Just hold me (DRAGOSTE ETERNA)

Am destule emotii pe care nu le pot exprima in cuvinte. Este primul meu fanfic si sper sa va placa. Culmea este altceva: mi-au venit foarte multe idei tocmai cand a inceput scoala si nu stiu daca voi avea asa de mult timp la dispozitie sa fac intr-un timp scurt si celelalte capitole.

Dragoste eterna

Capitolul I

Afara ploua, iar in inima mea simt un gol, o gaura ce acopera intreg Universul. Oare de ce ma simt asa? Pentru ca baiatul pe care il iubesc nu are aceleasi afinitati fata de mine? Sau, pur si simplu am fost uitata de toata lumea? Naruto a devenit eroul satului, ma bucur pentru el. Doar este colegul meu si il respect foarte mult… Nu… Nu e asta! Sasuke! De fiecare data cand rostesc acest nume, aproape fara voia mea mi se ivesc nostalgice picaturi de roua in ochii mei pentru ca ele reprezinta cumva invelisul unor trairi aproape nereciproce. Uneori ma gandesc ca unitatile de baza ale vocabularului parca isi pierd din fermitate fiindca cuvintele unor spirite elevate fac sa se inteleaga multe lucruri in putine exprimari. Spiritele mediocre au daruri de a vorbi mult si de a nu spune nimic in esenta caci cine vorbeste, seamana, iar cine asculta, culege. Imi este imposibil sa cred ca acest baiat divin cu o infatisare asemeni unui Heruvim a fost in stare sa-mi sparga barierele sufletlui si sa-mi fraga ultimul siaj de viata din mine. Nu-mi poate iesi din minte acel moment cand, prin tehnica Fulgerelor, Chidori s-a apropiat de mine si era sa-si infinga mana sa de portelan in pieptul meu pentru a-mi incetini bataile organului important, inima. Gandurile mele au fost intrerupte de Naruto:

- Sakura-chan!! Tsunade ne-a spus ca avem o misiune importanta! Trebuie sa-l cautam pe Sasuke Uchiha si sa-l omoram de indata.

Intr-o fractiune de secunda imi sterg lacrimile rostogolite de pe obraji si foarte enervata, incerc sa-i gasesc o scuza buna lui Naruto de a-mi tranti usa de pereti.

- Sakura, luandu-ma de umeri sa ma trezeasca din visele mele, la ce te gandesti? Nu ai auzit? Trebuie sa plecam dupa Sasuke!

- Dupa cine? Socata, am reluat momentul in care Naruto mi-a zis de ce trebuie sa plecam! Nu se poate! Eu nu il omor pe Sasuke. El si-a ales singur soarta, un ninja fugar. Nu ma intereseaza si nici obligata nu as face asa ceva.

- Trebuie! Stii foarte bine ca si-a omorat fratele, iar acum, din nu stiu ce motiv vrea sa se razbune pe sat si nu numai atat. Organizatia lui, Taka s-a aliat cu cineva din Akatsuki si nu e bine deloc. Nu mai avem timp de pierdut.

Incercand din rapsuteri sa nu fac vreo criza de nervi m-am dus val-vartej in birou la Hokage pentru a-mi da mai multe informatii despre asa zisa misune.

- Nu avem ce face! Pentru binele satenilor trebuie sa-l asasinam.

- Tsunade-sama, va rog, mai bine aruncati-l in temnita dar nu as dori sa faceti asa ceva. Ganditi-va ca si el are viata, are un suflet, probabil sufera dintr-o anumita cauza. Oamenii nu iau asa decizii decat la nervi sau dintr-un motiv bine-intemeiat.
- Nici nu ma gandesc! Sa nu indrazniti sa-mi incalcati regulile. Eu sunt Hokage-le!! Am ani grei pe care i–am suortat, am pierdut cele mai iubite finite si au murit dintr-o prostie! Stiu cum e Sakura! Nu vreau sa mai existe razbunare. Din cauza aceasta exista razboaie. Razbunarea este arma prostului. Maine diminata tu si cu Naruto veti pleca sa-l cautati chiar daca va fi si intr-o gaura de sarpe.

Ies din biroul ei foarte suparata si ma indrept catre casa pentru a-mi face bagajele. Nu-mi poate iesi din cap. De ce eu? Nu este destul ca sufar si ca sentimentele mele pentru Sasuke nu reprezinta nimic? Poate as mai putea inca o data sa-l implor sa ma ia cu el. Poate asa voi scapa de misiunile Tsunadei si voi fi alaturi de dragostea mea ETERNA! Am nevoie sa ma gandesc. Trebuie sa-mi pun toate sentimentele si toate momentele petrecute cu el cap la cap. Sa gasesc un motiv ca sa ma accepte. Sunt disponibila sa ma razbun, numai sa fiu alaturi de el. Sa stiu ca vorbeste cu mine si ca nu m-a uitat. Poate as putea sa-l schimb cumva, sa-l determin sa se intoarca in sat. De ce numai Naruto are o putere aproape absoluta de a-I convinge pe cei din jurul sau? Trebuie sa fiu puternica, trebuie sa-l cuceresc! Sunt gata sa fac aproape orice. Numai cand ma uit in poza de pe biroul meu cu echipa 7 mi se face un dor nebun de el. Acei ochi negri ca abanosul ce se schimba imediat in rosii, Sharingan! Acea piele alba si fina de ti-e frica sa o atingi ca s-ar putea sparge in mii de cioburi, acel par negru si ciufulit de ii ofera o atitudine de rebel! Nu mai suport! De abia astept sa-l revad. Voi uita momentul in care a vrut sa-mi ia viata. Dragostea e mai presus de orice.
Deschid usa camerei mele, ma asez in pat, imi afund capul in perna si ma gandesc ca poate ziua de maine va fi mai usor de suportat.

:>
Nu stiu acum cum sa ma adresez :)) . Deci, Teo, avand in vedere ca te cunosc si ca esti colega mea, imi imaginam vocea ta citind fiecare rand ( a fost foarte ciudaaat) .
Ai conturat frumos sentimentele Sakurei, iar unele fraze au fost atat de complexe incat a durat ceva pana le-am inteles cu adevarat sensul :)) .
Ma enerveaza faptul ca Sakura a ramas aceeasi fetita, insa sper ca pe parcurs sa o mai schimbi... sa n-o lasi asa ponsosita. Avand in vedere cine este autoarea ficului :> sunt convinsa ca vei face ceva pentru a oferi ficului o nota de originalitate.
Descrierea este foarte frumoasa, iar dialogul nu este sec deloc. Ma bucur c-ai inceput un fic si ma bucur ca am citit. in love

Ne vedem la scoala i love you

Hey un fic nou!!!!!!

Bravo myeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!

E foarte frumos si vreau next

PWP si zbyeeeeeeeeeeee

Teodoraa :> Vad ca ai prins curaj de a posta capitolul . Foarte frumos Imi place mult, yte descurci foarte bine pentru prima data Asteptam continuarea cu totii :> Hai la munca, nu lenevi(d).

Imi place foarte mult Teodoraa

E primul capitol si e foarte reusit

Sa iti continui ideea si sa o aduci pe Sakura alaturi de Sasuke, pentru a fi in sfarsit fericita

Sper sa pui next-ul cat mai curand

See`Ya!
Criss^^

Capitoul II

Ma trezesc brusc din pat si imi aduc aminte ca astazi este o zi importanta. Iau ceasul desteptator de pe podea si imi dau seama ca am intarziat cu aproape o ora si 30 de minute. Este imposibil. Mereu ma trezesc la ora sapte, nu are cum sa fie opt si 30!! Observ ca perna pe care mi-am odihnit capul e uda. Scot lenjeria de pat si o intind in baie pentru a se usca. Deschid dulapul si imi aleg o bluza roz cu o pereche de pantaloni scurti negri. Cobor scarile si ma duc in bucatarie unde mama ma astepta cu micul dejun. Desi se uita cu mila la mine, nu am vrut sa deschid eu prima subiectul Tabuu:

- Sa stii fiica mea ca eu sunt de acord cu orice ai zice tu, numai sa ai grija de tine. Acel Sasuke, eu cred ca are o inima buna, dar chiar si asa. Ceea ce imi doresc cel mai mult de la tine este sa tii cu dintii de viata ta si sa te lupti pentru ceea ce-ti doresti. Sa te intorci sanatoasa din misiune.

- Multumesc mama. Te iubesc! Sunt foarte fericita sa te am langa mine. M-ai consolat de fiecare data cand eram cu moralul la pamant si m-ai ajutat sa trec peste greutatile vietii, chiar daca am doar 16 ani.

