Locked in the Prison

Buna dragilor! Va aduc un nou fanfic care sper sa va placa si vreau sa-mi spuneti parerile voastre sincere daca va place si daca vreti sa fie continuat. Nu este un capitol foarte lung, dar nici prea scurt si sper sa nu va plictisiti cand il cititi. Ideea mi-a venit azinoapte si vroiam neaparat sa o scriu. Nu am mai intalnit-o, deci sper sa fie apreciata. Promit ca voi continua sa scriu de asemenea si la celalalt fic al meu. Scuzati-mi eventualele greseli, va rog. So, here we go!

Locked in the Prison

Prolog

De ce sa te zbati atunci cand stii ca niciodata nu vei reusi ce ti-ai propus? De ce sa te ingrijorezi in legatura cu viata altora, cand stii ca altii nu se ingrijoreaza pentru tine? De ce sa lupti pentru a-ti castiga un rost in viata, cand de fapt nu reusesti decat sa te amagesti cu ganduri desarte? Cand plangi din cauza necazurilor tale proprii, de ce toata lumea te acuza ca te prefaci? Cand iubesti, de ce nimeni nu-ti impartaseste aceeasi multitudine de sentimente? Tipul acesta de intrebari te bantuie de cel putin o singura data in viata, raspunsuri nu ai sanse sa gasesti. Poti doar presupune ca ai gasit, dar numai atunci cand viata iti dovedeste ca iti poate lua totul, chiar si demnitatea care ti-a mai ramas. Cu toate astea, sunt si momente de bucurie in tot ce tine de "viata". Viata este prea scurta pentru a nu fi traita din plin iar uneori iti pare rau ca nu ti-ai amintit acest principiu atunci cand ai renuntat la ceva din simplul motiv ca nu ai mai rezistat.
Cand crezi ca totul se duce de rapa si de nicio secunda de liniste sufleteasca nu te poti bucura, lucrurile iau o intorsatura ciudata si din nou soarta iti arata ca poate fi buna cu tine. Roata se intoarce din nou, si iar cazi in genunchi, plangand cu disperare si intrebandu-l pe Dumnezeu cu ce ai gresit. Asa a fost, este si va fi mereu...

Capitolul I

Nu trebuia sa fii un geniu ca sa-ti dai seama ca te afli intr-o situatie dificila din care nu ai scapare, orice ai face. Chiar daca ti-ai facut-o cu mana ta, trebuie sa accepti si sa treci peste. Desi cand din nou te gendesti la cat de batut in cap ai fost sa uiti un asemenea detaliu vital, iti vine sa-ti arunci tabla pe post de cap la gunoi. Nu am regretat niciodata o decizie luata pe moment si nu vroiam sa incep de acum, dar gandul de a fugi de responsabilitati ma tenta extrem de mult. Totusi, ideea de a-mi risca viata in timp ce-mi practicam munca ma tenta de asemenea, deci nu puteam fugi pur si simplu. Chiar daca m-am antrenat suficient pentru a face fata intr-o asemenea situatie, luptele dintre mine si fostul meu sot decedat pareau acum floare la ureche pe langa asta. Acum trebuia sa recunosc ca locotenentul McScratch avuse dreptate cand imi spusese ca nu va fi in zadar nimic din ceea ce m-a invatat.

Logan McScratch fusese sotul meu legitim timp de doi ani. Nu era un om foarte atragator, desi ochii albasti si constructia sa robusta faceau ravagii in randul damelor de companie pe care le intalneam la renumitele baluri la care luam parte adesea, dar avea un suflet bun. De acest lucru mi-am dat seama doar dupa ce l-am vazut acoperit de maldarul de pamant negricios si acum vroiam sa-mi cer iertare. Nu-l iubisem niciodata mai mult decat pe un simplu prieten, el stiind acest lucru si intelegandu-ma pe deplin, dar parintii mei au fost de alta parere. Mi-au aranjat casatoria cand aveam doar douazeci si doi de ani, pe motiv ca voi invata cu timpul sa-l indragesc, desi eu stiam ca adevaratul scop era sa pot pune mana pe o parte din averea sa fabuloasa. M-am lasat purtata ca o papusa de portelan de lacomia parintilor mei, si nu am sa-mi iert asta niciodata.

Dupa toate insistentele lor, la adresa carora opuneam rezistenta intotdeauna, mi-au inchis toate caile de acces pentru a accepta, intr-un final, sa ma casatoresc cu el. Daca nu-mi interziceau sa merg la facultatea de medicina, poate ca si acum inca ne petreceam serile certandu-ne din in privinta bogatului locotenent. Doreau ca eu sa fac parte dintr-o familie buna si sa nu trebuiasca sa muncesc zi lumina pentru a-mi castiga existenta. Ii intelegeam in mare parte, dar nu le puteam da dreptate caci eu imi doream total altceva de la viata. Copiii bolnavi de cancer, pensionarii cu probleme de parkinson si adultii cu deficiente erau singurele lucruri pentru care am renuntat la propriile mele principii si am acceptat sa-mi petrec restul vietii inchisa intr-o casa de milioane de dolari, imbracandu-ma cu haine scumpe si straduindu-ma sa satisfac un sot pe care nu-l iubeam.

Nu vroiam sa fiu inteleasa gresit deoarece cu toate ca nu-l iubisem, nu m-am bucurat de moartea sa. Ma simteam vinovata pentru ca nu am observat mai repede faptul ca avea probleme cardiace, desi banuiam de mult ca ceva nu este in regula. Murise fara a simti vreo durere si fara a se zbate si desi era tanar, banuiam ca merge impacat pe lumea cealalta, stiind ca a realizat multe in viata. Ziua in care a murit a fost ziua in care am reusit sa scap din lanturile stranse in jurul meu de catre mama si tata, si pentru acest gand ma mustram zilnic. Desi nu am varsat nici o lacrima in ziua aceea, acum imi doream din tot sufletul sa-i multumesc pentru efortul depus.

