Hey din nou! Am venit cu nextul . Hai cititi-l cat e cald Ma rog... sa revenim la fic tot ce sper e sa va placa! Aaa da! for comm


Capitolul 5

SAKURA P.O.V :
In timp ce primesc minunatul sarut de la Kail ii imping brutal un kunai in burta. O fi el imun la atacurile mele cand e fantoma dar cand e om hmm .... se pare ca nu. Il las jos intr-o balta de sange si fug cat mai departe de acel loc, auzint in spatele meu numai replici de genul "Ai sa vezi tu" , "ai sa platesti pt asta" ...bla bla bla...Numai vorbe epice..imi spun eu aparandu-mi un suras pe fata, care a alungat toata frica din mine. Chiar daca l-am invins am un presentiment prost ca nu e ultima data cand il vad...

AUTOR P.O.V :

Spre seara incepu sa ploua si sa bata un vant atat de puternic incat toate ferestrele si usile se miscau cu furie, mai sa iasa din balamale. Defapt era vremea care-i convenea si fantomei. Planul era sa o prinda numai pe Sakura, dar constatand ca si ceilalti iar fi putut sta in cale se hotarasca sa-i ucida.
Cea de a treia aparitie a fantomei se produse chiar in acea noapte. La scurt timp dupa ce se culcasera, fura treziti de un zgomot infricosator ce venea din hol. Fugind jos, descoperira ca o armura veche cazu pe podeaua de piatra in timp ce nimeni altul decat Kail statea pe un scaun cu spatar inalt si isi freca genunchi avand o expresie de agonie acuta pe fata.
Acesta se ridica cu un tipat salbatic si fugi, stingandu-i lumanarea Hinatei si lasandu-iintr-un intuneric total. Aleneca mai departe ca o umbra demonica, chiar intunericul parand sa-l urasca. Ajungand in capatul scarii isi reveni si surase cu rasul acela diavolesc celebru ce se dovedise de fiecare data foarte eficient. Se apropie amenintator de gatul Hinatei cu un cutin dar Sakura aparu in fata lui prinzandu-l de gat si smulgandu-i cutitul din mana.
-O singura data daca te mai apropii de familia mea promit ca te fac bucati! Ai inteles?
Pe fata baiatului se vedea pentru prima oara in viata lui ( de 1000 si ceva de ani ) frica. Parca din ochii rozaliei tasneau scantei rosii, acei ochi care a facut si o fantoma sa tremure de frica. La urmatoare clipire aceasta dispare lasand in mana Sakurei numai acea haina neagra veche si rupta.
SAKURA P.O.V :
Greutatea lui Kail devine din ce in ce mai mica, luminile se aprind si vad ca am ramas doar cu haina acestuia in mana. Respir usurata ca am scapat si de data asta dar ceva nu era inregula. Intorc capul si ..... pam pam pam pe data viitoare

Pam-pam-pam ce?
Hai spunemi ce se intampla si in contionare ca ma suppy!
Capitolul a fost scurt, aproape prea scurt...
Actiunea a fost oarecum grabita, dar ma rog...spre deosebire de alte ficuri e oarecum ok...
Astept next-ul cu ardoare si sper sa vina cat de curand.
Sa ma anunti si pe mine cum in continoare, cum ai facuto pana acum de altfel.
Te poop!
Zbye!
~Sexy Bee'~

Hey...! Am adus nextu Sper sa va placa!

Capitolul 6

O lacrima inofensiva se scurge pe obrajul meu cald, apoi doua, trei, pana la cateva zeci. Imaginea din fata mea.... nu am crezut ca am tinut la el si chiar pentru el sunt varsate aceste lacrimi. Acel sentiment.... vina, ca nu l-am putut proteja. O iau pe sora mea care plangea pe corpul neinsufletit al tatei care era pe o balta de sange. Urc scarile reci din piatra, in spatele meu fiind sora mea, amandoua plangeam ca disperatele. Din neatentie pasesc gresit si cad peste Hin doborand-o. De ce eu ...? De ce numai eu ? Mai intai mama, apoi tata si acum si sora mea e ranita din cauza mea... Toate pentru ca sunt eu incapabila. Iau repede telefonul vrand sa sun la ambulata dar 0 semnal. Nepasandu-mi de furtuna de afara o iau pe Hinata in brate si fug catre cel mai apropiat spital, acela fiind cam la 15 min distata. Picaturile reci si grele de ploaie se izbesc de pamant cu mare putere iar vantul bate din ce in ce mai tare. Pe tot parcursul drumului vocile lor erau este tot, spiritele lor. In capul meu rasuna vocea mamei si a tatei care spuneau in continu "M-ai dezamagit copila mea...! " Chipul mamei lovit si plin de sange apare jos chiar in fata mea, eu impiedicandu-ma de el, cazand si eu si Hinata intr-o balta. Trupul mamei disparu dar mii de fete necunoscute apar in reflectia apei strigandu-mi numele cu o voce rece si joasa.

