buna dragelor >:D< m-am decis sa vad incant ochii cu un fic in colaborare cu sor'mea Anytta, care va pune urmatorul capitol:*
sper ca am facut o treaba buna>:D<
va looooog sa-mi spuneti parerile sau criticile voastre<3
kisses and hugs de la Meli <3


CAPITOLUL 1

VIATA-I GREA!

SAKURA POV


- Dar tata! Trebuie neaparat sa mergem?! Stii ca noi suntem mai puternici decat toti. Examenul gennin nu o sa dovedeasca nimic altceva.
- Niciun dar Sakura! am decis si nu mai poti face nimic in legatura cu asta! Du-te la fratii tai!

Ies din camera si incep sa merg lent pe culoarele cladirii cu numele Kazekage.Dumnezeu stie cum de le-am putut invata pe toate. Mintea imi era coplesita de decizia , pe care a luat-o tatal meu. Chiar era necesar? Era necesar sa ne dovedim puterile la un banal examen gennin? GENNIN?! Ha! Si mai presus de toate, trebuie sa ne intalnim si cu dezertorul ramas al clanului Uchiha. Ultimul Uchiha. Ce singur se simte copilul acela , dar nu s-ar putea compara cu ce simt eu si Gaara, pardon SIMTEAM. Ceea ce a trait el , nu se aseamana cu ceea ce am simtit noi doi. Un abis al singuratatii si urii.

O ura, cum rar ti-e dat sa vezi. Satenii erau revoltati si totodata bucurosi ca propii copii ai Kazekagelui aveau bestii in ei. Ne numeau demoni, monstrii, arme de distrugere in masa, dar veneau in fuga la tatal nostru cu rugamintea sa ne foloseasca. Eu si Gaara impartim demonul cu o coada. Mama noastra, singura persoana, care ne-a iubit cu adevarat nu l-a putut lasa pe tatal nostru sa introduca demonul numai in mine si a impartit chakra lui. Gaara m-a urat dupaia. In fine, sa revenim la ‘Uchiha’. Acestia se mandresc cu puterea lor oculara, Sharinganul. Dupa mine , mandria si lauda de sine le-au adus sfarsitul.

Tata asa ne-a spus, dar cine stie? Tata mereu omite cate ceva. Detalii,Detalii, zice el, dar detalii importante! In fine, sa revenim din nou la povestea noastra. Este vina clanului lui, ca a fost masacrat de clanul nostru. Totul a inceput pe vremea primul razboi ninja, unde cantitatea de suferinta si ura intre sate era enorma. Fiecare isi apara interesele si ‘armele’ , incluzandu-le deseori in strategii. Aceste arme se numeau ,si inca se numesc, Jinchuuriki. Oameni , a caror soarta, a fost distrusa de ‘mai marii satelor’ , dornici de putere si suprematie. Traim intr-o lume ninja! La ce ne-am putea astepta de la shinobi cu creierul spalat?

Aparusem in mijlocul Salii de Conferinte nr.240 de pe culoarul entral al intercalatiei stangi, care era complet plina. Mereu o luam pe aici, cand nu aveam timp de drumul obisnuit.Toti s-au uitat uimiti la mine, pentru o clipa, dar apoi si-au continuat treaba. Pana la urma sunt ‘fetita’ Kazekagelui, cine s-ar trezii sa-mi comenteze mie? Mie,copilului problema. Mereu am fost considerat un copil problema, neascultator, dar incredibil de inteligent. Dau coltul si ii vad pe Temari si Kankuro, care radeau de mama focului. Era atat de placut sa-I vezi razand. Pacat ca voi fi eu, cea care le strica cheful.

- Buna baieti! Am o veste groaznica pentru voi, care SIGUR o sa va strice cheful. Va asigur ca am facut tot ce am putut sa impiedic asta, dar stiti si voi cum e tata.

Amandoi au devenit seriosi si mi-au facut cu capul sa continui.

- Vom merge in Konoha pentru examenul Gennin, cel putin eu si Gaara. Temari , tu vei merge la examenul Chuunin si tu Kankuro la cel de Jounini. O absoluta pierdere de timp.
- Si tata chiar crede ca cineva se poate pune cu noi?, surase temari.
- Se pare ca i s-a urcat nisipul la cap, glumi Kankuro.

