pe cerul senin. Nu era nici un nor care să-i împiedice razele să-mi deranjeze somnul. "Ah, tu! Cădea ceru de întârziai 5 minute?" îmi zic eu în gând arătând spre soare. Off.. mă cert cu soarele. Mai rău ca un copil sunt. Mă ridic din pat îndreptându-mă spre baie, cu gâdul la un duş relaxant. Ajung şi îmi îndepărtez hainele ce se aflau pe mine, întrând în duş şi pornind apa. Picăturile calde se loveau de trupul meu, răsfăţându-l, curăţându-l. Mă simt aşa bine azi, am un sentiment ciudat că azi o să se întâmple ceva la care nici nu am visat. Mă întreb, ce e acel "ceva" ? şi.. o să-mi schimbe viaţa sau o să fie tot aşa şi de acum înainte? Prea multe întrebări, Sakura, aşteptă şi o să vezi. Zâmbesc şi ies din duş, acoperindu-mi corpul frumos cu un prosop de culoarea mării, iar cu un altul de aceeaşi culoare îmi şterg părul. Mă îndrept spre camera mea şi ajung. Intru dând buzna la dulapul cu diferite materiale, de diferite culori ce oameni le zic haine, la fel ca mine. Îmi aleg o cămaşă albă, o fustă neagra mai jos de fund cu o palmă şi în picioare sandale cu toc cui. Cămaşa pe care am ales-o e extrem de elegantă şi îmi scoate în evidenţă formele, având un decolteu nu cuminte. Mă uit în oglindă pentru a putea să-mi fac make-up-ul. Mă dau cu puţin rimel şi cu un ruj de culoare sângerie. Am de gând ca azi să mă duc la muncă, nu mai pot să-mi neglijez firma, nu? Am lipsit două zile. Prima zi, cu Andy şi a doua zi cu Hina la paraşutism. A fost plăcut micul "concediu". Defapt eu sunt proprietara firmei şi pot sta acasă sau să plec oriunde fără fi nevoie să îmi cer voie de la nimeni. Doar că eu nu suport să-mi neglijez afacerile. Prefer să fiu aşa cum m-a învăţat tata: muncitoare. Îmi aranjez părul şi plec spre automobilul meu. Am de gând să recuperez zilele ăstea de tras chiulul. Că veni vorba de "micul concediu". Băiatul ăla a avut destul tupeu încât să-mi zică mie ce să fac şi ce nu. Auzi tu la el "nu ar trebui". Aşa să vorbească cu cine vrea el înafară de mine. Cred că dacă era Hina se înroşea şi îi dădea o palmă de toate zilele. Eu am fost o doamnă şi nu l-am pleznit. Nu.. şi în plus cum era să fac asta când el m-a prins? Nu prea era necesar să mă prindă dacă se dădea acolo când i-am zis. Da de unde? El e domnul "cap în nori". Totuşi, avea trăsături angelice. Era prea frumos să fie adevărat.. prea ireal şi totuşi atât de real. Totul mi se părea încurcat. Adică eu m-am încurcat în propriile gânduri. Cum puteam eu să uit aceea privire atât de adâncă? sincer vorbiind, mă simţeam pierdută în ochii lui. Parcă tot mai mult mă afundam şi mai mult, însă neputând să aflu nimic. Ei nu-mi ziceau nimic. Preferau să se ascundă.. sau mai bine zis să ascundă