Ideile mă bântuiesc şi nu pot să mai continui aşa. Am venit cu un alt fic. Va fi SasuSaku evident. Ce pot să mai spun ? Sper să vă placă. Lectură plăcută !
Ahh, şi pentru cei care nu înţeleg titlul, este scris în Spaniolă iar în Română înseamnă :

Sentimientos descubierto demasiado tarde- Sentimente descoperite mult prea târziu

Capitolul 1.

Şuviţele roz ale unei fete de cincisprezece ani, dansau în bătaia vântului, luând-o în direcţi diferite. Ochii verzi precum algele marine exprimau inocenţă, fericire şi căldura. Zâmbetul larg ce-l avea pe chip îl putea observa oricine. O fată ce în urmă cu câteva luni îşi pierduse iubitul într-un accident teribil de maşină. Încerca acum să treacă peste şi să uite toate momentele neplăcute pe care le petrecuse alăuri de el.
Dar oare avea cum să uite momentele frumoase ? Pentru ea chiar dacă nu exista trecutul, nu avea cum să ignore toate amintirile care acum i se împrăştiau prin minte creând o confuzie totală.

Se ridică de pe bancă şi pleca spre casă. Nu vroia să audă iar sfaturile mamei sau predicile tatălui. Vroia să fie independentă chiar dacă avea o vârstă destul de mică. Se săturase ca mereu să fie criticată, dar mai ales de faptul că părinţii ei o credeau o persoană cu un caracter slab şi naivă. Vroia să demonstreze că este exact contrariul a ce spun ei, însă se pare că mai avea mult până atunci.
De îndată ce ajunge acasă, intră şi se asigură că nimeni nu este prin preajmă apoi se îndreaptă spre camera ei. Ajungând în faţa uşii, o mică teamă o cuprinde. Nu vroia să intre acolo unde noapte de noapte îl visează pe iubitul ei, dar trebuia să-şi facă curaj. Inspiră adânc şi intră în cameră. Îşi îndreptă privirea spre birou, unde, în spatele calculatorului se afla o fotografie ce era pusă în ramă. Cu grijă o luă de acolo privind-o. Era o fotografie cu ea şi iubitul ei pe care scria " Sakura+Enrique " .. între cei doi era o crăpătură. Şi acum îşi aducea aminte cum s-a întâmplat..

Flash Back

- Sakura, Sakura..trebuie să îţi spun ceva urgent ! o striga mama ei
- Ce s-a întâmplat mamă ? De ce tipi aşa ? întrebă fata coborând în grabă, având în mâna fotografia..
- Păi..tocmai am fost informată de un poliţist ca Enrique a suferit un accident teribil.. îi spuse mama îngrijorată de reacţia feţei sale
- Poftim ? Nu..nu se poate..haide mamă, să mergem repede la spital! strigă fata vrând să iasă din casa însă mama ei o opri spunându-i..
- Nu..nu avem ce să căutăm acolo. Sakura, Enrique a murit.. îmi pare rău draga mea

Auzind asta, Sakura scăpă fotografia din mână, aceasta izbindu-se de gresia rece şi crăpându-se între cei doi. Lacrimile nu ezitară să apară..căzu în genunchi spunând în şoaptă ..

- Ai promis că dragostea noastră va fi eternă, că vei rămâne alături de mine..

End of Flash Back

Din acel moment a început să înţeleagă că nimic nu este pentru totdeauna. Nimic nu durează atât cât şi-ar dori cineva. Şi că atunci când simţi că eşti cel mai fericit om de pe pământ, suferinţa şi problemele se izbesc de tine arătându-se fără nici un pic de milă.
Oftă lung nelăsând lacrimile să-i inunde chipul. Îşi jurase ei însuşi că nu va mai plânge. În fond, lacrimile nu îşi mai aveau rostul. Cât despre regrete nici nu mai încăpea vorba. În momentul de faţă, tot ceea ce îşi dorea cu adevărat..era doar fericire şi nimic mai mult. Nu se gândise să iubească din nou. Dar nici pe Enrique nu-l mai iubea. Se simţea singură şi neajutorată.

