Drowned in the dark[+16]

Subiect: Drowned in the dark[+16] Mier 01 Feb 2012, 21:54

Hey! Am venit si eu cu primul meu fic +16. Stiu ca titlul nu e prea reusit dar voi vedea daca il schimb pe parcurs. Deci:

Drowned in the dark

~Prolog~

In intuneric, frica, subconstientul creeaza monstrii. Dar totusi, stim ca acestia nu exista. Sunt doar in imaginatia noastra. Dar daca departe de limitele fantasticului, irealului, ei chiar exista? Daca acele creaturi invaluite in intuneric se afla acolo? Asteapta in umbra, sa te sfasie. Ei exista si au existat de cand e lumea sau chiar mai devreme. Exista din cele mai vechi vremuri, dar noi refuzam sa ii vedem desi sunt peste tot. Ei ne induc teama, suferinta, durerea undeva adanc, in subconstient. Desi nu credem, ei chiar exista, gata sa se infatiseze, impunatori si scaldati in sange, din intuneric

Capitolul 1

Stau cu mainile sprijinite pe pervazul rece si umed al geamului, privind in gol. Curtea liceuli este scaldata in lumina aurie a soarelui de-amiaza. In departare se poate observa incinta vechiului liceu. Intodeauna m-a fascinat acea cladire. Pare invaluita in mister, intr-un intuneric dens, de nepatruns. Iubesc intunericul, mai mult decat lumina. E atat de...negru si linistitor. Intodeauna am vrut sa merg acolo, dar ne este interzis. Uni spun ca acolo se afla creaturi mistice, innecate in intuneric. Alti, mai realisti, spun ca acolo se afla cadavrele celor arsi in incendiu acum saisprezece ani.

Legenda reala spune ca, in acel liceu a existat o fata. Un fel de vrajitoare, de medium avand puteri telekinezice si chiar levitatie. Cei mai multi o judecau pe negrept pentru ca avea un copil. Fusese violata, dar nimeni nu avea voie sa pomeneasca de asa ceva. Oricine o enerva, putea sfarsi mort, sau grav ranit. Inspira teama din toate incheieturile, nici un om nu avea curajul sa o priveasca in ochii, se spune ca te putea impietri. Dar nu este adevarat. Din cauza ei se zvoneste ca ar fi avut loc incendiul, iar de atunci nimeni nu are permisiunea sa se aventureze acolo. Cat despre copil, mitul spune ca ar fi fost o fata, dar ce s-a intamplat cu ea, nimeni nu stie.

Ma fascineaza genul asta de legende, desi stiu ca nu sunt reale. Mi-as dori cu adevarat ca ele sa fie adevarate, as vrea sa traiesc in minciuna. Sa nu cred ca totul e decat un vis. Ca acele creaturi mitolodige, monstri insetati de sange, sa existe. Dar ei nu exista, iar asta chiar ma doare. Mi-as dori sa fiu si eu unul dintre ei. Mi-as dori sa ma hranesc cu sange, sa traiesc in intuneric. Sa ii fac pe toti sa sufere. As vrea sa mor. Sa ma innec in intuneric alaturi de ei. Totul sa fie negru, de nepatruns. Sa nu pot vedea nimic, decat durere. Sa ii vad pe cei din jurul meu suferind, pentru ca si eu am suferit la randul meu.

Dar totusi, mai bine nu. Sunt doar fantezi. Nu sunt un om atat de rau. Sunt doar ciudata. Nimeni nu vorbeste cu mine. Decat o bruneta timida si rusinoasa, Hinata. Daca nu ar fi ea nici profesorii nu cred ca ar vorbi cu mine. E adevarat ca am o infatisare mai stranie dar...Uneroi ma simt mult prea singrua. Dar de multe ori imi place singuratatea, o aseman cu frica. Nu stiu de ce, dar imi place sa simt frica. Imi place sa imi simt trupul inghetat, sa imi simt inima batand zgomotos, pulsul accelerat. Ador acest sentiment, frica. Numai ca nu am bucuria de al simti mai des, pentru ca mie nu imi e frica. Nu imi e frica de intuneric, de fantome, de creaturi mistice. Nici macar de moarte. Imi e intr-un fel frica de oameni. Urasc sa ma aflu in preajma lor. A unora dintre ei.

