@ Diavola, Iti multumesc enorm

Capitolul VI


Rasaritul soarelui imi bate printre gene facand astfel sa ma trezesc din acel vis pe care l-am avut toata noaptea trecuta. Doar o secunda as mai fi stat in bratele lui daca s-ar fi putut dar, el nu era acolo. Ma ridic brusc speriata cu ochii fugind in toate directiile dupa Sasuke. Eram atat de agitata incat am cazut in lacul destul de rece si asta m-a facut sa-mi revin dupa somnolenta.

Incerc sa ies din apa si cand imi ridic capul il zaresc cu mainile incrucisate si cu ochii aceia nepasatori. Expresia de bucurie mi se elimina instant de pe chip. " Nu...nu...nu-mi spune ca a revenit la comportamentul acele detasant ca in prima zi cand l-am intalnit!!!" mi-am spus in gand.

Sasuke incepe sa rada fortat si un pic amenintator spunand ca am fost o proasta ca am crezut acele linguseli. Ceva era in neregula, nu puteau fi minciuni pana la urma se citea pe chip si in toate reactiile pe care le-a avut! Oare ce l-a determinat sa se schimbe din nou? nu stiu...

Ma ridica din apa lacului care deja devenea complice lui, era de gheata asa cum ii vedeam eu sufletul prin ochi acum. Forta cu care a facut-o mi-a lasat o mica taietura pe mana. Avea gheare?? Nu se poate! I-am spus speriata "Sasuke ce ai? te rog spune-mi ma simt atat de ciudat, spune-mi ce ti se intampla...".Raspunsul lui a fost un mare " Taci, nu mai pune intrebari, urmeaza-ma si grabeste-te!".

Am ramas incremenita si destul de greu reusesc sa tin pasul cu el. Se pare ca asta este ziua in care plecam din Reika. Imi i-au ramas-bun de la loc aruncand un biletel scris in graba pentru Naruto undeva la intamplare prin curtea academiei. Cine stie daca o sa ma intorc vreodata aici.

Eram pe drum in padurea aceea fara viata. Copacii cu vesmant de arama imi creeau o atmosfera neplacuta si imi inspirau moarte. Oriunde ma uitam vedeam niste ciudatenii, animale chiar nu stiu cu ochii violeti, parca devorati de un spirit. Aveam impresia ca ma pandeau pe mine ca sa ma devoreze cu totul. Din cand in cand Sasuke imi spunea sa ma grabesc si la un moment dat picioarele mi-au cedat. Eram slabita, drumul era foarte lung obositor si straniu. Nu stiu incotro ma indrept si nici daca o sa scap cu bine din asta. Imi este frica dar, desi el a redevenit la fosta lui personalitate, totusi ceva imi da incredere.e

Deodata, Sasuke se opreste, isi incrunta fruntea luminoasa si ma duce la adapostul unui copac spunandu-mi sa nu ma misc. Ceva se auzea din departare, cred ca era cineva calare. Dupa cateva minute se intoarce si ma urca pe ultima creanga infrunzita a unui copac. Eram foarte nelinistita si mi-a pus mana la gura zicand: "Vrei sa mori?" La auzul acelor cuvinte ochii mei s-au marit si imediat am dat dezaprobant din cap, bineinteles ca nu vroiam sa mor, ce prostie!

Din departare se iveste silueta unui om coborand de pe un armasar negru. Cu cat se apropia cu cat padurea devenea mai aspra si vantul vuia cu glasuri asurzitoare de creaturi iesite din alta dimensiune. Acum pot sa il vad clar. Era un baiat destul de tanar de varsta cu mine si Sasuke. Parul lui era lung si sangeriu. Purta un fel de palton si avea un trandafir vestezit prins in el. Privirea aceea cautatoare ma infricosa, ochii ii erau gri si fara strlucire exact ca ceata.

Acesta e cineva de care trebuie sa te feresti cu pretul vietii. Eram foarte curioasa totusi de ce ne cauta pe noi si ce intentii avea. Imi intorc privirea pentru o secunda si apoi il vad cum isi scoate un fel de lama destul de lunga, parea taioasa cu care si-a taiat podoaba capilara, acum avea parul pana la umeri si ii statea putin in toate directiile. Cel care era deja taiat l-a luat in mana si apoi a suflat puternic in el. Miile de fire de par pluteau in aer in toata padurea trista. Unul dintre ele a ajunj la mine si mi-a sfasiat bine bratul ranit. Ma durea, era ceva infernal si intensitatea cu care ma ardea pur si simplu nu era omeneasca. Siroaiele de sange se scurgeau uniform din vene. Pielea mi-a devenit palida iar Sasuke se uita oarecum enervat pe masura ce eu alunecam usor din mainile lui direct spre acel tanar inspaimantator. Parca o briza usoara ma tragea in jos, nu aveam putere nici sa misc un deget desii in acea mica si scurta calatorie spre bratele acelui necunoascut.