Imi iau ramas-bun de la iubita mea mama si ma indrept catre casa lui Naruto ca sa plecam in misiune. In mintea mea mi se invart cuvintele ei: Sa te intorci.... din misiune. Sa ma intorc? Poate ma voi intoarce candva cu inca cineva. Pe cine mint? Visez cu ochii deschisi. Nu s-ar uita la o fata ca mine, cu parul roz. Cine a mai vazut un specimen ca mine? Nici nu sunt frumoasa. Poate o iubeste pe Karin, chiar daca era sa o omoare si pe ea.
Ooo. Nu! Il vad pe Naruto la cativa metri in fata mea si pare cam suparat. Sau mi se pare? Ar avea motive.. am intarziat foarte mult.

- In sfarsit ai venit. Credeam ca voi pleca singur in misiune. Stii Sakura, nici eu nu vreau sa il omor pe Sasuke. Imi este prieten. Eu vreau doar sa-l determin sa se intoarca in sat. Iti voi promite ca nu voi face nimic necugetat. Inca nu am uitat ce ai zis acum 3 ani. Cuvintele tale sunt lege pentru mine.
- Te rog, Naruto. Uita ce am zis. ( Nu-mi vine sa cred ca inca mai tine minte: ,, Naruto te implor, numai o singura data pot spune asta. Adu-l pe Sasuke inapoi, nu pot trai fara el. Am incercat, am incarcat si am esuat. Tu esti prietenul lui. Pe tine te asculta. Te rooggg, Narutooo!)
- Cum pot uita? Niciodata nu-mi pot incalca promisiunile. Stiu cat de mult suferi si…
- Taci! Tu nu stii numic. Nu mai vorbi. Sa plecam de aici si… , inspirand adanc, … sa ne indeplinim misiunea.
Ma aud oare ce vorbesc? Aceste cuvinte grele ma fac sa sufar si mai mult. Sasuke… oare ce faci tu acum? Te-ai gandit vreodata la mine?
Uneori ma simt in plus. Oare de ce mai exist pe lumea aceasta daca sunt trista? Fiecare are un scop in viata. Care este scopul meu? Sa indeplinesc misiuni stupide? Viitorul este un necunoscut ce ma starneste, vreau sa aflu mai multe, vreau sa schimb destinele si uneori as vrea sa dau timpul inapoi. Viata aceasta ce ne rezerva? Cu cat inaintez in viata cu atat imi dau seama ca noi suntem niste pioni ce putem fi scosi cu usurinta dintr-un joc si inlocuiti cu altii doar din cauza ca suntem prea uzati. Am fost nascuti pentru a muri, un ciclu al vietii.
Uchiha… De ce tia-i omorat fratele pentru a te razbuna? De ce tu, care esti cel mai mic din familie ai carat aceste pacate stramosesti in spatele tau? De ce faci tu acele pacate in locul altcuiva? Da, am fost prea mica atunci sa-mi dau seama ca tu ai suferit foarte mult. Ti-au murit parintii, eu nu stiam. Ce era sa fac? Eu tot vorbeam despre familia mea unita si perfecta, iar tu iti ascundeai rana pe care ti-o indesam cu cutitul facandu-te sa te torturez si mai mult. Nimeni pe lume nu merita asta. Stiu… Imi pare rau Sasuke…. Toate aceste ganduri ale mele le am scrise pe un Jurnal pe care il port oriunde cu mine.. Poate.. ca intr-o zi tu vei citi paginile pe care eu nu le pot exprima in cuvinte. In fiecare zi ma gandesc la tine si regret zilele in care eram un obstacol, dar acum m-am antrenat si te pot ajuta.

- Sakura…. Eu vorbesc singur? In ultima vreme nu mai ai vlaga, am senzatia ca vorbesc prin tine si nu cu tine. Esti palida mai tot timpul. Revino-ti!!
- Ai spus ceva? Scuze. Ma gandeam la…. Unde trebuie sa mergem noi de fapt? Ai idee?
- Woaw… Exista o conversatie intre noi doi. Si da .. am idee. Doamna Tsunade ne-a dat informatii despre unde s-ar putea ascunde Taka si eu stiu sigur ca acolo sunt ascunsi. Cred ca vom ajunge maine pe la pranz. Va fi singur.
- De unde ai atea informatii? De ce nu mi-ai zis?
-Ti-am zis cam tot ce era de spus, dar daca tu nu auzi nimic. Nu stiu de ce esti asa de absenta. Se zvoneste ca Taka vor sa fure un pergament din Satul Fierului, iar Sasuke nu are voie sa mearga acolo. Stie toata lumea ca este un fugar si trebuie sa fie ascuns. Stii cum este el, se antreneaza pentru a distruge Satul Frunzei. Acel pergament contine informatii ascunse despre sigiliul din Camera Armelor de sub cimitirul din sat. El practic asta doreste, sa fure armele pentru ca numai asa ne-ar putea distruge definitiv. Echipa 5 se ocupa de asta. Noi am fost pusi sa-l eliminam pe Sasuke. Nu-mi place sa spun asta, dar voi incalca regulile Hokage-ului de dragul prietenului nostru. Razbunarea i-a luat mintile. Il putem aduce cu picioarele pe pamant. Dar asta inseamna sa fim puternici din punct de vedere psihic si fizic.
- Si Sai? El nu trebuia sa vina cu noi?
- Nu neaparat. Cica are treaba in Anbu. Mai bine spunea ca nu vrea sa-i vada fata lui Sasuke. Nu-mi pasa de asta. Pe mine ma intereseaza doar acest Uchiha.

Dupa zeci de kilometri parcurisi, Naruto s-a asezat pe iarba si s-a construit un adapost. Ce ,, gentleman” este si el. Putea sa-mi construiasca si mie unul. Dar cui ii dai educatie? Dupa cateva minute vine cu doi pesti prinsi din raul Shinano. Am aprins focul cu doua bete si in sfarsit ne-am culcat.
Oare visez sau chiar este adevarat? Ce s-a auzit? Oh… Sforaitul lui Naruto se aude de la doi kilometric distanta. Va trebui sa ma descurc singura.

- Cine este acolo? – Nimic – Mai intreb o data: Cine este acolo? Imi pregatesc kunai-ul ca sa ma apar pentru orice eventualitate. Ies din adapost si dau cu ochii de….

Neata' .
Iar mi-am imaginat inconstient ca tu citesti ce ai scris :)) .
A fost un capitol frumos, poate cam scurt avand in vedere ceea ce as mai fi vrut sa aflu :)) . Suspansul asta. Foarte draguta a fost conversatia dintre mama si fiica, ce mama buna are Sakura :> .
Am vazut ca te-ai axat pe dialog mai mult si nu a fost sec sau plictisitor.
Eih hai... nu-mi spune ca Sakura chiar se astepta ca Naruto sa-i faca adapost. Hmmm... nu cred ca va da cu ochii de Sasuke, pentru ca mai intai trebuia sa-i descrii bataile repetate ale inimii, transpiratias, ameteala si ochii inlacrimati ( cum se intampla deobicei :)) ), dar am vazut ca l-ai introdus prea bruc pentru a fi Sasuke cel care ii spiona :)) .

Ne vedem la scoala lough

Capitolul III

Karin?????? Oare ce doreste? Sa-mi ia gatul pentru ca vreau sa-l omor pe Sasuke sau a venit in vizita, in padure? Ce glumeata sunt… Ea trebuia sa fie tinuta ostatica in sat, numai ea ne poate oferi informatii despre Taka si ce vor ei mai exact.

- Ce vrei si ce cauti aici? Nu trebuia sa fii la interogatoriu?
- Nu, nu trebuia. Dar de fapt ce-ti pasa tie, rozalio? Mi-au dat drumul pentru ca sunt NEVINOVATA! Am venit sa vad daca nu cumva sforaitul aluia este un zgomot periculos.
- Poti pleca acum in organizatia ta sa-l vezi pe iubitul tau, Sasuke. Stii, roscato, nici nu-mi pasa ce faci tu. Pleaca sanatoasa.
-As vreau eu. De fapt nu trebuie sa-ti dau tie raportul. Pot face orice cu Sasuke pentru ca el este amabil cu mine, darnic, ocrotitor, grijuliu…
- Hai la revedere!
- ( Razand) Tot geloasa ramai, Sakura!!

Cand intorc privirea spre piciorul stang: vad un lichid rosu tasnind si curgand cu repeziciune. Ma uit catre Karin, am sagetat-o cu privirea din cap pana in picioare. Binenteles ea fugise catre Taka, fricoasa. Din pacate nu observ ca Naruto se holbeaza la piciorul meu.

- Este otrava? Trebuie sa ti-o scot imediat.

Inainte sa zic eu ceva, blondinul isi lipeste buzele pe piciorul meu ca sa-mi scoata veninul ce-mi ardea, deja tot corpul. Ma uit in jur si vad kunai-ul meu pe jos imbibat cu sange. Fir-ar!! Din cauza neatentiei, Karin mi-a luat kunai-ul si mi l-a infipt direct in femur.