Am inceput toti sa radem. Nimic nu-i poate indispune pe astia doi. Ii intreb unde e Gaara si aflu ca este in camera lui, ca de obicei. Fratele meu geaman nu iasa din camera,sanctuarul lui nici daca-l platesti. Imi iau ramas bun si ma indrept catre camera lui Gaara , care e chiaaaar in capatul opus. Trebuie sa am grija cum ii vo i a vestea asta. Niciodata nu stii la ce sa te astepti de la unul ca el. Amandoi am fost nascuti pe 4 aprilie, fiind in zodia berbec. Gaara s-a nascut cu 10 secunde mai repede decat mine. Amandoi avem parul rosu , el inchis si eu deschis, aproape de roz. Eu am ochii de un verde crud si el la fel. Chiar daca semanam cat de cat, fiind gemeni, nu avem absolut nimic in comun. El e un fel de emo, iar eu nu, si cred ca asta spune tot.

Am ajuns in fata usii lui vechi, de culoare maro si ma pregatesc sa ciocanesc, insa am o mica retinere, deoarece nu stiu ce reactie va avea el. Cum am spus, el ma uraste.
- Gaara? Sunt eu Sakura, pot sa intru?
Nu am auzit nimic in schimb, asta insemnand ca puteam sa intru. Daca nu puteam , atunci Gaara ar fi raspuns cu un simplu si ‚dragut‘ de rautacios: Dispari! Intru in camera si-l vad pe Gaara uitandu-se pe fereastra. Imi oferea o imagine destul de draguta, putinele imagini, pe care le oferea cuiva. Mi-am dres vocea si am inceput:

- Maine ne vom indrepta toti 4 catre Konoha pentru examenul Gennin, respectiv Chuunin si Jouunin.
Tot ceea ce am primit a fost un irascibil si enervant:
- Bine! Acum poti sa pleci. Ne vedem maine Sakura.

Nu puteam suporta aceste raspunsuri atat de reci si de irascibile. El nu era asa cum mi-l amintesc eu. El era fratele meu geaman, nu un strain. Nu mai cunosc persoana asta din fata mea si urasc asta.
- Imi pare rau ca sunt o pacoste pentru tine si ca intreaga mea viata a fost un regret. Ceea ce intr-adevar vroiam sa-ti spun este ca in momentul acesta, ai pierdut singura persoana, care inca avea sperante pentru tine.

Cu acestea fiind spuse , ies val-vartej din camera, trantesc usa, fug pe celalalt coridor, dau coltul si ma rezem de zidul rece. Un frig , cum nu am mai simtit de mult, imi inghetase inima….sau ce a mai ramas din ea. Probabil ca asa se simtea Gaara mereu, fiind aproape, adica sigur, indiferent la toate jignirile primite. Sincer il inteleg. Stiu cum e atunci , cand te indrepti catre un leagan si vezi copii fugind de acolo speriati. Stiu! Intr-adevar stiu, si nu e un sentiment placut. Chiar deloc! Dar noi ne aveam intre noi. El mereu ma tine in brate cand eu plangeam din cauza lipsei de afectiune si la fel si el. Dar imi trecea! Imi trecea la fel de repede cum si aparea! Am uitat sa specific , ca asta se intampla in trecut. Acum , nimic nu mai conteaza pentru el…. Nici macar eu.

Iubita Sorm'ea Ai facut o treaba excelenta si osa vorbim despre next in cateva zile casa avem inca cateva comulete!
Te pwpikeste Sor'ta !

Iar Angy iti pultumesc ca iti place !

Pwpi ` ! *_* O_O

Hey... Am aterizat si eu pe aici si am inceput fara sa vreau sa citesc. Am zis la inceput ca NA... HAI SA CITESC SI EU UN FIC, POATE IMI TRECE PLICTISEALA, DESI NU CRED.... Si ia uite ca m-am inselat. Imi place la nebunie ficul vostru. SI vreau nextu Sa ma anunti si pe mine

Te pup.
Ana.

ma bucur ca l-ai putut posta! imi place si deja stiu ce voi scrie :>
o sa vin cu nextul in curand promit:*

Mersi mult ca m.ai anuntat. Adica revelasion m.a anuntat si ii multumes si ei. Iar tie iti multumesc k l.ai scris. Deci doua cuvinte am de zis, nimic mai mult. VREAU NEXT!!!!!

Te pup.

Hmh :-? E foarte dragut. :-* Vreau sa vad legatura cu titlul :)
Astept continuarea,poate un PM :-" :))) Pleasee :o3 !

insfarsit am venit cu nextu X( mia luat o era pana sa-mi vina ideeile.
promit ca nu o sa se mai intample:)
spor la citit si astept pareri >:D<
kisses:*



CAP 3. DULCE-AMARUI



SAKURA POV.

