Scrisorile Lebedei Albastre

Scrisorile Lebedei Albastre

Capitolul 1

Focul trosnea in soba, imprastiindu-si lumina pe chipurile celor doi. Doua siluete stateau una in fata celeilalte si se priveau intens. O voce feminina rupe tacerea ca de mormant din camera aranjata cu stil:

- Te asigur, draga tata, ca am sa calatoresc cu mare precautie. Nu ai de ce sa-ti faci griji. Si de asemenea, asa cum am mai spus, refuz ca lacheii dumitale sa ma acompanieze.
- Te expui unui mare pericol sa stii. Drumul pe care doresti sa-l parcurgi, este lung si plin de primejdii. In plus, ceea ce faci tu nu este politicos, baiatul raposatului meu prieten va veni sa locuiasca cu noi, dupa dorinta lui Robert, am sa am grija de el.
- Sunt sigura ca Damian nu se va supara. Motivul meu este unul intemeiat. Nu doresc ca bunica mea sa ramana singura cand este pe patul de moarte. Iti fagaduiesc ca am sa ma intorc repede, insotita de ea pe data de 24 noiembrie. ii explica cu fermitate fata.

Barbatul vazand ca nu are sorti de izbanda in fata firii Carollinnei, se da batut, desi ingrijorarea lui nu disparuse, mai ales ca fata avea de gand sa calatoreasca singura, insotita doar de vizitiul calestii. Oricat ar fi insistat, personalitatea ei puternica ii dobori deciziile luate asupra sa. Era sigur ca intr-o zi, il va sluji pe print si ii va fi o sotie devotata, conform cerintelor societatii, iar deciziile pline de tenacitate pe care le lua, o vor ajuta sa il indemne pe viitorul rege sa conduca tara cat mai bine. Prin insusi infatisarea sa, impunea respect. Avea o statura inalta, parul negru ca miezul noptii i se prelingea pana la talie, cazand obraznic pe umeri. Pielea alba iesea in evidenta din cauza buzelor rosiatice ca sangele si din cauza intensitatii culorii parului. Ochii aveau gene lungi ce ii conturau frumos forma ochilor caprui, facandu-i sa para codati.

Dupa cateva minute de liniste, ea isi ia rochia cu crinolina in maini, ridicand-o numai cat sa se vada varful botinelor si se indreapta catre usa din lemn de nuc, lasandu-l in urma sa pe barbat. Asa cum cerea etica, face o plecaciune in semn de ramas bun si pleaca. Afara noaptea se reflecta printr-un cer de albastru inchis, impanzit de mii de stele ce slujeau Luna. In aceeasi seara trebuia sa soseasca si fiul marchizului Robert de Rojer. Nu-l mai vazuse pana atunci, dar stia ca tatal ei avusese o prietenie stransa cu de Rojer. In urma cu cinci zile, destinul luase crancena hotarare ca marchizul sa-si piarda viata, fiind impuscat accidental la vanatoare, de catre fratele sau Emile de Rojer. Carollinne stia de la tatal sau ca , Robert, banuia o dusmanie a fratelui sau, fata de el, insa nimic nu era cert. Familia de Rojer nu era una cu bogatii multe, dar avea o oarecare influenta in societate. Pana acum motivul decesului a fost etichetat ca fiind accident, insa, la fel ca si tutorele sau, marchiza de Bleu avea propriile-i banuieli cum ca Emile i-ar fi provocat moartea intentionat. Sirurile gandurilor ii sunt intrerupte de catre usa calestii insemnata cu simbolul familiei: o lebada albastra. Isi indreapta privirea catre vizitiu, multumindu-i cu blandete in timp ce urca in *radvan, urmata de slujitoarea ei, Aline.

Drumul pe care-l avea de parcurs ducea spre manastirea unde bunica sa zacea, asteptandu-si sfarsitul. O iubea enorm de mult, de aceea prefera sa se puna in pericol mergand pana acolo. Pentru a avea o educatie aleasa si cunostinte vaste, tatal sau a hotarat ca optisprezece ani sa si-i petreaca in compania maicutelor de la manastirea ce se situa la periferia Parisului. Soarta ii fusese hotarata inca de cand era in pantecele mamei sale. Avea sa devina sotia regelui Ludovic al XIV-lea la varsta de douazeci si cinci de ani. Isi accepta soarta hotarata de altii. Considera ca destinul ei avea sa fie plin de onoare si sacrificiile ei pentru poporul francez aveau sa fie reamintite pe vecie. Indeparteaza drapeluta din catifea neagra, ce bloca lumina noptii sa patrunda prin fereastra. Ii parea rau ca nu si-a putut lua *astrolabul cu ea. Se va plictisi cumplit in cele doua zile cat va sta in lacasul sfant. Isi scutura subtil capul, o tresarire facand-o sa-si schimbe modul de gandire. Se dojenea pe ea insasi de lacomia pe care o prezentase mai devreme, gandindu-se la propia-i stare, cand mentorul ei si cel mai important, bunica sa, sange din sangele sau, era pe moarte. Ca si viitoare regina avea datoria de a invata sa fie darnica cu poporul sau, dar si impartiala si dura in luarea deciziilor importante.