Ma intorc cu fata catre culoar, privindu-l amanuntit. Toti misuna ca niste furnici, e frustrant. As vrea ca nici unul sa nu mai existe. Sa dispara, sa arda toti. Sa imi incant auzul cu strigatele lor de durere. Sa simta cu toi durere, sa se chinuie. Sa le vad trupurile infecte arzand. Sa trag aer in piept si sa simt mirosul mortii. Sa miroasa a sange. Sa ii simt gustul. Sa arda si sa ma bucur de suferinta lor. Uneori imi doresc sa ne fi nascut doar eu si Hinata pe acet pamant.
E mult prea...mult. Mult prea multi oameni pe care ii urasc.Mult prea multi oameni de nimic. Oamenii de succes ai timpurilor noastre. Blonde siliconate, bosorogi plini de bani, manelisti si fitosi. Da oameni buni. Asta e lumea in care traim. Toate gunoaiele sunt la putere.

Imi ichid ochii caeva momente, incepand sa aud urlete ce imi incanta auzul . Oftez usor, apoi deschid ochii privind imprejur. Totul e....in flacari. Totul arde . Toti alearga si tipa incercand sa isi salveze viata. Nimeni nu se gandeste la cel de langa el, prieten, frate, dusman. Asta e cel mai rau lucru la oameni ca noi. Exist intodeauna doar "eu", niciodata "tu". Doar eu sunt important si trebuie sa traiesc, tu trebuie sa mori. As vrea ca nimeni sa nu mai gandeasca asa. Am murii cu toti, dar am fi curati.
Focul arsese totul in jurul meu, dar la mine parca nu utea ajunge. Ii iubesc pe toti cand se chinuie, ii ador. Ma incarca cu energie.

Ma afund in flacari, desi e ciudat. Nu doare. Dar eu nu...nu ard. Flacarile parca s-au destramat in jurul meu. Totul pare scos din filme. E un peisaz ingrozitor, o scoala in flacar, dar atat de frumos. Parca ai merge intr-un abis. Si nu ma pot opri sa privesc in fata. Asta pana observ doua siluete, in flacari. La un moment dat, una din ele a impins-o pe cealalta pentru a putea iesi, apoi a incuiat usa iesind din scoala. Imi e scarba. Complet scarba. Mai degraba as fi murit eu decat sa il las pe el sa moara. Dar asa sunt toti oameni, nu are rost sa ma plang. Lumea nu se va schimba niciodata.

Ei, ce ziceti? E dragut? Merita continuat?

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Mier 01 Feb 2012, 22:05

Prima..probleme acest fic este sau nu sasusaku? think

Inceputul este ceva super original se vede ...si chiar imi place... ar fi fruos sa fie sasusaku...adk eu asa sper momentan ce lai postat aici happy2

.
Acest suspans ma omoara pe mine....deci chiar e tare...sa ti pe drumul drept si sa ne aduc next-ul cat mai curand sa ne putem ...sa ne poti uimi happy2

!
Spor la tastat si la cat mai multe idei ...si te pwp dulce rau kiss

!!!

Drowned in the dark[+16] Tumcxvxdblr_moykxfOmki1sr1g20o1_r1_400%20(1)

Drowned in the dark[+16] SQjz4OrD9sfn477zMva0oLeCQ7JWIPkCYpWyI6x-JQ=w389-h544-no

"...nebunia mea e altfel, e o dementa demonica..."

...

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Sam 04 Feb 2012, 00:58

hey !

Ficul e minunat Drowned in the dark[+16] 544217

. N ici sa iti treaca prin capusor' sa-l inchizi Drowned in the dark[+16] 621493

. Sper ca nextu sa vina rpd Drowned in the dark[+16] 321908

si sa ma anunti si pe mine cand il pui Drowned in the dark[+16] 208323

Cu drag Crissu Drowned in the dark[+16] 301723

^_^

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Sam 04 Feb 2012, 08:59

Minunat fic, adica primul capitol, adica idea, adica descrierea, adica tot!

As fi dorit sa fiu prima la com pentru ca e minunat!

Ficul trebuie continuat cat mai repede!!!

Drowned in the dark[+16] Tumblr_mwig0vpXfU1svb9fpo1_500

◀◀ I can't drown my demons, they know how to swim.▶▶

Vizitator

Super fic. happy2

O idee foarte originala. huh?

Imi place la nebunie. in love

Te rog pune nextul cat mai repede! kiss

GoodBye!