- Cum de s-a intamplat asta? A venit cineva cand eu dormeam?
- Nu, Naruto! Din gresala m-am atins.

Cum puteam sa-i spun adevarul? Da... A venit Karin si m-a luat pe nepregatite. Este imposibil. Naruto s-ar fi enervat si ar fi vrut sa o cautam. Nu! Tinta este Sasuke al meu.
Intunericul s-a dizolvat, iar rasaritul imi arata paleta sa de culori pe bolta cereasca. Este un peisaj mirific. Aceasta natura imi arata minunile ei: lacrimile de cristal se contopesc pe pamantul ce reflecta cromatica astrului diurn, iar razele lui tes o perdea inefabila pe frunzele somnoroase a arborilor. Adierea vantului imi dezmiarda firele de par rozalii, ma provoaca sa inspir aerul pur si sa sparg bariele infinitului prin strigatul meu disperat: DRAGOSTE ETERNA!! Pustietatea ma macelareste, imi apare din nou golul din inima ce ma apasa mai tare pe zi ce trece. Ma framanta, ma zbuciuma, ma sfasie. Este greu de suportat. Aceasta iubire nereciproca o pot interpreta ca o moarte lenta ce ma chinuie pana la ultimele clipe ale vietii.
Ma asez pe iarba cruda si privesc cenusa norilor ce se indeparteaza spre orizont.Un nor trecator.. un moment trecator, o perioada trecatoare, o viata vesnica fericita? In stanga mea piscurile muntilor impunatori se indreapta catre portile enorme ale divinului lasand in spate trecutul. Zapada alba ca spuma laptelui si sclipitoare de la milionele de cristale unite, isi pune amprenta pe retina mea facandu-ma si mai visatoare. Melancolia trebuie sa dispara. Il strig pe Naruto si, impreuna ne indreptam spre ascunzatoarea lui Sasuke.

- Naruto, as vrea sa stiu exact locul unde este ascuns Sasuke. Vreau sa stiu de pe acum.
- Desigur.

Dupa ce am aflat unde locuieste bietul baiat, am inceput sa-mi fac griji. Din spusele blondinului ascunzatoarea este plina de capcane care mi-ar putea cauza moartea. Trebuie sa-mi inving frica. Ma framanta de vreo doua zile sa plec de langa Naruto, sa ma duc la Sasuke pe cont propriu si asta voi face. Planul meu este pus la punct, mai trebuie un moment de neatentie din partea lui si o voi lua la goana fara sa ma uit in urma. Doar un moment. Dupa vreo zece minute, Naruto fiind innebunit dupa padurile de bambus s-a gandit sa schimbam traiectoria. Perfect, planul meu s-a dus de rapa. Ba nu! Incerc sa inventez pe loc o minciuna.

- Naruto, vezi ce vad si eu? Ce frumos! Te rog, adu-mi si mie acea floare de cires din fata ta. Este cam la cincizeci de metri departare.
- Cu siguranta. Vin imediat.

Acum e momentul. O iau la goana pe cararea care duce spre flebetea mea. Ma doare foarte mult faptul ca l-am lasat pe Naruto balta. Practic i-am frant inima, stiu ca ma iubeste in adancul sufletului si apreciez asta, dar inima mea ii este oferita pe ,,tava” cum s-ar zice brunetului. Stiu ca ma va ierta pentru prostia pe care am facut-o si de aceea ma comport cu el civilizat ( asa cred). Oricine si-ar dori sa aiba un prieten asa de bun ca el. Trebuie sa uit trecutul si sa ma axez pe viitor. Oare ma indrept catre o sentinta? Sa-mi semnez testamentul? Nu ma intereseaza! Ii voi dovedi faptul ca sunt o fata puternica. Eu voi.... Of... muta muntii din loc. Asa cum muntii sunt maiestuosi si nu pot fi clintiti, asa nici pe Sasuke nu-l poti convinge. Dar.. cum se spune: ,,speranta moare ultima”. Ajung in fata ascunzatorii, iar in spatele meu aud pasi. Ma opresc, iar zgomotul se opreste si el. Ma intorc, in fata mea mi se prefigura o umbra pe asfalt ce parea ca o silueta masculina. Ridic privirea sa vad cine e.

Hello... sunt o intarziata ^^"
Nu ma asteptam deloc sa fie Karin. Discutia dintre ele doua a fost cam prosteasca... chiar aiurea :)) . Si te rooog, n-o lasa pe Sakura slaba si prostuta:o3 .
Am vazut ca accentuezi mult sentimentele si te descurci cel mai bine la asta... incearca sa descrii putin mai bine dialogul si actiunea. Mie de exemplu mi s-a parut putin cam grabita.
Aoleu... suspans si iar suspans... daca asta nu e Sasuke, te bat :)) !
Next! Next! Next! :))

Capitolul IV

Mi se face rau in primul rand din cauza fricii si din al doilea rand in cauza scarbei. Ce ma fac acum? In loc sa-l vad pe Sasuke, il vad pe Suigetsu Hozuki? Acel ninja fugar din Satul Ploii? Nu trebuie sa ma las influentata de nimeni. Doar sunt un Chunin. Acest baiat este amic cu Sasuke? Cum Doamne isi alege prietenii? Chiar nu se uita la el? De fapt de ce ma intreb? Karin e si mai urata decat Hozuki.

- Mai, mai, mai. Pe cine avem noi aici? Se pare ca soarecele mai are putin si ajunge la cascaval. La premiu! Dar acest soarece va fi omorat in cateva clipe de Kubikiribocho. (sabie) De fapt, Sakura Haruno, vino cu mine sa-ti arat o camera calduroasa unde iti poti petrece ultimile minute rugandu-te ca cineva sa te salveze.

Desi am incercat din rasputeri sa ma apar, sa-l lovesc si sa folosesc tehnicile invatate de la Hokage… efectiv nu a functionat. Probabil din cauza ca eram prea speriata. M-a luat pe nepregatite in brate, am incercat sa tip, poate Naruto ma va auzi, m-am zbuciumat… Nimic.
Acum sunt inchisa intr-o temnita… cel putin asa cred. Este foarte intunecata... Ma asez pe bajbaite pe coltul patului si ma gandesc cum voi putea iesi de aici. Singura veste buna este ca am reusit, datorita lui Hozuki sa scap de pericolele ascunzatorii… Oh… Ma simt foarte aproape de Sasuke. Deja mi-l imaginez: inalt, atletic ca intotdeauna, aratos si bienteles foarte atragator. Cum poate exista pe acest pamant o faptura asa de frumoasa? O fiinta omeneasca isi poate schimba caracterul. Nu poate fi razbunator pentru totdeauna. Sigur in inima lui are un strop macar de bunavointa, afectiune si mai presus de toate: iubire. Ingandurata, ma uit in jurul meu si nu vad nimic. O liniste mormantala invaluie intreaga atmosfera. Un fior rece imi traverseaza intreg corpul. Parca as astepta ceva, o schimbare poate. Este sigur din cauza acestei camera obscure. Mirosul de mucegai ma ameteste si ma determina sa raman treaza ca sa stiu macar ca nu voi fi omorata in somn. Cred ca au trecut vreo trei ore de cand sunt inchisa. Ma ridic de pe pat si ma duc catre usa. Am nimerit-o. Printr-o lovitura mortala de pumn am vrut sa o deschid. In zadar! E facuta din otel. Nu mai pot indura acest chin. Ma simt ca un cobai ce este pregatit pentru experimente. Aud pasi dincolo de imensitatea usii. Se opresc. Nu stiu de ce, dar pulsul incepe sa aiba un ritm accelerat de la o secunda la alta, iar inima, cea cu bubuiturile tumultoase imi controleaza trupul ce se intoarce catre intrarea in camera. Usa se deschide usor, iar lumina din exterior coloreaza intreaga incapere. Razele imi mangaie fata si tes, in acelasi timp, o perdea transparenta ce se indinde pe asternuturile albe ale patului. Imi feresc ochii pentru a nu orbi, dar nu-mi pot lua privirea indreptata spre libertatea ce m-ar astepta afara. O forma splendida se apropie lent catre mine.

- Sakura!

