Vai ce draguta esti :"> nu ma mir ca te cheama Finetti ca esti la fel de dulce ca acea crema 8->. O sa te anunt stai relax :))

In multe povesti, atunci cand luna plina este deasupra cerului, monstrii din umbra ies la "joaca". Isi fac de cap dupa bunul plac, fara a fi opriti de nimeni si nimic. Este seaa lor. Oamenii dorm atunci, dar cine nu doarme si iese afara, are sanse mici de supravietuire.


Luna era deja sus, stelele apareau una cate una pe bolta intunecata. Strazile slab luminate erau impanzite de liniste. Oamenii strazii se asezau in cutiile lor incercand sa faca fata unei noi nopti. La fereastra unui apartament, se putea zarii o mica licarire rosie, aceasta putea fi confundata cu un beculet de la departare. Dar, de aproape se vedea clar ca este un ochisor, care pandea din negura incaperii. Tanara de 6 ani privea cum niste punctulete albe stralucitoare, isi faceau aparitia pe cer, unde muta ea privirea. Nu stia ce sunt, le privea fascinata, asteptand sa vada ce vor face. Dar nu se intampla nimic, doar straluceau. De la un timp, isi muta privirea in camera cufundata in noapte. Era singura, nu stia ce sa faca sau unde sa mearga, pur si simplu astepta ca ceva sa se intample. Somnoroasa, cade sprijinita de perete si adoarme repede.


Visele exista si se desfasoara, independent de voia noastra, uneori dupa tipare bine definite – incapacitatea de a fugi sau de a riposta, ori starea de imponderabilitate derivata din deplasarea cu o viteza uriasa – alteori, haotice, aleatorii, premonitorii, infricosatoare sau euforice. Pe unele ni le explicam ca urmari ale unor experiente mai mult sau mai putin marcante din timpul unei zile, in timp ce altora ne este imposibil sa le identificam sursa si sau sa le asociem cu diferite simboluri.

Un tanar, mai mult sau mai putin normal, dormea nestingherit pe un pat cu asternuturi negre. Visa, visa la o fata. Aceasta parea normala, doar ca atunci cand deschise ochii, baiatul vazu ca ceva nu e in regula cu tanara. Ochiul stang era rosu, radiind de durere. Iar cel drept era caprui, precum scoarta copacului, parea plin de viata in comparatie cu celalalt. Tanarul se trezii din lumea visului. Isi lua de pe noptiera o bucata de hartie si un creion. Incepu sa schiteze, era ceva neobisnuit, nu se prea intelegea. Era un desen hasurat, dar la proba contrarie, pe hartia putin indoita, erau afisati ochi din vis. Impaturi hartia si fugi in camera bunicii sale. Aceasta nu dormea, parea ca il astepta. Tanarul ii dadu hartiuta batranei, aceasta ramanand socata de ce se afla pe ea. Il intreba ce a visat mai exact iar acesta ii povestise..


Cerul se crapa de ziua, pasarile ciripeau la geamul tinerei, aceasta deschizand ochii. Se freca putin la ei pentru a alunga si cea mai mica urma de somn si se ridica in picioare. Deschise usa si iesi afara. Trecatorii o priveau din fuga, mutandu-si privirea rapid la drumul lor. Stomacul fetei chioraii, aceasta tresarind, o durea. Se aseza pe treptele blocului cu 4 etaje, un bloc darapanat de la marginea orasului.
Privea nedumerita cum lumea o privea urat, aruncandui uneori cate o moneda din scarba. O lacrima cristalina se prelingea pe obrazul drept al fetei, dar, pe cel stang, o dara de sange aluneca prabusindu-se pe pamant. Un trecator cu mai multa inima ii intinse o felie de paine, micuta zambind fericita. Inghiti usor, putin cate putin, din darul cu un gust asa de bun.
O alta trecatoare, mai mult sau mai putin iubitoare de copii, intra in vorba cu micuta. Tanara nu stia sa vorbeasca doar dadea din cap. Femeia, o lua in brate indreptandu-se spre un taxi. Drumul se derula rapid in fata fetitei, fascinand-o pe tot parcursul calatoriei. Masina se opri in dreptul unui spital. Femeia o lua de mana pe tanara, intrand in cladirea uriasa.
Dupa caateva minute de stat la coada, cele doua intrara intr-un cabinet doctorul facand ochii mari la vederea tinerei.
-Acelea sunt lentile de contact? Femeia dadu din cap ca nu stie explicandu-i doctorului ca nu e fiica ei.
Dupa un consult de rutina, medicul nu gasi nimic in neregula cu ochii fetitei. Doamna o lasa pe fiinta blagina in fata blocului unde a si gasit-o si pleca.
Ma scuzati pentru lungime doar ca sunt cam presata de timp :D> Ja ne!