In timp ce coboram pe scara vaporului care tocmai ancorase pe Virgin Island din mijlocul Marii Caraibeene, tinandu-mi bagajele grele in amandoua mainile, ma intrebam daca am venit aici din pura curiozitate sau chiar am avut un scop anume. Vroiam sa ajut oamenii sa fie din nou sanatori, asta era sigur, si eram atrasa de orice ocazie in care puteam sa-mi fac meseria dar, de data asta, oricine m-ar vedea aici ar spune ca imi lipseste o doaga. Eram insotita de doi jandarmi: unul in fata mea care ma ghida spre intrarea in institutie, iar altul in spatele meu pentru a-mi asigura protectia in caz ca se intampla ceva. Chiar daca imi puteam purta si singura de grija, in situatia mea, eram bucuroasa ca ma insotesc cei doi.

Era o vreme nu tocmai prietenoasa, cum sperasem ca va fi atunci cand am pornit din Puerto Rico, desi marea era atat de albastra incat parca isi intindea mainile spre tine pentru a te cuprinde si a te face sa te balacesti. Vantul era din ce in ce mai puternic imprastiindu-mi parul rozaliu la fiecare bataie scurta. Frigul deja patrundea prin jacheta subtire si alba cu care eram imbracata, facandu-ma sa tremur involuntar. Era o liniste ciudata care impanzea locul acesta si imi dadea fiori pe sira spinarii. Norii deja alergau pe bolta cerului, intrecandu-se parca, si scotand scantei uriase care brazdau cerul de fiecare data cand se intalneau, ciocnindu-se. Tunetele erau imediate si de nestapanit, atragandu-mi atentia asupra lor.

Locul ciudat in care ma aflam acum ma facea de doua ori sa ma gandesc inainte de a pasi pe poarta imensa cu multe gratii care se intindea spre cer, terminandu-se cu multe sulite ascutite. Eram o iubitoare de aventura si chiar daca alesesem sa lucrez pe o insula sinistra nu vroiam sa dau inapoi. Constiinta din capul meu insa imi spunea ca nu sunt intreaga la cap si ca vroiam sa ma sinucid, alegand un asemenea loc de munca. Dar, cineva trebuia sa o faca si pe asta, si eram convinsa ca eram potrivita pentru o asemenea slujba. Monotonia zilnica ma impinsese sa iau o asemenea decizie, desi nu stiam ce implica ea inca de la inceput. Am continuat sa merg, vrand parca sa nu ma razgandesc in privinta lucrului de care tocmai ma convinsesem.

Tocmai intram pe poarta pe care era gravat cu litere butucanoase "Inchisoarea St. Croix". Un portar gras care mirosea extrem de tare a fum de tigara, a venit la mine agatandu-mi un ecuson cu numele meu pe piept si pipaindu-ma pentru a vedea daca detin vreo arma.

- Cred ca te-ai convins ca nu prezint nici un pericol pentru voi, domnule, i-am spus, scrutandu-l cu o privire taioasa, in timp ce-l indepartam deoarece mi se facuse sila de atingerile sale pe partile intime ale corpului meu. Isi afisa pe chip un zambet arogant dar si pervers in acelasi timp, si privindu-ma pe sub gene imi ura sedere placuta. Stiam ca vroia de fapt sa spuna "Te astept diseara", dar nu vroiam sa continui discutia deoarece nu avea niciun rost sa ma cert cu un prost. Poate, aveam nevoie de serviciile sale mai tarziu. Dupa privirea zambitoare dar totusi lipsita de speranta pe care mi-o acordase cand ma indreptam spre camera in care aveam sa locuiesc, banuiam ca el crede ca voi fugi dupa primele cateva ore petrecute aici. Stiam ca-mi subestima aptitudinile dar acesta era inca un motiv care ma ambitiona sa demonstrez faptul ca nu venisem aici deoarece aveam probleme psihice.

Numele meu este Doctor Sakura Haruno si am venit intr-unul din cele mai periculoase locuri de pe pamant cu un scop sigur: vroiam sa-mi practic meseria si sa cunosc tipul de oameni cu care a avut de-a-face sotul meu jumatate din viata lui...

_______________________________________

Aici este si primul capitol. Va astept cu multe comentarii! Sper sa va placa...

Love ya'!

Hey!>> Ma bucur ca sunt prima care iti citeste primul capitol al unui fic extraordinar. Descrierea ta ma captivat la fiecare cuvant citit. Si m-a facut sa cred ca ma aflam acolo in fic, traind toate amintirle Sakurei.
A trecut prin multe lucruri...chiar si-a pierdut si sotul., trist.
Sper sa ma anunti si pe mine la next, daca nu este prea mare deranjul. happy

Iti multumesc mult pentru comentariu scumpo!
Inseamna extrem de mult pentru mine, sa stii!

Totusi, vad ca nu prea citeste lumea ceea ce scriu...Sunt curioasa de ce? E ceva gresit la titlu? Sau chiar asa de plictisitoare e povestea? Va rog din suflet, daca cititi lasati un comentariu caci am nevoie de ele ca sa stiu daca sa continui sau nu.
In felul acesta, voi stii daca va place sau nu si daca vreti sa vedeti ce se intampla in continuare, caci am idei multe despre cum poate continua.
Imi pare rau ca nu l-am adaugat pe Sasuke din primul capitol, dar va asigur ca va aparea foarte curand in centrul atentiei.

