Sper sa va placa si va urez lectura placuta! E primul meu fic asa ca astept pareri.

Capitolul 1

Am inchis ochii, auzind rotile trasurii scotand un zgomot enervant pe poteca pietruita; intensificand starea de greata. Au trecut doua zile de cand merg cu trasura spre Transilvania, Castelul lui Dracula. Inafara de faptul ca tata este absolut stresat si de raul meu de trasura, totul este bine. Nu pot spune ca iubesc calatoriile dar tata nu este in stare sa mearga acolo singur; unde acum 18 ani era sa-si gaseasca sfarsitul. Dar in loc sa il mai linistesc, mai mult in fac sa se streseze.
Este ingrijorat dintr-un motiv anume. Nu vrea sa spuna, tine in el totul de parca ar fi sfarsitul lumii. Poate ca nu vrea sa ma piarda si pe mine, asa cum a patit si cu mama care a murit la nastere.
Un lucru ma bucura enorm: seman foarte mult cu mama, parca sunt geamana ei. Cand m-am interesat am aflat ca mama a murit chiar in momentul in care m-am nascut, deci s-ar putea sa fiu reincarnarea ei. Desi inainte tata era bucuros din acest motiv, acum este foarte suparat. Nu pot intelege, dar incerc sa-i fiu alaturi.
- Am ajuns... Vocea aparent sumbra a tatei ma face sa tresar. In departare se vede un castel, mare si foarte... ciudat! Ok, deja vreau sa plec! Am strans in mana cruciulita de argint, primita de la profesorul meu ce este vanator de vampiri. Am tras aer in piept, auzind urletele lupilor. Ce tare! Mereu am vrut sa vad un lup!
In fata mea apare in trasura si un lup alb langa mine. Am exclamat de uimire, gata sa-l mangai; dar tata care vrea sa-mi strice distractia mi-a spus ca nu vrea sa fiu muscata, deci n-am voi sa-l ating. Thank's dady... strica-mi tu bucuria!
Mana foarte ciudata a vizitiului se afla pe umarul meu, pe tata indrumandu-l in trasura dar eu m-am urcat langa ciudatul ce manuieste caii. Tata a urlat la mine, dar i-am raspuns simplu:
-Nu vrea sa-mi fie din nou rau... deci aici raman! A oftat, stiind ca nu are cum sa ma invinga in arta incapatanarii. Am zambit, privind cum ne apropiem de castel. Tata, oricat a incercat sa ma scape de curajul pe care il avea si mama nu a reusit. El mi-a fost si mama dar si tata, mereu a avut grija de mine sa nu-mi lipseasca absolut nimic.
Dar, acum am crescut. Pot sa ma descurc si singura in unele situatii, nu imi este frica de un vampir batran de cateva sute de ani! Cred ca nici dinti nu are in gura. Am zambit la gandul asta, ajungand la spatiosul si sumbrul aka ciudatul palat. Fiori au trecut prin mine vazand un batranel cu parul carunt la fereastra, absolut ciudat si hidos. Nene, nu-mi plac vampirii! Trebuia sa imprumut tarusii de la profesorul meu pe care il iubesc extrem de mult. Nu-mi vine sa cred ca am plecat de langa el, ne intelegem de minune! Niciunul dintre noi nu iubeste vampirii, sunt o eleva foarte buna!
Eh... ma laud si eu cu indiferenta mea! Ce altceva sa fac?
Ma ascund dupa tata cand usa se deschide, dar nu apare ciudatelul ala batran ci un barbat de vreo 25 de ani ce are plete lungi si ochii albastri. Oh my... ce naiba?! Este imposibil ca asta sa fie Dracula!

Sper sa va placa!

Emma [fata celor doi]:

https://encrypted-tbn1.google.com/images?q=tbn:ANd9GcSM4X6Re4JZfM3iyoyIkDdB-kLMVTeHGQxnBpTCxtewGkTBQFot

Dracula:

https://encrypted-tbn2.google.com/images?q=tbn:ANd9GcQjILzgPyVLb4rE3ySaNYb9GCGi8XlQp_CwNJbV0cY3RcaDqDimHg

este grozav felicitari si tine-o tot asa
dar am observat ca nu ai prezentat pe nimeni
ar trebui sa rescrii acest capitol
parerea mea

da da macar sa le spuna numele

Hmm... Dracula? Vampiri? Ohoho! Am citit cartea si filmul, sunt foarte interesante! Nu m-as fi gandit ca cineva poate face un fic pe baza asta.
Este foarte interesant, imi place cum descrii si astept nextul cat mai curand!