ceva anume. M-aş aventura în aceei ochii să aflu ce ascund, curiozitatea mă omoară pur şi simplu. Nu mai rezist! Aproape uitasem că nici măcar nu s-a prezentat. Oare care e numele său? e la fel de frumos ca al posesorului? Sper să-l întâlnesc şi să aflu deşii mă îndoiesc de asta. Un tip ca el, nu întâlneşti de două ori. Fără să-mi dau seama, ajunsem la servici. Cobor din maşină şi o închid. Dau să întru în cladire însă sunt izbită cu putere de un piept solid. Oare cine o fi? Inima mea a început să bată la intensitate maximă, parcă vrând să iasă din piept. Îmi ridic capul opservând făptaşul. Era chiar el. Bărbatul aceela care m-a prins. Cel care mi-a comentat, ca nu ar fi bine să fac paraşutism. Mă încrunt şi spun.
- Uită-te înainte să deschizi uşa! poţi lovi pe cineva. spun eu pe un ton normal.
Băiatul nici măcar nu mă bagă în seamă, din punct de vedere la ce am zis, că din punct de vedere vizual mă băga în seamă destul de mult. Mi se părea chiar enervant că obraji îmi căpătaseră o noanţă sângerie. Doar m-a privit nu m-a cerut de nevastă. Nu înţeleg ce-i cu mine!
- Ăh, tu eşti fata aia de la paraşutism, nu? Scuze nu te-am văzut, eşti micuţă.
Ohhh, asta le-a întrecut pe toate! Mai întâi îmi zice că nu ar trebui să fac paraşutism, apoi că-s mică?! asta e s-a umplut paharu.
- Ce vrei să spui prin asta? Măcar bine că nu am doi metri ca tine. zic eu vizibil enervată
Acesta începe să râdă la replica mea şi îmi răspunde:
- Nu am doi metri, ci am 1.90, scumpo.
Simt cum încep să fierb de nervi! dacă nu încetează cât de curând s-ar putea să fac buum şi nu o să-i placă. Vreau să-i dau o replică acidă, să-l fac să tacă, să-i şterg zâmbetul de pe faţă, dar cum? Nu-mi prea vine nimic în minte şi nici nu o să găsesc ceva dacă mă mai priveşte aşa. Rămân înţepenită când acesta mă trage mai aproape de el şi îmi şopteşte:
- Eşti chiar frumoasă.. poate prea frumoasă.
Simt cum sângele îmi urcă în obrajii, aceştia înroşiindu-se imediat. Vreau să-i zic ceva, orice dar nu pot! şi fix în momentul când vreau să zic ceva.. buzele îmi sunt acoperite de ale sale într-un sărut dulce. Aş vrea să nu se mai termine niciodată.. dar, sunt conştientă că imediat după ce se termină sărutul o să iasă din viaţa mea şi o să-l uit. Oricum nici nu-i ştiu numele. Rup eu sărutul şi îi aplic o palmă spunând :
- Tu ce mă crezi pe mine? Nu-s o femeiuşcă, pe care s-o săruţi când vrei. Nici măcar nu ne ştim şi îţi permiţi cam multe! zic eu nervoasă.
- Păi mă cheamă Sasuke.
- Şi pe mine Sakura! acum nu mai vreau să port nici o discuţie cu tine! Eşti chiar...enervant.
Şi spunând asta intru în clădire cu un zâmbet de învingătoare pe faţă. Cu replica asta l-am lovit la orgoliu sper.