Foarte frumos scumpa, dar sunt atat de suparata pe tine ca nu m-ai anuntat
Descrierea e superba
Dialog nu prea am vazut, dar nici nu era cazul
Limbajul expresiv este foarte bun, si nici greseli de tastare sau ortografie nu prea am vazut
Singura mea obiectie este: sa nu mai faci capitolele atat de "colorate", albul este minunat si te-as sfatui sa il folosesti din plin in rest totul este perfect.
Sper sa pui next repede si te rog anunta-ma data viitoare >.<
Ja ne!

Miii draga lu` deLL ce faci iubiricaa!>:D<

Vaii ce avem aici!!:> Eee ceva tipic tie!:>

Stii ce`mi place la tine, ca stii sa ma impresionezi!

Bravoo dear!:x

Te astept cu un PM mare mare mare sau pe mess ceva sa`mi zici cand ai pus next`ul ca`mi placee!!

Te iubeesc!:x

Norii negrii se apropiau repede de oras. Niste stropi de ploaie, reci ca gheata, is faceau aparitia unul cate unul spargandu-se de pamantul plin de pacate. Traznetele luminau cerul, disparand odata cu ultima soapta. O tanara statea pe scarile unei cladiri cu 10 etaje, privea cerul. Ochii ei erau umezi, lacrimi calde curgandu-i pe obrajii palizi lasandu-i dare. Se gandea la lumea aceasta atat de mare. Nu stia ce sa faca, incotro sa se indrepte, dar stia un lucru sigur. Nu era singura. Simtea cum o prezenta ii era aproape, urmarindu-i fiecare pas, fiecare miscare, ascultand-o cum plange, simtindu-i respiratia, aceasta asteptand sa apara din intuneric. Ochii se uscara si pleoapele grele se inchisera, pret de 5 secunde. Dardaia, dar nu de frig sau frica, era o simpla senzatie care ii placea. Isi mai atingea cele 2 coarne, se mai privea in oglinda, pipaia, incerca, experimenta si simtea. Foame nu rabda, sete nici pe atata. Nu se simtea rau dar nici bine. Vroia sa mearga undeva departe, dar nici prea departe. Era plictisita de viata ei, aceasi monotonie necrutatoare o inebunea. Aceasi casa cu ferestre sparte, usa mereu deschisa dar, numai ea intra pe aceasta, aceleasi camere goale in care linistea era regina. Voia sa evadeze din aceasta lume negra, sa paseasca intr-un etern Rai.
Se ridica de pe treptele reci si facu cativa pasi spre usa, inchizand-o dupa ea.

O batrana statea pe un pat, nu era singura, langa ea dormea profund un tanar cu parul gri.
Vis~ In fata baiatului aparura iarasi acea pereche neobisnuita de ochi. Erau cufundati in mister licarind incontrolabil in negura noptii. Se aflau pe un hol infinit, impanzit de usi identice. Imaginea se forma, de data aceasta statea pe o banca, in jur padure si un rau in apropiere. Cursul sau se auzea. Langa tanar se afla un copil poate mai mic decat el. Avea gluga pe cap, dar se puteau zari in unele locuri fire din parul ei maroniu ca scoarta copacului vara. Isi intoarse capul spre baiat zambindu-i dulce. Ochii erau identici cu cei de data trecuta. Unul verde ca iarba iar celalalt rosu ca sangele.
Bunica il scutura pe tanar, acesta deschizand incetisor ochii rosii, zambind cu coltul gurii. Ii zise bunici scurt "am vazut-o."

Casa era tot goala. In linistea mormantala se auzea un scartait, acesta venea de langa fereastra, unde micuta fragila statea intr-un scaun vechi si ponosit de lemn. Privea pe fereastra, o fascina luna, aceasta fiind plina. Micute corpuri lucitoare, numite stele, isi faceau aparitia una cate una. Incepu sa le numere dar pierdu sirul. Usa se deschise, facand-o pe fata sa tresara. IN camera intra un barbat nici prea tanar, nici prea batran, blond purtand o pereche de ochelari. Ii zambi fetei aceasta intorcandu-i favorul. Ii explica ca e aici ca sa o ia pe tanara si sa o duca la el acasa. Aceasta se daduse jos de pe scaun pasind timida. O prinse de manuta si o conduse la masina. O aseza pe bancheta din spate iar el plecase in fata calcand acceleratia. Fata adormi in spate.