Love ya'!

Buna draga!

Si mie mi se pare extrem de ciudat cum de ficurile bune nu au cititori?

Adica cate o data cred ca unui citesc doar ficurile mai putin bune pentru a avea ce comenta....

Dar lasandui pe "ei" la o parte si vorbint despre tine si ficul tau.....

Este incredibil..

Pot spune ca in primul rand ma atras pentru ca este scris de tine si apoi m-am uitat la titlu...

Faci capitolele atat de lungi dar mereu mi se par atat de scurte..

Iar capitolul noului tau fic nu face exceptie

Ideea nu am mai intanlito si nici nu ma asteptam sa o intanlesc pentru ca tu ai numai idei bune si originale

Imi pare rau ca nu am fost eu prima dar asta e...

Am ajuns tarziu..

Sunt sigura 100% ca peste putin timp vei avea foarte multi cititori infocati.

Si nu-i nimic ca nu l-ai introdus pe Sasuke din primul capitol pentru ca asa ne ti cu limba scoasa dupa ficul tau asteptand sa apara si el...

Imi pare rau pentru fostul sot al Sakurei dar nu a fost vina ei..

Mai mult a fost obligata...

Imi pare rau si pentru Sakura ca a trebuit sa se casatoreasca cu el..

Astept next

Te pup dolshe

Si sper sa ma anunti

Deeci ...Cum ar trebui sa incep ? Sa ma gandesc . Iiii...il ador mi-a placut si wow ce viata naspa a avut Sakura . Pff...ce idee , sincera sa fiu e 100% originala n-am mai intalnit asa fic-uri [ sincera sa fiu am ceva fic-uri la dosar ] .

Deci?! Sakura e Nebuna , da nu stiu de ce sa ma mai mir , care persoana intreaga la cap sa-r fi putut duce intr-un loc ca ala , ce sa zic eu ma-s duce

Me guusta ! <3

Pai cam asta a fost , ne mai citim >:D< !

Te Angy` !

Ja ne !

Hellay, darling a hug

Ma bucur ca am trecut pe la noul tau fic. Nu m-ai dezamagit deloc. Mi-a placut enorm capitolul. Ideea este originala si foarte interesanta, descrierea este prezenta iar nerabdarea de-a vedea continuarea este inemaginabil de mare lough

Well, chiar nu am m-ai intalnit o astfel de idee, desi imi place. Imi pare rau pentru Sakura ca a trebuit sa se casatoreasca cu acel barbat din obligatie, nu din dragoste but this is the life. Hmm, nici nu ai idee cat de curioasa sunt.... sa vad cum apare Sasuke in cadru.. by the way, nu e nicio problema ca nu l-ai "adus" din prima. it's okai lough

Hm, ma intreb daca nu cumva e un puscarias, complicat. So, darling eu vreau sa continui acest fic, vreau sa iti descopar viitoarele idei. Bafta in continuare a hug

Andreea Drăgan

Buna
O.o Ideea asta e geniala si clar vreau urmatorul capitol O.o
Sa lucreze ca medic intr-o inchisoare? O.o Ma intreb cum v-a da de Sasuke :))))
E oare un criminal in serie? O.o
Astept urmatorul capitol, scumpo.
Spor la scris

Si inca ceva, chestia cu comentariile. Au inceput sa fie prea multe ficuri.. si numai sunt persoane sa le citeasca pe toate :| Daca stai sa te uiti vreo 150 de ficuri sunt la inceput ~si sunt sigura ca nici 15 % din ele n-o sa aibe si un sfarsit~, asa ca multi incep sa citeasca ficurile care au facut cateva pagini ~siguranta ca v-a avea si sfarsit e mai mare~ Iar daca n-o sa ai comentarii e din cauza asta... eu o sa-ti urmaresc ficul de acum in colo, insa daca n-ai multe comentarii te rog sa-l continui :(

Buna tuturor! Am venit cu next-ul dupa luuungi asteptari! Sper sa va placa cum se continua, deoarece am dat alte cateva detalii despre viata Sakurai. Sasuke, din nou, nu apare nici in acest capitol. Am uitat sa specific de la inceput ca voi povesti doar din punctul de vedere al Sakurei. Eventual, daca va fi nevoie, voi adauga si unul sau doua capitole din P.O.V. Sasuke. Sper ca nu v-am plictisit nici cu lungimea dar nici cu continutul capitolului. Enjoy!

Capitolul II

Nu dormisem prea bine in noaptea aceea. Ma intorceam de pe o parte pe alta, facand patul sa scartaie la fiecare miscare. Deja ma enerva sunetul acela! Ma zgaria pe creier pur si simplu! Raman nemiscata pe spate pentru cateva momente. Auzeam doar sunetul respiratiei mele si ma inspaimanta acest lucru. Era mult prea liniste. Priveam tavanul cenusiu care in lumina care intra pe geam, parea ca are mici gandaci care se miscau de ici colo, fiindu-mi imposibil sa-i urmaresc cu privirea. Nici eu nu stiam de ce ma simteam atat de...nelinistita. Ca si cum urma sa-mi dea cineva o veste nu prea favorabila si stiam asta de dinainte. Cu aceasta presimtire am cazut intr-un somn adanc, dimineata simtindu-ma mai obosita decat atunci cand m-am culcat.