K TARE
DECI CHIAR IMI PLACE..EL A SARUTATO SI NICI NU O CUNOSTEA ...
E DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE AICI
SUPER TARE...SPOR LA TASTAT SI NE VEDEM LA NEXT...
A EU SUNT PRIMA LA COM ..TW PWP !

Capitolul 6


Sasuke P.O.V


Stau pur şi simplu în faţa uşii, încercând să-mi dau seama ce tocmai mi-a spus "Eşti chiar... enervant". Replica ei îmi răsună în minte de mai bine, de 5 minute. Nu pot să-mi revin din "şoc". Chiar m-a lovit la orgoliu cu asta. Mă simt aiurea. Cum să-mi zică aşa ceva? Doar sunt Sasuke Uchiha.. idolul femeilor. Orice femeie îmi cade la picioare dintr-o singură privire, însă această.. Sakura, nu. Mă intrigă acest fapt destul de tare. Oricum recunosc, cu, neruşinare că aş dorii să gust acele buze.. din nou. Acestă femeie m-a întors pe dos. Nu ştiu când şi cum, dar a făcut-o. Mă simt mai vulnerabil ca oricând. "Auzi cupidon, lasă jos săgeţile! te roog". Nu are nici un sens, e doar a doua întâlnire.. şi mă simt, nuştiu, întors pe dos cu alte cuvinte. E prea de tot! nici o fată nu m-a făcut să intru într-o astfel de stare şi nu am de gând să las garda jos. "O să ne mai întâlnim noi... Sakura" gândesc eu. Îmi scutur capul alungând din mintea mea orice gând are legătură cu frumoasa rozalie şi plec. Am de gând să ajung acasă şi să fac un duş.. Da.. un duş m-ar putea ajuta să-mi "revin" din această stare, sper. În mai puţin de 10 min ajung acasă, aruncându-mi haina neglijent pe jos şi fugind în baie. Scap repede de hainele ce-mi "ascundeau" corpul perfect intrând în duş. Pornesc apa şi mă las lovit, răsfăţat de apa calduţă. Mă dau cu un gel de duş, aromă de căpşuni. Hm.. "aş devora o căpşuna.. roz" gândesc eu. Termin duşul, ieşind din el. Îmi acopăr partea de jos cu un prosop de culoare verde, iar pentru păr am ales un prosop gri. Ies din baie intrând în cameră. Arunc prosopelele ude pe jos, alegându-mi din dulap, o pereche de boxeri albi şi pantaloni scurţi de aceeaşi culoare. După ce termin cu vestimentaţia pentru casă, mă arunc pe suprafaţa moale fără nici o ezitare.. Am nevoie să mă relaxez. Am nevoie, de un somn binemeritat. Închid ochii, încercând să aţipesc.. dar, totul era degeaba! Am în minte aceeaşi ochii verzui, ca algele mării. Aceeaşi voce feminină care îmi răsună în minte de mai bine, de juma de oră şi aceeaşi siluetă feminină. Aceeaşi replică ce mă scoate din sărite! "Eşti chiar... enervant". Nu înţeleg de ce nu îmi pică în plasă ca şi celelalte. Ce are ea, aşa special? De ce înebunesc încet că nu o ştiu lângă mine.. ca să nu mai zic că mă gândesc doar la sărutul ăla.
- Trebuia să-i fi cerut numărul... sigur mi l-ar fi dat. Zic eu pe un ton sarcastic.