Ştia că putea chiar acum să o sune pe mama sa şi să-i ceară un sfat. Dar nu vroia asta. Deşi nega, era o fire încăpăţânată..prefera ca inima ei să fie inundată de suferinţă decât să pară slabă. În adâncul sufletului îşi dorea să o aibă pe mama să alături. Dar luase deja o hotărâre. Acum nu ştia, însă această hotărâre urma să-i schimbe viaţa. Într-un mod cât se poate de dezastruos.
Auzind uşa de jos deschizându-se, coborâ jos întâmpinându-şi mama cu mai multă căldură ca niciodată. Păcat însă ca mama ei nu remarcase asta însă ziua de azi, pentru Sakura era una deosebită. Un mic " ham " .. se auzi speriând-o pe fată

- Mamă ? De unde s-a auzit lătratul ăla ? întrebă fata nedumerită
- De aici ! spuse mama ei scoţând la vedere un mic căţeluş alb ce avea la gât un lănţişor din argint pe care scria cu litere aurii " Guero ". Sincer sper să îţi placă, ăsta este un cadou pentru tine. continuă mama ei lăsând-o masca pe fată
- Cadou ? Dar mamă..ştii bine că nu e ziua mea. spune fata râzând
- Da, însă mai ştiu şi că atunci când erai mică îţi doreai un căţeluş pe care să-l cheme Guero. Uite că dorinţa ţi s-a îndeplinit şi iată-l ! spuse mama ei râzând

Sakura, fericită, îi mulţumi sărutându-şi mama şi îmbrăţişând-o strâns. Luă căţelul şi urcă în camera ei. Era fericită, acum avea un tovarăş care ştia sigur că va fi alături de ea la bine şi la greu. Care o va ajuta să treacă peste anumite probleme şi în nopţile grele de iarnă îi va alina suferinţa.
Căţeluşul sarii în braţele fetei şi începu să latre, semn că era fericit. Cei doi aveau să devină foarte buni prieteni. Şi părea că nimeni şi nimic nu-i va despărţi..

Cam atât, mulţumesc pentru că a-ţi citit !

saraga Saku..si-a pierdut iubire e minunat ficul desi e doar primul capitol, si nici nu am ce comenta,daca cineva stie sa scrie ficuri atunci tu esti una din acele persoane astept nextul

Putin cam trist, "te atinge la sentimente" Imi place muult, astept nextul cu nerabdare, de comentat nu am ce comenta, mai ales ca este primul capitol si momentan nu imi pot face o idee de ansamblu si nu pot intuii ce se va intampla in continoare, deci astept nextul pentru a imi face o idee.

=(( M-ai facut sa plang... :(

Deci te rog eu frumos sa aduci repede netu ca mor aici! E foarte frumos, saraca Sakura! :((

Ahh si cutu, cutu frumos! :x

Okey adu repejor nextu` ca vreau sa-l citesc.. :)

Te .. :)

Zbyyee!

Am revenit cu next-ul. Întâi de toate vă mulţumesc pentru comentarii. Mă bucur mult că vă place fic-ul meu. Lectură Plăcută !

Capitolul 2.

- Sakura ! Vino până jos, te rog ! se auzi vocea ridicată a tatălui ei

Fata se ridică din pat, lăsându-l pe Guero să doarmă şi coborâ jos. Se îndreptă spre sufragerie, unde, era aşteptată de părinţii ei. În mâna mamei sale, văzu trei hârtii. Uitându-se mai atent, observă că defapt sunt nişte invitaţii.
Se aşeză pe canapea, îndemnată de mama sa şi aşteptă ca tatăl ei să vorbească.

- Bun, Sakura, am fost invitaţi la o petrecere. Este foarte important atât pentru mama ta cât şi pentru mine ca tu să te afli acolo. Ne însoţeşti ? întrebă el, tonul vocii fiind neschimbat

Fata aprobă şi fără a mai spune ceva, urcă înapoi în camera ei alegându-şi ţinuta. Îşi alese o rochiţă albastră, ce se potrivea perfect cu părul şi ochii ei. Iar în picioare nişte săndăluţe din lac, albe cu toc. Fiind gata, îl mângâia pe Guero şi coborâ jos, ieşind din casă.