Caleasca se opreste brusc. Carollinne indeparteaza de tot perdeluta si incearca sa-si mijeasca ochii pentru a puntea zari prin intuneric. Usa se deschide brusc, facand-o sa se sprijine pe maini, ferindu-se de cel ce i-a tulburat mersul...

------------------------------------------

*radvan = caleasca
*astrolab = telescop

Cam scurt mai Gabitza, eu vroiam mai mult de la tine [-(
Mno, de ce trebuie sa moara aia batrana?
Urasc babele pe moarte :(
Tipa imi aminteste de Alba`Ca`Varu...asta...Zapada =]]
PFfffoooaa, cata descrieree :x
Moama, oare cine o deranjeaza din lenea`i profunda? =]]
Glumeam, chiar imi place :x
Astept next Gabi! Pwp !

P.S: Am fost prima, am fost prima. SAC! dance 2

Vaaaai , ce fic 'Regal' !

Fiecare personaj este din lumea straveche , pe vremea lui Ludovic al XVI-lea .

Imi place , are potential <33 !

Sa bagi cat de repede nextul, daa (GOO) ?

Hai mey , ca ne-ai surprins in love

!

Felul tau de a scrie e splendid , ai un talent maret kiss

!

Astept Nextul hmm...?!

!

Andreea Dincă

Frumos capitol:X:X:X Astept sa bagi nextul Gabytzaa mea:X:X:X:X: ps: Tb:Xl

Hei, hei!
M-am indragostiit

Ce titluuu Si ce continutt 8->

O idee magnifica :x Imi place mult cum scri <3

Abia astept next (GOO)

Spor la scris si idei!

Maiii Ce fic frumos :> Primul capitol este cu adevarat reusit si ai pus pe scena cateva dintre personajele care vor juca. Imi place ca ai plasat actiunea in trecut si ma bucur ca folosesti si arhaisme pentru a reda vechimea orientativa a timpului. Titlul este foarte frumos si inspirat. Cred ca se potriveste de minune cu textul, insa in capitolele urmatoare se va forma o si mai stransa legatura. Asa, spor la scris si multe idei in continuare. Te-am pupacit dulce..

choco^^

Vai, iubire Ce m-am emotionat. Multumesc din tot sufletul pentru dedicatie! Nici nu mai am cuvinte

Imi place enorm faptul ca actiunea se petrece in trecut si ca ai folosit niste cuvinte adecvate pentru a scoate in evidenta asta.
Titlul este superb. "Scrisorile Lebedei Albastre" Cum poti avea atata imaginatie? Plus ca si poza de la inceput se potriveste perfect cu acest titlu.
Descrierea este la inaltime, ca deobicei in ficurile tale. Ai prezentat-o pe Carollinna ca fiind atat de frumooasa si sigura pe ea, incat chiar mi-o inchipui foarte clar.
Pare un fic foarte interesant si abia astept sa vad ce se va intampla mai departe, deci spor la scris!

Te-am pupat, draga mea si multumesc inca o data pentru dedicatie!

Miau miau !

Vaii, iubireee !! Fic-ul este asa de frumos:love: Ai o idee superba, imi place foarte mult. Titlul ? Pfoa, il ador. Cred ca va atrage multa lume, sunt sigura. Este asa de..atragator :> (hello)
Imi place foarte mult cum ai descris. Actiunea a mers lent. Saraca babuta. Dialogul nu a fost lung si nici sec. Imi place mult ca ideea este cam " antica" daca pot spune. Si ca tu folosesti cuvinte de pe acea vreme. Caci sunt unele persoane care fac astfel de ficuri, dar folosesc cuvinte din secolul 21
Asa, deci este foarte frumos primul capitol. Sper sa vi repede cu urmatorul. Da repede ca m-ai facut foarte foarte foarte curioasa
Spor la scris si la idei !
Te pupacesc dulce si te iubesc muult