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Sam 04 Feb 2012, 22:29

Drowened in the dark

Capitolul 2

Niciodata nu am simtit o pofta mai mare de ceva. Numai ca nu stiu de ce. Trupul meu tanjeste dupa el, dar nu stiu dupa ce. Il simt curgandu-mi prin vene. Deschid brusc usa baii, singura incapere ne cuprinsa de flacarile mistuitoare. Ma privesc cateva clipe in oglinda, urmand ca mai apoi sa ma simt invaluita in adrenalina. Pumnul meu face contact cu ea, iar firisoare de sange incep sa mi se scurga de-a lungul bratului. De ce am facut asta? E liniste. Singurele ce tulbura aceasta monotonie sunt picaturile de sange cazand zgomotos pe podea. Apa curgea din chiuveta uitata deschisa, inundand camera micuta si atat de alba. Ma las incet cazand pe podea, in timp ce chipul meu se oglindea in cioburi. Eram alba...infricosator de alba si rece. Suvitele mi se inmuiau in apa in timp ce ochii mari, de un verde straniu varsau lacrimi. De ce? Nici asta nu mai stiu.

Parea ca se aud soapte dintr-un colt. Gemete. Imi incantau auzul cu sunetul lor dureros, minunat de dureros. Parea ca persoana caruia apartineau era pe moarte. Se pregatea sa isi dea duhul. Ma tarasc incet pana la ea, privind sangele ce se scurgea din venele ei fara incetare. Patetic! I-am ridicat usor mana, privindu-i ochii ciocolati din spatele lentileror subtiri. Parul brunet ii curgea pana putin ma jos de umeri. Pielea sa era bronzata si calda, iar trupul zvelt era imbracat in uniforma. De gatul sau lung atarna un colier deschis, cu o poza. In mana dreapta tinea aceeasi poza. Unora li se pare atat de eroic si dramatic sa te sinucizi din dragoste. Dar astea sunt prosti, nebunia unor oameni fara minte.

Imi duc usor mana mangainu-mi buzele. Avea un gust atat de...bun. Nu era dulce. Nu era amar. Nu era acru. Era doar bun. Si era sange. Sange!? La un moment dat privirea mi se incetoseaza. Negru. Doar negru, un intuneric de nepatruns. Si er cald, in timp ce din acel intuneric puteai distinge petale. Petale rosii de trandafir. Ma simteam euforica, asa ca am inchis ochii oftand adanc. Nu imi era frica. Iau mana fetei mai apoi ducand-o in dreptul buzelor. Sangele ei...era acum al meu. Il trageam cu o pofta nebuna din venele ei, curmandu-i, incet, dar sigur viata. Inima imi spunea sa ma opresc, dar pur si simplu nu puteam. Nu voiam si nu puteam sa o ascult, era partea cea mai mica si cea mai insignifianta din trupul meu. Nu o ascultam niciodata. Sangele fetei er ca un drog pentru mine, nu ma puteam stapani.

Ma ridic alene stergandu-mi chipul. Da...Totul arde. Totul a luat foc. Pentru mine si numai pentru mine. Ma plimbam incet pe holurile scoli. Ce e acum si ce a fost odata. Acum e mult mai bine. Nimic din ce a fost nu mai exista acum. Totul a ars, si va arde in intregime. Flacarile se despicau in jurul meu, in timp ce marmura pe care calcam se crapa in urma mea. Eram desculta, iar picioarele mele tresareau la fiecare atingere a sa. Parul imi curgea pana mai jos de coapse raspandind imprejur un miros de scortisoara. Deschid incet usa liceului batran, scotand un scartait enervant. Afara batea un vant atat de rece, iar toti ochii lor erau atintiti spre mine. Si nu ii condamn. Picioarele mele erau goale si ude, iar de-a lungul mainilor mi se scurgea sangele. Chipul imi era si el stropit cu acel lichid rosiatic, atat de dulce. Nu ii invinuiesc. Ma infatisam in fata usii mari, ca un demon.