Pe drum, află de la mama sa că şi Hinata se află acolo, una dintre cele mai bune prietene ale ei. Era fericită pentru că avea cu cine să stea la petrecere, cu cine să vorbească şi mai ales cu cine să facă glume pe seama celorlalţi.

După zece minute ajunse, coborâ din maşină fiind întâmpinaţi de către familia Uzumaki. Sakura habar nu avea de această familie însă nici nu o interesa prea tare. Intră în încăperea unde avea loc petrecerea.

" Hmm, într-adevăr este organizată cu bun gust, poate că totuşi nu mă voi plictisi aşa de tare. Îmi place.. " gândi ea privind atent împrejur.


La o masă ce se afla mai în spate, o zări pe Hinata. Se pare că aceasta era alături de un blond, ce avea ochii albaştri. Sakura zâmbi, văzând că prietena ei se simte bine.
Se apropie de masă. Blondul văzând-o pe fată, se ridică scuzându-se şi plecă. Sakura se uită la el, apoi la Hinata şi ridică din umeri nepăsătoare. Îndemnată de brunetă, se aşeză la masă.

- Sakura, nu ai idee cât mă bucur să te văd aici. Sincer credeam că nu ai să vi. spuse bruneta râzând
- Mhm, şi eu credeam la fel, dar nu am venit pentru mine. Am venit pentru ai mei căci cică e foarte important pentru ei ca eu să mă aflu aici. Deci, iată-mă ! spuse Sakura, privind lichidul roşu din paharul de şampanie.
- Păi chiar e important. Adică familia Uchiha deabea aşteaptă să te cunoască. spuse bruneta făcându-i cu ochiul

" Familia Uchiha ? Ăştia cine mai sunt ? Mai întâi Uzumaki şi acum Uchiha ? Pfai.. " gândi fata dându-şi ochii peste cap.

Hinata îi făcu semn pentru a se uita în spate. Sakura îşi observă părinţii venind spre ea, fiind însoţiţi. Se ridică de la masă, aşteptându-i

- Sakura, îţi prezint familia Uchiha. Kizura şi Ikuzu, iar aceştia sunt fii lor, Sasuke şi Itachi Uchiha. Ea este fata noastră, Sakura Haruno. spuse tatăl acesteia, făcând prezentările
- Încântată de cunoştiinţă ! spuse Sakura, ceilalţi aprobând-o

S-au aşezat toţi la masa începând să discute. Sakura vorbea cu Hinata până când Sasuke le-a întrerupt, punând o întrebare la care ştia deja răspunsul..

- Deci, Sakura, am auzit că ai o soră. Ea unde este ? o întrebă el, vrând să pară curios
- Da, ai auzit bine. Se numeşte Deira Haruno şi este în Italia, vine peste câteva zile acasă. spuse ea indiferentă

Sasuke o privea şi nu-şi putea imagina cum poate fi aşa de indiferentă. Cât despre Sakura, ei bine, aceasta nu părea prea încântată de familia Uchiha, ba chiar îi părea antipatică.
Petrecerea, pentru ea, deşi avea bun gust devenise plictisitoare. Prefera să stea în casa uitându-se pe reviste decât în compania familiei Uchiha. Îi părea că vorbesc fără rost şi că habar nu au pe ce lume trăiesc.
Însă ea nici nu avea idee cât avea viaţa ei să se schimbe de acum încolo. Nici nu-şi putea imagina..

Asta a fost tot. Mulţumesc pentru că a-ţi citit !

adica?Cum ca i se v-a schimba viata'? astept nextul ca sa vad cum i se v-a schimba viata,chiar ma framanta intrebarea asta

yey . Ai sosit cu next-ul si eu acum iti citesc ficul .Ce rea sunt . Scuze
Dar..imi place foarte mult si vreau next-ul repede .
Spor la scris si multa imaginatie .

Ce frumos este ficul .
Ce-mi place comportamentul Sakurei, indiferenta.
Astept next-ul cu nerabdare.

Vai cat iti ador noul fic, este genial.
Haide repejor cu nextul ca mor aici sa vad ce o sa se intample.
Suberb, suberb, suberb
Pupici dulcici de la Alle
Bye.