Bunica ii inmana o ceasca cu ceai tanarului acesta privindu-si refectia. Cand aburul facu contact ca buzele sale il trecu un fior, dar ii placea. Batrana ii povestii despre parinti lui care isi dadura viata pentru el, ca sa poata duce mai departe traditia profetilor. Acesta era fascinat de poveste ascultand-o cu sufletul la gura. Apoi ii explica ca aceste vise pe care le are sunt semne ca logodnica sa nascut si ca e in viata. Trebuia sa inceapa sa o caute.
-Si era frumoasa? Ai zis ca ai vazut-o. Vocea batranei era calda si plina de dragoste.
-Da chiar era foarte frumoasa. Uneori ma simt ca si cum m-ar chema. Deseori ii simt respiratia la ureche. Niciodata nu apuc sa ii vorbesc, sunt tare curios cum o cheama.

Sper ca va placut acest capitol, astept comentarii si o critica daca se poate :). Ja ne! >:D<

Boon, deci in sfarsit nextul, nu ai idee cat l-am asteptat.
Ma bucur ca a venit. Ce mai pot spune?
Descrierea este superba, imi place foarte mult.
Dialogul nu este nici in exces nici sec, felicitari.
Actiunea se desfasoara incet, deci e foarte bine. O singura chestie am de precizat. Cand treci de la un loc la altul, adica de la spatiul unde este fetita, la spatiul unde se afla baietelul, anunta prin propozitii cum ar fi "Intre timp" sau "Pe drumurile orasului" sau ma rog gasesti tu cv pentru ca la un moment dat m-ai bagat in ceata. Nu stiam unde se desfasoara actiunea.
In rest totul este perfect, tine-o tot asa

Ja ne!^^

Multumesc mult pentru critica :x

Intr-un final am venit si eu cu nextul asta :)))) Gomen de intarziere dar nah liceul imi ocupa toata ziua, si viata de acasa nu`i tocmai usoara.

Aerul rece aidoma ghetii ii infunda gatul unei tinere care statea pe balconul unei case mari, luxoase. Fredona o melodie lenta, cu versuri ce aveau mesajul "vin acasa". Vocea fetei era sublima, aceasta cantand de placere.
Stelele licareau usor, luminand cerul intunecat. Frunzele fosneau, cainii latrau, toti oamenii se indreptau spre case obositi dupa o zi grea. Fata admira peisajul nocturn. Ochii ei care erau complet diferiti, chiar si sclipirea lor era vaga, se observau perfect in noapte. Trecatori ii admirau frumusetea, aplaudandu-i talentul vocii. Fiecare licariere a lampei din camera o faceasa tresara, nu ii era frica de intuneric, dar pur si simplu nu-i placea. A stat 4 ani in intuneric si nu mai vroia.
Avea amintiri vagi care le deslusea noapte de noapte. Lacrimile ii curgeau in siroaie, se gandea la Shigeru, la acel blond care o salva de intunericul din inima ei, de o viata aruncata la gunoi. Zambetul ii aparu pe fata in momentul in care telegonul ii vibra in buzunar. Ii placea la nebunie cand o suna cineva, de data aceasta numarul celei mai bune prietene ii era afisat pe ecran. Isi sterse lacrimile si isi drese glasul raspunzand timid.

Intr-o alta parte de pamant un tanar de 18 ani se legana absent pe un leagan fix. Nu isi putea scoate din minte ultimele cuvinte ale bunicii lui "Gaseste-o, iubeste-o si nu o face sa sufere.". Si un simplu gand la fata din visele lui, pe care o cauta zi de zi, noapte de noapte ii provoca fiori baiatului.
Stia cum o cheama, sita cum arata, dar nu stia unde sa o gaseasca si ce sa ii spuna. Isi dadu bretonul gri din ochi rosii, isi imbraca geaca de piele neagra si o tuli pe usa trantind-o dupa el. Mergea dar nu stia unde, voia sa o gaseasca pe aceasta fata cu numele de "Reimna Otori". Un nume deosebit, nu foarte folosit. Se gandea la acei ochi abisali si la buzele ei roz, la parul saten care parea atat de moale, voia sa o ia in brate si sa nu-i mai dea drumul.
Era singur pe lume, nu stia la cine sa apeleze, nu stia incotro sa o ia. Voia sa se gaseasca langa Reimna si sa traiasca fericit. Avea vise mari dar nici unul realizabil dupa parerea lui.