Incremenita, scot un geamat de fericire. Toata disperarea, melancolia si gandurile mele dispar. Mi-a rostit numele, vocea lui tremurand imi ingheta sangele prin venele mele subtiri, ramanand pentru o scurta perioada de timp fara aer. Harul de a vorbi ii impulsioneaza pe oameni sa spuna tot ce au pe suflet, sa se descarce, sa tipe, sa-si doareasca tot ce este mai bun de la viata. Asa imi doream si eu, dar vocea mea s-a risipit cand mi-a pronuntat numele clar si asa de bland. Nu mai stiu ce este cu mine. Simt ca ma topesc pe podea, prin podea. Picioarele tremura si in cateva momente vor fi epuizate sa mai poarte povara cea mai grea: trupul si spiritul meu.
Deschid ochii. Unde sunt? Intr-o alta camera mult mai luminoasa, aerisita si cu un miros de parfum barbatesc. Ma innebneste, imi alinta simturile olfactive. Ma uit catre tavan si nu vad decat chipul lui. Oare visez? Nu! Este chiar el. Dar cum am ajuns aici? Cred ca am lesinat, iar el m-a luat in brate. Nu pot scoate niciun cuvant, tot ceea ce fac este sa gafai... cred ca voi lesina din nou., simt ca ma invinetesc.

- Ssss...sasu.... ( haide Sakura.... spune-i ce ai pe suflet, asa e cel mai bine)
- Sakura!

Bratele lui imi ating pielea fina, mainile noastre se unesc pentru o secunda, apoi el coboara usor catre talia mea si imi pipaie coapsele. Ca sa-mi strapung barierele imposibilului, intind mainile si mi le asez pe umerii lui. Se uita la mine cum nu s-a mai uitat niciodata. Pare speriat? Cred ca da... cred ca mi-am indeplinit pe un sfert scopul. Desi eu eram intinsa, el isi ridica ambii genunchi de o parte si de alta a trupului meu. Ma ridic lin si imi odihnesc capul pe pieptul lui. Ii simt cum ii bate inima cu repeziciune. Oare si el astepta acest moment, sa simta cum dragostea noastra se impleteste si acopera intreaga lume cu particule mici de bunatate? Imi doresc ca aceasta clipa sa nu se termine niciodata, sa fie vesnica. Imi doresc ca buzele noastre sa se uneasca, sa formeze un tot unitar, sa stiu ca i-am lasat o amintire, ca-l voi avea numai pentru mine. Oh... Ma uit la el si il privesc: este spectaculos sa observi ca timp de atatia ani am reusit sa-l cuceresc (asa sper). Intr-o incercare aproape neputincioasa, vreau sa-i simt buzele frematand, insa miscarea brusca il sperie si intorcandu-si capul intr-o parte imi dau seama ca ratez. Nu a ramas nimic altceva decat un sarut candid si nevinovat pe obraz.

:((
Deci ai descris acel esec al sarutului atat de :o3 ... Sasuke merita batut. Adica Sakura vrea sa-l sarute si el se fereste x_x . Sincera sa fiu, eu as muri de rusine =)) .
Deci, n-am nici o idee despre ce se va intampla in urmatorul capitol, avand in vedere comportamentul lui Sasuke.
Rozalia e topita dupa el. Si ea trebuie batuta! :))
Citindu-ti next-ul, am mai invatat un cuvant. Glumeam, dar am vrut sa accentuez ca descrii sentimentele foarte frumos.
Astept next-ul! Ne vedem la scoala! :))

Capitolul V

Este greu de spus in cuvinte ce simt eu acum. Fluturasi se zbuciuma in stomacul meu, imi place senzatia, imi doresc mai mult. Pana unde pot ajunge? Rectific: pana unde poti ajunge, Sasuke? Ceva s-a schimbat. Nu mai raspunde la provocari. De ce? Lacrimi mi se ivesc pe obraji. A disparut ca o holograma, ca o iluzie. Nu se poate. Imi vine sa-mi scot ochii din orbite. Ce s-a intamplat? Nici nu am apucat sa-i spun macar vreun cuvant, sa-i spun cat de mult il ador, cat de mult am nevoie de atingerea lui, de cuvintele lui, macar o singura data vreau sa-i mai aud vocea, sa-mi rosteasca numele. Doar o data si pot muri fericita. Norocul meu este ca a uitat usa deschisa. Ies pe holurile imense si lungi, de te pierzi in ele fiind luminate de cateva lumanari. Disperata, intuitia feminina imi spune sa o iau la dreapta si sa deschid fiecare poarta pana cand il voi gasi. M-am pierdut, am dat de infern si nu mai stiu cum sa ies de aici. Inaintez pana cand il voi gasi.
Cred ca au trecut ore de cand ma plimb pe aceste coridoare. Unde este? Simt ca am pierdut fragmente din mine, cred ca este inima mea franta. Nu stiu cum de ne-am putut desparti, eram ca doi magneti. Trupurile noastre au scapat de acesta atractie, parca nenumarate franghii erau legate strans de noi doi. Niciodata nu am mai trait o stare euforica si din aceasta cauza sunt ingrozita ca, incepand de acum nu voi mai simti nicio afectiune, nicio iubire, nimic. ,, Nimic”, un cuvant ce-mi prezinta nesiguranta, teama de necunoscut. Nu voi lasa lucrurile asa, imi voi da silinta. Ajung la una dintre zecile de usi deschise de mine. Sper ca in aceasta incapere sa fie el: o deschid si il vad intins, pe o parte. Doarme ca un mediator supranatural. Ma apropii cu pasi marunti catre el. O liniste de gheata invaluie tot interiorul, doar lumanarea ma poate ajuta sa-i vad trupul odihnindu-se.
Intr-o fractiune de secunda, aud in spatele meu o rasuflare ce-mi atinge ceafa. Nimeni nu mai este in pat. Ce rapid! Raman incremenita ca intotdeauna cand il vad, simt sau aud.

- Te-ai gandit la mine, ai vrut sa ma cauti... m-ai gasit. Sper ca ai un motiv, spune-mi ce vrei? Nu ti-a ajuns cate rele am facut, ti-am facut?
- Sasuke, eu...
- Spune mai repede, stii ca nu-mi place sa ma trezeasca cineva din somn. Am destula treaba. Hozuki m-a anunat ca avem un vizitator feminin si mi-am dat seama ca esti tu.
( Da... Karin a alergat repede la Sasuke sa-i dea raportul si apoi s-a ascuns). Of... ce voce suava are... Ce sa-i zic? Am uitat tot, haide Sakura, concentreaza-te.
- AM VENIT PENTRU TINE, NECHIBZUITULE! Pentru ca te iubesc si vreau sa te ajut sa te razbuni. Chiar nu ti-ai dat seama ca nu voi renunata la tine pentru nimic? Nu stii cate nopti nu am putut dormi pentru ca ma gandem la tine...
- (Razand puternic, crezand ca este o anecdota) Ma iubesti? Uita-te la tine, Sakura! Am vrut sa te omor. Chiar crezi ca-mi pasa?
- Nu ma interseaza daca ai vrut sau nu. Vreau sa raman cu tine, chiar daca-mi risc viata. Nu vrei sa recunosti! Nu stii ce simti! Acum cateva ore, in acea incapere, cand m-am trezit din lesin, ai raspuns la o invitatie...
- Atunci nu a fost nimic, am vrut sa te batjocoresc. Fii serioasa! Vreau sa omor tot ce este in acel sat. Poate nu acum, poate la anul.

Este imposibil de crezut ce poate scoate din gura. Oare chiar nu gandeste inainte sa vorbeasca? Toate aceste lucruri ma ranesc, ma tortureaza psihic, dar nu sunt naiva sa pun la suflet. Sunt prea multe momente in care mi-a demostrat prin fapte ca ma iubeste catu-si de putin. De ce mi-a spus acum cativa ani ,, arikato” cand a plecat din sat? De ce m-a salvat din nenumarate misiuni, de ce m-a aparat, de ce m-a luat in brate cand am lesinat si nu in ultimul rand de ce si-a dezvaluit sensibilitatea atunci cand ne-am imbratisat?????? Pentru moment chiar am stiut ca vom fi inseparabili. De multe ori se spune ca iubirea nereciproca are un sfarsit tragic, persoana respectiva se sinucide. Asa va fi? Nu pot face asta. Am oameni care tin la mine, au nadejdea si speranta ca voi schimba aceasta lume intr-una mai buna si nu pot face decat sacrficandu-ma, calcandu-mi in picioare orgoliul. Voi lupta pana in panzele albe.
Deodata aud un zgomot asurzitor venind de afara. Sauke ma ia de un brat si ne indreptam catre iesirea din ascunzatoare. Parea foarte nervos, isi activeaza Sharingan-ul si se uita nervos la mine. Am facut ceva? I-am spus doar o parte din sentimentele mele. Afara, Naruto il priveste cu scarba pe brunet. Stai putin! Naruto????? O ...nu... m-a gasit... Nu stiu de ce, dar ma simteam intr-un mare pericol. Ma trezesc cu o sabie in fata gatului ce se apropie milimetru cu milimetru. In fata mea era sabia, iar in spatele meu, practic lipit de mine era Sasuke. Ce se intampla?