Buna este prima uara cand iti citesc ficul si este grozav vr nextul cat mai repede repejor

Te
Te
Te

poosy

Bye'z
Angel

Bubu draga, ce fic sooooooopeeeeeeeeeeeerrrrrr!!!!!!!!!!!! Cum i se va schimba viata Sakurei?! Da, si eu am ceva cu intrebarea asta. Adu next k mor!

PS: Da-mi si mie un PM cand pui next te rooooooooooooog

Ce frumos! De cand n-am mai citit un fic facut de tine, nu m-am plictisit nicioadata ba chiar aceste lucrari ma faceau sa fiu curioasa. Cel mai mult m-a atras titlul, capitolele acestea mi s-au parut putin misterioase.
Astept next cu nerabdare! Te pup dulce!

Adu next k mor de nerabdare! Cum i se va schimba viata?

Buna, am trecut si eu pe la ficul tau. ideea este una originala, pana acum. Uneori nu vad rostul acelui rand lasat liber. Apare de prea multe ori si strica intr-un fel aspectul. Sentimentele, ei bine, mare parte lipsesc. Fic-ul pare uneori sec. Actiunea o cam grabesti, mai inpodobeste continutul cu niste descriere. Oricum, astept urmatorul next.

Miau miau ! Întâi de toate îţi mulţumesc Silvy pentru că mi-ai atras atenţia. Ruşine mie căci de obicei nu am astfel de probleme. Însă tind să te contrazic la ceva. Acţiunea nu este deloc grăbită, descriere este Iar cât despre estetică. Dacă aş fi văzut că nu dă bine nu aş mai fi lăsat spaţiile acelea. Însă nu strica deloc aspectul, ba chiar se vede frumos şi este îngrijit. În fine, îţi mulţumesc oricum deşi fi mai atentă când citeşti şi uită-te bine la aspectul capitolelor şi aşezarea în pagina. În altă ordine de idei, vă mulţumec tuturor pentru comentarii şi îmi pare rău pentru întârziere Lectură Plăcută !

Capitolul 3.

O adiere sublimă a vântului o face pe Sakura să deschidă ochii. Somnoroasă, se ridică din pat şi îşi îndreaptă privirea spre ceas. Nu-i dădea prea mare importanţă însă s-a uitat din instinct.
Se îndreaptă spre baie pentru a-şi face siesta de dimineaţă. După ce termină iese din încăpere şi se îmbracă cu ceva lejer. O rochiţă albastră.
Îşi întoarce capul şi observă că Guero încă dormea buştean, nu avea de gând să-l trezească căci era foarte dulce când dormea şi nu numai. Însă se pare că mama ei avea alte planuri..

- Sakura ! Vino până jos, te rog. Ai un musafir ! strigă ea, tonul voci fiind destul de ridicat
- Imediat vin, mamă ! Şi nu mai zbiera aşa căci l-ai trezit pe Guero ! strigă fata

Îşi prinse părul într-un coc şi ieşi pe uşă. Coborâ jos şi se îndreptă către sufragerie. Acolo avu marea surpriză de a o întâlni pe Deira, sora sa. Se pare că ajunsese acasă mai repede decât îşi imaginase Sakura. Fata îi sări în braţe sărutând-o pe obraz.

- Ce faci mă fata ? Cum mai e viaţa ta ? întrebă Deira râzând
- Eşti nebună, nu ne-am văzut de trei zile, cât de mult crezi că se poate schimba viaţa mea în trei zile ? răspunse Sakura ridicând o sprânceană

Deira nu mai avu timp să-i răspundă căci sună cineva la uşă. Sakura se ridică, spunându-i surori sale să aştepte acolo că se întoarce imediat.
Când a deschis uşa, a avut parte de un şoc. Sasuke stătea chiar în fata uşi având pe chip un zâmbet prostesc după părerea Sakurei. Deira, curioasă, alerga repede spre uşa ca să vadă cine este.

- Uuu, cine-i păpuşelul ăsta, Sakura ? întrebă ea analizându-l din cap până în picioare
- Nimeni ! răspunse Sakura vrând să închidă uşa însă sora ei nu a lasat-o, ba chiar invitându-l în casă pe brunet.