Îmi ating obrazul, fără să-mi dau seama, buzele arcuindu-se într-un zâmbet. Mi-am amintit de palma ce mi-o aplicase femeia..
Gata! e prea de tot.. trebuie să dorm! Nu mă mai bântui Sakura! Am început să număr până şi oi, însă fără rezultat.. tot ce fac e în zadar. Poate.. dacă o să obţin un alt sărut o să o uit revenind la vechile mele obiceiuri. Poate.. Nu ştiu pur şi simplu ce să fac.. nu am idee ce să fac. Am nevoie de ajutor! şi ştiu la cine să apelez în cazuri de urgenţă. I-au micul mobil de pe dulăpior, formând un număr. Port o conversaţie de aproximativ 2 min şi închid. O să am un musafir, de mult nu ne-am mai văzut. Şi în plus cine se pricepe mai bine la situaţii deastea, dacă nu, Neji? El sigur ştie ce e de făcut. Sper din tot sufletul să ştie. Neji e un prieten bun de-al meu. E un tip înalt, corp perfect, şaten cu părul prins într-o coadă la spate, ochii lila şi un extraordinar sfătuitor în subiectul "femei". Aştept şi aştept. După acestă aşteptare de 4 min (o veşnicie pentru mine) acesta sosi. Îl salut politicos şi îl invit să se facă comod.
- Deci, cu ce vrei să te servesc, prietene? zic eu.
- Cu nimic, mersi. Despre ce vrei să vorbim, amice? zice el trăgându-mi cu ochiul.
- Pffff, dacă ţi-aş spune ai zică, că fac mişto de tine! zic eu zâmbind fals mai mult.
- Spune-ţi oful, am timp.
Încep să-i povestesc despre Sakura, prima întâlnire a noastră, a doua, palma, tot. Într-un final oftez vizibil deranjat de respingerea ei şi de replică.. mai ales de replică!
- Deci să-nţeleg că Marele Uchiha are probleme în dragoste? zise acesta începând să râdă.
Mormăi eu o înjurătură şi mă bosumflu.
- Stai puţin, nu e vorba de nici o dragoste! e vorba de respingere. Ştii că nu accept aşa ceva!
- Ţi-a rănit orgoliul mare! Haha, ţi-ai găsit naşu Uchiha. După câte mi-ai povestit femeia asta nu e ca altele şi o să ajungi cam greu la inima ei. zise el.
- Ce ar trebui să fac? zic eu în timp ce-mi pun mâna în păr.
- Să ştii că asta e dragoste la prima vedere. Nu ai ce să faci, aşteaptă ca destinul să-şi joace "rolul". E tot ce pot să-ţi zic. Ai nevoie de răbdare amice.
- Hăh.. destin, zici? Atunci aşa să fie, dar orice ar fi, ascultă-mă bine! Nu mă las până nu o fac să mă accepte. Apoi o s-o las.
- Ai grijă Sas'ke, acest joc te poate face să te îndrăgosteşti de-a binelea şi să nu mai ţii cont de micul "plan".
- O să vezi tu.
- Bine, cum zici tu, dar, să nu zici că nu te-am prevenit! Acum eu trebuie să plec, probleme la servici. Ne mai vedem. zice şatenul apoi pleacă la fel cum a venit.
Adică rapid. Un mic rânjet îmi apare pe chip, ceea ce înseamnă că nu e bine ce o să se întâmple. Aştept ca destinul să-şi joace rolul ca mai apoi să-l joc şi eu pe al meu. " O să vezi tu Sakura... doar aşteaptă şi o să vezi.."