Am trecut rapid prin rutina de dimineata, imbracand niste blugi si un tricou lejer, iar pe deasupra, halatul. M-am machiat putin, vrand sa acopar pungile vinetii care mi se formasera sub ochii mei verzi, mi-am pus ochelarii si ecusonul cu numele si statutul meu si am pornit spre biroul ofiterului care se ocupa de intretinerea inchisorii. Mergeam de-a lungul holului, privind in stanga si in dreapta prizonierii care se ingramadeau sa vada cine este nou venita doctorita. Unii se prefaceau bolnavi, adresandu-mi cuvinte jignitoare, altii ma fluierau, invitandu-ma in asternuturile lor. Cei mai normali, care dupa parerea mea, erau cei carora le parea rau ca au ajuns intr-un asemenea loc, pur si simplu ma ignorau sau imi aruncau cate o privire curioasa.

Incepeam deja sa alerg pe acel hol, observand ca jegul si mizeria aproape ca depaseau orice critica. Nu mai suportam sa ma priveasca toti ca pe o papusa Barbie, desi stiam ca nu pot scapa de prezenta lor, orice as face. Va trebui sa-i consult pe fiecare in parte, mai ales pe cei nou veniti care probabil ajungeau aici deoarece politistii utilizau forta ca arma, atunci cand opuneau rezistenta. Incepeam sa ma intreb din nou daca am fost in totalitatea facultatilor mintale atunci cand am luat aceasta decizie. Probabil ca nu, imi soptea constiinta, dar eu stiam ca pana la urma, oricat de mult as nega, mi-o facusem cu mana mea. Incercam sa-mi amintesc, din nou, adevaratul scop pentru are ma aflam aici.

Cu siguranta adoram aventura si vroiam sa profit de orice moment de adrenalina, dar nu doar acestea ma faceau sa nu-mi pese de ce am vazut pana acum si sa merg mai departe. Vroiam sa scap de rutina, vroiam ceva nou in care sa imi pot pune toata increderea ca nu ma voi plictisi, chiar daca asta insemna sa consult niste ucigasi in serie. Nu-mi puteam permite sa par slaba in fata acestor huligani, cu toate ca pana si o privire mai adanca a unuia imi facea pielea de gaina. Trebuia sa dau dovada de maturitate si rigiditate, fara sa omit un singur detaliu, caci daca le dadeam un deget, imi luau toata mana, lucru care nu mi-ar fi fost de folos absolut deloc.

De mai bine de sase luni nu avusesem parte de nimic altceva in afara de declaratii date unor reporteri cat mai indiscreti si de superioritatea cu care ma trata soacra mea. Din cate mi-am dat seama, ea ma considera pe mine responsabila de moartea unicului sau fiu. Imi adresa priviri ucigatoare care puteau ingheta si cel mai fierbinte ceai si imi batea apropo-uri in care isi exprima sentimentele nu prea prietenoase pe care le nutrea fata de mine. Fiul sau nu era neglijent si nepasator, deci nici eu nu trebuia sa fiu, imi repeta ea adesea. Isi gasea tot timpul motiv sa imi adreseze vorbe dure, dar de cele mai multe ori vorbea singura. Nu vroiam sa fiu nepoliticoasa, dar asta ar fi insemnat sa ma pun in genunchi in fata unei babe distruse care nu isi putea alina durerea provocata de moartea fiului sau, decat prin a ma certa pe mine. Aveam si eu principiile mele pana la urma. Pe de-o parte imi parea rau pentru biata femeie si chiar daca eu nu puteam sa simt aceeasi durere ca si ea, o intelegeam. Dar uneori imi venea sa o trimit la Dracu’ cu banii si bijuteriile ei. Totusi, vorbele aruncate de ucigasi, acum mi se pareau a fi alinturi pe langa lungile morale facute de Anabelle McScratch.

Am traversat inca un hol, urcand apoi o pereche de scari din beton si ajungand in fata unei usi metalice cu numele ofiterului Spencer imprimat pe ea. Am tras aer in piept doar pentru a-l expira dupa cateva secunde, mi-am netezit parul si halatul de un alb imaculat si am batut increzatoare la usa. Dupa raspunsul ofiterului, am pasit in incapere doar pentru a observa ca era slab luminata, iar singura mobila din ea fiind biroul din mijloc la care era asezat domnul Spencer si rafturile imense in care erau puse mii si mii de dosare. Am banuit ca aici erau arhivele inchisorii, aprobarea ofiterului confirmandu-mi presimtirile.

- Sunt dosarele fiecarui vierme care a trecut prin aceasta institutie de corectie, spuse acesta cu o voce in care se simtea repulsia fata de fiintele din aceasta cladire, in timp ce sprancenele sale formau o linie la baza fruntii incretite. Stand la mai putin de un metru de mine, am avut ocazia sa-l analizez. Era un barbat cam de patruzeci de ani, robust, cu putine fire de par in cap si cu o uniforma calcata perfect. Imi dadea senzatia de politai arogant asa ca m-am multumit prin a clatina din cap si a-mi uni mainile la spate. S-a indreptat spre birou scotand un ditamai dosarul si aruncandu-l pe masa aproape plina, praful imprastiindu-se prin incapere. S-a asezat la birou, luand o atitudine de om impunator.

- Acestea sunt dosarele medicale a fiecarui detinut de aici, spuse rasufland greoi si impingand cu sila dosarul in directia mea. Aici sunt marcati cu un “X” rosu cei care sufera de diferite boli, cei noi sunt marcati cu o linie purpurie, iar eventual, daca apare vreun caz special, v-as ruga sa notati in dosare de ce a avut nevoie de asistenta medicala, a continuat apoi, facandu-se mai comod in scaunul sau de piele maro.

- As avea o intrebare, daca se poate domnule Spencer, am spus deoarece nu-mi puteam controla curiozitatea. Dupa cum probabil ca stiti, sunt vaduva locotenentului McScratch si doream sa stiu daca dumneavoastra mi-ati cunoscut sotul deoare… nu am mai apucat sa continui, el intrerupandu-ma in mod brutal.