Imi mijesc ochii si mi se pare ca e un baiat inalt, cu parul negru si cu emblema Uchiha pe spate. Nu se poaate..ma opresc din mers. Mitsuri se intoarce mirata de reactia mea , dar apoi da din umeri si isi continua drumul. Nu cred ca era ceva foarte anormal pentru ea , dar pentru mine , acesta era un capat de tara. Incep sa pasesc apasat cu pumnii stransi si narile fumegandu-mi. ma indrept catre tata sis trig atat de tare , astfel incat sa ma auda si CREATURA aia.

- Tata ! ce cauta persoana aia dezgustatoare aici?!?!? Nu pot sac red ca ai uitat ce…
- Taci Sakura! ar trebuie sa fi un pic mai ‘draguta’ cu persoana , care te va escorta pana in Konoha.
- Escorta? Dumnezeule tata, stii ca nu vom avea nevoie, m-am plans eu.
- Cum spuneam! Nu mai poti face nimic. Si acum...

Se intorsese catre noi.

- ....dati-mi voie sa vi prezint pe copii mei : Sabaku Kankuro , Sabaku Temari si cei 2 gemeni Sabaku Gaara si Sakura.

In acel moment, barbatul cu parul argintiu se uitase suspicios la noi, apoi isi schimbase expresia fetei intr-una prietenoasa si ne saluta. Oare stia CE suntem?

- Dansii sunt ninja din Konoha: Hatake Kakashi , profesorul, cel blond Uzumaki Naruto , dansa Haruno Saori , iar el…Uchiha Sasuke.

Cand ohii nostrii au facut contact , i-am citit in ochi ura care o avea pentru clanul Sabaku. Stai linistit UCHIHA ! si pentru noi e la fel de rau sa te avem prin preajma.
Am pornit la drum. Eu si fratii mei ne-am dus in mijloc ca de obicei. Atunci am observat ca Sasuke se incrunta. Aha! Deci nu-i place sa fie intrecut. Ce-ar fi sa ma ‘joc’ un pic cu el? Temari si kankuro radea ca de obicei , iar Gaara era pierdut in gandurile lui anormale. Asta inseamna ca nimic nu ma poate impiedica. Maresc pasul , prinzand o viteza nebuna. Ajung cam la 20 de metrii distant si ma opresc . ma uit inapoi si vad ca si Sasuke a facut-o. ranjeste si incepe sa fuga din nou, viteza lui aproape egaland-o pe a mea. Sharinganul lui dezgustator era activat.

Intr-o secunda trecuse pe langa mine. A fost un moment in care totul incetinise si amandoi aveam privirile atintite asupra altuia. Trecuse de mine , iar o rafala de vant aproape ca ma dezichilibrase. Ma intorc repede si incep sa fug dupa el. Eram la un metru in spatele lui , cand m-a izbit farmecul miscarilor lui. Nu m-am mai putut concentra foarte bine pe fuga , pentru ca ochii mei erau atintiti pe corpul lui bine-facut , mainilelui lungi si ferme , iar parul in tepi ii ofereu o aura asa mai ..speciala… dar acum nu era cazul sa ma gandesc la asa ceva! Trebuie sa ii dovedesc ca sunt mai puternica. Maresc viteza si ajung sa fug pe aceeasi creanga cu el. Ghinionista cum m-am nascut, m-am impiedicat si era gata-gata sa cad. Am inchis ochii, asteptand lovitura cu pamantul , dar nu am simtit nimic. Mi-am deschis un ochi si ceea ce am vazut m-a speriat un pic. Eram suspendata in aer , iar mana stanga imi era tinuta de cineva, imi ridic capul si dau de fata transpirata a lui Sasuke , care se lupta sa ma ridice.

- Mai ai de gand sa stai acolo jos? Intrabase printre suspine.

Il prind de mana si ma ridicase incet.

- Cand ai invatat tu sa mergi?!?!? Ma intrebase in batjocora.
- Cand te jucai tu in nisip! I-am retezat-o eu.
- cu placere Sakura, mi-a facut o mare neplacere sa te ajut.
- Hm!! Unul ca tine nu merita nimic , i-am zis tafnoasa

M-am uitat la el si asa facea si el. Stia despre ce vorbeam. Privirea lui ma intimida. De unde atata ura?! Ce intrebari mai pun si eu.. vroia sa spuna ceva, dar apoi nu o mai facuse. Ma masurase din cap pana in picioare, imi aruncase o privire ucigastoare si plecase.

- Hei! HEEEI!! SA NU INDRAZNESTI SA MA IGNORI UCHIHA! Am zibierat catre el.