Sakura era enervată la culme însă încercă să se calmeze, deabea venise sora ei şi nu vroia scandal cu ea din prima zi.

" Cum a putut să-l lase în casă pe tipu ăsta ? Cum ?! " se întrebă ea în gând, aşezându-se pe fotoliu

- Măi, măi, mai. I-a te uită, dacă nu e însuşi Sasuke Uchiha ! exclamă ea cu o uşoară urmă de sarcasm. Ce doreşti ? schimbă subiectul şi de asemenea tonul voci în unul indiferent
- Ar trebui să fi mai relaxată. Am venit să te văd, să ne cunoaştem mai bine. Având în vedere că părinţii noştri se înţeleg bine. spuse el râzând

Deira se apropiă de Sakura şoptindu-i discret să lase sarcasmul şi pe bietul băiat în pace. Fata, neputând să se abţină, o bufni râsul. Sasuke nu ştia ce se întâmplă însă a zâmbit în colţul guri. Au tot vorbit, astfel încât Sasuke cunoscându-le pe amândouă. Mai mult pe Deira decât pe Sakura căci fata nu prea avea chef de vorbă.
Se simţea destul de incomod în prezenţa tânărului Uchiha, nu ştia de ce însă avea un sentiment ciudat. Nestind ce e, prefera să-l ţină pe Sasuke cât mai departe de ea. Altfel, avea să înebuneasca..
Deira află de la brunet că acesta mai are un frate. Nerăbdătoare să-l cunoască, aceasta l-a rugat pe Sasuke să-l sune pe fratele său şi să-l cheme şi pe el.

- Poftim ? Mă tu eşti nebună ? Ai de gând să ne petrecem după-amiaza cu doi tâmpiţi ? întrebă Sakura ştiind că mama ei nu mai era acasă iar Sasuke ieşise afară ca să vorbească cu fratele său.
- Moah, dar tare plictisitoare mai eşti ! Vreau şi eu să cunosc băiatul, poate iese ceva. Aşa că lasămă ! spuse Deira ignorându-şi sora

Sakura văzând că nu are cu cine să discute, se ridică de pe fotoliu şi plecă în camera ei. Se aşeză pe pat, oftând. Îi era dor de Enrique. Acum, mai mult ca niciodată se simţea singură. Iar dorul de el devenea din ce în ce mai mare. Poate că nu arăta, însă în inima ei chiar ştia că nu-l va uita aşa de uşor. Pe de altă parte, o mică parte din mintea ei se gândea la Sasuke. Fata era confuză căci nu ştia de ce se gândeşte la el. Având în vedere că nici măcar nu-l cunoaşte. Nu ştie nimic despre el.
Îl luă pe Guero în braţe, încercând să uite de toate problemele pe care le are. Închide ochii încercând să se desprindă măcar pentru un moment de lumea în care se află. Să uite măcar pentru o clipă cine este şi care e viaţa ei. Nu a putut !
De jos se auzeau voci şi puţin zgomot.

" Clar ! Itachi a ajuns iar nebuna de Deira a sărit pe el " îşi spuse Sakura în gând, ridicându-se din pat şi ieşind din cameră.

Din neatenţie, când să coboare şi ultimele două trepte, se împiedică şi căzu jos..reusind să-şi luxeze glezna. O durere îngrozitoare o acapară şi nemaiputând să se abţină, începu să ţipe

- Auu ! Auuuu, aoleu ! Piciorul meu, săracul meu picioruş. Auu ! strigă ea ca din gaură de şarpe

Ceilalţi, alarmaţi, s-au dus să vadă ce s-a întâmplat. Au găsit-o pe Sakura stând jos, într-o poziţie nu tocmai plăcut sau comodă , văicărindu-se de mama focului. Pe Deira o bufnise râsul, deşi ştia că Sakura se va enerva, nu putea să se abţină.