Asa am trecut si eu pe aicea

Ui gabyy un nou fic :x:x si e original medieval din cate vad imi placeeee:x:x:x

Ideea cum am zis-o imi place la nebunie:x:x:x

Si descrierea e wow plus de asta ai folosit si cuvinte care in viata mea nu leam auzit :x:x

Imi place:x:x: deja te vad scriind o carte :x:x eu o citesc prima (d)

Hai cu nextu iubita vreau sa aflu ce se mai intampla :x:x

Capitolul 2

Tot ce se auzea era numai pana ce zgaria hartia cu o tenta galbuie, lasand in urma sa o dara de cerneala neagra, reflectata in doi ochi albastri ca cerul in ziua diminetii. De-odata se face iar liniste. umbra unei maini duse la frunte se vede pe peretele cu ferestre, mana trantita dupa cateva secunde cu putere de masa ce slujea ca suport pentru conceperea scrisorii. Chinuit de lipsa de inspiratie, regele Ludovic al XIV-lea ofteaza descurajat si incearca din nou sa compuna o invitatie pentru marchiza de Bleu, Carollinne:

" Cu cele mai respectuase salutari si cele mai alese complimente, indraznesc, cu motivul lipsei dumneavoastra, marchiza de Bleu, de a va scrie. Imi cer de pe acum mii de scuze, daca cumva aceaste nevinovate randuri nu sunt concepute pe placul dumneavoastra, sau daca intentia mea de a va invita la o cina tarzie, sub calrul lunii argintii, in curtea palatului va ofenseaza. Vesnic vrajit de frumusetea dumitale, fagaduiesc ca dragostea mea pentru fiinta dumneavoastra este nemarginita. Am sa-mi permit marea obraznicie, de a va striga pe nume, simtind marea nevoie de a auzi din nou glasul melodios al tau, Carollinne, si de a-ti revedea ochii mai negri decat noptile albe si singuratice. In timp ce eu imi astern gandurile pe aceasta hartie, afara incepe sa ploua. Si acum imi aduc aminte cand te-am cunoscu pentru prima data, in urma cu doi ani. Amandoi aveam varsta de douazeci. Sfiala si pudoarea ta m-au incatusat cu lanturi grele, in ciuda casatoriei impuse de regat, ce va avea sa se desfasoare doar peste trei ani, pot spune ca sacrificareaa libertati mele este cea mai dulce.
Pana in seara in care ne vom intalni, raman supusul tau logodnic,

Ludovic al XIV-lea, Regele Frantei. "

In acelasi timp, in casa familiei de Bleu, focul ardea vertiginos in salonul imens, imprastiind lumina peste tot. O femeie cu chip portelanat statea in capul mesei lungi, privindu-l pe sotul sau ce se plimba agitat prin camera. Iritata de miscarile repetate ale marchizului, ii spune:
- Dragul meu, ce-ar fi sa te bucuri impreuna cu mine de un pahar cu vin?

In speranta ca gandurile i se vor limpezii si ca sufletul i se va linisti, se aseaza rijuliu pe scaunul din celalat capat al mesei, furandu-i cateva priviri sotiei sale. Isi arcuieste buzele si isi intoarce capul spre stanga, spunandu-i:
- Nu ti-ai schimbat ochii, Marie.

Femeia zambeste si ea la randul ei, lasandu-i parul negru sa-i acopere putin chipul, pentru a ascunde imbujorarea aparuta din cauza vorbelor rostite de el. Dorind sa-i domoleasca starea de neliniste, il intreaba:
-Ce te deranjeaza, dragul meu?
- Carollinne, a plecat neinsotita la manastire si gandurile ca ar putea pati ceva nu-mi dau pace, iar sosirea lui Damian, va schimba viata noastra complet. O sa ne fie greu cu doi copii ce au personalitati atat de puternice.
- Pentru Carollinne ma ingrijorez si eu, cat despre Damian, nu ar trebui sa t eingrijoreze. Este un copil bun, cu gandire limpede. Mereu mi-a facut o impresie stralucitoare. Terminand cele spuse, se ridica malitios de la masa, indreptandu-se cu pasi mici si siguri catre el. Se aseaza in genunchi in fata lui, privindu-l exact in ochi, parca incercand sa-i patrunda in strafundul fiintei sale. Chipul ei era mai luminos ca oricand, farmecul ei devenind desavarsit. Pierre i-l cuprinde in maini, trecandu-si degetele prin paru-i matasos. Buzele lor se unira intr-un sarut...