~~~~ Dupa aprox. 5 ore~~~~

AUTOR P.O.V:

De indata ce zorii imbraca dealurile in argint si ochii verzi ca iarba de dimineata se deschid. Un zambet ca e in viata, o parere de rau pentru tatal ei, vina pentru tot ce sa intamplat dar mai ales ura o acaparase pe biata Sakura. Avea o oare care frica de acest Kail dar stia ca trebuie sa scape de acest sentiment incontrolat si sa distruga acea fantoma cu orice pret.
Teribila agitatie din ultimile saptamani incepuse sa-si faca efectul. Nervii ii erau la pamant si tresarea la cel mai mic zgomot. Statu in camera vreo 5 zile asteptand fantoma dar nimic, totul era perfect normal , singurul lucru mai ciudat fiind acea pata care s-a mutat din camera Sakurei in locul unde a fost omorat domnul Haruno. Ce o priveste pe Hinata, la fel ca si sora sa e complet distrusa, inima este ca o sticla sparta in mii de bucate, care iti aduce 7 ani de ghinion . Mergea in fiecare zi impreuna cu Sakura la mormantul acestuia sa vorbeasca cu el. Sakura si-a cerut scuze pentru toti anii acestea cand credea ca este doar un obstacol. Nestiind asta in toti anii aste, Sakura abea acum si-a dat seama ca il iubea.

SAKURA P.O.V:

-Hinata, e destul de tarziu... e timpul sa plecam, deja s-a inserat.
Defapt stai... Noapte, cimitir, asta e !!
-Hinata ea lanterna si dute inainte! Te prind eu din urma!
Aceasta aproba din cap si fuge pe poarta cimitirului. Cand simt ca fata s-a indepartat destul de cimitir tip curajos cat ma tin plamani " KAIL VIN-O LA MINE!"
Din mormantul din fata mea iesi o mana scheletica , eu pregatindu-mi deja chidori. Odata ce a iesit cu totul din pamant acesta se transforma in frumosul si blandul Kail si imi spune bland:
-Sakura, s-a terminat! Nu te teme ! De acum in colo sunt Kail cel pe care l-ai cunoscut prima data! Nu mai trebuie sa te ommor, sau sa omor pe cineva secolul asta. Un om mi-e deajuns sa traiesc 100 de ani!
LA inceput il credeam dar pe parcurs ce vorbea mai mult ii se cunostea prefacatoria din voce.. si oricum nu imi pasa ca nu va mai ucide pe nimeni. Tatal meu e mort! Fapt consumat baiete...!

Apropo ... uitati o imagine ca sa va puteti face o parere despre Kail ... (culoarea ochilor e putin mai diferita ) http://www.fanpop.com/spots/anime/images/19333110/title/anime-boy-photo

Capitolul 7

SAKURA P.O.V

-Ai de gand sa imi spui odata si odata ce se intampla ? Cine esti tu cu adevarat ? Ce ai avut cu mine? tip cat ma tin plamani, curajul si incredere mi se recunosteau in voce.
O lacrima vroia sa iasa dar nu o las, si imi tintesc privirea catre steaua ce stralucea cel mai tare, mai precis mama. Mereu cand am o problema sau ceva apare pe cer dandu-mi noi sperante.
-Ce e ...? Nu pot sa dorm de 300 de ani, spuse el cu tristete.
Sakura se intrista iar buzele ei incep sa tremure ca petalele de trandafir in adierea vantului.
-Departe dincolo de copaci, raspunse el cu o voce joasa si visatoare, exista o mica gradina. Acolo iarba e inalta si deasa, acolo sunt flori mari colorate, iar privighetoarea canta toata noaptea. Toata noapte canta, luna rece de cristal priveste in jos, iar arborii isi intind ramurile groase peste cei adormiti. Acolo trebuia sa fiu eu in tot acest timp.