- Daca crezi ca vei fi favorizata pentru ca ai fost sotia unuia dintre oamenii legii, te inseli amarnic domnisoara! Imi arunca o privire taioasa, apoi continua pe un ton cat mai calm, deoarece se vedea de la o posta ca il enervasem. Nu se fac favoritisme in inchisori, lucru pe care ar fi trebuit sa-l stii inainte de a accepta postul. Poate ca ar fi trebuit sa aleg un barbat, pana la urma…

- Dar ce? Eu nu sunt suficient de buna? Mi-ai vizitat pacientii ca sa stii daca ii ingrijesc bine sau nu? Mi-ai controlat CV-ul? Mi-ai putea da lectii de medicina pe care sa nu le stiu? Iti garantez ca nu, domnule Spencer! Atata vreme cat nu va creez probleme, va rog sa nu-mi subestimati aptitudinile, am adaugat, apucand dosarul iesind pe usa ca un fulger. Deja il displaceam pe omul asta, desi era doar prima zi. Daca acum imi venea sa-i aplic o anestezie prin forta, nu stiam ce urma sa vreau sa-i fac. Poate nu ar strica sa-i strecor niste laxative in mancarea de dimineata. M-as amuza copios pe seama domnului Sunt-Arogant-Pana-In-Varful-Degetelor. Am lasat acest gand la o parte, ranjind ca un copil mic care a descoperit un nou mod de a-si pacali mama mult iubita.

M-am indreptat spre automatul de cafea, introducand banii si apoi luandu-mi cafeaua mult dorita. Am inspirat adanc mirosul, apoi am dat pe gat lichidul maroniu care-mi stergea oboseala din corp. M-am indreptat spre camera mea, vrand sa studiez in de-aproape dosarele pe care tocmai le primisem. Imi placea sa-mi fac munca bine, acesta era unul din multimea de principii ale unui doctor bun. Acum parca se mai imputinasera din “fanii” care stateau pe gratiile celulelor, salivand ca niste animale flamande.

Tocmai cand ma bucuram de acest gand, am observat cercul de detinuti care tipau si se inghesuiau ca niste furnici la mancare. M-am apropiat mai apoi, fiind curioasa de motivul care a provocat atata harababura. M-am strecurat printre cativa prizonieri, vrand sa fiu mai aproape de centru, iar cand am ajuns in locul dorit, o silueta impunatoare a unui barbat care il ameninta pe altul cu cutitul imi acaparase atentia...

__________________________________________

Aici este! Scuzati-mi eventualele greseli, dar este tarziu si mi-e cam somn. Va astept comentariile cu mult drag!

Andreea Drăgan

Bunaaaa, buna
Se pare ca ai adus next-ul :x
Foarte interesant, m-a captivat. :x
:))))) Spencer.. este grav sa nu fi inghitit de o femeie ca Sakura :))))
Sfarsitul capitolului m-a lasat
Cine poate fi, cine poate fi? :x
Sasuke ?
Astept capitolul urmator.
Spor la scris :-*

Pam Pam Pam!

Ai adus next-ul

Ii pare rau a nu ajung prima..

Dar sper sa nu vina cineva inaintyea mea si sa nu fiu nici a doua

Capitoluil....

Minunat

Adica descrierea este pff! n-am cuvinte

Imi place extrem de mult

Ma duce in rai

Poate Diavola are dreptate

Poate e Sasuke

Astept next

Te pup dolshe

Si spre sa ma anunti

P.s . Daca aduci next saptamana asta si nu dau com, sa nu te superi azi plec la munte si nu am cum sa citesc ficuri

Niki~Piki~Riki a fost aici

Salutare! Imi place foarte mult ficul tau, e foarte bun, iar ideea e foarte originala, cel putin eu nu am mai citit un fic asemanator.
M-ai lasat in suspans ceea ce e bine si nu prea, deoarece mooor de curiozitate. Abea astept continuarea pe care sper ca ne-o vei aduce cat de curand. Pa-pa si spor la scris:*

Hey am ajuns si eu la ficul tau! Deci deja il ador! what?lol!

Ideea este noua si originala. Imi place foarte mult! Iar la tine descrierea se imbina cu dialogul si naratiunea perfect! Imi place ca ai adus in prin plan o Sakura matura, casatorita si deja vaduva, toate la o varsta destul de frageda!
Imi pare rau ca trec asa tarziu pe aici deoarece este unul din ficurile care chiar merita!
Hmm, sa stii ca nu este nici o problemea ca Sasuke intra in scena mai tarziu, ba chiar il faci mai mistrios si atragi mai mult atentia cititorului! Oricum nu vreau sa fac presupuneri pentru ca nu sunt buna la ghicit si deci ii las pe altii sa dea cu ghiocu in legatura cu noul personaj.
Iar il legatura cu marimea capitolelor, sa stii ca nu este lunga si nici plictisitoare. Continutul lor te capteaza in asa hal in cat atunci cand se termina unul ramai oarecum dezmagit de dimeniunea capitolului. Cel putin asa mi se intampla mie!
Deci spor la scris si pupici! kiss

Hellau, darling a hug

Imi pare foarte rau ca am ajuns atat de tarziu. Pentru precautie data viitoare ma anunti a hug

Well, a fost un capitol lung si frumos. Mi-a placut foarte mult. Ti-am spus si in primul capitol ca ador descrierea si felul in care narezi plus ca ai idei originale si foarte interesante. Nu mai spun de faptul ca m-ai lasat intr-un suspans total. Fir-ar lough