Reimna statea pe pat ascultand aceasi piesa pe care o fredona. Ii placea la nebunie, se gandea pret de cateva clipe la baiatul cu ochii rosii ca sangele, cu parul gri ca argintul. Voia sa ii stie numele, dar de fiecare data cand aea de gand sa il intrebe se trezea. Nu voia sa rateze si sansa aceasta, voai sa il gaseasca dar stia ca e doar o iluzie a subconstientului. Visele sunt doar sperante. Adormi incet purtata de soapte dulci, numele fiindu-i strigat pretudindeni.
Era un abis alb, doar ea era acolo. Dar vazu ca imaginea se schimba cu trecerea timpului, brunetul cu ochii rosii statea pe un leagan si se gandea. Aceasta se aseza ca in fiecare seara langa el atragandu-i atentia. Il saluta acesta zambindu-i dulce.
- Buna, Reimna. Glasul lui era coborat, ragusit incercand sa isi ascunda emotia.
Aceasta il intreba cum il cheama raspunzandu-i cu numele de "Ren Matsue" Fata zambi victorioasa, insfarsit dupa atatia ani a reusit sa il intrebe ceva. Baitul ii adresa fetei o intrebare care cumva o surprinse.
- Tu ma cunosti, sau cel putin sti cine sunt eu cu adevarat, sau ce esti tu?
Glasul ii tremura nestiind ce sa zica mai exact.
-Nu te cunosc personal, mi se pare ciudat ca te visez de la 6 ani, nu stiu ce sunt sau ce ar trebui sa fiu. Toti aratau cu degetul spre mine fiindca am aceste cornite iar ochii imi sunt ca la o ciudata. Tatal meu zice ca sunt o frumusete rara dar eu tot o ciudata ma vad.
- Nu esti o ciudata! Esti doar speciala, iar atunci cand te voi gasi vom fi impreuna si nu va mai conta acest aspect. Fata se uita mirata in ochii lui abisali nestiind daca sa aprobe sau sa refuze. Stia doar un lucru, se indragosti de cineva despre care nu stia nimic, si totusi nu il considera un strain, ba mai mult in voia aproape de ea. Se apropie de el lipindu-si buzele de ale lui. Visul se spulbera cand Sigheru o misca sa se trezeasca. Aceasta incepu sa planga fiindca nu a avut timp sa afle mai multe despre acest Ren.

Baiatul se trezi de un clantanit in usa masiva de lemn. O deschise iar de partea cealalta statea Muka, o fata obsedata care nu stia cand sa se opreasca.
-Ce vrei?
Fata marai pervers intrand neinvitata in casa. Se aseza pe pat dandu-si jos geaca de trening ramanand doar intr-un sutien cu dantela. O invitatie cam nonsalanta se gandi brunetul dar nu o refuza. Se tranti pe pat langa ea dandu-si jos camasa si-
Pampam....
Sper ca va placut si ne vedem alta data >:D<

Ren: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/542/animeguyanimeguys678591.jpg/
Reimna: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/829/876405128209115596088re.jpg/
Shigeru: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/833/54065605.jpg/

Muka: https://2img.net/r/ihimg/photo/my-images/27/tumblrlp1mubipdx1qz5964.jpg/


Piesa pe care o fredona & asculta Reimna se numeste I'm comming home.

Prolog

Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor, viata nu e alceva decat o pasare care nu poate zbura

Ren:

Priveam ploaia cum se spargea intr-o balta proaspat formata. Am ramas cu privirea incremenita pret de cateva secunde pana cund aerul rece mi-a dat fiori. Auzul apei imi calma nervii intinsi la maxim, ducandu-ma intr-o stare de comfort. Ma intorc la normal si imi continui drumul. Aveam de gand sa o gasesc pe aceasta fata si sa o fac amea. Traversam strazile launtrice, ascultand fiecare zgomot, fiecare latrat de caine, fiecare soapta. Auzul meu era extraordinar de fin, puteam sa aud pana la 1km. Sunetele erau vagi dar in departare se auzea o voce blannda, familiara. Canta un cantec foarte cunoscut, avea o voce angelica.
Cu cat ma apropiam mai mult sunetul se auza din ce in ce mai tare. Inima imi batea de emotie si totusi teama de ce ma va astepta. sangele imi pompa in vine, inima iesea din piept. Simturile mele ascutite ma condusera in fata unei case nu prea mari dar nici prea mici chiar draguta. Vocea se auzea de la ultimul etaj unde era o lumina vaga poate ecranul unui celular.

