Respir adanc..privesc cerul si ma scufund in adancul sufletului, e atata intuneric acolo. Caldura din sufletul meu disparuse, poate odata pentru totdeauna. Numele meu este Sakura Haruno, nu demult am devenit majora, parintii mei au murit cu 2 ani in urma intr-un accident de masina. Nu mi-am revenit inca..as vrea sa vad cum ar fi fost viata mea alaturi de ei, probabil mai buna. Imi las gandurile deoparte, este timpul sa merg la liceu. Pentru mine nimic nu mai este deosebit, este doar o zi banala care astept sa se termine. Intru in clasa de parca as fi purtata de o forta mistica, sunt imbracata intr-o pereche de blugi taiati si un maieu lasat pe un umar. Gandurile imi sunt intrerupte de vocea domnului diriginte:
-Acesta este fiul meu, s-a transferat de la un alt liceu si va fi in clasa cu voi.
De cand dirigu’ are un fiu?
In clasa intra un baiat inalt, bine facut cu o privire care parca vedea dincolo de tine. Avea parul usor ravasit, purta un tricou de o culoare albastrie care ii scotea in evidenta corpul bine lucrat. In sufletul meu un fluturas plin de lumina incepe sa colinde. Ce se intampla oare? Toate fetele erau deja moarte dupa el, incepusera sa-I faca propuneri perverse. Deodata il vad pe tip ca pleaca din centrul acelor fete si se aseaza langa mine.
-Buna straino!
Ma uit putin ciudat la el..si imi bag castile in urechi. Toate fetele se uita ciudat si cu o anumita ciuda in privire..aproape ca ma sperie.
-Pauzaaa , se aud colegii mei.
Toate fetele se tin scai dupa el, dupa baiatul cel nou. Am aflat ca il cheama Sasuke Uchiha. Ies pe coridor sa imi duc cartile la dulap cand vad ca Sasuke, urmat de toate fetele vine spre mine si surpiza: ma saruta.
Primul meu fic..astept pareri rock ..sper sa va placa:D ( Stiu ca e cam scurt, dar in orice caz promit ca voi scrie mai mult:x)

Draga, lai postat unde nu trebuie, rog un moderator sa'l mute + ai citit regulamentul?Pai eu cred ca nu un capitol trebuie sa aiba 25 de randuri, iar al tau e minuscul!
Apropo legat de fic descrierea nu exista, ideea e destul de comuna, dar ai reusit s-o dezvolti cat de cat sa vedem cum o dezvolti, dialogul e cam prea mult si sec anunta-ma de urmatorul capitol
Nu te supara si eu am primit astfel de critici care mau ajutat!
Imi place mult ficul tau, dar actiunea e "cam" grabita...

Cap.2
Si..eram acolo total linistita..si vine el si ma saruta. Sarutul nu tine mult ca l-am si pleznit, fata I se rosise ca un mar copt. Asa-I trebuie!
-Idiotule! Spun pe un ton nervos.
-Ti-a placut, stiu eu ca ti-a placut, spune Sasuke cu un ton putin pervers.
Ma intorc nervoasa si plec spre clasa mea. Ahh, cat il urasc. Cu ce drept m-a sarutat?
Avand in vedere ca parintii mei au murit..eu locuiesc la internatul liceului. E un loc linistit si uneori e chiar oaza mea de liniste, este inconjurat de copaci si nu multi isi dau seama de frumusetea locului.
Ora 22..La internat liniste totala, plictiseala..nu pot sa adorm. Ma ridic incet de pe pat si plec sa-mi iau o cafea, cand pe cine vad? Sasuke statea linistit savurandu-si cappuccino. Putina spuma ii ramasese pe buza inferioara si incet si parca intentionat isi musca buza lasandu-ma sa salivez.
-Macho man..pe cine crezi ca vrejesti?
-Pe tine..incolacindu-si bratele pe abdomenul meu si aplecandu-ma incet isi apropie buzele rozalii de ale mele, distanta era de maxim 3mm, inima imi bate tare, mai tare ca niciodata. Cand ce sa vezi? Imi da drumul si cad la picioarele lui. Pe acolo trece un tip si il aud:
-Bravo Sasuke..esti nou aici dar deja ai fetele la picioare.
-Ceeee? Eu nu sunt la picioarele lui..ma mai uit odata si ce sa vezi? Chiar eram la picioarele lui.
Imi iau cafeaua si plec nervoasa spre camera mea . ,,Cine se crede idiotul asta? “
O noua zi..noi peripetii.
Este weekend..am ramas la internat ca de obicei. Vad cum pleaca colegii mei si eu raman in urma, singura. Deodata vine cineva si ma ia in brate.
-O sa-ti fie dor de ei?
Ma intorc rapid si vad ca in spatele meu statea Sasuke.
-Tu de ce ai ramas aici? Spun eu indignata.
-N-ai tu treaba.
Cee? Cam tupeist baiatul imi spun in gand.
-Sti..cum colega ta a plecat..si colegul e in excursie..N-ai vrea sa..
Nici nu apuca bine sa spuna tot..ca l-am si plesnit.
-Hei, hei..voiam sa spun daca ai vrea sa iesim la o cafea. Vad ca te gandesti numai la prosti.
Daca am greseli imi pare rau..este un capitol necorectat. Multumesc pentru critici , cu siguranta ma vor ajuta:D