- Ce ai păţit? întrebă Sasuke lăsându-se la nivelul fetei
- Mi-am luxat gleznă, sau cel puţin aşa cred. i spuse ea văicărindu-se în continuare
- Şi ce urli mai ceva ca un miel la tăiere ? o întrebă Deira, printre râsete

Sakura a vrut să-i zică ceva de dulce surori sale. Însă nu a mai putut căci Sasuke a luat-o în braţe, ducând-o în sufragerie. Fata, chiar dacă era mai răzvrătită de fel..nu mai putea scoate niciun sunet. Ba chiar se înroşi la auzul bătăi inimii brunetului. Acesta o aşeză încet pe canapea, spunându-le celorlalţi să aducă o trusă medicală.
Fata îl întrebă ce vrea să facă cu acea trusa, iar brunetul i-a răspuns că vrea să îi îngrijească piciorul.

- O nu, nu nu ! În niciun caz nu ! Sub nici o formă. se fâstăci ea, îmbujorându-se în obraji şi mai tare.
- Şti ceva ? Eu deja m-am săturat ! Am vrut să fiu drăguţ cu tine însă văd că tu continui să foloseşti comportamentul de fată razgâiată, prinţesă şi răsfăţată ! Deja nu te mai suport, am plecat de aici. Rămâi cu copilăriile tale ! se răsti brunetul la ea

Fata a rămas stupefiată. Nu ştia ce a făcut de data asta de s-a supărat aşa de rău Sasuke. Se simţea prost, stânjenită că el a ţipat la ea. Se întristă imediat, lăsând la iveală o persoană care ea încerca să o îngroape : supărată, tristă, singură

" Poate e vina mea. Nu i-am permis să mă cunoască, însă nici eu nu am vrut să-l cunosc pe el " îşi spuse ea în gând

Ceilalţi au venit în grabă cu trusa. Văzând că Sasuke nu este nici unde, o întrebă pe Sakura ce s-a întâmplat cu el. Ea, le-a răspuns tristă..

- A plecat, spuse pe un ton stins

Lăsă o lacrimă fierbinte să-i curgă pe chip. O duruse ceea ce-i spusese Sasuke. Nu era o fată razgâiata sau răsfăţată, cu atât mai puţin o prinţesă. Vroia doar să inrgoape ceea ce era cu adevărat, ceea ce o făcea să sufere şi o distrugea pe dinăuntru zi de zi..

Mulţumesc pentru că a-ţi citit !

Bubu m-am suparat pe tine! De ce nu m-ai anuntat?!
E un fic grozav! Esti o maestra a descrierii!!!! Imi pare rau de Saku. Nu pot sa cred ce-a putut brunetul ala sa scoata pe gura! Dar si ea e de vina... putin.
Adu next si sa ma anunti sau plang! Nu vrei sa plang nu? Asa credeam si eu.
Adu next!!!!!

Miau miau ! Va multumesc pentru comentarii. Va spun de pe acum ca acest capitol nu va fi scris cu diacritice pentru ca nu sunt la mine acasa, la varamiu sunt si nu am programul cu care scriam eu. In fine, sper sa va placa si acest capitol. Lectura Placuta !




Urmatoarea zi nu a inceput prea bine pentru Sakura. S-a trezit putin ametota, cu o durere de cap si gat. Acesta era un semn ca este racita. A vrut sa se ridice din pat insa nu a putut, simtindu-se slabita a preferat sa ramana in pat pana se simte mai bine.
Gandul ii zbura la Sasuke. Ii parea rau ca a fost asa de indiferenta cu el. Saracul incerca doar sa-i atraga putin atentia si mereu sa-i faca pe plac. Ofta lung, nu mai avea ce face. Ce e facut, e bun facut. Isi scutura putin capul incercand sa uite de intamplarea urata de ieri. Din instinct isi pune mana la glezna piciorului. Stia sigur ca acolo ieri avea o bratara care se pare ca acum nu mai este. Prima data se gandi ca o pierduse insa dupa aceea ii veni un mic gand, ce-i drept cam nesigur.
Se dadu jos din pat, nu se schimba in haine de zi, ci doar cobora jos in camera de zi unde se afla sora ei.

- Buna dimineata, Deira. Ai cumva numarul lui Sasuke ? inreba fata cu un zambet pervers pe fata
- Buna, Sakura. Nu a..dar nu avu timp sa continuie propozitia caci cineva suna la usa.