Reimna:

In seara aceasta luna nu mai aprea. Ploaia isi facu loc, picaturile invadandpamantul, batandu-mi in fereastra. Am iesit de la dus; eram imbracata intr-un halat din bumbac negru cu putin rosu. Pe dedesupt aveam niste pantaloni scurti tot negrii de la pijama si maieul rosu. Parul imi cadea ud pe spate, ochii imi erau inlacrimati de la aburi. Am terminat de fredonat si m-am asezat pe pat. Ma intreabm ce face acum Ren. Daca are o familie fericita, unde sta. Oare este la liceu? Imi era sila de mine, nu stiam de ce dar imi era.
Geamul meu se deschise facand un joc misterios dar infiorator de umbre pe peretele din fata. Tresar incercand sa gasesc intrerupatorul de la veioza. Tremurul se accentua. Aud pasi apasati, de baiat, niste ochi rosii cunoscuti se zareau in lumina facuta de trasnet. Ii recunosc dintr-o mie si cu putina stangacie apas intrerupatorul. Rasuflarea mi se taiase, aveam halucinatii de la caldura? In fata ochilor mei era Ren, baitul viselor mele. Inima imi bubuia, facandu-ma sa rusinez, gandindu-ma ca o poate auzi. Imi dau doua palme si constientizez ca nu visam sau halucinam. Ochii lui blanzi acoperiti de cateva suvite de par ma analizau din cap pana in picioare. Ma ridic dintr-o suflare si ma apropiu timida de el. Imi pun mainile pe fata lui si incep sa ii presez obrajii. Expresia lui nu se schimba, buzele lui erau intr-o linie perfecta.
- Ren? Vocea mea tremura, cuvintele nu voiau sa iasa decat smucite din gat. Bratele lui masive ma trasera mai aproape, corpurile noastre lipindu-se. Ochii mei erau fixati in ai lui. Era ud leoarca si probabil va raci. Il trag spre pat fortandu-l sa ia loc, iau prosopul de pe pat si ii sterg parul gri cu reflexii albe. Zambetul meu inocent aparu intr-o clipita. Ii dau jos hainele pana cand ramase intr-un maieu nu foarte prins pe corp si in blugi. Ii asez hainele pe calorifer si continui sa ii sterg parul. Din neatentie prosopul imi aluneca din mana, incercand sa ma aplec sa il iau, Ren ma trase cu putere in bratele lui cazand peste pieptul lui.
- Nu ai nici cea mai vaga idee cat te-am cautat, si iata in sfarsit te-am gasit! Vocea lui calda imi imuia inima si o lacrima mi se prelingea din ochiul stang.

Ren:

O priveam fara sa stiu ce sa zic. Ii sterg lacrima calda si o strang mai aproape de piept. Inima ii batea tare si a mea la fel. Construiau impreuna un cor perfect. Intr-un sfarsit expresia mea de "fara cuvinte" se schimba intr-un zambet stangaci. O ridic de pe mine si o sarut pe obraz timp de 5 secunde. Pielea ei era fina, imbujorata. Aceasta isi intoarse din nou privirea spre mine de data asta zambetul ii era mai dulce ca niciodata. Ochii mei o analizau, poate parea ciudat dar nu am mai vazut o frumusete ca ea, era mai frumoasa si decat mama. Zambesc din nou iar ea chicoti. Incep sa rad si o strang mai tare in brate. Isi apropie buzele de ale mele si ma saruta stangaci. Se vede ca nu a mai sarutat pana acum. Inrosi ca un rac si lacrimele i se prelingeau picurand pe mana mea. Sarut locul unde a aterizat lacrima si ma uit iarasi la ea. Era ora 23:57 atat de tarziu, se vedea pe ea ca e obosita, ochii ii erau incercanati si obositi. O iau in brate si o asez pe pat soptindu-i noapte buna. Cand dau sa plec ma prinse fugar de mana cerandu-mi sa stau cu ea in seara aceasta. Zambesc firav si ma asez langa ea. Adormi instantaneu, puteam pleca si sa ma intrc inainte sa se trezeasca dar am preferat sa stau cu ea. Dormea atat de profund si era asa de frumoasa.

Putina romanta sa va indulcesc nitel. Asta a fost dragii mei va astept cu pareri ^_^ Ja ne!

Multumesc scumpo ^_^