Draga mea Bella..imi pare rau pt greseala facuta. O sa incerc sa nu se mai repete.

Cap3. ,,Flori de cires”
Il urasc..atat pot sa spun. Ma scoate din sarite, sunt ca un taur furios..ahh as vrea sa fiu o vrajitoare, sa fac ,,Hocus-Pocus” si sa dispara, dar parca buzele lui atat de moi si dulci mi-au atins sufletul. Doar un minut, ce fac eu aici?
-Nu, nu,nu, nu. Nu o sa ma indragostesc de tine Uchiha.
Am dat frau cuvintelor din capul meu, nu pot, pur si simplu nu pot. Stiu ca voi suferi din nou, la fel cand au murit parintii mei. N-am avut timp nici macar sa ma gandesc ca s-ar putea intampla asa ceva, totul s-a intamplat prea rapid, au plecat prea rapid dintre noi. Nu vreau sa fie la fel si cu Sasuke, sa ma atasez de el…si apoi, apoi sa-l pierd. Nici nu vreau sa ma gandesc la asta. Nu ma voi indragosti, imi spun hotarata in gand.
-Buna dimineata flori de cires! Spune cineva luandu-ma in brate si intinzandu-ma pe pat. Era chiar Sasuke. Ii vedeam din nou parul ravasit, ii simteam din nou parfumul , ma uitam in ochii lui de un negru-movaliu. Pentru mine ochii lui erau un abis, incercam sa-i citesc sufletul sa vad cum e el cu adevarat, dar terminam pierduta intr-o mare de intuneric si tot el era cel care isi dadea seama de povara pe care o port in suflet.
Incerc sa ma ridic..dar ma rostogolesc si acum eu sunt cea care ii acopera corpul. Ma simteam bine in bratele lui, ma simteam protejata.
-Uchiha da-mi drumul! Spun eu incercand sa par nervoasa. Vreau sa-mi dai drumul!
-De cand imi dai tu mie ordine, Haruno? Daca vreau sa te strang in brate o fac, daca vreau sa te sarut o fac.
-Da da..s-o mai..nici nu apuc sa zic ce voiam ca Sasuke ma cuprinde intr-un sarut pasional. Era un razboi, el isi dorea sa castige , dar nici eu nu puteam pierde. Lacasul format de gurile nostre ar fi de ajuns sa adaposteasca 1000 de cuvinte .
-Termina! Nu poti face tot ce vrei!
-Serios?
Si ma cuprinde iar intr-un sarut pasional. De data asta parca era diferit, renuntasem la lupta. Acum el era ,,Regele” lacasului umed.
-Hai Haruno, stiu ca ti-a placut! Spune Sasuke pe un ton usor glumet.
-Crezi ca doar tu poti face ce vrei? O sa te bat la propriul tau joc..imi spun in gand si-l sarut indata.
De data asta voi castiga, si nu doar o batalie ci intreg razboiul. Il voi invinge cu propriile arme.
-Si daca m-ai sarutat ce? Spune Sasuke..Ti-a placut!
-Nici de cum..spun eu indignata. Si sa-ti arat ca fac ce vreau ..
Il mai sarut odata..mai pasional, mai apasat, imi raspunde si el la fel, de aceasta data te-am invins Sasuke..ti-am aratat ca te pot bate la propriul joc de nenumarate ori.
-Acum ar trebuii sa pleci, spun eu scotandu-l pe Sasuke pe usa. Doar nu vrei sa te prinda cineva..
Era inca buimacit, ochii ii sclipeau si buzele erau incremenite. Nu mai zicea nimic..