Ochii Sakurei se umplura de lacrimi si-si ascunsese fata in palme
-Te referi la gradina mortii, sopti aceasta
-Da, a mortii. Moartea trebuie sa fie atat de frumoasa! Sa zaci in pamantul moale cu iarba fosnind deasupra capului si sa asculti tacerea. Sa nu existe nici ieri nici maine. Sa uiti de timp, de viata, sa traiesti linistit! Tu m-ai putea ajuta. Ai putea sa imi deschizi usile casei mortii pentru ca dragostea e mereu cu tine, iar Dragostea e mai puternica decat moartea.
Sakura incepu sa tremure o trecu un fior rece si cu voce tremurata il intreba
-C...ccum?
-Trebuie numai sa te rogi pentru mine, pentru sufletul meu care rataceste in lumea asta vulgara de sute ani ani , cautandu-si linistea. Raul si intunericul va incerca sa te opreasca, vei vedea siluiete infricosatoare in intuneric dar nu-ti vor face nici un rau, pentru ca fortele raului nu pot invinge puritatea unui copil.

Sakura P.O.V

Il strang calduros in brate si ii cer iertare pentru toate vorbele jicnitoare la adresa lui. In urmatoare secunda....

SCZ CA NU AM AMI COMENTAT
UITE LAS ACUM COM
DECI ESTE SAU NU UN FIC SASUSAKU?...DAR MA ROG MIE IMI PLACE...E TARE PANA ACUM
DACA AI INCERCA SA FAC I CAPITOLELE MAI LUNGI AR FI SOOOPER
DAR E FRUMOS
BAFTA SI ADU NEXT-UL
JANE!!!

da e ...la urmatorul cap apare si el ....
e SASUSAKU

Capitolul 8

AUTOR P.O.V

In urmatorul moment fata fragila si blanda a lui Kail este lovita brutal de un pumn, facandu-l sa cada pe pamantul moale si rece. Cand corpul lui facu contact cu pamantul acesta disparu intr-un nor de fum verde. Sakura nu spuse nimic ceva timp , dar deodata se ridica vrand sa afle cine i-a facut asta fantomei dar o mana este intinsa in fata ei ca semn sa nu mearga mai departe.
-Nu fii la fel de naiva ca mama ta!
-Ce vrei sa spui prin asta? Si de ce l-ai lovit pe bietul Kail? Nu-l judeca inainte sa-l cunosti!
Nu se putea vedea mai nimic din infatisarea baiatului,in intunericul deplin si linistit al noptii, singurele lucruri observabile erau parul negru ca abisul si un mic semn negru desenat pe umarul acestuia.
-Nu il cunosti mai bine ca mine! sopteste acesta aratandu-i rozaliei cu sabia un loc de pe spatele ei. La urmatoare clipire disparuse in adancul noptii.

SAKURA P.O.V
Imi intorc repede privirea catre spatele meu si observ o mare gaura, facuta cel mai probabil cu un kunai. Nemenicul! A folosit un fel de jutsu ca sa nu simt nimic si ma tinea de vorba ca sa isi termine treaba mai repede si mai usor. Durerea se face din ce in ce mai simtita facandu-ma sa scot un scancet usor. Folosesc cat pot de repede un jutsu medical dar imediat ce imi termin de vindecat rana Simt o durere infernala la nivelul umarului. Cu ultimele puteri ma intorc si vad ca faptasul era nimeni altul decat Kail. Cad jos intr-o balta de noroi ochii fiindu-mi atintiti pe chipul baiatului care se uita cu ura si dispret la mine. Ochii mi se inchid incet incet, corpul parca amortindu-mi de durere. Nu ma mai puteam misca, nu mai puteam face nimic. Ma las pur si simplu dusa de val, vazand in fata mea doar negru
AUTOR P.O.V :

Dimineata apare si nici o veste de la Sakura. Hinata devenea din ce in ce mai agitata fataindu-se dintr-o camera-n alta. Aseara nu a fost ingrijoarata deoarece Sakura are obiceiul de a culege flori pentru cina in drum spre casa. Cand se facu ora 6 dimineata fata se alarma de-a binelea si s-a decis sa mearga sa o caute pe sora ei in padure.
A cautat vreo 4 ore dar nimic. Vazand ca nu e nici un semn de Sakura, Hinata a pornit spre Brightport, un satut aflat cam la 4 mile departare care i se spuse ca este mult mai locuit decat StreenVille. Isi ia vechea bicicleta si porni spre destinatie.