Ma las purtata de vant catre gruul lor compact, incretindu-mi usor fruntea acoperita de suvitele rozalii ce imi incetosau privirea. Eram o ciudata, stiam asta. Dar totusi nu stiu cat de tare meritam ca toti sa ma dispretuiasca. Imi aprind o tigara, ducandumi-o la buze. Incep sa trag nesatula din fumul ei innecacios, cu atata pasiune si pofta nebuna. O urasc, dar sunt aproape dependenta de ea. Stiu ca ma va omora intr-o zi ,si poate chiar asta ma face sa am nevoie de ea atat de mult. Poate dorinta mea bolnava de a ma contopi cu intunericul ma face sa o iubesc intr-atat. Poate doar depententa mea de intuneric, de sange...Am stiut intodeauna ca sunt altfel. Ca niciodata nu voi putea iubi lumina. Nu am nevoie de ea. Eu ador intunericul, ma linisteste, ma face sa ma simt cu un pas mai aproape de ideal. Si toate astea pentru ca am incetat sa sper ca voi fi vreodata fericita. Am incetat sa mai cred in fericire. Pentru ca ea nu exista si nu va exista vreodata.

Stateam pe piatra rece din aproprierea profesoarei. Vorbea, dar eu nu o ascultam. Eram pierduta ndeva in lumea mea. Ma gandeam la vechiul liceu. Pentru ca stiam ca noi aveam sa invatam acolo pana cand acesta se repara. Doar ca ma voi asigura eu ca asta nu se va intampla prea curand. Incerca zadarnic sa ne linisteasca, si totusi cred ca isi dadea si ea seama ca e inutil. Ma facea sa rad, si, fara sa vreau chiar am inceput sa rad . Doar rasul meu bolnav se auzea.

-Domnisoara Haruno, va amuza situatia? Intreba profesoara cu vocea ei pitigaiata. Nu cumva chiar dumneavoastra ati pornit incendiul?

Imi atintesc privirea catre profesoara. Se da inapoi caiva pasi ,parand chiar traumatizata. Oameni nebuni...Ma intreb uneori ce are toata lumea cu mine. De ce toti ma ocolesc. De ce nu pot fi si eu un om normal? De ce totul trebuie sa fie un continu intuneric? In departare o zaream pe Hinata apropiindu-se de mine. In momentul acela era singura persoana ce ma pute calma. Sangele imi clocotea in vene. Eram nervoasa, iar asta parea ca se observa atat de clar pe chipul meu. Se intrezarea ca un punct negru in departare, stralucind abstract in aceea monotonie cromatica. Era din ce in ce mai aproape, ii puteam distinge clar acum parul sau intunecat si lung, pana mai jos de umeri, ochii mari, de o culoare atat de ciudata, de patrunzatoare...Se opreste mai aoi in fata mea privindu-ma socata.

-Sakura..Ochii tai...

Imi intorc privirea catre ciobul din oglinda ce inca o tineam strans in mana. Aveam ochii rosi. Nu mi s-a mai intamplat vreodata asa ceva. Odata cu ei, pofta mea de sange creste din nou. Dar de ce? Imi duc incet degetul lung patrunzandu-mi pielea rece cu dinti. Da...sange. Are un gust diferit. E amar. Nu imi pot bea propiul sange, dar e suficient pentru ca ochii mei sa nu mai fie rosii. Acum inteleg de ce profesoara s-a speriat. din cauza mea, din cauza ciudateniei mele. Acum sper doar ca alticineva sa nu o fi vazut. Era o senzatie stranie cand beam sange, parca simteam ca as putea sa zbor, ca ma umplu de energie. Ma simteam ca un vampir blestemat, dar nu eram. Mi-as fi dorit sa fiu. Mi-as dori, cum am mai spus, sa ma innec in intuneric.

Ma bucur mult ca va place, am incerca sa aduc capitlul mai devreme, dar nu prea am avut timp.

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Sam 04 Feb 2012, 22:37

prima

Buna scumpo ! Drowned in the dark[+16] 301723

Ms de anunt Drowned in the dark[+16] 208323

Ficul este genial , mai bine zis tu esti geniala Drowned in the dark[+16] 385627

. Ador ideea ficului Drowned in the dark[+16] 268890

Spor la tastat in continuare si te rog sa ma mai anunti de next Drowned in the dark[+16] 962758

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Sam 04 Feb 2012, 22:39

Uau k continuare kiss

..am ramas fara cuvinte happy2

Deci ea e vamir? nu?..asa cred ..adk am inteles eu happy2

Nu conteaza...tot ce conteaza e ca acest capitol e super tare kiss

Te pwp si ne vedem la next kiss

!

"...nebunia mea e altfel, e o dementa demonica..."

...