- Te rog, da-i drumul Sakurei! ( O voce timida si suava implora suveranul sa crute viata unei biete adoloescente.)
- Doar daca ma vei lasa in pace si nu ma vei cauta nicioadata.
- Voi incerca.
- Vei incerca? Atunci o voi lua pe Sakura cu mine, iar cand vei fi in stare sa devii mai puternic decat mine, o voi elibera. Pana atunci, ea va fi ostatica.
- Bine, dar nu o omorî. Si tine minte, ma voi intoarce.
- Nu voi face asa ceva.

Naruto a intuit planul meu de a-l schimba pe Sasuke. Sper sa-l conving intr-un timp foarte scurt, altfel voi vedea cat de curand luminita de la capatul tunelului. A spus ca se va intoarce? Of... imi va fi dor de prietenul meu ce m-a consolat atatia ani. Se citeste pe chipul lui dezamagirea, el crede ca nu si-a implinit misiunea. Dar nu aveam ce face. Sa stau cu mainile in san si sa astept mila Domnului?

Hello... am citit next-ul de vreo doua zile dar n-am avut timp sa comentez :(.
Oricum... next-ul a fost frumos, putin retusat pe ici pe colo :P. Ma intreb ce-o sa se intample in continuare. Chiar n-am nici o idee plus ca tu nu-mi zici nimic la scoala >:P.
Astept next-ul! :*

Capitolul VI

Ne indepartam de ascunzatoare si intram intr-un sat parca parasit… asa pare la prima vedere, ascuns de copacii cu o aura verde bogata si de niste desisuri. Nu am vrut sa-i pun intrebari stupide cu ar fi ,,unde ne indreptam” pentru ca se citeste pe fata lui ca este nervos, probabil din cauza mea. Stiam ca, pentru moment voi fi in siguranta cu el. Intram intr-o casa aerisita, micuta, dar cu etaj, binenteles in stil japonez. Culorile pale invaluiau peretii acoperiti cu o pasta din hartie. Bejul dominant ma determina sa cred ca ma aflu intr-un colt de Rai sau la capatul Pamantului, unde nimeni nu m-ar deranja din aromina Feng – Shui. Pe o masuta din lemn erau asezate ornamente florale ce dau nastere unor forme stranii, dar in acelasi timp placute, numite ikebana. Cum se zice in termini occidentali, camera de primire era foarte… goala… Covorasele pufoase, tatami le intalneai oriunde, chiar si in bucatarie. O canapea maro strica tot peisajul de tip Zen. Intr-un colt al camerei vedeai o mini-biblioteca si un dulap, iar in celalat, instrumente muzicale si cateva pernute unde te puteai odihni dupa ceremonia ceaiului o traditie foarte veche ce este respectata cu sfintenie in Japonia. Pe hol erau aruncate multe perechi de papuci si pantofi ce inotau parca deasupra podelei din bambus. Ridic privirea si vad etajul impunator al acestui mic templu care din pacate, usa era inchisa. Peretii care invaluiau locuinta aveau o structura din lemn, pusa intre pilonii de sprijin si imbracata cu malin vopsit. Nu m-am incumetat sa intru in bucatarie, deoarece, cum il stiu eu pe Sasuke, ar arata ca dupa razboi. A… Cum sa uit… oare de ce era canapeaua aia in mijlocul sufrageriei? Doarece, in fata ei se afla un televizor de doua ori mai mare.

Intorc privirea catre Sasuke, dar, pentru o secunda am avut senzatia ca a adormit in piciore. Nici o expresivitate, niciun rid sau macar un zambet. Brusc deschide ochii si se uita la mine si masurandu-ma din cap pana-n picioare se apropie de mine si.. am vazut eu bine? Imi surade? Da! Chiar zambeste… niciodata nu l-am vazut fericit si mai mult de atat imi acorda atentie.

- Tu vei locui acolo. Aceea camera este a ta, deocamdata.
- Si tu unde vei dormi?
- Pe canapea…Este extensibila si o pot transforma intr-un pat.

Ce voce odihnitoare are de-mi aeriseste fiecare por al trupului cand rosteste cateva cuvinte neinteresante. Fara sa vreau, il iau de gat si il sarut seducator pe obraz. Multumita, vreau sa intru in bucatarie si sa-i prepar ceva delicios a la Sakura Haruno. Gandul meu este intrerupt de mana lui ce ma opreste brutal din topaitul meu. Ma trage spre el cu o forta invizibila, dar usor de simtit. Efectiv m-am pierdut in spatiu, nu mai stiu ce este cu mine. Nu-mi mai pot controla corpul, parca altcineva mi-l domina. Ne apropiem fruntile pana cand acestea se unesc. Ne privim in ochi, iar eu vad numai negru ce curge noaptea peste intreaga atmosfera instelata. Bratele lui imi incolacesc talia mica si firava, iar degetele imi mangaie bluza scurta. Il imbratisez afectuos si, desi nici nu m-am gandit, imi introduc una din maini sub bluza si incep sa-i ating spatele. Intr-un fel imi parea rau pentru ce am facut, deoarece mana mea rece l-a facut sa tresara putin. Ciudat, dar inimile noastre se auzeau in acelasi timp ca si cum cineva le-ar fi sincronizat. Imi ridica cu un deget barbia si se uita la mine patrunzator. Adevarul este ca m-am schimbat destul de mult, de la fetita timida si plata de 12 ani, am devenit o adolescenta curajoasa cu un corp de sirena, poate ar trebui schimbat totusi chipul, el strica tot. Dar nu cred ca oamenii imi plac doar infatisarea, ci si caracterul si darul meu de a intelege oamenii. Acele minute petrecute langa el, atingandu-ma mi s-au parut ore intregi, ceea ce m-a facut sa-mi fie pofta si mai mult de el. Nu ma saturam privindul. Fara el m-as simti injumatatita, distrusa, sfaramata sau chiar lipsita de viata. Sasuke imi ofera puterea sa trec mai departe, ma determina sa-mi fie sete de viata, sete de absolut. Tind sa ajung la perfectiune, totul sa fie numai lapte si miere, totul sa-l reprezinte pe brunet. Orice: incepand de la o celula Uchiha pana la sabia lui pretuita. Vreau ca el sa ma reprezinte, sa domine asupra mea si sa ma apere cand vor fi necazuri. Ma ia cu o mana de par, ma apropie si ma saruta pe o ureche. Picioarele mele se imoaie pana cand nu mai pot stapani greutatea corpului. Dupa cateva clipe am observat ca nu mai atingeam deloc solul. M-a luat asa de lin in brate ca nici nu am observat.

- Sa nu mai faci asta niciodata.
- Ce sa fac?
- Sa ma saruti, chiar daca este doar pe obraz.

Imi da drumul si pleaca in camera de zi. Nedumerita fiind, ma dezechilibrez si cad. Ce a vrut sa zica? De ce nu vrea sa-l mai sarut? Nu i-a placut? Ba bine ca nu, i se citea in ochii lui ca ma sorbea din priviri, iar el nu mai doreste asta. Cam ipocrit. Consider ca vrea el sa domine terenul, ca un mascul, oricum nu-l voi asculta. Imi voi da frau sentimentelor sa faca ce vor din mine si, la un moment dat, daca va exista un moment, imi voi pune frana. Voi fi in stare, cred.
Ma indrept catre bucatarie, deschid usa si vad o catastrofa: mormane de farfurii zaceau in chiuveta de mai bine de o saptamana, sertarele erau scoase din dulap si puse pe masa, iar ingredientele erau amestecate pe un raft plin de praf. Am mult de furca! Dupa cateva ore pierdute din viata mea in bucatarie pentru a face curatenie, nu pentru a prepara mancarea, ma apuc in sfarsit sa gatesc. Din cauza ca eram foarte obosita am facut vreo zece clatite: eu voi manca vreo doua, iar Sasuke va manca vreo patru… Sigur ajung. Intru in camera de oaspeti si ii intind toate clatitele pentru a le savura.
Intr-un final intru si in viitoarea mea camera, oare la ce ma asteptam? Sa fie curata, aerisita, sa miroase a levantica si sa scrie pe un perete ,, Bun venit, Sakura!”? In niciun caz… Of… sunt franta… acum trebuie sa mai curat si camera asta, dar dupa ce voi gusta delicioasele mele clatite. Cobor si ma uit dupa farfuria unde am lasat-o langa Sasuke. Era goala. POFTIM?!