HINATA P.O.V

^^^^^^peste ~o ora^^^^^^

Ma opresc langa un copac sa beau putina apa. Ma asez pe pamantul cald, uitandu-ma la un nor care era identic cu fata surorii mele.
-Off...Sakura! Unde esti? oftez sonor intinzandu-mi mainile. Dau cu degetele peste ceva moale si ma intorc repede.( Hai mai Hinata...! Poate e doar iarba ce esti asa paranoica) Imi intorc calm capul si mai ca raman fara respiratie. Inima imi batea din ce in ce mai tare si lacrimile nu indraznira sa nu apara. Era.... p..pp..parul Sakurei. Imi indrept privirea mai departe si ii vad si mana care era iesita din pamant. S..surioara mea.... T.tt...te rog nu-mi fa asta(spun printre sughituri ) Spune-mi ca e o iluzie!
Sap repede si o scot de acolo implorandu-i incontinu printre plansete pe mama si la tata sa nu mi-o ia si pe ea.

AUTOR P.O.V

Hinata o scoate in cateva secunde pe sora sa din pamant strangand-o tare in brate rugand-o sa nu plece dincolo , sa nu o lase. Ii verifica repede pulsul dar nimic...

Draga mea iubita imi pare rau ca nu am mai dat com...Sper sa am iertare de la tine...Sper sa nu moara Sakura! Si baiatul acela..Sasuke nui asa? Si Kail ce ia facut mamei Sakurei? Astat de multe intrebari si nici un raspuns pana in capitolul urmator...Astept next si PWP dolshw. apropo : Sa ma anunti cum mai anuntat si acum [i]

AM AJUNS SI EU IARASI PE AICI
MERSI CA M-AI ANUNTAT
CE SE INTAMPLA....EA NU POATE SA MOARA CLAR DACA EA MOARE NU AMI POATE FI SASUSAKU...ADIKCA POATE SI AR FI SUPER TARE
GLUMEAM ...SA NU MOARA ...
SI CE OM NEMERNIC POATE FI ACEST KAIL...DACA IL VAD IL INVAT EU MINTE
E FRUMOS SI SE PARE CA APARE SI SASUKE DACA NU MA INSEL
TE PWP SI NE VEDEM LA NEXT !!!

Capitolul 9

SAKURA P.O.V

Ochii fragili se deschid incet incet, vrand sa afle multe, sa afle daca traiesc. In jurul meu se auzeau niste voci, unele nervoase unele mai calme. Obesrv ca este o adevarata cearta intre doi baieti in timp ce eu stau trantita jos. Incerc din nou sa deschid ochii, dar imaginile ce se derulau in fata mea erau extrem de neclare.Il recunosc pe nesuferitul de Kail care se cearta cu o persoana, careia nu ii pot vedea infatisarea. Incerc sa stau nemiscata ca ei sa nu observe ca m-am trezit, ca sa pot afla mai multe.
-Cum ai putut sa-mi faci asta? Decand ai fost ales nu mai mai ajuti deloc! Doar stii foarte bine ca trebuie sa o ucid ca sa traiesc in continuare!
-L-ai ucis pe mama si pe tatal ei! Ce-ti mai trebuie? Ce vrei de la ea?
Ma trezesc din transa cand aud cuvintele "mama". Vrei sa spui... Pana si mama a fost ucisa de Kail? Ticalosul! O sa mi-o plateasca! O sa-l ucid cu sange rece, la fel cum a facut el cu familia mea. Incerc sa ramannemiscata dar simteam cu ura si razbunarea imi circula prin vene. Pana la urma reusesc sa imi pastrez calmul, pentru a afla mai multe, dar apoi jur ca o sa-l ucid cu sange rece asa cum mi-a sfarmat si el mie inima.
-Si ce vrei? Sa o las sa traiasca? Dupa toate astea? Mai este doar ea si cu amarata de sora'sa si apoi gata cu familia Haruno.
-Ma lasi... Deja incepi sa ma enervezi! Dute si culcate in scorbura ta si uita de ea! Nu ma fa! spune celalalt baiat destul de calm dar totodata serios.