Hey, am venit si eu pe la ficul tau, la inceput am crezut ca e o idee comuna dar, acum am vazut ca nu e asa. Mie una imi place mult, insa as vrea sa te rog sa pui si putina desriere a naturi, si in rest n-am ce zice. Spor la scris si sa ma anunti daca nu este prea mare deranjul:D

Cap4. Sentimentele ma incoltesc
Chiar daca am castigat un ,,razboi” cu Sasuke, cateva din sentimentele mele au ramas prinse in saruturile noastre. Am nevoie sa ma plimb putin, vreau sa ma gandesc, sa ma inchid din nou in particica mea de suflet unde sper sa nu ajunga nimeni. Am hotarat sa ies la o plimbare prin imprejurimile liceului, cobor incet scarile internatului si imi iau avant sa pornesc in cautarea sentimentelor pierdute. Stiam ca ceva incoltise in inima mea, ceva mirific. ceva ce nu mai simtisem de mult. Internatul nostru are un iaz uitat de lume, primavara florile isi varsa petalele pe apa stravezie si din cand in cand se mai vad undele apelor deranjate de petalele cazute, aceasta este oaza mea de liniste mereu prezenta pentru a-mi alina sufletul. Pornesc spre locul de care aveam atata nevoie, incep sa fug si nu vreau sa ma mai opresc, ma simt atat de bine cand imi sufla vantul prin parul meu rozaliu, cand imi atinge fata alba ca spuma laptelui. Ma opresc deodata, am ajuns,inspir adanc si ma uit in jur, iazul este atat de minunat, vedeam cu rasare soarele aruncand cu mi si mi de sulite auri prin apa iazului. Rasuflu usurata si ma asez pe mal. Aici este tot ce aveam nevoie, liniste, singuratate… Ma gandeam la el, ma gandeam la Sasuke si la sarutarile lui, pur si simpu nu mi le puteam scoate din minte. Vremea trecuse foarte repede pentru mine decand incepusem sa ma afund in sentimentele mele ,stiam ca viata iti da minunate cadouri ,dar apoi te doboara mai repede decat ai urcat pe scarile fericirii. Deja se inserase afara. Ma tot gandeam la Sasuke, la ochii lui abisali, la buzele sale care ascund o comoara sentimentala.Voiam sa-l vad, trebuia sa-l vad. Incep sa alerg spre internat cand aud niste bubuituri puternice. Cerul e ca o mare invoburata, parea ca se va porni o furtuna. Nu mai conta nimic, fugeam doar sa-l vad pe el. Am ajuns..cand ce sa vad. Sasuke statea pe o banca in fata internatului, astepta pe cineva? Oare ma astepta pe mine? Il vad pe Sasuke cum se ridica incet si de la spate scoate un buchet mare de trandafiri. Pentru cine erau? Vad cum o femeie inalta, uscativa si cu par negru ca abanosul iese din scoala noastra. Ochii lui Sasuke sclipeau de fericire la vederea acelei femei cand deodata spune:
-Te iubesc…am venit aici pentru tine, am nevoie de tine.
Simteam cum inima mi se umple de lacrimi. Ochii mei ca smaraldul varsau lacrimi cristaline. O sageata imi strapunsese inima spargand-o in mi de bucatele, corpul imi tremura si doar vantul se mai juca cu o lacrima de-a mea intinzand-o pe obraz.
-Nu putem fi impreuna..imi pare atat de rau.
-Dar..dar..
Sasuke nu mai spune nimic caci aceea femeie il intrerupe:
-Tu, tu esti doar un copil, eu sunt doar un capriciu pentru tine. Am nevoie de un om matur care sa ma inteleaga. Relatia noastra este imposibila, sti cat am suferit amandoi pana nu am plecat.
-Am plecat de acolo pentru tine..
-Eu sunt doar profesoara de arte pentru tine si niciodata nu voi fi mai mult.
Acum stiam..Sasuke se folosise de mine sa o uite pe ea. O iau la fuga fara sa ma mai uit in urma. Picaturi mari si reci de apa imi ating obrazul, se pusese ploaia. Continui sa alerg, inima imi urla de durere, din nou a fost sfasiata de spini. Nu stiam daca ceea ce imi curgea pe obraz era doar apa sau lacrimile inca nu se oprisera. Sasuke si profesoara lui de arte? Numai la asta ma gandeam. Nici sa mai respir nu mai puteam, ma opresc din fuga si ma asez incet pe cimentul rece . ,,Te iubesc"..,,Am venit aici pentru tine"..si eu care ma indragostisem...
Astept pareri