- Unde sunt clatitele, Sasuke?
- Care clatite? A… alea care mi-au ajuns pe o masea? Le-am mancat… Ma duc sa-mi fac un bol cu orez dulce. Vrei?
- Le-ai mancat pe toate 10????????????? Unde-ti incap? Nu-mi place sa zic dar mananca precum un animal. Stiu ca este baiat, dar totusi… asa de mult? Da, binenteles ca vreau orez. Stii… si eu aveam de gand sa mananc gustarile alea!!!
- Hm! Cu o privire nedumerita intra in bucatarie si acolo sa ramana cum am ramas si eu.
Soneria de la intrare zbarnie ingrozitor. Oare cine este la usa? Ma bine nu ma duc eu… poate vom avea musafiri nepoftiti. Bine ca a auzit si Sasuke.
- Tu, pe un ton respingator, du-te sus acum!!

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Vin 03 Feb 2012, 00:13

Intr-un bun sfarsit am citit. Ideea incepe sa prinda contur... am vazut ca ai descris foarte mult cultura japoneza... hai nu cultura, mai degraba obiectele.. casele, stii la ce ma refer! Eu n-as putea tine minte atatea. Sakura e prea naivaaaa si Sasuke nu stie ce vrea... poate ca el mai stie, poate are vreun plan... Doamne... speculez!
Am spus lucruri cam fara sens, dar la ora asta nu pot gandi limpede1 Si nici macar nu e tarziu! :))
Imi place cum scrii, cateva greseli de tastare... si sa te faci arhitect, mi-ai descris casa aia si cu piloni cu tot :))
Suspans si iar suspans. Astept next-ul.
Te pupacesc de o mie de ori >:D< !

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Vin 03 Feb 2012, 08:06

ei bine am ajuns si eu pe aici! happy2

descriererea este foarte buna si frumoasa
actiunea...cat cuprinde
ma intreb daca o sa reuseasca Sakura sa-l schimbe sau o sa moara ingrijorat

sunt curioasa sa vad ce are de gand sa faca Sasuke cu ea
dar numai tu stii asta
doamne da ce mult poate manca baiatul ala lough

10 clatite si apoi mai vrea si un bol cu orez dulce lough

vreau sa vad continuarea deci nu uita sa pui next
bye-bye hi!

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Mar 14 Feb 2012, 09:42

Imi pare rau ca nu am mai pus next-ul prea devreme, dar saptamana asta ma asteapta 5 teste Sper macar sa iau note frumusele. De Valentine's Day am facut o exceptie. Succes la citit

Capitolul VII

Asta am si facut, oricum aveam treaba de servitoare. Oare cu ce sa incep? Cu praful pentru ca-mi intra cu repeziciune in plamani. Ii aud vocea lui Sasuke nervoasa, este de rau. Ce s-a auzit? Batai de pumni? Sper sa nu. Cobor imediat, dar nu obserb nimic cu exceptia unei pete de sange pe podea. Incep sa-mi fac griji pentru el. A plecat de buna-voie sau cu forta? Ies din casa, dar nimic suspect nu-mi atrage privirea, oamenii se plimbau pe strazi ca si cum nimic nu s-a intamplat. Cred ca mi-am imaginat totul, dar pata aceea nu este de accord cu mine. A fugit, m-a parasit, este bine? Efectiv m-as duce sa-l caut, dar unde? Nu stiu satul, nu stiu zona, nimic, nul total. Singurele mele prietene sunt acum speranta si rabdarea. Ele ma vor consola si ma vor ajuta sa cred ca el se va intoarce astazi.
Ca sa iau o gura de aer curat, ies in gradina si ma asez pe marginea fantanii arteziene. Imi clatesc picioarele in apa curata si rece ca gheata ce-mi inteapa pielea cu mii de ace nevazute de ochiul uman. Privesc in jurul meu vegetatia ce se pregatea de un vals impreuna cu vantulce formau un cuplu perfect. Eram geloasa din cauza ca vegetatia si-a gasit perechea iubita de care nu se mai poate desparti, pe cand eu…sunt singura si privesc neputincioasa dansul irezistibil. Deodata imi trece prin minte sa iau shaminsenul ( chitara) si sa-mi cant de jale . Asta am si facut.
( Acestea sunt melodiile https://www.youtube.com/watch?v=yRSDJ1fzSQ0
https://www.youtube.com/watch?v=kIqcTdSaFiU
)
Intr-un fel le usuram destinul cu plutirea mea pe aripile muzicii, dar nu puteam sa nu ma gandesc melancolica la jumatatea mea plecata cine stie unde.
ncerc din rasputeri sa uit pe moment de Sasuke si imi caut ceva util de facut si voi merge la cumparaturi, din cate am observant este un magazin – hypermarket unde imi pot cumpara diverse lucruri cum ar fi: mancare, tapet nou, poate cateva
noptiere.Vad eu. Traversez strada, intru in magazin si imprumut un cos unde sa-mi pun obiectele. Dupa ce m-am benoclat destul de bine la preturi si calitate ma indrept catre caserie, iar in fata mea o zaresc pe Tsunade!? Trebuie sa ma ascund imediat cu tot cu carucior dupa mormanul de detergenti de langa mine. Ce cauta aici? Asta mai lipsea…daca ma zareste, s-a zis cu mine, iar planul meu se duce de rapa. Pfui! Am scapat cu viata, desi se tot uita insistent catre standul asta. Nu mi-a zarit parul ca altfel sigur m-ar fi demascat.
Ma indrept catre casa si intru in camera mea pentru a face cateva mutari si transformari. In primul rand voi schimba aceasta vopsea dezgustatoare de pe pereti. Nu se potriveste deloc cu podeaua, nu are contrast. Bun, apoi voi muta patul catre Rasarit, voi pune noptierele de o parte si de alta a patului, iar covorasele vor disparea cu siguranta de aici, direct in cosul cu gunoi. Au un miros neplacut si cred ca sunt si vechi de vreo 60 de ani. Se aude o usa deschizandu-se la parter. Nu are cum sa fie Sasuke.In orice caz, ma duc sa vad cine este.

- Sakura, esti?
- Sasuke!!!!!!!!!!!!! Cobor cu viteza, ma dezechilibrez si cad in bratele lui, din greseala, nu ca nu mi-ar fi placut.
- Ce faci, repezito?
- Te asteptam pe tine si sper ca nu te superi… am facut cateva schimbari in camera mea… Spune tu de fapt, m-ai mutat in pod?
- Ceva de genu’! Am avut probleme cu Taka, in fine. Am auzit ca a venit si neroada de Tsunade pe aici, sper ca nu te-a vazut. Nu am degand sa intru in belele si mai mari, am destule.
- Nu m-a vazut pentru ca, scotandu-i limba, sunt rapida! Poti sa-mi spui ce s-a intamplat?
- Nu ai dreptul! Nu uita, esti ostatica.
- Hai nu mai spune. Tu gandesti? Ma lasi sa fac ce vreau eu si cica sunt ostatica. Nu am voie sa te intreb daca te-a lovit cineva, daca esti bine si nici nu am voie sa te intreb ce-i cu nenorocita aia de sabie plina de sange??? Iar te tii de prostii? Chiar iti place sa distrugi vietile oamenilor fara sa te raneasca macar???
- Pe tine chiar nu te intereseaza, fato, este democratie… Fiecare face ce vrea pe lumea asta, iar eu la fel. Distrug oamenii care m-au ranit in copilarie si nu m-au lasat sa fiu fericit. Este la alegerea ta daca vrei sa ramani sau nu. Nu te oblig, nu vreau s-mi sara-n cap prietenul tau, blondinul.
- Esti atat de incapatanat incat nici nu meriti sa fii iubit.Am terminat discutia asta, se pare ca nu voi trage de la tine nimic, nici chiar daca ti-as scoate cu clestele cuvintele.

Suparata, urc scarile si ma inchid in camera. Nu ma voi lasa dusa cu zaharelul de el, doar stiam de la incept prin ce voi trece. Nu voi plange si nu voi face crize de nervi.. Il voi ignora, sa vad daca rezista si daca tine macar putin la mine. Acum ma voi culca, a fost o zi destul de obositoare si chiar am nevoie de un
somn dulce si lin.

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Mar 14 Feb 2012, 23:24

Of..iubire..

Ma simt ca ulrimul om e oe pamant!

Adica am comentat la primul capitol si apoi...

Te rog din toata inima mea micuta de copilas sa ma ierti si promit ca nu se va mai intampla!

Acum vorbind de capitole..

Mai trebuie sa spun ca-s minunate?

Mai trebuie sa spun ca imi place atitudinea Sakurei?

Deci chiar nu am cuvinte sa descriu!

Astept next si PWP doolshe!

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Mier 15 Feb 2012, 09:20

Hi Kristen a hug

noul capitol e foarte frumos in love

descrierea si ea imi place mult dap !

