Hey tuturor!
Ma bucur ca l-am redeschis. Chiar mi-a parut rau ca nu l-am mai continuat, dar nu am mai postat de mult timp pe forum. Busy
Anyway... Am adus tot eu nextul. Nu stiu sigur daca il voi continua numai eu sau va reincepe si maddu, dar eu una vreau sa il termin.
Fara alte intruduceri plictisitoare si povesti uitati capitolul urmator!

Capitolul 7: Innecata in durere


Respiram greu si pulsam prea repede. Eric se uita in ochii mei cu intensitate, parca voind sa arunce asupra mea un blestem. Nu cred ca am simtit pana acum o asa frica morbida care sa imi sece mintea si sa ma transforme intr-o marioneta. Mi-am aruncat cu lasitate ochii asupra canapelei evitand cat se putea abisul negru infatisat in stanga mea. Nu mai stiam nimic... Cine eram eu defapt aici? Aveam senzatia oribila ca ma aflu intr-un loc in care nu ma voi obisnui niciodata cu viata, pluteam intr-un nor de repulsie care usor-usor ma asfixia. Imi tradam chiar si putinele principii tiparite de-a lungul anilor, imi pierdusem toata increderea in mine si in cei din jur, ajungand o forma goala, fragila si incapatanata. Ce voiam eu acum sa dovedesc? Aveam in fata mea un demon de sute de ani care era gata sa isi infiga mana in inima mea, scotandu-mi-o prin spate si stiam si ca i-ar placea la nebunie daca ar face-o. Am oftat involuntar si mi-am atintit iar privirea asupra lui. In momentul asta nu mi se mai pare asa superb. Fata sa fina era parca intr-o ceata invizibila care ii masca trasaturile bine conturate, iar ochii mi se pareau mari si ucigatori. Ohh, Doamne... E furios...

- Las-o... balta. Am uitat deja.
Era singura optiune pe care presupun ca o aveam : sa renunt. Mi-am muscat apoi absenta buza si mi-am intors piciorul drept gata sa plec. Imi era foame, simteam o ameteala specifica consumului de droguri si inima imi era parca inghetata. Cu toate astea, ma simtea fericita pentru prima data ca respir.

,,Locul asta e foarte mare", mi-am spus in timp ce urcam scarile spre camera mea. Mancasem si ma simteam mult mai bine. Stiam ca Eric ma va pune la colt de acum incolo, ca ma voi trezi mult timp mai putin fericita decat acum doua zile si ca trebuia sa fac un dus.
Apa se scurgea pe albeata pielii mele, facandu-ma sa tresar. Mi-am lasat capul pe spate gata sa uit pentru cateva minute de probleme, griji si viata si sa ma ocup de fiecare particica a corpului, rasfatand-l cu gel de dus, sapun si sampon. Dupa ce am terminat am iesit asa uda pe balcon, dorind sa ma usuc in lumina puternica de afara, dar deja se intunecase, iar cerul capatase o aura urata de rautate. Am inchis dezamagita ochii si m-am trantit in pat. Nu voiam sa ma gandesc la nimic. Stiam ca daca ma afund prea mult voi sfarsi nemaiputand sa dorm si imi intrase in suflet senzatia coplesitoare ca pamantul se va destrama sub picioarele mele daca nu apuc sa dorm in noaptea asta. Intr-un sfarsit capul meu s-a lasat mai greu pe suprafata molatica a pernei, iar genele mi s-au unit pentru,speram eu, toata durata noptii.

M-am ridicat transpirata toata din pat si am sarit neindemanatica in papucii de casa lasati langa pat. Am deschis usa cu o disperare terifianta si in acelasi mod am inceput sa alerg bezmetica pe scari. Se auzise un tipat ravasitor de la parter si inima mi-a luat-o razna la gandul ca era Hinata. Dupa ce am coborat si ultima treapta in fata mi s-a infatisat Anubis, mai furioasa ca niciodata. Dupa ce si-a simtit mandria magulita privind imaginea mea devastata de fata proasta - asa imi spusese Hinata ca ma considera demonul -, a scos un raget adanc din strafundul stomacului si si-a ridicat mainile amenintator in aer de parca era gata sa ma insface si sa ma sfasie cu ele daca mai faceam vreun pas. M-am uitat furioasa la ea si am intrebat-o cu un dispret dezgustat ce s-a auzit mai devreme.

