Capitolul 2

Liniste. Acea liniste supreme, profunda ma inconjura. Imi simteam intreg trupul greoi si fierbine. Pe pielea mea fina simteam niste firicele de iarba, care ma cam gadilau. Incerc sa deschid ochii dar caldura soarelui ma impiedica.Deschid ochii somnoroasa. Ma aflam pe o pajiste verde si parca infinita. Mici norisori pufosi pluteau usor in adiera vantului. In apropierea mea se afla un parau. Ma ridic in picioare, usor ametita, si ma indrept spre parau. Apa era asa limpede si pura. Chipul mi-se reflecta perfect in apa, de parca m-as fi uitat intr-o oglinda. Ma simteam fericita, implinita. Locul asta era perfect. Exista un singur inconvenient. Nu stiam cine sunt, de unde vin si cum am ajuns aici. Dar, nu-mi bateam capul prea mult. Simteam ca aici ma aflam in perfecta siguranta. Nimeni si nimic nu putea spulbera aceea liniste linistitoare si frumusetea naturii, parca rupta din rai. De cand m-am trezit, am strania senzatie ca locul meu nu e aici, ca cineva incearca sa ma ia din locul acesta mirific.Incerc sa-mi ignore instinctual si-mi indrept atentia spre un pestisor auriu. Acesta inota, si se opri in fata mea. Pentru cateva momente parca ma studie pana fu multumit de ceea ce vedea si si-a vazut de drum.
Ma simteam slabita, dar ignor acest mic neconvenient. In dreapta mea se afla o poienita, care se pare ca a aparut acolo ca din senin, pentru ca as putea jurca nu era cand m-am trezit. Ma indrept spre ea cu pasi mici si oarecum nesiguri. Copaici erau niste stejari mari si puternici, plini de frunze safiri ca ochii mei. In centru acestora se aflau doua caprioare. Mama si puiul ei. Ma apropi grijulie si fara prea mult zgomot. N-as vrea sa-i speri. Oo, erau asa de draguti! Mama ma privea cam suspicioasa, iar puiul jucaus. Cand am ajuns in dreptul lor, m-am lasat pe vin si i-am intins mana. Aceasta mi-o mirosi si-si freca nascul umed de ea. Am inceput sa-i mangai pe amandoi.
La umbra unui stejar statea un baiat. Acesta avea parul rosu ca focul, ochii de un albastru superb. Acesta ma privea intens. Mi-a luat cateva clipe pentru a-mi aduce aminte. Mi-am amintit totul. Absolut tot, pana la cel mai mic detaliu. Inima incepu sa-mi bubuie cu putere. Intreg corpul im tremura ca naiba. Incerc sa-mi mentin lacrimile in timp ce ma apropi de el. Sasori se ridica zambind. Eram fanta in fata, cand am izbucnit. Am sarit pe el rezultatul fiind : caderea amandurora. Plangeam ca o isterica. Ah, cat uram asta. Nu-mi placea sa plang, mai ales in fata lui. Eram amandoi intinsi pe iarba, eu fiind peste el. Ii strangeam tricoul, mai sa-l rup. Acesta ma cuprinse in brate. Mii de amintiri mi-se revarsau in minte. Eram atat de fericita. Il aveam langa mine si asta era tot ce conta in acel moment. Cred ca am stat asa zeci de minute, pana Sasori ma ridica usor si ma puse langa el. Stateam sin e uitam unul la altul.
-Esti bine. Reusesc sa-i soptesc printe sughituri.
-Saku...hai san e plimbam putin. apoi ma prinse de mana si ma trase dupa el.
Eram in culmea fericiri. El era in viata, era teafar si nevatamat. Incerc sa-mi along noul val de lacrimi.
Acesta ma conduse destul de departe de poienita. In jurul nostrum erau o multitudine de culorii. N-am vazut in viata mea atatea specii de flori la un loc. Pe un trandafir statea cel mai superb fluture din lume. Era mult mai mare decat cei obisnuiti, cu niste aripi superbe, colorate in sangeriu, ca trandafirul. Cand acesta isi lua zborul, nuanta i se schimba. Devenise albastru ca cerul. Oau! Fluturele cameleon!
-Sakura, asculta, eu...incepu roscatul. Ah, nici nu stiu cum sa-ti spun. dupa o pauza destul de lunga, acesta continua. Uite, locul tau nu e aici.
-C-ce vrei sa spui ? ii raspund nedumerita.
-Uite, in acea noapte...ei bine, eu...am murit. Nu stiu cum de ai ajuns si tu aici dar, tu esti inca in viata. Sakura, trebuie sa te intorci.
-N-nu inteleg ce vrei sa spui. Cum adica esti m-mort? Sasori, te-ai lovit? Esti aici, cu mine si n-am de gand sa te parasesc. imi las privirea in jos, stiind ca voi izbugni in plans. Pur si simplu nu pot accepta.. Cum sa fie mort? Daca el moare, am degand sa-l urmez.
-Saku...
-Nu! Daca tu nu vei mai fi, cine va avea grija de mine? Cui o sa-i mai pregatesc eu micul dejun, cu cine o sa mai cert ca nu-si face treburile? si am continuat sa-i arunc in fata tot felul de lucruri. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat in ochii lui. Era atata tristete in ei cum n-am vazut niciodata. In acel moment, intreaga mea inima mi-se sfarama in miliarde de bucati. Brusc m-am simitit cu 50 de ani mai batrana. Corpul imi deveni greu, abia de-l mai puteam mentine in picioare. Regretam fiecar cuvintel pe care i l-am spus. Eram nervoasa, suparata si dezamagita.
Sasori dezaproba usor din cap,era dezamagit si trist, isi ridica mana dreapta si o invarti in jurul capului meu. In secunda urmatoare capul incepu sa ma doara, si totul a inceput sa se invarta cu mine. Nu intelegeam ce se intampla. Eram atat de ametita incat m-am deschilibrat si am cazut. Insa Sasori a fsot mai rapid si ma prinse.
-Saku, sa ai o viata minunata sis a fi fericita. Nu uita, fratiorul tau de va veghea si...Te iubesc! apoi incepu sa planga. O Doamne! Sasori plangea, el chiar plangea. Totul se facu negru.

****
Deschid ochii usor. Ma aflam intr-o incapere. Camera era bine ingrijita si spatiuasa. Langa pat se afla o fereastra mare, larg deschisa. Era deja seara. Mii de luminite erau raspandinte pe bolta cereasca. Mandra regina a noptii, statea falnica printre copilasi ei. Eram intinsa pe un pat mare, si eram decat in lenjerie intima. Ridic mana pentru a-mi trage un cearcef pe mine, dar o durere surda ma invalui. Fara sa-mi dau seama am inceput sa plang. Durerea pierderi lui, durerea fizica, frica, furia , toate astea ma doborasera.
-Oh, te-ai trezit.