----------------------------

Este scurt intradevar, insa inspiratia m-a cam parasit acum. Nu este corectat capitolul, sper ca nu am avut preamulte greseli. :(.. Am sa incerc sa va aduc in fiecare saptamana cate0un capitol..

Hei, hei!

Ahh, ce-l ador 8->

Mai ales scrisoarea aiaa <3 <3 Mi-a placut cel mai mult in love

Poate e putin scurt dar prea superb love

Imi place foarte mult cum descri 8->

Spor la scris si idei! kiss

Nuuuu.... te rog euuuu !!! De ceeee??? De ce s-a terminaaat??!! Eu mai vreau

Gaby cat poti sa fi de reaa!!! Am ramas cu ochii in soare ca o ... prostutza Ficul e asa de frumos si are doar 2 capitole...

Ai avut dreptate, capitolul 2 e incredibil de scurt si pe mine nu ma duci cu "imi cer scuze ca e scurt"

Deci sa fie clar ca nu te iert pana cand pui capitolul urmator

Pune-te pe scris ca te mananc!!

Vaii dragii mei.. recunosc ca este scurt si este numai vina mea, insa inspiratia m-a parasit tocmai acum si cred ca oboseala si-a spus cel mai mult cuvantul. Am sa va aduc nextul martea viitoare sau luni cel mai repede. Si am sa incerc sa-l fac mult mai lung . Ma bucur enorm ca va placee

Superb capitol A fost extrem de frumos, iubire.

Ai avut tu unele greselute de tastare, insa nesemnificative.
Descrierea imi place la fel de mult ca intodeauna. Este ampla si ma face sa ma simt in mojlocul actiunii. Felicitari!
Pur si simplu ador acea invitatie la cina facuta de Regele Ludovic. Ai imbinat cuvintele in asa fel, incat efectiv ma simteam ca si cand eram prin secolul XVll - XVlll. "Vesnic vrajit de frumusetea dumitale, fagaduiesc ca dragostea mea pentru fiinta dumneavoastra este nemarginita". Abolut genial

Abia astept sa vad ce se mai intampla. Spor la scris in continuare, draga mea!
Te-am pupat

Deci deci deci. Am ajuns si eu pe aici cu intarziere, desi marturisesc ca am citti capitolul aseara, abia acum reusesc sa iti dau un comm. Ce pot spune, capitolul este cu adevarat genial. Mi-a placut mult scrisoarea, iar limbajul folosit denota atat de multa eleganta si iubire, incat chiar simt cum vibreaza. Foarte frumos! Asa, pai spor la scris in cotninuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce.

choco^^

De ce era acest fic blocat ? Trebuie inchis ? Gabi, mai vrei sa-l continui ?

il continui, lasa-l dap !

.

Fic inchis pentru inactivitate.