Hmm, cam intepat Spencer. " Nu mai judeca o carte dupa coperta" Ofofof, de parca Sakura avea sa ii spuna ca i se pare un lucru absolut normal daca e favorizata din cauza fostului ei sot. Neee, nu ar fi spus ea asta. E competenta sa reuseasca si fara "pile".
Ofof, sa stii ca nu ar fi o idee rea cea cu laxativele. Un mod amuzant de razbunare zic eu lough

Ah, si nu mai zic ca sunt super curioasa sa vad cine cu cine se certa in cantina. Bafta in continuare, honey a hug

Hei hei

Imi pare tare rau ca am pierdut primul capitol... sad

. Chiar nu regret momentul in care am dat click pe link-ul ficului lough

Deci imi place enorm de mult. Ideea este originala si foarte interesanta, descriere ai din plin, iar felul in care scrii il ador. Faci totul sa para atat de real incat am impresia ca sunt si eu pe acolo, printr-un colt al acelei inchisori lough

Abia astept sa vad cu ce ne mai uimesti, deci astept cu nerabdare next-ul.
Daca nu e un deranj prea mare, as vrea sa ma anunti si pe mine cand postezi.
Spor la scris si la idei in love

Kiss & Hug kiss

LexX^^

[/b]Bunaaaa....Scuze ca abia acuma ti-am descoperit ficul! Dupa ce am citit primele 2 cap pot spune ca ai niste viseeeee.... lough

Mie mi se pare destul de interesant faptul ca Saku s-a dus intr-o inchisare, unde, probabil il va cunoaste si pe Sasuke.Repet, cred ca e o idee foarte intresanta si originala.
Abia astep urmatorul capitol! Spor la scris si la idei! Te-am kiss

Foarte frumos ficul ,ma captivat titlul in care banuiam ca Sasuke este vreun prizonier ceva , pare cunoscut un pic dintr-un film dar nu e asemanator , nu izbitor ma rog , e interesant , place mult felul cum descrii , este foarte intrigant , sa numa repet.
Eu astept nextul , vino cu 3^^

Buna tuturoor! Ma bucur sa vad atatea comentarii si as vrea sa va multumesc pentru toate aprecierile! Inseamna foarte mult pentru mine si ma motiveaza sa scriu in continuare chiar daca nu sunt foarte talentata. Va sunt foarte recunoscatoare pentru ca imi cititi ficul si aici este capitolul 3. Cam atat am sa postez la acest fic saptamana asta deoarece trebuie sa scriu si la "Choose the wrong fight, and the right weapon". Enjoy!

Capitolul III

M-am oprit in acel loc, incercand sa-mi inabusesc un suspin si sa-mi calmez pulsul agitat. Ochii aproape ca-mi ieseau din orbite, gura deschizandumi-se involuntar. Dintr-o data aveam nevoie sa inspir mai mult aer. Barbatii imbracati in uniforme albastre strigau in jurul meu, aclamandu-l sau huiduindu-l pe “Uchiha”. Imi venea rau cand ii vedeam pe toti cum isi ridica bratele, in incapere formandu-se aproape ceata din cauza mirosului de transpiratie. Cand am vrut sa intervin in mijlocul luptei, barbatul care avea cutitul isi intoarse o secunda privirea spre mine, eu intepenind atunci cand ochii sai de smoala imi strapunsera trupul cu mii de sageti. Ii dadu drumul tipului pe care cu o secunda mai inainte il tinea cu un singur brat, ca pe o pana, acesta alergand cat il tineau picioarele.

Un fior imi strabatu corpul in momentul in care acesta trecu pe langa mine ca o sageata veninoasa, adresandu-mi o privire taioasa si facandu-ma sa clipesc rapid si sa-mi aranjez ochelarii in speranta ca imi voi putea calma inima care imi bubuia frenetic in piept. Nu stiam de ce eram atat de agitata pentru ca, de obicei, barbatii se agitau in jurul meu, nu eu in preajma lor. Am ridicat o spranceana, tuguindu-mi buzele in semn de dezaprobare si fiind vizibil iritata de privirile tipului. Doream sa-i aplic acelasi tratament, asta era sigur! Mi-am deschis gura doar pentru ca mai apoi sa o inchid din nou. Nu stiam ce sa spun si chiar daca as fi stiut, as fi vorbit singura. Nu am observat ca se facuse liniste in jurul meu si deja barbatii incepeau sa se indrepte spre celulele lor. Pentru o secunda eram complet desprinsa de realitate, fiind inca putin speriata de evenimentele intamplate recent.

Am oftat, lasandu-mi privirea spre podea si am pornit din nou spre camera mea, impleticindu-mi picioarele ca o gaina beata. Cand am intrat in incaperea care-mi era destinata ca “birou”, am rasuflat usurata inchizand usa si rezemandu-ma de perete. Puteam sa jur ca asta era una din zilele acelea in care nimic nu-ti iesea bine, fara sa conteze faptul ca te straduiai din greu. Mi-as fi dorit sa nu-mi pese atat de mult de atitudinea si de sentimentele oamenilor, mai ales cand era vorba despre mine. Vroiam sa fiu placuta de toata lumea, iar cand acest lucru nu se intampla, imi venea sa-mi dau palmi stiind ca i-am gresit cu ceva cuiva. Eram mult prea pretentioasa cu propria-mi persoana, lucru pe care mi-l reprosase si Logan. Aveam o gramada de cunostinte carora nu le pasa catusi de putin despre ceea ce cred oamenii, dar totusi, nu-mi puteam permite sa fac acelasi lucru. Pur si simplu, nu eram genul de persoana.