Buna
Imi place cum scri aceasta poveste si dupa parerea mea chiar se vad rezultate bune intre acest capitol si primele doua
Continua tot asa pentru ca ai o idee foarte buna care e interesanta si stii sa faci lumea sa mai treaca pe aici
Pe mine una m-ai convins sa mai vin

Multumesc mult ca m-ai anunat:) ce intorsaura a luat situatia....Sasuke indragostit de profa de arte, cum adica se foloeste de mica mea floare de cires... Vrea batai baiatul asta. Imi place foarte mult cum descrii, insa as fii suuper fericita daca capitolele ar fii putin m-ai lungi... :) Aly te pupa si astept Next....
PS:anunta-ma please

Cap.5 O zi chinuitoare
Nu-mi puteam scoate din cap ceea ce vazusem seara trecuta. Inima sangera din nou, siteam cum picaturi vitale din fericirea mea se scurgeau incet. Nu stiu cum trece timpul atat de repede, nu reusesc sa-mi imaginez cum am putut crede ca eu si Sasuke vom forma vreodata un cuplu. Stiam ca voi suferi inca dinainte sa inceapa ceva intre noi. Am nevoie de o gura de aer curat, ies afara parca putin speriata. Speram sa nu-I vad din nou..sa nu-l aud pe Sasuke zicand ,,Te iubesc” unei alte personae, speram..inca speram. Sperantele erau tot ce mai aveam. Privesc cum cerul isi muta norii pufosi, simt cum vantul isi trece mana prin parul meu rozaliu usor carliontat. Vad cum soarele se ascunde somnoros printre noi, nu vrea sa ne incalzeasca cu razele sale. Se pare ca si azi va ploua, cand deodata vad un baiat imbracat cu un tricou simplu alb si niste pantaloni negri facand pasi de colo colo nelinistit. O astepta pe ea, in adancul sufletului meu stiam, desi nu voiam sa recunosc. Femeia pe care o astepta Sasuke iese, amintirile cu ea, desi nu multe imi strabateau sufletul ca o fantoma, care ma nelinistea mereu.
-Iar tu..spune femeia cu niste ochi speriati.
Sasuke isi strecoara mana la spate de unde scoate o cutie rosie cu o mica fundita.
-Asta e pentru tine..Am nevoie de tine, Te iubesc!
-Sasuke, eu, eu..Eu am pe cineva.
-Stiu ca tu vrei un om matur langa tine, ma voi schimba, o sa vezi.
Atunci femeia ii ia usor mainile lui Sasuke spunandu-i:
-Esti un baiat puternic, vei trece peste asta. Vei gasi pe cineva care sa te iubeasca asa cum meriti. Eu nu pot face asta, nu te pot iubi cum vrei tu.
Femeia ii elibereaza mainile din stransoarea pe care o formase si fuge lasandu-l pe Sasuke cu cadoul in mana. Acesta nervos, ia cutia si o arunca cat de departe poate. Nu mai resist, ma duc la el si ii spun:
-Stiu ce simti..te rog ..
Nu apuc sa termin ce am de zis ca..
-Ce sti tu? Nu sti nimic..Haruno cumva iti place de mine?
Am lasat capul in jos. Oare era asa de evident? Incercam sa murmur ceva cand il aud pe Sasuke:
-Sti ceva..Lasa-ma in pace!
Cuvintele lui imi sfasiasera sufletul. Siroaie de lacrimi imi curgeau pe obraz, incep sa fug, mai tare si mai tare..nu vreau sa ma opresc. Am intrat intr-o gradina, spinii trandafirilor imi rup hainele, imi zgarie pielea lasand sa curga mici picaturi de sange. Picaturile curgeau pe pielea mea alba si fina, continuam sa fug cand imi aduc aminte de cutia pe care o aruncase Sasuke. Am plecat sa o caut, deabia dupa 2 ore am gasit aceea cutie rosie in care am gasit un inel pe care era inscriptionat: ,, I'll Never Forget You”. Am ridicat usor cutiuta si am strans-o la piept, nici eu nu-mi puteam explica gestul facut. Trebuia sa fac ceva in legatura cu sentimentele mele, trebuia sa-l uit, doar trebuia..nu stiam daca voi reusi ceva. Eram mai linistita, furtuna din sufletul meu incepea sa se opreasca incet, incet. Sper ca de-a lungul timpului si dragostea mea pentru Sasuke va trece asemenea unei flori care se naste, infloreste si apoi, si apoi moare.. La sfarsitul saptamanii voi pleca la bunicul meu, singura mea ruda. Acolo sper sa mai uit de ceea ce se intamplase. Asa cum am spus, sperantele erau tot ce aveam.
[b] Sper sa va placa noul capitol si astept parerile voastre