K plan diabolic pun cei doi la cale?
INteresant cum au evoluat lucrurile prin imprejurari
Astept next-ul si pana atunci iti urez spor la tastat si la idei

Interesant ...Capitolul a fost reusit, actiunea nu lipseste, descrierea la fel...ttul e impecabil. Sa te vedem Uchiha cum o sa faci fata rozaliei! Abia astept sa vad, ma rog, sa citesc, cum se va da pe langa Sakura brunetul numai ca sa il accepte si la final doi porumbei indragostiti lulea . Abia astept next-ul care sper sa vina cat de curand posibil . Zbyer, pe data viitoare!

Capitolul 7.


Sakura P.O.V



Stau la birou, încercând să mă relaxez. Sunt puţin "încordată" de la întâlnirea neaşteptată cu acel tip.. cum îl chema? A da, Sasuke. Cum a avut el tupeul ăla, să-mi atingă buzele? Asta e de neiertat. Dacă îl mai văd o singură dată, o să-l.. o să-l strâng de gât! Exact asta o să fac. Totuşi.. trebuie să recunosc, că deşii a fost urât din partea lui, sărută bine pentru un adolescent. Mie mi se pare că e mai mult un copilaş, decât un bărbat. Adică impresia asta mi-a dat-o mie. Chipul lui frumos, e aşa inocent.. exact ca, a unui copilaş. Buzele cărnoase şi moi te fac să pluteşti, iar ochii aceia negri ca onixul mă făceau practic să-mi pierd cuvintele. Bine că-s o femeie descurcăreaţă cu toata modestia, care se descurcă cu orice copii de genul lui. I-ar trebui o dădacă, cred eu. Chiar dacă părea minor, corpul lui zicea altceva. Se puteau observa muşchii prin hainele ce i se mulau pe corp.
E frumos, nu pot minţii, dar o să îmi i-au gândul de la el, acum.
Nici nu mă gândesc să ies cu un copil sau să-mi placă de vreunul. Nu. Îmi scutur capul, alungând ideile ce-mi străbăteau mintea, apucându-mă de lucru. Am de semnat o grămadă de hârti, am de făcut angajări pentru posturile libere, urmate de cinci şedinţe lungi. Super, hai să dansez pentru evenimentele ce se vor desfăşura azi. Pariu că mă voi plictisi de moarte, ca de obicei.
Uneori mi-aş dori să fiu acasă mereu cu micuţul meu Andy, alteori aş vrea să fiu fata lui tata din nou. Oricum sunt, dar să fiu acasă la el, să aibă grijă de toate. Viaţa de femeie independentă nu e uşoară de loc. Oftez, ridicându-mă de pe scaun. Am de gând să beau o caffea măcar, dacă am atâta de lucru. Ies din birou, ajungând pe hol. Caut cu privirea secretara, găsind-o.
- Matilde!
- Da doamnă Haruno! Cu ce vă pot ajuta? îmi răspunde femeia promt.
- Ai putea să-mi aduci o cană mare de caffea? spun eu pe un ton blând.
- Desigur doamnă. Imediat o să v-o aduc.
- Mersi, Matilde! spun eu pe un ton copilăros.
Matilde e secretara mea. Are în jur de 40 de ani. Părul ei albastru ca marea se varsă pe umeri, în timp ce ochii ei negri parcă sunt o gaură neagră neprietenoasă. Înaintarea în vârstă nu şi-a lăsat paşii pe chipul sau corpul său. Nu are nici măcar un rid, şi nici nu are pielea lăsată ca altele.. Mm îmi doresc să arăt ca ea la vârsta ei. Este o femeie extrem de treabă, şi de încredere. Uneori mă destăinui când am vreo problemă, iar ea mă ascultă consolându-mă ca o mamă cum face, cu copilul său. O ador pur şi simplu. Mi-e ca o adoua mamă.
Deşii nu i-am arătat în ultima vreme cât o apreciez, ea ştie că o iubesc, şi că nu pot din cauza lucrului care mă ţine ocupată mereu. Gândurile îmi sunt întrerupte de o bătaie în uşă. Răspund cu un "intră" în faţa mea făcându-şi apariţia Matilde. De cum am intrat am putut simţi mirosul specific, caffelei. Însă nici nu puteam să trec cu vederea privirea blândă a femei.
- Mulţumesc Matilde. Nu ştiu ce m-aş face fără tine. Spun eu.
- Nu aveţi pentru ce doamnă Haruno. Ştiţi că sunt aici ca să v-ă ajut şi servesc.
- Nu mă mai lua cu doamnă Matilde, tu eşti singura care are dreptul să-mi vorbească la per-tu. Îmi eşti ca o mamă şi o ştii prea bine! spun eu.
Chipul femei se umpluse de lacrimi, cred că de fericire. Micile cristale îi se scurgeau pe chip parcurgându-l ca mai apoi să facă cunoştinţă cu parchetul de pe jos.
- De ce plângi Matilde? Vrei să mă faci să vărs şi eu lacrimi? Nu vreau să te văd plângând. spun eu ridicându-mă de la birou şi îndreptându-mă spre femeia mai învârstă ca mine, luând-o în braţe. Îmbrăţişarea pe care i-am oferit-o era caldă, plină de iubire. Termin cu îmbrăţişarea, luându-i chipul în palme. Încep să-i şterg lacrimile cu mâinile mele fine. O privesc blând. Mi-e tare dragă!
- Hai, nu mai da apă la şoareci. Zic eu pe un ton amuzant, încercând s-o opresc din plâns.
- Sakura.. scuză-mă că plâng însă.. nu mă aşteptam să îmi spui asta.
- Ţi-am zis ce simt, Matilde, îmi pare rău însă, dar trebuie să-mi văd de lucru. Am de semnat nişte hârti şi o grămadă de şedinţe azi. Îi zic eu femei de lângă mine.
Aceasta aprobă, lăsându-mă singură. I-au în mână cana în care se afla conţinutul maroniu, începând s-o miros. Acest miros, mă dă pe spate mereu.. ce m-aş face eu fără caffea? Nimic cred. Sorb uşor din lichidul acrişor, trezindu-mă treptat. Mă aşez la birou şi îmi reiau lucrul.