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Dum 05 Feb 2012, 09:36

Buna Cookie happy2

continuarea e geniala huh?

descrierea o iubesc si actinea la fel in love

ai descris foarte frumos scoala si sentimentele Sakurei good job

iar faza cu ochii rosii cred ca e vampir dance2

ea nu crede pentru ca nu exista monstri si vampiri dar o sa vedem in next
ce se mai intampla si ce este sakura
nota 10 kiss

ne mai auzim la next!goodbye hi!

P.S. sa ma anunti cand pui next-ul please

I remember when we broke up the first time
Saying, "This is it, I've had enough, " cause like
We hadn't seen each other in a month
When you said you needed space.
What? !
Then you come around again and say
"Baby, I miss you and I swear I'm gonna change, trust me."
Remember how that lasted for a day?
I say, "I hate you, " we break up, you call me, "I love you."

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Dum 05 Feb 2012, 14:27

Brrrrrrrrrrrr mai facut sa am fiori pe sirea spinari!

Dar e vampir sau ce?

Straniu , sinistru imi place!

Astept next si PWP

◀◀ I can't drown my demons, they know how to swim.▶▶

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Dum 05 Feb 2012, 14:33

Foarte frumos,imi place chiar e originala ideea si descriere e frumoasa.Astept nextul huh?

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Lun 06 Feb 2012, 20:08

Drowened in the dark

Capitolul 3

Ma plimbam pe aleea slab luminata de razele palide ale soarelui. Afara se simtea acea caldura blanda si linistitoare de mai. Copacii inflorisera si raspandeau imprejur o mireasma imbietoare. Totul era superb, dezgustator de superb. Ma simteam ca intr-un basm idiot cu zane. Era asa luminos si...roz. Imi provoca greata. Ma plimbam pe acea alee continuu, continuu fara sa ajung undeva. Era frustrant. Nu suportam acele culori vii, cum nu suportam lumina. Parca vedeam si fluturasii undeva in ceata zburand "simpatici" imprejur. Le urasc pe toate chiar din copilarie, poate doar pentru ca nu am avut parte de o mama care sa imi arate frumusetea lor.Si uite asa am crescut eu mare, am saisprezece ani si urasc frumosul.
In departare incepe sa se intrezareasca o cladire mare, lunga si veche. Era incadrata in intuneric, in timp ce deasupra sa stralucea infricosatoare o luna rosie, mare si insangerata. Florile de cires din copaci au inceput sa zboare in jurul trupului meu acoperit de o rochie neagra, in timp ce vantul taios le purta departe. Era frig, din ce in ce mai frig, iar acea liniste apasatoare a fost intrerupta doar de un urlet puternic. Apoi altul. Si din nou liniste. Puteam simti sangele scurgandu-se, ii puteam simti gustul, din nou...

Si m-am vazut invaluita in intuneric, la poarta vechiului liceu. Apoi usa s-a deschis cu un mic scartait, iar in fata ochilor mi s-au dezvaluit scarile. Nu le puteam vedea bine, dar observam sangele curgand de-a lungul balustradei. In capatul lor se putea observa un barbat inalt, iar in acea bezna de nepatruns, ochii negri ii straluceau fantomatic. Cateva lumanari s-au aprins la baza lor, lasandu-ma sa le observ interiorul. In jurul sau erau cadavre, dar el nu parea un ucigas. Mai de graba s-ar fi sinucis...pentru el.

-Ti-e pofta?

Ma intreaba acestacu o voce groasa, sinistra, cat se poate de serios. Stiam la ce se referea. Sange. Si avea dreptate, imi era pofta. Voiam sa ii simt gustul sau atat de dulce si revigorant. Si oare ar strica daca le-as bea sangele? Simteam nevoia sa aflu ce vrea de la mine, ce sunt eu. Am inceput sa alerg pe scari, iar el parea ca se indeparteaza din ce in ce mai mult. Stiam ca nu voia sa ma lase sa ma apropii, ca nu vrea sa imi dea nici un raspuns. Si poate ca si eu as fi facut la fel de eram in locul lui. Imprastia in urma sa un miros de vechi, dar atat de tineresc parca. Era suficient pentru a inebuni orice fata, dar pe mine nu. Eu nu stiam si nu voi sti sa iubesc. In inima mea nu a avut si nu va avea loc iubirea.
Alergand spre infinit parca, am cazut izbindu-ma de pamantul rece, ars. Dar nu aveam sa il las sa scape. Nu acum. Nu puteam si nu voiam sa o fac, aveam nevoie de niste adevaruri de la el. I-am prins capa sa neagra, de matase, acesta cazand iar eu aflandu-ma peste el. Avea o piele calda si moale, iar eu imi plimbam degetele lungi si taioase peste pieptul lui gol, lasandu-i zgarieturi adanci si sangerande. Iar sangele lui era..altfel. Avea un miros special. Mi-am trecut degetele din nou peste pieptul sau, ducandu-le mai apoi in gura. Era ca un elicsir magic, doar o picatura din sangele sau ma umplea de energie.