Am aruncat pe pat dosarul doar pentru a mai avea o mana libera cu care sa-mi frec fruntea incretita. Am baut un pahar de apa pe nerasuflate si m-am asezat pe pat, luand si incepand sa citesc acel dosar. Rasfoiam paginile neinteresata, oprindu-ma doar atunci cand imi atragea atentia o anumita boala. Toti au fumat, toti au baut, toti au avut parte de placeri cu femei dubioase. Cel putin, acesta era un diagnostic pe care-l puteam pune din proprie experienta, fara consultatii amanuntite. In caz ca-mi facea vreunul nazuri, puteam usor sa-i inchid gura, spunandu-i ca sufera de ceva boala ciudata si daca nu ma lasa sa-l consult, nu va avea sansa sa paseasca pe portile inchisorii. Totusi, inainte de a face vreo consultatie, trebuia sa-i conving pe toti sa treaca pe la dusuri. Nu stiam de ce, dar aveam senzatia ca erau intr-un fel pedepsiti prin a nu avea voie sa-si faca macar igiena esentiala. Ce naiba? Suntem oameni pana la urma! Va trebui sa discut foarte serios cu Spencer despre asta.

Am mai rasfoit pentru cateva minute dosarul, incercand sa memorez fetele si numele unora dintre detinuti. M-am ridicat in capul oaselor, dosarul rostogolindu-se pe jos si imprastiindu-se cateva file. L-am ridicat si aproape ca l-am scapat din nou cand chipul acelui Uchiha, sau cum il chema, imi aparu inaintea ochilor. O frica inexplicabila puse stapanire pe mine, dar mi-am inlaturat aceste sentimente inchizand dosarul rapid si stramband din nas. Acum, frica era inlocuita de furie.

Nu stiam de ce se oprise atunci cand ma vazuse si de ce imi aruncase acele priviri nu prea prietenoase. Era ciudat sa dai inapoi mai ales in momentul in care erai gata sa faci o asemenea fapta, iar respectul pentru o femeie nu cred ca avea vreo legatura cu asta. Probabil Spencer ii amenintase sa nu se ia de mine sau sa-mi creeze probleme. Nu-mi placea sa fiu dadacita, dar in cazul de fata, am fost bucuroasa ca s-au oprit din cearta doar pentru ca ma aflam acolo. Banuiam doar ca acesta era motivul pentru care se oprisera dar puteam pune pariu ca era vina mea. Nu stiam de ce, dar intr-un fel eram sigura ca acel scandal izbucnise din cauza venirii mele aici. Pana si angajati, ca Spencer, erau iritati din aceasta cauza. Nu vroiam sa fiu o povara dar nici nu-mi placea sa renunt la ceva ce mi-am propus din cauza unor nesimtiti care nu au alta ocupatie decat sa se dea mari sefi.

Am mai baut un pahar de apa, apoi am deschis frigiderul, incercand sa-mi aleg ceva de mancare. Nu ma atragea nimic si desi stomacul meu protesta furios, am inchis usa frigiderului si m-am indreptat spre pat. Vroiam sa ma asez fara sa imi sifonez halatul si pana la urma mi l-am dat jos, acesta ajungand pe marginea unui scaun. Mi-am dat jos si ochelarii, masandu-mi ochii putin obositi si m-am asezat in pat, intorcandu-ma pe o parte si inchizand ochii cu usurinta. Pentru o secunda, chipul acelui detinut imi aparu in minte, privindu-ma cu un fel de dispret, dar mai apoi am cazut intr-un somn adanc, fara vise.

M-am trezit mai apoi atunci cand am auzit batai zgomotoase in usa. Eram toata transpirata iar tricoul albastrui pe care-l purtam putea fi stors la cata transpiratie se imbibase in el. Probabil am uitat sa dau drumul la aerul conditionat, dar nu-mi amintesc totusi sa fi fost atat de cald atunci cand am adormit. M-am ridicat ametita din pat, incercand sa nu ma impiedic de covor si am deschis usa cu o usoara ezitare. Mi-am ridicat privirea iar in fata mea se afla domnul Spencer, iritat si nervos la culme. I-am facut loc sa intre, fiind confuza de privirea cu care ma intampinase. Mi-am frecat ochii obositi si mi-am cautat halatul pentru a-l imbraca. S-a asezat pe unul din scaune fara sa ezite si mi-a spus in timp ce-si plimba degetele pe partea inferioara a maxilarului:

- Asculta nu vreau sa fiu nepoliticos, dar as vrea sa nu-ti mai plimbi fundul pe aici inainte ca detinutii sa ia micul dejun sau orice alta masa. Sunt holuri ocolitoare pe care le poti traversa cu usurinta, fara sa-ti pui viata in pericol, termina el in timp ce ma privea aproape ingrijorat. Stiam ca nu-i pasa, de altfel. Vroia doar sa se asigure ca nu-i strica nimeni somnul de amiaza sau ca nu aude nici cel mai mic sunet atunci cand se relaxeaza fumand o tigara. Era aici pentru ca se plictisea. Nu avea nici un sens pentru ca dimineata trecuta era de alta parere, din cate imi amintesc.

Mi-am dat ochii peste cap multumindu-i pentru faptul ca a avut grija de siguranta mea si aporape ca l-am dat afara in suturi din camera. Vroiam sa fiu singura si prezenta lui imi facea scarba. Nu stiam de ce. De obicei nu judecam pe nimeni la prima vedere, dar in cazul tipului asta era imperios necesar sa-mi iau masuri de precautie. Trebuia sa fiu rece si rigida. Cum am mai spus, daca le dadeam un deget imi luau toata mana. Desi, incidentul de astazi m-a cam luat pe nepregatite.