Simteam cum raceala din trupul lui imi intra mie in suflet...intram in transa usor usor spre o lume de cosmar care ma intepa ca spinii de trandafiri legati cu lacatul si cu lanturile de inima mea. O mica pasare imi canta parca simfonia mortii, clopotele se auzeau de nicaieri in aceea densa disperare...


Sper sa va placa!

Capitolul VII


“Trezeste-te!.....Sakura….Sakura….trezeste-te acum!” Aceste cuvinte spuse de o voce fara culoare m-au trezit pe loc. In fata mea il vad pe acel necunoscut care imi mangaia parul, uitandu-se in gol. Privesc in jur si vad ca ma aflu legata de un pom trandafiriu incarcat cu petale si spini ascutiti. Sangele inca se scurge din mine si simt ca nu mai am mult.

“Hmmm, interesant vad ca desii esti demon puterea mea aproape te-a strapuns, dar nu este nici o problema tot ce ai nevoie este sa te antrenezi cu mine, sunt Leo. Nu cred ca Sasuke a avut curaj sa-ti spuna ca sunt fratele lui mai mare si viitorul tau stapan!” Cand m-am dezmeticit mai bine si am inteles ceea ce a spus Leo inima mea s-a pierdut intr-o eternitate creeata de sufletul meu dezamagit.

Oare unde este Sasuke?...interiorul meu il cauta in orice coltisor al padurii. “Acel idiot nu te poate salva din mania maestrului si nici nu te poate face puternica fiindca este controlat de el, in schimb eu am aceste calitati de o eternitate. Asa ca ai face bine sa nu te mai gandesti la el. Amintirile si gandurile tale sunt la mine acum. Cu cat te gandesti mai mult la el o sa il uiti.” spuse Leo cu un glas superior dar galant in acelasi timp.

Aceasta persoana imi face fiinta sa tremure. Ma fascineaza si imi ia fiecare picatura de remuscare pe care o am, in acelasi timp. Oare ce imi face? Inima imi bate foarte tare cand se uita la mine cu acei ochi pierduti. Deodata s-a departat de mine si a zambit spunandu-mi sa nu uit ca stie ce gandesc. Oh nu…nu-mi vine sa cred! Acum cine stie ce parere are despre mine, dar si mai important…de ce imi pasa?

Acum, Sakura, esti gata sa devii sange regal si conducatoarea acestui taram uitat de timp impreuna cu mine. Se pare ca sangele meu ti-a priit bine, un succes ca de obicei. Speriata, debea acum observasem ca tot sangele ce s-a scurs din venele mele, Leo l-a colectat intr-o sticluta legata cu ata neagra impreuna cu o margea din bratara pe care eu nu o mai aveam la mana.

Si-a miscat putin mana si intr-o clipa am fost eliberata. Puteam sa merg dar o forta necunoscuta ma ducea pas cu pas spre acel tanar. Petale negre devorate de asprimea creaturilor pluteau in jurul meu. Oare devenisem deja…o cauza pierduta? Nu stiu. Tot ce imi cutreiera acum prin gand este ca vreau sa scap, vreau sa il vad pe Sasuke vreau sa ma elibereze din acest viitor intunecat.

Leo mi-a luat bratul si m-a asezat pe un tron trandafiriu. M-a imbracat cu o rochie lunga si vaporoasa putin dantelata la maneci, de culoare albastru celest cu un model foarte ciudat. La spate avea un corset pe care l-a strans foarte puternic uitandu-se cu dorinta la corpul meu firav si palid.

Dupa ce a terminat mi-a mngaiat parul usor, acesta devenind lung pana in pamant. Fiecare fir era inclestat cu o coroana intunecata crustata cu celelalte margele din bratara. Pacat ca isi pierdusera stralucirea aceea asemanatoare cu sclipirea ochilor mei . Nici macar ardoarea demonica si violet nu se mai vedea…devenisera ceata accea pierduta ce domina in ochii lui.

Am adus next-ul! Stiu ca inainte de capitolul VIII a existat o perioada lunga in care nu am postat nimic, imi pare rau am fost prinsa cu scoala! Mi-as dorii sa vad parerile voastre despre cum este fic-ul in continuare, daca mai trebuie perfectionat, etc.