***
Peste 5 ore...

Am terminat însfârşit şedinţele şi am semnat actele. Această zi a fost una plină! Sunt aşa de obosită.. şi îngândurată. Pe toată durata ultimei şedinţe m-am gândit doar la acel brunet. Imaginea lui e deja un zeu pentru mintea mea. Nu mai suport chestia asta.. vreau să mi-l scot din cap şi să-mi duc viaţa în continuare aşa cum era şi înainte să apară don'şoru Sasuke. De ce eu? Întrebarea asta mă roade. De ce trebuia ca tocmai eu să aterizez aiurea.. de ce?
Mă ridic de la birou cu gândul de a pleca. Nu mai vreau să mă gândesc la acel copilaş. Mai verific odată dacă totul e în regulă, apoi mă întorc şi ies din încăpere. În hol erau celelalte angajate ce se pregăteau să plece.. la fel ca mine. Deci ziua de azi s-a terminat cu bine, însă a fost obositoare.. abea aştept să ajung acasă şi să-mi pregătesc o baie fierbinte. Vreau să mă relaxez, vreau să-l văd pe Andy. Mă întreb, ce face micuţul meu? Probabil doarme la ora asta. I-au liftul apăsând pe 1, dorind să ajung jos. În mai puţin de 2 min ajung, uşile deschizându-se.
Înaintez cu paşi mici spre uşă.
Ajung în dreptul ei, împreună cu un gând ce îmi acaparase toată atenţia. Eram eu împreună cu brunetul. Buzele noastre erau unite, formând cel mai dulce sărut posibil. Acele buze.. mă fac să visez în momentul de faţă. Ce nu aş da să le mai gust odată.. însă e imposibil. "Pământul către Sakura, revino-ţi şi nu te mai gândi la copilaşi că nu-i bine." îmi zice conştiinţa mea.. Defapt dacă stau să mă gândesc chiar are dreptate. Nu e decât un copil care a trecut prin viaţa mea de 2 ori şi care probabil a fost doar un pasager, pe care nu-l voi mai vedea.
Nu am de ce să mă gândesc la el! Nu-i aşa?! Trebuie să fie aşa.. altfel voi înebuni înainte să-mi dau seama. Cred că ar fi mai bine să mă duc acasă acum înainte să mă prindă dimineaţa aici. Îmi scutur capul alungând orice amintire, dând să plec. Deschid uşa, ieşind rapid pe ea, fără să mă asigur dacă e cineva sau nu care doreşte să intre.
Nu era nimeni.. în subconştinetul meu doream ca brunetul să fie aici, să mă prindă în braţe, însă nu.. eram doar eu, eu şi cu mine. De ce trebuie să mă gândesc la el? Ce-o fi în capul meu? Doar nu o să vină aici să mă caute.. nu însemn nimic pentru el.
- Hei, rozalio, ce faci? mă întreabă el..
Era Sasuke. Totuşi m-a căutat, dar de ce? Însemn ceva sau nu pentru el? Aceste întrebări îmi răsună în minte, eu uitând să-i răspund sau măcar să-l privesc.
- Alo! Vorbesc singur? spune el, mai mult urlă defapt.
- Nu trebuie să strigi! Doar nu-s surdă! Şi de ce eşti aici? Probabil că te caută mămica ta, sigur îşi face griji! spun eu pe un ton ironic.
- Haha! Bună glumă.. Sunt major dragă, nu-mi poartă nimeni grija. Şi te-am căutat că aşa am vrut... eu.
- Serios, ar trebui să mă laşi în pace. Nu vreau să am de aface, cu copilaşi. Spun eu vrând să plec.
Însă mă prinse de încheietură, trăgându-mă în braţele lui puternice.
Mi-am ridicat privirea, admirându-l. Defapt nu ştiu care era mai mare în momentul de faţă, admiraţia sau dorinţa. Chiar nu ştiu.. Văzând că nu reacţionez, îmi ridică chipul cu două degete, unindu-şi buzele cu ale mele, formând un sărut. Era cel mai dulce.. din viaţa mea. Nu credeam că un copil o să mă dea peste cap. Îmi întredeschid buzele, primindu-l în lăcaşul meu umed. Îmi duc mâinile după gâtul său, prinzându-l de păr. Adâncesc sărutul. Îmi place mult, chiar ador felul cum sărută, dar nu pot lăsa garda jos. Rupe sărutul, spunând:
- Deci să-nţeleg că doamna mea doreşte o noapte incendiară cu leul. Spune el rânjiind.
Trebuia să mă gândesc, că se gândeşte doar la nevoile lui.. însă nu las lucrurile aşa. Dau afirmativ din cap, unindu-mi buzele rozali cu el. Sasuke era prea prins în micul joc, aşa că în momentul următor l-am lovit în zona sensibilă fugind în maşină. Pornesc autovehicolul, ca mai apoi să opresc în faţa lui, începând să-mi spun replica:
- Ţi-am spus brunetule, du-te acasă până nu se îngrijorează mama ta şi joacă-te aşa cu copilele din vecini, nu cu mine! Eu nu-s ca ele, una două să-ţi sar în braţe. Cu mine nu-ţi merge, puştiule. Zic eu, plecând.
Puteam încă auzi cum brunetul gemea de durere. Cred şi eu că-l doare, doar e mândria lui până la urmă. Însă el şi-a căutat-o. I-am aplicat o mică lecţie, sper că a învăţat-o, altfel data viitoare o să joc mult mai dur.