Mi-am dat parul de pe fata si mi-am masat din nou ochii inca obositi. Cu siguranta nu ma prea ajutase somnul de aproximativ doua ore. Eram si mai buimacita de cap decat atunci cand m-am culcat. Nu stiu de ce dormeam atat de rau in ultima vreme, dar eram sigura de un lucru: trebuia sa fac consultatia de rutina astazi si trebuia sa incep cat mai repede. Daca nu, domnul Spencer imi va face inca o vizita si ma indoiesc ca se va termina cu bine. Mi-am cautat geanta in care aveam stetoscopul, tensiometrul si alte ustensile folositoare unui doctor, si am iesit din camera trantind usa dupa mine. Din fisele pe care le-am primit atunci cand m-am angajat, am gasit una pe care era imprimata harta cladirii. Am privit-o pentru o secunda oprindu-ma in loc. Am gasit celula din care trebuia sa incep “consultatiile” si am pornit in acea directie. Aveam in plan sa-i cunosc pe acesti oameni si chiar daca in realitate pareau fiorosi, eram sigura ca nu era intocmai asa. Toti avem slabiciunile noastre, iar eu trebuia acum doar sa le descopar si sa le exploatez. Logan ar fi mandru de mine acum...
______________________________________________________

Cam atat a fost. Sper sa-mi iertati eventualele greseli si sper sa nu va supere marimea capitolului sau faptul ca nu se petrece mai nimic interesant. Capitolele urmatoare va promit ca vor fi mai captivante dar deocamdata, trebuie sa intru in detalii. Va astept comentariile!

Love ya'!

Prima!!!!!!!!!!

Deci..am sjuns prima!!!!!!

Ma bucur enorm de mult ca ai adus next-ul

Si ca ai sa aduci next-ul si la celalalt fic

Se pare ca pana la urma s-au intanlit $can\'t see !!!$

Cu toate ca nu a fost prea placut

Si Spenser

Eu cred ca isi face griji pentru ea

Adica e adorabila cam sa nu isi faca griji?

Oricum ..

Se pare ca acum incepe treba Sakurei

Sper ca primul pacient va fi Sasuke

Bine nu neaparat primu..

Poate fi primul dupa cel din inaintea lui

Ce sa mai zic?

Ideea este ca imi place muult ficul

Chiar daca nu crezi asta esti o scriitoare superba

Astept next

Te pup dolshe

Si sper sa ma anunti

De data asta am venit fara mesaj

Imi place enorm de mult titlul, ideea si modul in care relatezi totul
poveste m-a captivat si dorres sa aflu continuara extrem de repede
asa sun eu nerabdatoare.
oricum bafta in continoare

https://sasu.forumgratuit.ro/t837-misterele-dragostei

Hellau, darling a hug

Imi pare rau pentru intarziere. So, in legatura cu capitolul. Sa stii ca mi-a placut, desi nu au fost intamplari gen "woow". Hmm, ma intreb daca acel Uchiha este Sasuke lough

adica cine stie ce ai tu in minnte. Well, ma cam enerveaza Spencer asta, e prea plin de sine, se crede prea prea important, sau poate mi se pare mie. In orice caz sunt foarte curioasa sa vad cum ii va "imblanzi" pe detinuti si mai ales stau si ma gandesc, de unde il stie Sakura pe Uchiha? hmm...?!

Complicat.
Off, sper sa ne aduci next-ul cat de curand si vreau sa precizez ca imi place foarte mult cum scrii. Descrierea/ideea/actiunea/estetica/dialogul sunt la locul lor. Nu ai greseli de exprimare sau ortografie. God, bravo a hug

Bafta in continuare.

Ioi , doamne !
Si ce sa zic despre fic-ul tau rusinos

] Nu prea ma pricep la comentarii asa ca ...
Hmm... o sa-ti spun ca-mi place , si ca Uchiha e ciudat :-? ..
Totusi ar putea fi Itachi si nu Sas`ke , si Sasuke sa fie avocatul lui si dupa ...Of,of , numai prostii am in cap :)) [ nu ca e ceva anormal pentru mine , da ma rog rolling on the floor

]

Deci, asadar si prin urmare, in direct si in reluare sper sa pui next-ul cat mai repede ...

Te kiss

Angy !!

Hey scumpa...Sa sti ca imi place acest capitol. Am presupus de la inceput ca Sasuke e unul dintre detinuti, dar abia astept sa vad ce o sa se mai intample, mai ales cand o sa-i vina si lui randul la consultatii lough

Cam atat am sa-ti spun! Cio si te-am kiss

In sfarsit aparuse Sasuke , mai bine il lasai acolo , mai incitat fara el o perioada.
Bai Spencer , las-o naibi pe Sakura , deja te-ai indragostit de ea?
Hmmm.... think

Capitolul a fost scurt ceea ce ma enerveaza biciuitor

Next repede ca de nu nervi!

mersi ca m-ai anuntat rock

Hei hei

Regret ca apar tocmai acum sad

Anyway, capitolul a fost frumos, mi-a placut mult. Imi place felul in care descrii foarte mult, mai ales ca te axezi pe descrierea sentimentala.
Sunt foarte curioasa de urmari si de felul in care se va dezvolta dragostea intre Sasuke si Sakura.
So... spor la scris si la idei in love

Kiss & Hug kiss

LexX^^

Hey, ma bucur ca mai anuntat de fiecare data cand ai pus un nou capitol, insa am fost plecata la munte, si nu am avut calculator.
Imi plac foarte mult aceste doua capitole pe care le-ai pus in lipsa mea.
Insa pe mine ma amuzat putin partea cu CV... ma facut sa scot un chicot de ras... si sa imi dau seama cat de serioasa este Sakura.
Oricum...acum ca m-am intors, sper sa ma anunti la urmatrul capitol, daca nu e prea mare deranjul.