Insa niciun raspuns. Era ca pe vremuri cand indiferent de ce ziceam, eram ignorata. ‘’uita-te la ea ce tupeu are’’ sau ‘’ are noroc ca e fiica kazekagelui, ca altfel de mult nu mai era…’’ atunci nu stiam cum vroiau oamenii sa continue acea propozitie, insa acum stiu..’’ ca altfel de mult nu mai era…IN VIATA!’’ si acum de cand stiu asta, imi vine sa le dau tuturor peste nas si sa le spun : NA!!! INCA SUNT IN VIATA SI TRAIESC O VIATA DECENTA PE LANGA VOI MIZERABILILOR. O viata decenta? Nununu…mai bine zis o viata dulce-amaruie, plina de suferinte si jigniri , in care mai straluceste si unele fascicole de lumina. Dar acum gata cu nenorocita de autodescriere.

Ne apropiem de grupul celorlalti. Se pare ca nimeni nu observa intrecerea noastra mica. Kakashi sari pe varful unui copac si ne spusese sa facem liniste. Vantul adia usor, insa nu asta il deranja pe el. Niste fosnete se auzeau in tufisuri. Dintr-o data o ploaie de kunaiuri s-a indreptat catre noi, despartindu-ne. eu, fratii mei si Sasuke eram intr-o parte, in timp ce ceilalti erau in partea oprusa. 20 de ninja cu emblema satului Sunetului au sarit in mijloc. Cum de nu i-am simtit? Unul dintre el a zis:

- Cu cei din Konoha nu avem nicio treaba . nu va bagati si nu o sa vi se intample niciun rau. Tinta noastra sunt cei 2 Jinchuriki.

La auzul acestor vorbe, toti ne-am incruntat. Expresia lui Gaara era prea infioratoare ca sa poata fi descrisa, dar nici eu nu eram mai prejos. Nervii incepeau sa clocoteasca in mine, ca si cazanele din fundul iadului. Am sa-i trimit pe nenorocitii astia acolo. Ma pregateam sa fac prima miscare, dar Naruto,blondul, mi-a luat-o inainte. Cei din Konoha luptau alaturi de noi. Chiar daca eram depasiti numeric, nimeni nu s-ar fi putut pune cu noi. Pana la urma avem 2 Jinchuriki si, fara tragere de inima, un utilizator al Sharinganului. M-am distantat un pic de campul de lupta, fara sa fiu vazuta si am inceput sa ii numar si sa-mi pregatesc tactica. 1..2..3..14..15..18. ceva nu e bine.. unde sunt doi? O nu… ma intorc repede cu spatele, dar nu mai pot face fata loviturii ce mi-a fost data si ma prabusesc in intuneric. Corpul meu era amortit si nu-mi puteam deschide ochii. Oare asta e sfarsitul?

- Sakura! se auzi un oftat.

Sasuke? Sasuke Uchiha? Mainile care erau gata-gata sa ma ia cu ele, imi dadusera drumul, semn ca cei doi fusera invinsi. Posesorul vocii de adineauri ma ridicase si ma puse in carca.

- Tine-te! Spuse vocea
- Ha..c…bi.n., fusese tot ce puteam spune

Am inceput sa fugim, sarind din creanga in creanga , pana cand ne-am oprit aterizand incet pe pamant. Forta imi revenise cat de cat si-mi putusem ridica capul. Ochii mei erau la 10 centimetrii de cei a lui Sasuke. Nu spusese nimic si se uitase dupa un adapost. Dupa cateva minute de cautare, gasise o scorbura detul de incapatoare. Pana sa intram inauntru , nici nu mi-am dat seama ca-s uda leoarca. Afara ploua, fulgera si tuna. Mereu imi placuse vremea asta. Puteam sa-mi limpezesc gandurile cel mai bine atunci, dar acum trebuie sa impart o scorbura cu cel al carui clan il urasc cel mai mult. Ce ironic ca el este chiar cel care mi-a salvat viata. Ii trag o privire cu coada ochiului si observ ca s-a pus jos , uitandu-se atent afara. Ar trebui sa ii multumesc?

- Umm…mul..tu..mesc… am spus eu prefacandu-ma ca tusesc.

Ore ma bagase in seama? Se pare ca nu. Injurandu-l in mintea mea, ma pusesem si eu jos. Rana facuta la gat incepuse sa sangereze. Incercam sa o ascund ca sa nu par o fetita speriata, care are nevoie mereu de ajutor. Rup o bucata din bluza si ma infasor acolo. Gandurile melefura dintr-o data disturbate de vocea serioasa a lui Sasuke.

- Esti un Jinchuriki?

imi place relatia dintre cei doi ,
asa rece... ,
mersi ca m-ai anuntat de next ,
foarte amuzanti sunt sasuke si sakura ,
si intrebarea de la sfarsit ,
a fost gemul de pe paine ,
astept nextul ,
sper sa ma anuntati ,
crisulina va pupaceste

Uau cel mai tera capitol chiar daca ia vut foarte mult dialog !