- Nu e treaba ta. Am ordin sa te omor daca incerci sa treci de mine si nu esti atat de proasta incat sa nu iti dai seama ca abia astept sa il indeplinesc. Ranjea intimidant aratandu-si coltul stang si isi mai misca din reflex degetele, scuturandu-le.

- Hmm... Si tu esti atat de proasta incat crezi ca nu o sa reusesc?! Imi simteam privirea sticloasa licarind si sangele ajungandu-mi in slavi. La naiba! ma cuprindea tremuratul de la furie! Si-a aratat intreaga dantura printr-un marait ragusit si s-a napustit asupra mea impinsa de o sete uluitoare de moarte. Mi-am lasat capul tremund in jos si am lovit-o cu toata puterea cu piciorul in stomac dupa care mi-am izbit pumnul incordat de obrazul ei rece. Inlemnise sub ochii mei brazdati de fel de fel de sentimente. Ma simteam atat de bine ca o lovisem! Ideea asta imi flutura in cap, parca imbatandu-ma de placere. M-am uitat cu o satisfactie neortodoxa la ea si am schitat un zambet nebunesc.

- Intr- o zi, dupa ce-o sa te omoare Eric, o sa imi amintesc de tine si o sa te urasc la fel ca pana acum, i-am spus raspicat, avand grija sa pun greutate pe fiecare cuvant.
M-am repezit apoi spre sufrageie si dincolo de ea, in bucatarie. Exact cum ma asteptam: Hinata sangera si plangea, iar Eric si Gaara o priveau plictisiti.

- Ce dracului s-a intamplat? am spus inghitind toata criza pe care eram pe punctul sa o fac. Hinata se sprijinea cu mainile pe mobila de bucatarie, in genunchi, tinand-si capul lipit de ele si sughita adanc. M-am apropiat de ea si simteam cum o sa explodez: ochii mi se bulbucasera si lacrimile imi acopereau claritatea. Pentru un scurt moment chiar am avut senzatia ca totul este un vis, dar am redevenit constienta imediat. M-am dus langa ea si mi-am infipt degetele in bumbacul bluzei sale, privind-o neputincioasa cum incearca sa se calmeze. Mi-a pronuntat de vreo doua ori numele si apoi a inceput mai tare sa sughita. Mi-am intors fulgerata de razbunare capul si i-am privit pe amandoi sfidator, cu cea mai ingropata furie searbada care imi inghitea gandirea si glasul...

- Sunteti surzi?! Ce i-ati facut? I-am intrebat ragusita.

Atunci Hinata a inghitit aer innecacios si a tusit disperata. Cerul, tavanul, lumea mi s-au prabusit in fata ochilor. Am inceput sa tip cum nu o mai facusem niciodata pana acum, injurand si scotand unele sunete anormale si incoerente, ca si cand corpul imi fusese acaparat de durere. Fata isi intorsese capul spre mine, facandu-ma sa innebunesc de-a dreptul. Nenorocitii ii trasasera urme adanci de unghii pe partea dreapta a fetei si una din ele atinsese pleoapa ochiului, ingropandu-l in sange. Mainile mi s-au dezumflat si au cazut inerte pe langa trup... Buzele imi tremurau si ochii mi se inchideau. Nu eram speriata sau ingrijorata dupa fapta lor, insa, mi-am simtit sufletul inchis intr-un intuneric din care stiam ca nu voi mai reusi niciodata sa il scot complet. Spre uimirea lor am inceput sa il strig secata de putere pe Usui si mi-am sprijinit capul de umarul slab al Hinatei, incercand parca sa ii iau din durere.
Usui a intrat pe usa dupa nici 10 secunde, iar eu mi-am ridicat teapana privirea spre el. Si-a rotit privirea imperceptibil prin camera si a strans din dinti vizibil cand si-a dat seama care e situatia. Incepusem si eu sa sughit. El si-a intors ochii asupra mea si a venit spre mine.
Mi-am dus mana care tremura ingrozitor la buze si apoi la ochi. Cand mai avea aproape trei pasi am urlat disperata de situatie:

- Aaaah!... Voi! H-hinata! Usui, ma doare! Nenorocitii... I-au scos ochiul si ii belesc acum pe ai lor la mine! O sa va omor! Sa nu cumva sa pui mana pe mine! Stai departe, Usui... Stai departe pentru ca innebunesc...!
Am spus doborata de realitate. Am aberat apoi, minute in sir printre sughite, lund-o in brate pe Hinata care incremenise dupa ce m-a auzit. Mi-am dat drumul la gura, constienta, insa, ca nu eram constienta... Silabele mi se incurcau in gura, dar aveam grija ca ceea ce spuneam sa fie descifrabil. Am inceput cu nenorocituil de Eric pe care l-am injurat de cateva ori si am povestit despre tentativa lui de a ma omori ca un caine turbat ce este. Nu ma mai puteam opri... Pe Gaara l-am facut mincinos sadic si l-am injurat si pe el pentru ca nu are grija de Hinata. Cand simteam ca o sa ma opresc si-a facut aparitia si nenorocita de Anubis, careia i-am atribuit toate josniciile invatate in zilele negre ale lui Nate. Si vorbind despre ea mi-am adus iar aminte de Eric si am reinceput, scotand chiar pe gura faptul ca vrea sa se culce cu Hinata in vazul meu, dar nu ma lasa sa vad ca ii scoate ochii. L-am intrebat si daca vrea sa ma corupa si pe mine si nu vrea sa vad ca ii face rau pentru ca nu o sa mai vreau sa ma culc cu el stiind ca-mi va face si mie.
Apoi, dupa aceste lungi povesti toti isi plecasera capetele indignati, uitandu-se unul la altul furiosi, numai Usui ma privea pe mine indurerat si m-am bucurat ca o sa cad in bratele lui atunci cand am lesinat. Ma alina faptul ca el nu mi-ar face niciodata asta... Asta mi-a spus cand m-a prins de umeri in timp ce inca mai aveam ochii intredeschisi.


Atat. Sper ca v-a placut. Astept pareri si critici si mai ales vreau sa stiu daca va place cum evolueaza situatia .

Cris`>

Puiuleeeee, nu pot sa cred ca l`ai deschis. Deci chiar nu ma asteptam, surprinza de anul nou sau cum :)) ?
I dunno Y im startin; shipping Misaki and Eric. Aaaaaaah, imaginatie nu, nu asa. Oricum chiar a fost dragut ca l-ai deschis? Il mai scrii impreuna cu Madalina?
Daca da abia astept next-ul, iar daca nu tot il astept.
Byyyyye. :)