WOW doar asta pot zice despre ficul tau!

Imi pare rau ca nu l-am citit de la primul capitol!

Dar tot il ador !

Astept next si daca nu te superi ..poti sa imi dai un PM cand vine?

Am adus nextu fetelor:*. Mersi celor care citesc>:D<. Lectură plăcută şi Ja neee'.


Capitolul 8.

Sasuke P.O.V


Stau în faţa clădiri, încă ţinându-mi mâna pe bărbăţia mea. Această femeie joacă destul de dur, însă.. nu mă voi lăsa! O s-o fac a mea..chiar dacă risc să ajung la urgenţe. Se lasă greu, şi-mi place asta. Nici una nu m-a mai refuzat, aşa că nu pierd nimic dacă încerc din nou.. şi din nou... până o cuceresc. Am procedat greşit că am subestimat-o, iar în aceste momente mă întreb dacă, e de aceeaşi vârstă cu mine. Nu gândeşte ca o copilă, deloc.
Tipa asta, Sakura.. m-a dat peste cap. Trebuia să apară şi o astfel de femeie în viaţa mea, nu? Eu credeam că nu... însă spusele şatenului, au noimă acum.
Stau aici, privind cum se îndepărtează maşina femei, rânjiind.
Chiar credeam că o să am parte de acţiune în această seara... dar, spre surprinderea mea m-am înşelat amarnic. Nu e deloc, ca şi celelalte.. e diferită, şi acest lucru mă atrage şi mai mult. Am impresia că, curând vom începe un joc.. mai mult sau mai puţin, dorit de amândoi.
Săruturile ei, mă fac să mă gândesc la cel mai dulce lucru posibil.. iar, corpul ei mă face să mă gândesc numai şi numai la păcate.
De ce trebuia s-o întâlnesc? Îmi era destul de bine... cu viaţa mea de afemeiat. Petreceam fiecare seară cu altă fată, apoi nu ne mai vedeam niciodată. Însă uneori mai erau disperate care mă sunau cu lunile, care veneau la mine acasă în încercarea de a le oferi o a doua noapte de amor.

Dacă aş putea... să-mi pun o dorinţă, aceea ar fi: ca ea să se îndrăgostească de mine. Nu mai vreau să mă joc, vreau ceva serios însfârşit, şi o voi cuceri cu orice preţ. Nu aş mai putea suporta încă un refuz. Mi-a rănit orgoliu destul, ca să nu mai zic de mândrie.. care şi acum suferă.