Nu ma mai pot abtine! Ma ridic si iau sabia din mana baiatului, care cand observa ca m-am trezit a disparut. Ma indrept cu pasi iuti catre Kail dar acesta face niste semne din maini, sabia pe care o tineam disparuse, iar in mana acestuia aparu o sfera facuta din ceakra mov.Imediat incremenesc, nu mai puteam sa fac nimic, sa ma misc sa vorbesc. Inchid ochii incontrolat si imi astept destinul. Stau ceva timp asa dar vazand ca nu se intampla nimic deschid ochii si il vad pe acel brunet misterios in fata mea tinandu-l strans de gat pe Kail. Acesta imi spune cu voce raspicata" pleaca acum cat mai ai timp". Nici nu apuc sa spun "cum" ca simt cum cad de pe acea suprafata, care se pare ca era un nor. Ochii imi sunt inchisi dar simt cum sunt trantita pe ceva tare care imi provoaca o durere infernala, in timp ce aud o voce asa familiara care ma roaga sa nu plec printre plansete si sughituri. Cand ochii mei se deschid o vad pe Hinata cum sta cu capul peste mine tipand de mama focului.
-Hi..Hinata....
Privirea acesteia se lumineaza si ma strange la pieptul ei soptindu-mi ca ma iubeste si va fi langa mine mereu.
-Si eu te iubesc surioara! spun eu dupa care lesin in bratele ei calduroase.


Deci asta a fost capitolul de azi Imi pare foarte rau ca e scurt si are cam mult dialog Voi incerca sa le fac mai bune pe urmatoarele Multumesc mult ca imi cititi ficul si lasati comm-uri Nici nu stiti cat inseamna asta pentru mine

Poftim ce se intampla?E cam neclar !De asta abia astept next.E o idee care n-am mai vazut-o!E foarte interesant!Continua!

CUM SA MAI SPUS..CAM IN CEATA ACEST CAPITOL DAR AM REUSIT SA INTELEG DUPA CE L-AM CITIT CAM DE TREI ORI CE SE INTAMPLA MAI EXACT
E BINE CUM AI CONTINUAT...DAR TOT NU VREI SA NE ASCULTI...INCEARCA SA FACI CAPITOLE MAI LUNGI...AR FI MULT MAI BINE
IMI PLACE CUM AI DEZVOLTAT IDEA
MERSI CA M-AI ANUNTAT.......ESTI SOOPER!!!
TE PWP DULCE SI ASTEPT SA VAD CE MAI E NOU SI CE SO SE MAI INTAMPLE


P.S. AM UITAT SA MENTIONEZ ...APARE SASUKE....EL ESTE BRUNETUL ACELA MISTERIOS CE O SALVEAZA NU?

SPOR AL TASTAT
JANE!!!

Da da stiu Cam tarziu ha ? Mai bine acum decat niciodata!

Capitolul 10

Ma ridic somnoroasa din pat, si cu pasi leganati ma indrept spre fereastra camerei mele. Imediat privirea imi cade pe stropii grei de ploaie ce se preling pe geaml rece in care imi vad umbra trista.
Zilele au trecut dureros de repede iar tot ce puteam face era sa schitez un zambet fals si sa incerc sa imi opresc lacrimile. Nu inteleg de ce m-a salvat... Cine este el ? si ce e cu acel "vis"? Si cea ce imi sfasie inima e ... De ce sufera toti din pricina mea? De ce nu pot da timpul inapoi si sa fiu din nou acel copil inocent , lipsit de griji? Pe atunci toate erau usoare, nu imi pasa ce greutati imi poate aduce ziua de maine, aveam tot ce imi trebuie, toti eram sanatosi, eram o familie unita. Si-acum? Numai eu si Hinata, pline de griji si de intrebari ce isi cauta raspunsul. Dintr-o data in minte mi se afiseaza o imagine din copilaria mea fericita , dar cred ca nici doua secunde nu au trecut... Lacrimile fierbinti au inceput sa cada din nou, iar acele imagini macabre imi umple inima de durere si melancolie...
Vad ca ploaia s-a oprit si pe cer s-a ivit ceva. Privesc cu drag acest fenomen al naturii ce se pare ca m-a inveselit cat de cat...Curcubeul.
In usa mea se aud niste ciocanituri, iar eu raspund sec "intra". In camera isi face aparitia Hinata care ma intreaba destul de ingrijorata daca ma simt bine. Ii schitez un mic zambet si o imbratisez calduros. O rog sa pregateasca ea micul dejun in timp ce eu imi fac obisnuita rutina de dimineata. Dupa un dus lung si bine meritat ma indrept catre dulap sa imi aleg tinuta de astazi. Imi scot o pereche de blugi lungi albi si o bluza rosie doar cu o maneca, in cealalta parte lasand sa mi se vada maieul negru. Cat timp am fost in dus m-am gandit bine la un lucru.... De ce sa infruntam noi toate astea? De ce nu putem pur si simplu sa plecam si sa lasam aceste amintiri trecutului ? Stiu ca e las sa fugi ... dar totusi am si eu dreptul la o viata normala.