Sakura ii facu semn surorii sale spunandu-i ca deschide ea. Se indrepta lenes spre usa, deschizand-o. Avu marea surpriza de a da cu ochii de Sasuke. Baiatul incepu sa rada observand expresia de pe fata tinerei. Era uimita, credea ca dupa discutia de ieri acesta nu va mai vrea sa o vada vreodata. Zambind strengar brunetul o intreba

- Ce faci, frumoaso ? Credeai ca nu ai sa ma mai vezi ?
- Hai lasa glumele si da-mi bratara. ii spuse ea serioasa

El, avand un aer de baiat rau ii ia mana punandu-i bratara in palma si zambindu-i..dulce dupa parerea Sakurei. Fata nu isi mai putea lua ochii de la el. Insa fiind constienta ca greseste, ii multumi si ii inchise usa in nas.
Brunetul fiind uimit de atitudinea Sakurei, caci ieri se vedea clar ca este foarte suparata pentru vorbele aruncate de el iar azi este foarte indiferenta ca in clipa in care a cunoscut-o, incepu sa rada copios plecand.
Sakura se intoarse in camera de zi unde sora sa astepta curioasa ca sa vada cine era la usa. Sakura se aseza langa ea desprinzandu-se de realitate.
Deira incepu sa o zgaltane pe Sakura incercand sa o trezeasca. Timp de un minut a tot strigat la ea.

- Aaa, ce ? Ce s-a intamplat ? intreba Sakura nedumerita
- Cine era la usa ?
- Sasuke, de ce ?
- Iti cam place de el, asa-i? intreba Deira amuzata de fata pe care o facuse sora sa.
- E adevarat ca ma simt atrasa de el insa relatia noastra este exclusa. Nu putem avea nimic impreuna. Eu ma duc sus ca nu ma simt bine, pa. spuse fata plecand in camera ei.

Ajungand in camera ei se arunca in pat cazand iar in lumea viselor. Se gandea la el, la cat de dulce era si la cum inima ii batea cand el se apropia de ea. Nu stia ce se intampla sau daca ceea ce simte este o farsa din partea inimii.
Stia doar ca ii placea atunci cand Sasuke-i zambea si cand se purta frumos cu ea. Nu-l cunostea foarte bine, stia ca pentru el..ea reprezinta doar o atractie fizica, sau cel putin asa credea ea.
Obrajii i se imbujora gandindu-se numai o clipa cum ar fi daca el ar saruta-o. Nu-i displacea ideea, insa cum i-a spus si surorii ei relatia lor din punctul de vedere al Sakurei era exclusa.
Telefonul ce statea pe biroul fetei incepu sa vibreze semn ca primi un mesaj. Grabita ca sa vada cine este il ia in mana si incepe sa citeasca.

" Buna, Sakura. Imi pare rau daca deranjez. Stiu ca acum zece minute am fost acasa la tine insa cum nu mi-ai dat ocazia sa vorbesc..
In fine, vroiam sa te invit la o plimbare prin parc. Cred ca e o oportunitate buna pentru tine ca sa te iert si sa ne cunoastem mai bine. Te astept in parcul central. Sasuke. "

- Haa ? Nu vad eu bine sau omul asta e nebun ? Sa ma ierte ? Dar ce i-am facut ? Doamnee, in fine. spuse ea razand

Se imbraca repede cu o rochita rosie iar in picioare isi lua o pereche de sandale cu toc, albe. Parul si-l lasa desprins. Cobora jos unde pleca fara sa-i spuna nimic surorii sale. In aproximativ cinci minute ajunse in parc, unde, pe o banca il zari pe Sasuke. In mana lui observa un trandafir rosu viu. Prin forta, puterea si stralucirea lui a facut-o pe Sakura sa se inroseasca in obraji. Si-a scuturat capul continuandu-si drumul spre brunet.

- Buna, Sasuke. i spuse ea pe un ton foarte dulce si suav

Brunetul isi ridica privirea si ramase socat. Nu de Sakura, ea era intradevar frumoasa insa in spatele ei se afla...


Atat, imi cer scuze pentru greselile de tastare. Vreau sa fiu sincera si va sp ca nu am stat sa corectez. So.. multumesc pentru ca a-ti citit !