hei multumesc ca m-ai anunat, ba nene, cum a putut brunetul ala sa o raneasca asa pe rozalia mea? Daca era nervos pe aia, nu inseamana ca trebuie sa se descarce pe Saku, pe cuv meu intru in fic si il bat.
Astept next, sa ma anunti:D,

Hey.
Este super ficul tau
Vr next-ul cat mai repede
Te rog sa ma anunti s pe mn
Cand il pui
Te pupaceste Ade
Key Bye

Foarte frumos
Ma bucur ca ai pus mai repede capitolul asta.Imi place cum ti-a iesit.
Sasuke s-a purtat urat cu ea dar presimt ca o sa vina vremea cand el o sa vrea sa fie cu ea si ea nu il va ierta asa usor , cel putin asa sper
Pune repede next-ul

[b][b][b][b][b][b][b][b][b][b]Cap.5
Sa zicem ca mi-am luat putin timp liber de la scoala. Am plecat la casa bunicului, era asezata undeva la periferia orasului. Nu era o vila sau o casa prea mare, era o casuta aranjata cu gust, plina cu flori. Bunicul iubea florile, de cand murisera parintii mei, eu si florile eram tot ce mai avea. Am multe amintiri legate de aceasta casuta, veneam deseori cu parinitii mei sa-l ajutam pe bunicul.
-Bunicule, bunicule unde esti?
Ma uit in jur si nu vad pe nimeni, am ciocanit la usa , dar nimic. Apoi mi-am adus aminte de gradina din spatele casei. L-am gasit pe bunicul stand pe o bancuta din lemne vechi privind la gradina plina de irisi infloriti. Irisul era floarea preferata a mamei, imi aduc aminte ca o ajutam sa ingrijeasca gradina impreuna cu bunicul.
-Bunicule..
-Micuto..ce faci aici?
-M-am gandit sa te vizitez. Mi-a fost atat de dor de tine, si sar in bratele bunicului.
Acesta imi mangaie bland crestetul capului si spune:
-Si mie mi-a fost dor de tine..
Apoi bunicul pleaca in casa sa pregateasca cina, iar eu ma uit pierduta la irisi de culoare alba, pura. O vad pe e a, o vad pe mama cand traia, alergam dupa ea spunandu-i ,,Mami, mami vreau sa te ajut” si apoi saream in bratele ei. Ce dor imi e de ea..Ma aplec incet asupra unui iris mititel, imi intind mana asupra lui si-l mangai, apoi il ridic incet. Simt parfumul florii, e exact ca atunci cand eram mica. Imi aduc aminte ca bunicul avea un copac in curte de unde se vedea orasul. Acolo ma suiam cu tata si priveam ore in sir luminitele orasului. Ma intreb oare daca mai e acolo. Merg incet trecand pe langa irisi care se zguduie putin din cauza vantului. Gasesc acelasi copac, doar ca timpul a mai trecut. Vreau sa vad orasul, vreau sa ma simt din nou ocrotita. Zis si facut, eram o buna cataratoare si inca sunt, in cateva minute sunt sus in copac simtind briza rece a serii. Cerul parca se invarte, simt cum ma invart si eu. II vad pe toti, il vad pe bunicul cand se juca cu mine, o vad pe mama care ma curata atunci cand ma loveam la joaca, il vad pe tata lucrand cu bunicul la leaganul meu, si apoi, apoi il vad pe el, pe Sasuke. Amintirile sunt dureroase, mi-au sfasiat inima nu doar o data ci au continuat sa o sfasie. Ma dezechilibrez de pe creanga copacului si cad, simt ca plutesc, parul imi zboara prin aer. Apoi corpul meu firav face contact cu pamantul dur si rece. Asa se intamplase si in mintea mea, am cazut o data si m-am ridicat, am cazut apoi iar, si am continuat sa cad.