Ma putea inlatura oricand, dar lui, ca si mie de altfel, se vedea ca ii place, chiar si in intuneric. Am inceput sa imi plimb buzele rosiatice din nou peste gatul lui. Nu l-as fi muscat, chiar de as fi avut cu ce. In schimb tigara mea se plimba peste mana sa, fara sa il arda. Nu ii puteam vedea chipul, dar sunt mai mult ca sigura ca era superb. Doar mirosul lui ma innebunea, ma aducea pur si simplu pe culmile extazului. Am inceput sa suflu fumul peste trupul sau masiv, la inceput parad ca nu il deranjeaza. Dar apoi s-a ridicat brusc, disparand in negura si misterul vechiului liceu. Nu ii placea...fumul? Serios? Nu stiu, ma asteptam la altceva. Ma asteptam sa fie mai...rau. Sau macar speram.

Si m-am trezit in patul meu moale. Astazi ne vom muta in sfarsit in vechiul liceu, ah, de cand astept. Totul avea sa fie altfel, vroiam sa invat sa ma controlez. Nu vroiam sa imi mai observe cineva slabiciunea, pofta mea nebuna de sange. Nu aveam nevoie de el pentru a trai, doar imi era frica ca cineva ar putea observa ochii mei rosii. Uneori imi este frica de ceilalti. Stiu ca ei toti vor fi intodeauna mai puternici decat mine, si mi-as dori cu adevarat ca tuturor sa le fie frica de mine. Sa ma aseman vrajitoarei ce a trait acum saisprezece ani. Da, vreau sa fiu o persoana rea, hulita. Vreau sa raman in istorie ca un om malefic, ca tuturor sa le fie teama sa imi pronunte chiar si numele.

Liceul era invaluit in mister, prin unele din geamurile sparte parand ca observii ochii privindu-te maniosi. As fi putut jura la momentul acela ca nu sunt singura. Dar eram. Venisem mult prea devreme. Soarele nici macar nu isi facuse aparitia, iar luna inca stralucea maiastra printre stele. Era liniste. Doar pasii cuiva se auzeau in urma mea, dar nu aveam nici cea mai mica intentie de a vedea cine este. M-am asezat pe scara rece, in timp ce imi rasfiram parul rozaliu si lung. In cealalta mana tineam tigara, din care mai suflam din cand in cand acel fum innecacios, dandu-l afara din plamanii mei bolnavi. Da, fumam de la paisprezece ani. Imi placea sa ii simt mirosul de tutun, de nicotina, iar drogul sa imi patrunda in sange, imbolnavindu-ma incet. Imi tineam ochii verzi atintiti catre strainul ce se putea intrezari in zare. Nu era o persoana cunoscuta. As fi zis ca e un elev nou, dar nu puteam si nici nu aveam cheful necesar sa-mi dau cu parerea.

Era un baiat inalt, cu o piele palida, cu o usoara tenta maslinie. Parul sau era negru si probabil lung, dar era coafat in asa fel incat sa nu se vada. Iar ochii lui... erau atat de negri si stralucitori. Cu cat se apropia mai mult, cu atat ii puteam simti mai tare mirosul. Avea acelasi miros divin, exact ca si demonul din visul meu. Si asta era ciudat, mult prea ciudat. S-a asezat langa mine pe scara, in timp ce eu ma abtineam din ce in ce mai tare sa nu il sfsii. Ma inebunea mirosul sau, nu ma puteam controla. Incepusem sa trag tare din tigara aprina, sufland fumul greu si rapid.

-Ma scuzi, poti stinge te rog tigara? Nu suport fumul.

Avea aceiasi voce puternica, ce rasuna ca un ecou in acea liniste de mormant. Tonul sau era rece si indiferent. Era mult prea straniu.. Era aceasi persoana ca si in visul meu. Iar daca in visul meu mi s-a parut pampalau, acum mi se pare rece si indiferent. E cu un cap mai inalt ca mine, si poate si asta il face sa para atat de tare si impunator. Dar asta inseamna ca tote se vor sinucide pentru el? Ca eu, ii voi bea sangele? Ca ma voi transforma in ceva ce nu sunt de fapt? Nu...