Subiect: Re: Scrisorile Lebedei Albastre Mier 08 Aug 2012, 13:11

Capitolul 3

Linistea serii era acum preschimbata de o agitatie imbinata cu frica domolita de rugaciunile fetei catre un spirit divin de a-i trimite salvarea din acest infern pornit chiar la miezul noptii. Lumina lunii, deseori intrezarita printre panzele cenusii ce acopereau timid regina noptii, cadeau perpendicular pe chipul fetei, dandu-i asemanarea cu a unei naluci ce poseda o frumusete naucitoare, usor asemuita cu vraja hipnotizanta a unei perle in bataia soarelui din orele amiezii. Pielea sidefata si ochii mai nergrii ca iadul, atrag atentia celor care au pus sechestru pe caleasca, luandu-si gandul pentru o secunda de la bunurile si bijuteriile ce le pouteau fura, lasandu-si privirea sa se incante cu o frumusete pe care unele femei o tanjeau cu lacrimi in ochi, datorita acelei puritati soarta le-ar fi suras si lor.
Cu miscari gratioase, isi ridica mana deasupra fruntii blocand lumina agresiva a tortei ce era in flacari, sa-i patrunda cu totul in ochi. Un barbat mai inalt ca ea, cu parul alb ca neaua si fata imbatranita de timp, analizeaza cu o foarte mare atentie darul naturii pe care il poseda fata. Uimit ca vede insufletita o asemenea legenda, cu privirile o venereaza si cu mintea isi imagineaza cat de bogat va fi de pe urma unei asemenea zeite cazute din ceruri. O apuca de talie insetat de ea, cu un gest discratios, imobilizand-o. Fata inmarmureste in momentul in care pieptul barbatului este strauns de o sabie aurie ce avea inscriptionat pe ea "Rojer", insa inainte sa-si dea seama toti talharii din jurul ei fusesera nimiciti de oamenii familiei De Rojer. Un tanar inalt, imbracat prezentabil, coboara din cealalta caleasca si inainteaza pana in dreptul fetei, se apleca usor , prezentandu-se:
- Damian de Rojer, fiul lui marchizului Robert de Rojer. Presupun ca dumneata sunteti fiica lui Pierre de Bleu, Carillinne, ma insel sau o asemenea frumusete apartine unei alte familii, desii simbolul de pe caleasca imi indica exact opusul?
- Nu va inselati, marchize. ii confirma in timp ce face o plecaciune in fata lui, asa cum cerea etica. Sunt incantata sa va cunosc in realitate, desi, daca memoria nu imi joaca feste, acum zece ani, ne-am petrecut o sarbatoare la mosia tatalui dumneavoastra.
- Aveti o minte cat se poate de agera, mi-era teama sa va aduc aminte, credeam ca un lucru atat de nesemnificativ nu va ramane in minte dumneavoastra pentru mult timp.
- Multumesc pentru compliment, insa momentele frumoase petrecute de cei apropiati familiei mele nu le voi uita niciodata, sunt macadamuri importantye in pavarea drumului lasat in urma de catre inaintarea vietii, d rum pe care copii nostri vor pasi. Am sa va raman datoare, acum cine stie unde as fi ajuns daca curajul nu ar fi fost una dintre calitatile dumneavoastra principale.
- De-acum suntem o familie, iar in familie nu ramanem datori, suntem obligati sa ramanem uniti si la bine si la greu.
Carollinne afiseaza cel mai frumos zambet, lasandu-si rasetul sa lumineze noaptea. Impreuna cu Damian paseste nesigura prin negura, sprijinindu-si bratul pe al lui. Roseata ii cam inunda obrajii, dar avea norocul de bezna intunecata ce ii invaluia chipul si i-l dezvaluia numai la lumina lunii. Calatoria catre bunica sa fusese anulata, ea mergand acasa impreuna cu marchizul de Rojer, dar cum se vor ivi zorii va porni din nou la drum cu o esocrta mult mai mare de data asta. Nu trecusera decat doua ore de cand plecase de la conac, dar aoaritia ei ii dadu de inteles tatalui sau ca ceva se intamplase, In urma ei intra si Damian, care nu primea prea multa atentie in acel moment, marchizii fiindc ocupati sa-si imbratiseze fiica. In acel moment, baiatul nici nu baga de seama ignoranta parintilor, era captat intru-totul de frumusetea fetei, dezvaluita in toata splendoarea sa acum la lumina lumanarilor.
Bruneta isi opreste parintii, mustrandu-le subtil ca au uitat de noul membru al acestei familii. Marchizul si marchiza ii dau dreptate si se scuza foarte respectuos fata de baiat, dupa care il invita la masa, insa venirea curierului cu o scrisoare importanta pentru Carollinne ii intrerupe masa, fata deschide plicul cu sigiliul regal si cu emotii ii citeste continutul. Ofteaza usor dupa ce a terminat de cuprins cu ochii randurile asternute de catre rege si priveste cu tristete pe fereastra camerei ei...

---------------------------------------------------------

Am revenit, stiu ca este scurt, dar am sa le mai lungesc pe parcurs. OBS nu este corectat. :)

Subiect: Re: Scrisorile Lebedei Albastre Mier 15 Aug 2012, 10:37

Helau. :) Am vazut ca ai postat un nou capitol si cum intru eu din an in Paste, am zis ca merita sa vad ce-ai mai scris. :D Si intr-adevar, a meritat. Imi place sa vad ca pastrezi stilul usor ancestral, deoarece asta confera ficului tau aerul acela de epoca de care are nevoie, avand in vedere personajele, cadrele in care se desfasoara actiunea si toate celelalte. Ai avut cateva greseli, dar am vazut ca ai specificat ca acest capitol nu este corectat, deci este in regula. :) Sii.. cam atat. Nu prea am ce sa mai spun in afara de aprecieri, deci voi incheia prin a-ti spune ca sper ca urmatorul capitol sa apara cat de curand. :*

choco :)

Subiect: Re: Scrisorile Lebedei Albastre Mier 29 Aug 2012, 21:20

Vai dar ce frumos scrii :X

Când pui noul capitol? Cât mai repede te rog ! <3

Scuze Gabi, ultimul post datează din 29 August. Fan Fic Original blocat.