Îmi doresc mai mult decât o noapte, cu ea. Vreau să-i ştiu trecutul, prezentul, dacă are iubit.. şi cel mai important îmi doresc să vrea să-şi împartă viaţa cu mine.. aşa cum îmi doresc şi eu. Nu ştiu ce m-a apucat, eu nu m-am gândit niciodată aşa. M-am îndrăgostit până peste cap... iar, acum regret că am vrut să mă joc cu ea. E o femeie în toată regula.. frumoasă, corpolentă, isteaţă şi se lasă greu. Are toate calităţiile necesare pentru a deveni iubita mea.. sau cine ştie, poate şi viitoarea soţie.

Tot nu pot să uit aceea replică "eşti... enervant". Doamne' te rog, ajută-mă, să uit această replică care mă înebuneşte încet.. Nu m-am gândit până acum, dar, dacă are pe cineva? Dacă e căsătorită? Ce mă fac atunci? O să mă simt pierdut.. o să ajung o epavă.. o să mă simt, un nimic. Nu trebuie să mă mai gândesc la aşa ceva. O să o aştept aici până dimineaţă şi o să-mi cer scuze pentru ce i-am spus, trebuie să mă ierte. În plus, îi voi mărturisi ce simt pentru ea.
Brusc în minte îmi apare în minte veşnica mea replică " Mă întreb, când voi găsi o femeie care să mă dea peste cap? Doar no să-mi cadă una din cer nu?". Zâmbesc, spunând cu voce tare.. :

- Acum chiar mi-a căzut una din cer.. şi nu oricare, ci o bomboană.


***

E dimineaţă. Razele calde, ale soarelui îmi forţează ochii să se deschidă. Scap printre dinţi o înjurătură, constatând că nu am glumit atunci când mă gândisem să rămân aici peste noapte, pentru a-mi cere scuze. Nu mai am de făcut, decât s-o aştept pe rozalie.. sper să apară cât mai repede căci buzele mele tânjesc după ale ei.. atât de dulci, atât de fine.. trebuie să le gust din nou.

Gândurile îmi sunt întrerupte brutal, de tuşitul cuiva. Îmi ridic privirea observând-o. Era mai frumoasă decât ieri. Oricum această femeie devine din ce în ce mai frumoasă. Ochii ei, care se asemănau cu nişte alge proaspete din mare, aveau o strălucire aparte.. în timp ce părul ei roz era lovit de razele calde ale soarelui, făcându-l să iasă şi mai mult în evidenţă. Însă glasul ei, mă făcu să mă trezesc din visare:

- Ce vrei Sas'ke? întreabă ea ridicând o sprânceană.
Asta e şansa mea să-i cer scuze, pentru seara precedentă şi pentru ce-i spusesem. Ea nu merita să-i vorbesc astfel, sper să mă ierte, căci altfel nu ştiu ce se v-a alege de mine.
- Am rămas aici, că vroiam să-mi cer scuze... nu trebaia să-ţi vorbesc astfel. Mi-am dat seama că nu eşti precum te vedeam eu. Reuşesc eu să-i răspund.
Privirea ei era îndreptată spre mine, oricine îşi dădea seama că era uimită la ce-i spusesem. Schiţez un zâmbet sincer, apoi o trag în braţele mele, puternice şoptindu-i:
- Eu... am început să ţin la tine.

Linişte. Nimeni nu spunea nimic, parcă aş fi dat în cap la cineva. Zâmbesc, din nou, însă doar pentru mine, prinzându-i chipul în palme. Privirea ei, emana căldură, şi totodată era menită să mă facă, s-o iau razna. O privesc, cu drag, apoi îmi lipesc buzele de ale sale, aşteptând să mă primească în lăcaşul său umed şi dulceag. După câteva secunde mă primeşte, eu începând un joc, gustându-i fiecare loc ascuns.. şi atât de dulce..


P.S: Capitol necorectat.

Saluuut ^^. Vreau să vă transmit că renunţ la acest fic.. deoarece nu-mi mai permite timpul să-l scriu, plus că am rămas fără idei. Nu e stilul meu să scriu astfel de ficuri, mi se potrivesc cel mai mult acelea cu yaoi. Îmi pare rău>:D<. Ja nee'.