Neext^^

Cap. 8 Adevaruri ascunse


M-am trezit amortita si confuza. Nu puteam sa imi dau seama daca visasem sau scena din bucatarie chiar se intamplase. Mi-am miscat neutra genele si am deschis de vreo doua ori gura ca si cum as fi avut ceva de spus, iar apoi involuntar mi-am dus mana dreapta la cap si am tinut-o asa cateva secunde. Era rece si bine, ca o inviorare placuta. M-am ridicat apoi lipsita de vlaga si m-am intins asemeni unei pisici, cuprinsa de fiori. Eram in aceeasi camera in care adormisem, iar papucii albastri ma asteptau tot langa pat. I-am incaltat si m-am deplasat pana la usa. Nu vroiam nici macar sa ma spal pe fata sau sa ma machiez. Ma simteam obligata sa aflu intai daca imi imaginasem totul. Am coborat absenta pe scari si am intrat in living. Gol. Am intrat in bucatarie unde, de asemenea, nu era nimeni. M-am tarat inapoi si am urcat la etaj. Aveam de gand sa merg in camera Hinatei si sa o intreb chiar pe ea daca nu ma onora niciun demon cu prezenta. Am ciocanit si, pentru ca nu am auzit niciun raspuns am presupus ca doarme. Intr-adevar, Hinata era intinsa pe pat sub o patura visinie si parea adancita in vise. Am examinat-o atent, cautand presupusele rani de pe fata, dar nu avea nimic. Am oftat si m-am intors in camera mea. Bineinteles ca visasem! Era prea frumos sa ma gandesc ca o lovisem bine pe Anubis!
M-am certat in sinea mea. Daca ar fi fost real atunci Hinata chiar ar fi suferit bataia celor doi si decat sa ma mandresc stiind ca ea a platit acest pret, mai bine uit de tot de poveste si ma bucur ca nu s-a intamplat.
M-am spalat pe dinti si pe fata, m-am machiat si imbracat si totul a decurs perfect normal. Nimeni nu a intrat pe usa sa imi spuna ca Hinata a patit ceva. Nu i-am vazut pe demoni toata ziua si nici nu m-am deranjat sa intreb unde sunt. Hinata a dormit bustean pana la ora patru cand eu imi faceam unghiile pe terasa si mi-a zambit timid cand se apropia de mine. Era imbracata intr-un trening cu pantaloni scurti gri, iar in picioare avea slapi. Abia se trezise dupa forma putin ciufulita a parului si fata stralucitoare pe care le avea. S-a asezat turceste la capatul canapelei si m-a privit trista cu subinteles.
- Neata. Cum ai dormit? m-a intrebat cand am ridicat mana spre lumina ca sa vad mai bine unghiile.
- Neintoarsa. Ma intreb daca am sforait, i-am raspuns cu un umor surd pe care, insa, nu a vrut sa il vada. Ochii ei ma priveau intr-un mod ciudat, ca si cand urma sa spuna ceva rau. Si nu minteau.
- Nu pot sa cred ca tu chiar ai spus toate alea aseara, a soptit oftand in acelasi timp si si-a mutat privirea in alta directie.
Lumina puternica se asezase pe chipul ei palid precum un lichid, acaparandu-l. Ochii sticlosi erau acoperiti de niste gene lungi si dese, iar pometii usor ridicati ii sustineau zambetul sters. Am derulat de cateva ori in minte cuvintele ei si mi-am atintit ochii asupra degetelor. Cautam un raspuns, o replica sau un gest, dar nu stiam cum sa reactionez. Nu m-am mai chinuit si am recunoscut:
- Asadar...nu am visat. Pacat. I-am luat mainile intr-ale mele si am privit-o calm si fix in ochii. M-a privit si ea, dar parca vedea prin mine. Nu parea deloc atenta la ceea ce urma sa spun.
- Imi pare rau ca treci prin asta. Mi-as dori sa iti pot lua din durere. Esti singura mea prietena . Dupa ultima propozitie a devenit ciudat de concentrata ca si cum se straduia sa ma inteleaga. Stiam ca era pe punctul de a plange, dar de data asta nu aveam de gand sa o las, asa ca am continuat: Sti, Hin, nu te pot ajuta sau intelege daca nu imi spui de ce se intampla toate. Aseara nici macar nu stiu in ce m-am bagat. Nu regret ca te-am ajutat pentru ca simt ca as face-o din nou daca ar trebui, dar trebuie sa stiu ce apar...
Mi-a strans mainile si a plecat putin capul. Eram nerabdatoare sa aflu ce se ascunde in aceasta casa, de ce indura ea toate astea si cum de nu rabufneste ca mine. In cele din urma a spus:
- E vina lui...lui... Gaara. Atata timp cat pe el nu il intereseaza soarta mea, Eric este liber sa imi faca ce vrea. Ai vazut si tu, probabil... Stiu ca esti constienta de ceea ce s-a intamplat cu adevarat in noaptea cand te-am gasit in camera. Aseara am mers in bucatarie sa sting becul pentru ca nu stiam ca mai e cineva inauntru. Eric parca ma astepta. Nu stiam ce sa ii spun, intelegi? Eram nervoasa pentru ca niciodata nu s-a aratat interesat de mine...pana acum. Misa, eu nu am facut niciodata nimic cu el, crede-ma! Nici nu cred ca imi dateam seama ce fac atunci cand... erai si tu.