*Nu simt nimic, nici durere..totul e alb in jurul meu. Sunt imbracata intr-o rochita alba, vaporoasa cu care se juca vantul . O vad pe mama stand alaturi de tata.
-Asculta scumpa mea, spune mama cu un zambet dulce pe buze. Ai fost o luptatoare si asa vei fi mereu.
-Dar..am nevoie de voi.
-Noi vom fi mereu langa tine, si mama imi atinge cu mana locul in care se afla inima, chiar aici scumpo, chiar aici in sufletul tau.
Deodata albul dispare, totul se face negru. Simt o durere groaznica de cap.
-Unde sunt?
-La spital , spune bunicul trist. Ai cazut din copacul cel batran.
Incep sa zambesc..stiam ca parintii mei sunt alaturi de mine in orice clipa.
*Dupa doua zile de stat in spital sunt gata sa ma intorc la scoala si sa tin piept greutatilor ce vor urma.
Intru linistita pe poarta scolii, cand ce vad. Era Sasuke stand singur pe o banca si uitandu-se in jur. Incerc sa nu ma uit la el si merg mai departe. Mergeam mai repede, si cu capul lasat in jos,mereu am fost o impiedicata, mama trebuia sa ma panseze intotdeauna pentru ca ma loveam, alunec din cauza unei pietre si sunt gata sa pic jos..din nou. Sunt o aiurita..Cadeam iar…inchid ochii si strang din buze, se pare ca voi atinge din nou pamantul rece.
-Haruno esti bine?
Deschid ochii si vad ca sunt in bratele lui Sasuke la cativa cm de buzele lui, nu cazusem.
-Da..si ma ridic continuudumi drumul.
-Unde ai fost? Spune Sasuke cu o voce blanda.
-Nicaieri…spun mergand in continuare.
Deodata il aud pe bunicul care striga la mine intrand pe portile internatului:
-Sakuraaa…sa nu uiti sa iei pastilele asa cum ti-au spus cei de la spital.
Sasuke incepe sa ma priveasca curios, dar si speriat.
Bunicul ajunge langa mine si imi da tot felul de indicatii despre pastile, oricum o sa uit sa le iau. Dupa ce bunicul pleaca, ma indrept catre camera mea cand cineva ma prinde de mana si ma trage in bratele sale..


Un nou capitol, astept parerile voastre dragele mele :love:h[/b]ug:[/b]

Am crezut ca o sa stea mai mult timp la bunicul ei dar sincer chiar ma bucur ca s-a intors la scoala acolo unde e Sasuke
As fi vrut foarte mult ca acest capitol sa fie mai lung
te rog sa pui continuarea repede si sa ma anunti

Iubire ... nu stii cat ma bucur ca ai adus nextul, cu descriere, si dialog, asa cum imi place mie A fost superb, se vede ca te-ai dezvoltat. Ai invatat m-ai multe, si acum ai de toate ceea ce ii trebuie unui fic pentru a fi de succes.
Sa ma anunti la next, ca de fiecare dat, si eu te pupicesc dulce

Multumesc frumos, atat pentru critici cat si pentru laude

Hey.
Nu'mi vine sa cred ca am ajuns asa tarziu
Pe la ficul tau
Este super abia astept
Sa vina next'ul
App ms ca mai anuntat
Te pupaceste Ade
Key Bye

Imi place foare mult . Saraca Sakura a cazut din copac . Astept nextul si spor la scris si idei.