Hey Hey Hey
M-am întors cu un nou capitol necorectat. Sper să nu am prea multe greşeli. Sper să vă placă. Lectură plăcută.







Capitolul 2



Cineva bate la usa. Ino se duce mândră sa deschida şi pe uşă intră chiar Sasuke. Nu îmi vine să cred. Pentru cinci secunde rămân nemiscată şi mă uitam la el. Ino era cu Sasuke şi eu nu ştiam? Fata asta are multe de explicat.

- Sakura el este prietenul meu Sasuke. Sasuke revine la normal şi într-un final mă observă. Se uită la mine cu o faţă de nevinovat, faţa aia pe care o urăsc atăt de mult. Îmi spune un simpu ‘Bună’’. Se pare că el nu vrea să îi arate prietenei lui că mă cunoaşte. Adevăru e că ar fi ciudat… Ino se uită la mine cu lacrimi în ochii. O Doamne sper că nu trage o concluzie greşită. Nu apuc să zic ceva că începe iar să plângă. Sasuke, ca un iubit bun ce e, o ia in braţe şi o duce în pat. Eu încerc să evadez din camera asta, prea multă dramă. Când aproape planul meu este dus până la capăt cineva mă prinde de mană. Mă întorc şi îl văd pe Sasuke.
- Ce vrei? Încerc să par cât mai ne pasătorare. Adevăru fiind că inima mă doare că Sasuke are o prietenă şi nu poate să ţină la mine cum ţin eu la el. Şi da ţin la el, chiar foarte mult.
- De unde o cunoşti pe Ino? Mă întreabă în şoaptă ne vrând ca cineva să ne audă. De parcă cineva ne-ar omorî dacă vorbim. Sau poate pe el Ino îl omoară dacă se uită la alte fete sau vorbeşte cu alte fete. Nu vreau să ştie de afacerea mea. Sper doar ca Ino să nu îi spună. De fapt cred că ştie la ce gură spartă are Ino…
- Nu e treaba ta Sasuke. Spunând asta îmi iau mâna şi plec de acolo. Sper doar ca Ino să nu îi spună lui Sasuke de afacerea mea.

Mă îndrept spre maşină şi încep să o sun pe Hin.

- Hin, ne vedem la mine în zece minute? Nici nu pot să termin intrebarea că încep să plang în hohote, lumea începând să se uite la mine ca la felu 14.
- Sakura, ce s-a mai întâmplat acum? Hin ştia prea bine că eu mereu când o sun am probleme, fiindcă ea e singura mea persoană de bază.
- Îţi spun când ajungi. Închid telefonu şi mă urc în maşină. O pornesc şi mă îndrept spre casă.

Pot simţi cum telefonul îmi vibrează şi melodia 30 seconds to mars the kill se aude în toată maşina. Trag pe dreapta şi caut telefon, era la fundul genţi mele. Îl găsesc şi spun un simplu “Alo?” la care mi se răspunde cu un “Bună’’. Era Sasuke, pot recunoaşte vocea lui din o mie. Îl întreb ce vrea, iar el îmi spune că vrea să mă vadă. Îi spun că nu îmi pasă, inched şi încep din nou să plâng. Deschid radiolu, in acest moment muzica mă ajuta cel mai mult. Dupa două minute de linişte mă hotărăsc să plec spre casă, Hinata s-ar putea să mă aştepte acolo de mult timp. Pe bancheta din spate găsesc o sticlă de absinth. O iau şi încep să o dau pe gât. Nici nu am ţinit cont când m-am îmbătat şi că am ajuns acasă. Cănd am coborât din maşină am trântit uşa tare, ma mir că nu s-a stricat, şi m-am dus spre Hinata care stătea şi se uita la mine ca la felu 14. Nu mă mir, eram beată şi deabia mă mai ţineam pe picioare. Hin mă duce înauntru şi mă aşează pe canapea. Nici nu am realizat când am dat toată sticla pe gât. Hinata îl sună pe Naruto şi îi dă indicaţi cum să ajungă la mine acasă, săracuţa nu ştia ce să îmi facă. Dintro dată ma luat o durere de cap şi am început să fac ca toate alea, Hin speriându-se şi a sunat la salvare. în următoarea clipă Naruto a intrat pe uşă şi a alergat spre mine. Încă doua minute de durere şi simt cum mă pierd în lumea viselor. Văd negru în faţa ochilor şi simt cum cineva mă ridică de pe canapea şi simt că zbor. Mă simt atât de bine, am uitat de tot si de toate, sunt într-o lume roz în care eu îmi fac vitorul. Zbor prin vis şi simt fericirea ce de doi ani nu a mai fost în inima mea, mintea mea, spiritual meu.

Dintro dată îmi simt picioarele, mâinile, corpul şi o durere care mă străbate. Încerc să deschid ochii, dar fără miracole. Încerc iar şi iar până intr-un final reuşest să îi între deschid. Văd o lumină puternică şi după ea văd un tavan alb. Simt un miros de spital infect, nu îmi vine să cred că Hinata ma adus aici. Ştia că urăsc spitalele. Mă ridic în şezută şi văd că uşa era înlocuita cu un geam murdar. Nu era nimeni prin preajmă deci eu puteam să mor că nimeni nu mă auzea. Încerc să mă ridic de pe patul acoperit cu un cearşaf alb şi spre mirarea mea reuşesc. Sper doar că am destulă forţă să fac un pas fără să cad. Îmi târăsc picioarele afară din încăpere şi mă plimb pe holul gol. Încep să cănt şi o melodie I Need A Doctor de Eminem.

- I'm about to lose my mind. You've been gone for so long, I'm running out of time. I need a doctor, call me a doctor. I need a doctor, doctor to bring me back to life. Încep să strig crezând că cineva mă va auzi sau ceva în genu ăsta, dar nimic. Eram singură, singurică aici. Ajung la capătul holului si văd o siluetă. Nu eram în stare să ma lupt cu nimeni, dar pornesc spre acea umbră. Când ajung în dreptul ei îl văd pe Sasuke cu un cuţit plin de sânge. Mă îndrept spre el şi îl iau in braţe. Sasuke scapă cuţitul pe jos şi mă ridică în aer, făcându-ma să simt din nou că zbor. Aş vrea ca el să nu îmi mai dea drumul, să fugim împreună departe, dar asta s-ar putea întâmpla doar în visurile cele mai dulci din lume. Visul se transformă in coşmar, nimic nu durează o eternitate.

Simt cum sunt aruncată în perete şi impactul cu el face ca mici picături de sânge să iasă din gura mea. Sasuke se apleacă şi ia cuţitul, în timp ce se aproaprie de mine. Mă ia de păr şi…….