Am dat afirmativ din cap in sens ca o intelegeam si o credeam. Nu mi se pare o persoana atat de superficiala incat sa minta pentru a ma face pe mine sa o consider buna. Nu avea niciun motiv pentru ca ne cunoastem de prea putin timp ca sa isi pateze parerea mea despre ea inca nefinalizata. A continuat:
- Mi-a spus ca nu mai trebuie sa vorbesc cu tine si mi-a ordonat sa te urasc. Iti dai seama ca nu poti ordona un sentiment, asa ca am refuzat. Nu ma lasa in pace, stii.. Ma teroriza gandul ca sunt singura intr-un loc, doar cu el. Se tot apropia si eu am tipat. M-a apucat de gat si m-a zgariat pe fata. Chiar atunci intrau Gaara si Anubis. Eric te-a auzit trantind usa si i-a spus lui Anubis sa nu te lase sa vi. A fost pedepsita ca nu te-a oprit. Rau. Tu te luptai cu ea, iar Gaara nici nu se uita cand plangeam. Aproape ca nu vorbeste cu mine. Doar imi cere cate ceva de la bucatarie. Nu il intereseaza daca mor si, cu atat mai putin, daca traiesc. Probabil ma vede ca pe o obligatie pe care nu trebuie sa si-o asume. Niciodata nu a fost apropiat de mine, iar eu, sti si tu, il iubesc. Dar ii sunt recunosctoare. Mi-a dat o viata macar, una mai acceptabila decat as fi avut pe Pamant.
A oftat scurt si si-a ridicat mainile pentru a-si prinde parul. Eu inca ma mai gandeam la tot ce imi spusese. Aveam si niste intrebari: care era pedeapsa lui Anubis?, cum de se multumea ea cu atat de putin? si de ce tine Eric motis sa imi faca si mie viata un iad?. Invidie? mi-am spus, raspunzandu-mi singura la ultima intrebare. Era invidios pe ceilalti pentru ca aveau pe cine proteja? Daca era asa, de ce nu se purta frumos cu Hinata, din moment ce Gaara e asa nepasator, pentru a o face protejata lui...
Brusc, am simtit un beculet aprinzandu-mi-se deasupra capului. Nu aveam de gand sa las ideea asta sa imi scape. Totul incepea sa aiba sens.
- Hinata, daca Gaara nu te protejeaza nu iti poti alege un alt demon?
- Nu stiu... Poate daca demonul acela m-ar salva de la moarte as putea sa ma alatur lui. Dar de ce...
- Nu-nu... Parca tu spuneai ca daca Gaara te-ar salva ai fi libera sa il iubesti. E valabil si pentru ceilalti demoni? am intrebat mai insistenta decat de obicei. Raspunsul asta putea sa rezolve atat de multe. Trebuia sa aflu...
- Banuiesc ca da. Lacatul Fiintei -legea dupa care noi traim- nu specifica ca trebuie sa fie demonul protector si e posibil ca dupa salvare sa ti se dea un nou pazitor. Dar, Misa, eu credeam ca tu il vrei pe Usu...
Asta era! Nici nu am mai ascultat-o pe Hinata. Erau atat de multe probleme in casa aceasta si cel mai bine era sa citesc sau sa ascult sau... ma rog, ce trebuie sa faci cu acel Lacat ca sa ma conving.
Lucrurile incepeau sa se limpezeasca si din atat de multe secrete se vedeau adevarurile ascunse in spatele lor.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~SFARSIT~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Sper sa va placa. Am muncit destul la el si urmeaza o gramada de surprize.
Next la 5 commuri.

God, in sfarsit inteleg si eu treaba asta cu demonii, mai calumea asa.. :)))
Biata Hinata presimt ca ea o sa moara in curand, sau nu. Eee, stii cum sunt eu. :)
Sper sa scrii mai repede nextu-ul. Kisses.

Hellau. :) Nu am mai trecut de mult pe aici, rusine sa imi fie. Multumesc ca ma anunti in continuare, sa nu te opresti. Asaaa, capitolul.. Capitolul acesta a fost plin de suspans si de curiozitate din partea mea. Ma intreb cum are de gand Misa sa se alieze cu Eric pentru a o ajuta pe Hinata si oare chiar nu are Eric niciun alt plan ascuns? Hm, vred ca asta vom afla mai incolo. Imi place cum scrii, chiar ma prinde naratiunea ta. Ai mici scapari pe la semne, in special la liniile de pauza pe care nu le delimitezi cum trebuie. O alta mica observatie ar fi legata de culoarea scrisului. Scrie cu alb si fac paragrafe, structureaza altfel capitolele, ca sa imi fie mai usor de citit. Spor la scris in continuare. Te pup. :*

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.