Sakura are dreptate parca nu e ostatica
ci defapt e mai mult ca o domnisoara de companie lough

ca sa nu se plictiseasca Sasuke
dar e mai bine asa
macar poate face ce vrea
si vad ca are chef de joaca yeah

o sa fie ceva gen Tom si Jerry intre ei doi lough

deabia astept sa citesc urmatorul capitol in love

oricum o sa fie stiu ca o sa fie superb ike

mersi mult de mesaj kiss

si te rog sa ma anunti cand postezi next-ul happy2

ei bine,bafta la scris si vezi sa nu-ti obosesti mana bye hi!

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Sam 25 Feb 2012, 20:11

Capitolul VIII

O noua dimineata, un nou inceput de viata. Oare ce-mi rezerva viitorul? Iar incep sa vorbesc ca filozofii de elita. Ce o fi o fi, voi lasa totul sa curga de la sine. Este ora sase dimineata, iar eu stau si privesc pe geam forfota de pe strada, unii oameni se duc la servici, altii pur si simplu vor sa inspire aerul curat cu ocazia inaugurararii unei noi zile. Ma asez pe coltul patului si astept. Ce astept? Nici eu nu stiu. In fine…Sasuke nu a urcat sa ma intrebe de sanatate. Bine, tot eu trebuie sa cedez. Voi cobori dar nu voi vorbi cu el. Ca sa-l enervez, cobor in camasa mea de noapte scurta, in bucatarie ca sa-mi fac micul dejun. ,, Geniul” este in sufragerie, ma uit cu coada ochiului sa vad daca face vreo miscare. Se uita fix la mine muscandu-si buza?! Rectific: se uita la… camasa mea? Nu conteaza, il ignor. Inchid usa dupa mine si incep a ma invarti prin bucatarie… Dupa cateva momente, deschide usa si se apropie de mine pana cand ii simt rasuflarea in ceafa. Isi ridica bratele si ma incolaceste. Chiar? Ce l-a apucat? Oare a baut? Destul cu uitatul in decolteu…. Il resping brutal si imi continui treaba. Se uita destul de ciudat la mine, desi il loc sa inteleaga aceasta miscare, el a continuat.

- Ce vrei? Strig nervoasa, intr-un fel imi parea rau cum am rostit cele doua cuvinte, dar trebuie pus la punct mai devreme sau mai tarziu.
- Nimic, doar vreau sa vad ce mancare faci aici.
- Poti sa-ti tii mainile departe de mine?
- Nu pot, ( cu un zambet pervers) avand in vedere cum esti imbracata.
- Te rog, pleaca! Vazand ca tot nu-si tine mainile acasa, l-am plesnit imediat pe obraz. S-a mai linistit putin, dar tot nu-si lua
ochii de la mine. Foarte bine.

Ma duc in camera de oaspeti si ma intind pe canapea. El, ca un catelus ma urmeaza, dar fiind pus in imposibilitatea de a se aseza pe jos sau langa mine, a ales sa stea pe canapea, desi nu mai avea loc.

- Si ce mai faci tu? Intreaba Sasuke plin de entuziasm, deja l-am simtit usor intimidat.
- Ce tot ai de privit? Nu m-ai mai vazut demult si, (cu un ras scarbit) probabil iti era dor de mine.
- Daa… adica nu… Nu stiu. Ideea este ca vreau sa-ti spun ca-mi pare rau de cearta de aseara.

Ii pare rau? Woaw… este un progres.. cate evenimente neasteptate se pot petrece intr-o viata plictisitoare. Nici nu vreau sa-mi auc aminte de neintelegearea de ieri. Prima noastra cerata.. si nici nu suntem impreuna… cred. M-am simtit usurata cand si-a cerut iertare. Il vad ca se incalta, isi pregateste sabia si pleaca fara sa-mi spuna nimic. Trebuie sa-mi fac griji din nou? Se pare ca asta ma asteapta in viitorul meu apropiat, ma gandisem ca vom fi mai uniti. Oare am gresit ca am ales aceasta soarta? Am gresit ca stau cu un criminal in casa? Sa ma astept sa ma omoare candva? Nici nu vreau sa ma gandesc.
Ma urc in camera mea, ma imbrac, cobor pentru a lua o gura proaspata de aer. Cand imi ating varful piciorului pe covor aud un scartait insuportabil. Dau covorul la o parte si observ o usa din metal ce face trecerea dintre cele doua incaperi suprapuse: holul si pivnita. Fara sfiala ma avant in necunoscut. Tinand o lumanare in mana puteam observa clar ce era de fapt: o sala a armelor: sabii, cutite, kunai-uri de toate marimile. Socata, inaintez pentru a observa cu claritate peretii batrani si ruginii ai casei. Acest labirint nu se mai sfarsea, ca o camera secretelor. Acestea sunt armele lui Sasuke? Nu-i sta in firea unui om sa fie asa de razbunator, crud. Intr-un colt al camerei remarc un pian inecat de praful gros al timpului. Desi anii grei s-au vestejiit si s-au scuturat, el tot grandios ramane in sufletul unui adevarat muzician. La poalele lui se odihnesc in liniste partiturile ingalbenite de un auriu crud si roase de ireversibilitatea vremilor nemiloase. Ma asez in fata pianului pudrat de margelutele argintii, astern compozitiile pe suport si incep a canta, dar ceea ce m-a oprit a fost faptul ca muzicantul are un nume cunoscut: Mikoto Uchiha? Oare cine este?

Incepand cu mi bemol, am oferit sunetelor inaltimi de cor si am iradiat suluri de muna prin vitralii. Chipul meu capata o concentrare chinuita, ce-mi sculpteaza o masca de singuratate dura, relief in frunte, adanc in ochi. Muchii fetei neclintiti, cum rareori ii au pianistii. Nici un tic al obrazului, nici o incretire a fruntii, nici o crispare sau miscare a buzelor. Toata putearea trupului este in brate si in mainile flexibile, dominatoare si severe. Acordurile pline erau aduse cu maini de papa care ar incorona o frunte de imparat. Profilul meu este chinuit de aceasta fuziune armonioasa de metale arzatoare. Foarte trista si melancolica este aceasta melodie. Imi imaginez de cate ori a fost scrisa cu gemetele sufletului, ca un pamant fara cer, sumbru pamant de morminte, din care coralul inalta o bucurie stranie si suava ca un rasarit de luna nu din cer, ci spre cer, din pamantul mormintelor. Voi canta fara crutare pentru putere ca o dusmanie impotriva trupului si a energiei ce o impun. As vrea sa-l indur, ca prin aceasta pedeapsa sa-l fac sa-si merite fericirea de a fi langa mine, el. Cant, daruind-mi muzicii toata tineretea. As dori ca aceasta clipa sa fie un munte prin care cu mainile sa sap tunelul, ca sa descopar mai tarziu, dupa truda, cu mainile insangerate, lumina dintre stanci, fericirea alatrui de brunet. Acest zbucium insa, aceasta razbatere prin stanca, aceasta chinuitoare ascensiune spre fericire, ca s-o respir o clipa, armoniile mainii mele inaltate, ma
destainuie. Cant Sadness and Sorrow. ( Aceasta este melodia: https://www.youtube.com/watch?v=LwwEjYAJBTg
)
Pentru mine, pianul imi este ca un prieten care nu vine din viata, ci din alta parte. Un prieten mut, care nu-mi poate povesti, dar care vazuse acea tara de minuni in ceata si de libertate in vanturi, spre care ma indrept in clipe de grea singuratate. Viata incepe sa-mi cante singura, langa mine. Aceasta incorporare in armonia muzicii, desi sunt om, nu sunet, aceasta senzatie de muzica vazuta, imi daruie un necontenit straniu fercit. Sumbra sala devenise o gradina cu mirarea necontenitelor infloriri. Anii grei ce invaluiau pianul intr-un sal gros disparuse ca un nor, lasand sufletul si chipul meu, candoarea unui stravechi cer de primavara. In ciuda faptului ca pianul este vechi si harbuit, degetele care-l cantau erau vecine cu energia vanturilor si calmul dominator al cerului. Dificultatile tehnice disparusera ca prin magie, lasand sunetelor albastra lor puritate; impresia urias delicata pe care mi-o propune bolta cereasca deasupra piscurilor inalte, unde uraganul fara gesticulari demente de paduri, pur ca lumina, titanic ca oceanele, trece in trombe nevazute, sub un cer suav ca o petala, neclintit in uragan, zambet de ochi verzi deasupra unei prapastii cu lei. Cand ultimul acord tacu, degetele mele ating foile placate, mancate de timpul necrutator.

Cine este Mikoto Uchiha?