Capitolul VIII


A trecut o luna de cand mai stiu ceva de el… ma doare dar incerc sa ascund orice mic sentiment sau gand de teama ca Len sa nu afle si sa ma comport ca adevarata lui mana dreapta. Conducatoare? Da vezi sa nu! Intotdeauna am vrut o viata normala si simpla ca pentru un copil…pardon femeie in devenire. Cred ca trebuie sa devin matura macar in aceasta viata ciudata pe care trebuie sa o indur. Destinul mi-a adus pana acum doar tragedie…mama…tata am nevoie de putina putere si vointa de la voi oriunde ati fi! Vreau doar o sansa sa fac totul bine si mi-e dor de voi…

Incepuse ploaia, pielea mea nu o simtea dar in suflet ploua cu grindina impreuna cu un vant vast. Am plecat sa ma adapostesc. Len era plecat cu o “treaba” in oras. O sa incerc sa fac tot posibilul sa ma comport frumos cu el chiar daca inima mea apartine altcuiva. Nu vreau sa fac vreo greseala oribila si sa ma distrug mai rau decat sunt deja. Inima mea este strapunsa de indoieli si intunecata dar totusi…mai am un strop de speranta ca totul se va termina bine. Oare este posibil sa devin normala? Vreau raspunsuri: “cine sunt eu cu adevarat?; cine este Leo?; care este adevarata fata a lui Sasuke?” Aceste intrebari ma rod constant si totusi ma abtin sa nu plang, nu stiu daca ar mai avea rost lacrimile.

Deodata s-a auzit o un zgomot puternic urmat de “ Iar vorbesti cu voce tare, tu chiar nu o sa te inveti niciodata se pare…ah si am uitat ti-a fost dor de mine?” Vocea lui Sasuke imi rasuna in urechi. Aceea voce pe care imi doream cu patima sa o aud de ceva timp, ochii mei s-au marit intr-o secunda la auzul acelor cuvinte. M-am intors si l-am vazut acolo…se schimbase atat de mult intr-o luna a devenit atat de fermecator, sau cel putin asa il vede inima mea indragostita. Se pare ca nu a inghetat de tot! picioarele mele au prins curaj si au devenit usoare ca o pana. M-am oprit pentru o secunda spunandu-i :“ Te asteptam de mult sa vii!” apoi m-am repezit spre el imbratisandu-l cu putere. Inima mea s-a oprit pentru un moment datorita ochilor lui ce ma priveau fix si bland ca inainte sa se intample nenorocul asta.

Eu l-am intrebat fara nici un strop de rabdare ce a facut in tot acest timp, cum a dus-o si ce se intampla cu starile lui atat de ciudate. Dupa ce a oftat tragand mult aer in piept apoi rasuflandu-l a inceput sa-mi spuna ca in tot acest timp s-a simtit ca un marinar ce este destinat sa vasleasca o eternitate singur, fara companie si fara o destinatie anume. Sakura! spuse el cu o voce trista, am fost intr-un ocean adanc de regrete ca te-am lasat pe mana acelui nemernic fara sa misc macar un deget. Fiecare zi era o povara imensa, nu puteam face nimic, mintea mea era cuprinsa de intuneric dens. M-am ascuns pur si simplu in neputinta si simteam ca nu este cale de scapare! Totusi, in adancul sufletului meu mai exista ceva pur si de neinvins, o putere misterioasa care mi-a dat forta sa-mi infrang slabiciunea si sa fac ceva pentru tine si pentru noi. Acolo nu era nici o raza de lumina, incercam in zadar sa gasesc raspunsuri. Orice incercam sa ating cu atata ura in suflet, se spargea ramanand doar praf…nu puteam respiram imi lipsea inima ta inocenta privirea ta luminata si aceea bunatate cu care-mi vorbeai. Nu puteam sa vad ziua de ieri si nici macar ziua de astazi. In legatura cu mine…amintirile mi-au fost furate si in schimb am primit iluzii. A fost un blestem creeat de maestru…adica fratele meu Leo. Imi pare nespus de rau ca nu ti-am spus nimic despre asta. El este cel care te-a transformat in ceea ce esti acum dintr-o obsesie pe care a avut-o inainte sa te nasti. A venit vremea ca aceste fragmente din minciuni sa cada si sa apuna in abis. Fratele meu s-a nascut un demon deoarece mama a comis un pacat de neiertat si s-a indragostit de tatal meu vitreg care l-a invins pe tatal meu intr-o lupta. Dupa ceva timp l-au creeat pe Leo, acesta urmand sa fie conducatorul demonilor si cel mai puternic din univers. Eu sunt un inger cazut. Cand fratele meu a inceput sa simta gustul puterii a inceput sa ma controleze ca pe o marioneta neputand sa ma impotrivesc fiindca eu eram la inceputul controlarii puterilor pure. Partea cea mai rea este ca te-a luat din protectia mamei tale cu o luna inainte sa te nasti, ucigand-o impreuna cu tatal tau care incerca sa va salveze, a implantat in tine un ciob otravit de puterea lui infernala facand ca la varsta pe care ai implinit-o anul asta sa devii a lui pentru totdeauna pentru ca tu...