Ajunsa in bucatarie ii spun si surorii mele de ideea ce tocmai mi-a trecut prin minte si ea fara sa arate nici un sentiment imi spune sec:
-Unde vom sta?
-Hai mai Hinata !! Te credeam mai breaza ! Tu ai uitat complet de casa ce nu cu mult timp am lasat-o pentru a veni aici?!
-Dar nu a vandut-o? intreaba ea cu un zambet prostut
Ma apropii incet de ea si ii dau una usor dupa ceafa aceasta spunand imediat:
-Aaaaa da! Nu am vandut-o!
Bine acum chiar isi batea joc de mine. Ii propun sa ne ajezam la masa, sa nu lasam omleta sa se raceasca.
Dupa ceva timp Hinata imi spune ca a terminat cu impachetatul si se duce la cimitir sa il vada pe tata pentru ultima data. Cum adica? A si terminat ? Eu nici macar nu m-am apucat... Firar!

Ma indrept lenesa catre dulapul meu negru si incep sa bag in valiza. Nu stiu de ce dar un sentiment de neliniste se abate asupra mea, facandu-mi toate grijile sa se intoarca. De ce e asa apasatoare singuratarea ? De ce nu pot sa ma bucur si eu de putina liniste? Trebuie neaparat sa apara frica...
Ferestere se deschid brutal, iar vantul rece patrunde in camera mea facandu-mi pielea de gaina. O furtuna groaznica se starneste in StreenVille iar primul lucru care imi trece prin minte e Hinata. E singura in cimitir si furtuna incepe sa fie din ce in ce mai puternica. Imi iau geaca neagra din piele si alerg ca disperata catre cimitir, dar un nume mi se tot repeta in minte. Nesuferitul!
Cand dau sa intru prin poarta cimitirului un fulger ilumineaza cerul intunecat. Ramurile dezgolite are copacilor se zbateau ingrozitor. Era ca si cum nu eram dorita, cimitirul parand ca ma alunga. Ignor tot si alerg spre mormantul tatei si spre fericirea mea Hinata statea parca inlemnita in fata crucii. Ma apropii de ea cu gandul sa o starng in brate dar ceva imi distrage privirea. Pe mormantul din marmura era scris scris cu sange cred cu litere tremurate " Sa nu iti treaca prin gand sa pleci".

AUTOR P.O.V
Fara nici un alt gand Sakura se intoarce si striga in vantul nemilos, un cuvant ce stie ca ii va aduce toate explicatiile
-Kail !!!


Pentru a ma revansa va promit ca tot azi ori maine voi pune urmatorul capitol

Hainele Sakurei:

[img]%20%20Uploaded%20with%20ImageShack.us[/img]

Hey Hey! Prima!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Eh..Am pierdut un capito dar compensez eu cumva...Imi plac capitolele..MA bucur ca Hinata e vie..Ca Sasuke (D) o apara pe Sakura..Ca..defapt aii nu ma bucur..eu chiar vroiam sa plece..Dar asta e..si ma intreb cine a scris pe mormant? Oare Kail a fost ? Cam da ....Dar de ce? Si de ce trebuie sa o omoare pe Sakura? Si de ce o apara Sasuke? Se va indragosti Kail de Sakura? Vom vedea asta in urmatorul capitol...Astept next si te pupic dolshe

Hey draga ,
Insfarsit dupa 100 de ani .
Sincer imi place si mi se pare ca te-ai mai dezvoltat .
A fost un capitol interesant si abia astept saa vad ce se intampla .
P.S : Multumesc de anunt

Multumesc mult pt commu-ri V-am spus vre-odata cat de mult va iubesc?
Sa termin si cu tema asta la romana ... si mai adaug ceva la urmatorul capitol
Il postez in seara asta sau maine dupa sc.

Hey pysy! Imi place foarte mult ficul thau si mai ales imi place cum ai dezvoltat ideea . Dar nextul ?? cand vine?? Sa ma anunti si pe mn cand il pui te rog

P.S : I love you babyy !