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Dum 26 Feb 2012, 17:49

nu-mi vina sa cred huh?

a fost atat de frumos,minunat si superb capitolul
mi-a placut la nebunie dance2

prima parte a fost un pic amuzanta
mai ales cand Sakura incerca sa-l enerveze si Sasuke nu o lasa in pace
se spune ca cine se tachineaza se iubeste love

poate se aprinde scanteia dragostei si la ei
cine stie poate ca da poate ca nu think

,dar ar fi foarte interesant sa se intample
oricum a fost foarte frumos din partea lui ca si-a cerut scuze in love

apoi la partea cu labirintul am stat putin in suspans
iar partea de la sfarsit a fost putin trista
ea spera la un vis greu de indeplinit dar nu imposibil
a fost genial capitolul
dar si tu esti geniala kristen a hug

mersi mult de tot de mesaj kiss

de abia astept sa vad cu idei o sa vi si o sa ne uimesti
te pup kiss

bafta cu scoala si multe idei in continuare

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Dum 26 Feb 2012, 18:14

MAMA MIAAAAAAAA!!!!!!

Ai adus next!!

UH..ce imi place..

Dar intreabarea:

A fii sau a nu fii?

Stai , sati nu!

Intrebarea: Cine e Mikoto Uchiha?

Astept next si PWP

P.s. Cred ca Sasuke se indragosteste...

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Joi 08 Mar 2012, 22:20

Capitolul
IX

- Chiar nu stiu cum de ai mai gasit si aceasta ascunzatoare. Curioasa mai esti. Nu stiam ca poti canta la pian, in orice caz: nu a mai fost folosit de 8 ani. Asteptam ca cineva drag sa se intoarca si sa-mi cante melodiile compuse.
- Cine? Mikoto?
- De unde stii? ( cu o fata incruntata).
- Scrie pe partituri.
- Niciodata nu mi-am imaginat pe altcineva cantand melodiile mamei.

Mama? Mikoto a fost mama lui. 8 ani... de cand s-a intamplat marea tragedie...Un orfan, ramas pe drumuri, fara niciun ajutor, nicio afectiune, nimic. Ramas singur pe lume, ca o frunza in vant ce-si cauta locul de odihna, de veci langa mormantul putred de la poalele arborelui. Asa si el, isi cauta mama printre bratele transparente ale aerului sufocant din casa plina de amintiri dezastruase. Vazandu-i trupul fara vlaga la poalele lui, ce putea sa faca un pui de om in acel moment? Singura amintire vie a ramas aceste bucati efemere de hartie care, odata traduse cu ajutorul clapelor pianului capata un sens ce pot readuce la viata sufletul demult pierdut. Desi spiritul lui Mikoto mai are vlaga in el, trupul nu se va mai reintoarce nicicand. Acum inteleg ce sustin bratele mele: o avere incomparabila. A scris-o inaite sa moara.Se pare ca adolescentul de langa mine care emana o cantitate colosala de razbunare sufera din cauza
singuratatii. Sentimentul ce-l apasa zi de zi este determinat de fulgerele dragostei materne care s-au dizolvat in atmosfera
ostila. Dar nu poate face nimic: intorcand capul catre trecut si lovindu-se cu fruntea de viitor, el ramane ostatic intre cele doua timpuri ireversibile, intr-un taram sumbru: prezentul. Nu poate evada, nu poate fugi de soarta. Naruto nu a aflat ceea ce este afectiunea parinteasca, Sasuke a cunoscut-o, a apreciat-o si a pierdut-o cum ai scapa nisipul printre degete. Acum ca a ramas singurul supravietuitor din clan, vrea sa dovedeasca lumii ca Uchiha nu a fost uitat, ca o carte veche aruncata prin mansarde, isi doreste din suflet ca acest clan sa fie recunoscut in viitor, indiferent ce destin a avut.

- Imi pare rau, chiar nu am stiut cine este Mikoto. Daca stiam...
- Nu ai de ce sa-ti faci griji... atata timp cand o persoana feminina canta la fel de bine ca ea, nu am de ce sa fiu nervos... Doar ca, uneori, imi doresc...Nimic, lasa....
- Sa se reintoarca, nu? ( Cutremurat de ceea ce am zis, nu a mai spus nimic. S-a asezat langa pian si cu o privire rugatoare, ma implora sa-l invat tainele necunoscute ale pianului.)

Din pacate, asa nu s-a mai intamplat. In minutele ce au urmat m-au ingrozit. O parte din organizatia Akatsuki erau prezenti in pivnita, uitandu-se cu sete la noi. Ma intreb cum de au ajuns pana aici si ce vor.

- Observca ti-ai gasit si prietena!
- Nu e treaba ta, Kisame. (Cine mai este si barbatul acesta inalt? Daca stau si il privesc mai bine, pielea lui este albastra??? Cat poate fi de scarbos.. nu credeam ca exista astfel de pigmenti ciudati. Chipul lui imi aminteste de anumite specii de rechin care se gasesc numai in Marea Japoniei.)
- Sa trecem la subiect. Tu, scorpie mica si insignifianta, vii cu noi, acum.
- Nu-mi spui tu mie ce sa fac, bine? Spune mai bine ce vreti si plecati de aici cat va tin picioarele. Ce? Il vreti pe Itachi viu si nevatamat? Ha ha ha! Nu se va intampla in veci. Ati auzit? El este mort si asa va fi pentru totdeauna.
- Hei nebunule. Opreste-te, trebuie sa vii cu noi acum. Asa a zis Madara. Daca nu vrei, te obligam.
- Lasati-ma in pace.
Intr-o secunda, am simtit ca cineva ma loveste peste fata. Nu-mi mai puteam sa misc niciun deget. Imprastiata pe podea, incercam sa-mi pastrez echilibrul si, la a doua lovitura, care presimteam ca va veni, sa ma apar cat se poate de bine. Cu o mana pe piciorul de la pian, iar cealalta pe un raft al pivnitei, ma ridic, aruncandu-i priviri nemiloase barbatului albastru.
- Vei suporta consecintele, Sasuke. O vom lua pe ea. Daca ai ajuns sa locuiti impreuna se presupune ca ai ceva sentimente pentru ea.
- Poti sa faci ce vrei. Nu-mi pasa, doar dispari din raza mea vizuala.
O enorma putere ma ridica de pe sol si, in acelasi timp, o enorma durere se manifesta in intreg corpul. Ma zbat, tip,
lupt, dar in zadar. Il privesc pe Sasuke, pentru ultima oara, iar el imi intoarce spatele tratandu-ma ca pe o carpa ce trebuie aruncata de indata.

- Sasukeeeeeeeee!

Racnetul disperat s-a pierdut printre peretii casei, ducand soaptele intr-o alta dimensiune paralela cu cea de astazi. Ma simt ca ultima persoana de pe Pamant, fara vlaga, fara vointa, fara nimic. Toate sperantele mele au fost spulberate si mai mult de atat, peste cateva minute sau ore nu voi mai avea nicio nadejde, deoarece iubirea m-a dus prea departe, m-a dus pana la marginea prapastiei, iar acum voi fi nevoita sa ma arunc si sa cad lin pana cand un inger ma va salva pentru a ajunge in Imparatia Cerului. Ultima dorinta, inainte de stingerea sufletului este ca moartea mea sa fie brusca, sa nu sufar fizic, ca psihic am indurat destul. Nu-mi vine sa cred, am fost atat de oarba. De ce nu mi-am dat seama ca el nu ma iubeste? Era clar. Si cat as mai fi trait, 16 ani, floarea-varstei. Nici nu am avut timp sa-mi dau seama cat sunt de tanara
si ca sunt de fapt la incputul vietii.

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Vin 09 Mar 2012, 13:19

Buna!
Ma bucur ca sunt prima..
Nici n-ai habar cate emotii aveam in timp ce citeam ficul.
L-am inceput de dimineata in timp ce imi faceam ghiozdanul si ma imbracam si l-am terminat acum.. adica ultimul capitol. Eram in stare sa ma risc sa pierd autobuzul ca sa termin ficul
Sa termin cu mine, acum e in vedere ficul tau.
Mai e nevoie sa-ti spun ca pentru o incepatoare mai dat gata?
Nici nu-mi venea sa cred ca e primul tau fic..
E foarte bun !
Si Sasuke ala e un nesuferit, dupa ce ca Sakura se chinuie sa-l schimbe el a dat-o pe mana alora
Sper ca nu i se va intampla nimic..
Da, Sakura, ai dreptate ti-ai dat seama prea tarziu.. pacat.. sper sa nu e termine prea repede..
Si desigur astept next-ul scumpo.
Te rog sa ma anunti de next ca e posibil sa nu vad la cat de chiara sunt.. si nu vreau sa ratez ceva din minunatia asta de fic

Subiect: Re: Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) Vin 09 Mar 2012, 21:57

Multumesc mult, Diavola... Ma bucur ca-ti place ficul meu. Just hold me (DRAGOSTE ETERNA) 268890