Am avut nextul scris de ieri, dar nu am apucat sa il postez.

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Lun 06 Feb 2012, 20:15

Superb

Ador cum scrii si astept nextu repede Drowned in the dark[+16] 208323

Sa ma anunti si pe mn pls Drowned in the dark[+16] 968803

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Lun 06 Feb 2012, 20:18

Mi-am placut muult!

E minunat si capirolul si ficul!

Ador ca actiunea e lentasi descrierea e minunata!

Astep next si PWP

◀◀ I can't drown my demons, they know how to swim.▶▶

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Mier 08 Feb 2012, 06:17

I like it! in love

ficul e atat de frumos mai ales partea cu visul
chiar nu ma asteptam sa plece asa pur si simplu din cauza fumului
fara sa zica nimic,dar na
iar apoi la scoala cand a dat peste acel baiat in love

dupa descriere pare a fi Sasuke think

asa presupun
adica era inalt,brunet,cu ochi negri...
dar ma rog poate nu e el
vedem in capitolul urmator
descriereaa fost wonderful ike

cand pui next-ul sa ma anunti please

si mersi de mesaj kiss

goodbye

I remember when we broke up the first time
Saying, "This is it, I've had enough, " cause like
We hadn't seen each other in a month
When you said you needed space.
What? !
Then you come around again and say
"Baby, I miss you and I swear I'm gonna change, trust me."
Remember how that lasted for a day?
I say, "I hate you, " we break up, you call me, "I love you."

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Sam 18 Feb 2012, 20:52

H e i.=','=
Imi place cum descrii sentimentele si dialogu` nu e banal
Pai cam atat am de spus
Sa ma anunti cand pui urmatorul capitol
Buh bye bye!^,^

Drowned in the dark[+16] Tumblrl6wel8g5xx1qd1toh

You`re lost.You`re alone.You`re disappointed of life on which a go!

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Mar 21 Feb 2012, 21:47

Drowened in the dark

Capitolul 4

Ma indepartasem de trupul lui. Uneori pofta e atat de mare...Totusi mirosul lui ce parca ma imbata, ma facea sa il doresc cu o pofta nebuna, nu imi dadea pace. Imi acoperisem bratele cu salul negru ce imi gadila pielea alba si rece. Buzele mele uscate murmurau ceva, doar ca nu stiu ce. Ma simteam ca si cum as vorbi o limba straina, pe care defapt nu o cunosc, dar chiar asa era. Murmurul meu singuratic il inebunea, asa cum ma innebunea pe mine mirosul sangelui sau. Ochii mei mari, de jad, devenisera din nou rosii, stiu asta prea bine. Pe gatul sau am putut observa mai apoi, un semn ciudat. Pareau trei puncte ce erau unite in varf. Un semn negru, ce i se intindea pe pielea sa ce devenea cenusie. Un semn straniu, arzator, ca de foc. Avea o privire infricosatoare....Ochii sai erau rosi, pe ei aflandu-se trei puncte sterse, pe chipul sau distorsionat avand un zambet chinuit.

Am inchis ochii. Din nou, negru. In acel intuneric linistitor ce imi invaluia trupul, mirosea a fum. Un planset indurerat se putea auzi, iar sangele se scurgea pe la picioarele mele. Am inaintat in acel intuneric de nepatruns, pana ce in fata au inceput sa se intrevada cadavre. Toate sau aproape toate imi erau cel putin familiare. Imi faceam drum printre ele, pana ce in departare am vazut-o pe Hinata. Era imbracata intr-o uniforma alba, iar din una din mainile sale curgea sange. In cealalta, tinea strans un ciob ascutit, stralucirea-i inspaimantatoare putandu-se observa clar in acel intuneric. Lacrimile incepusera sa curga din ochii mei, izbindu-se de infinit. Era...ingrozitor. Daca ea, Hinata nu era acolo m-as fi bucurat cu adevarat de acel peisaj morbid. Iar in intuneric, in spatele tuturor, era el. Sau mai bine spus demonul din el. Simteam de asemenea milioane de ochii rosii privindu-ma lacomi. Acum ,eram doar a lor. Puteau face tot ce voiau cu mine, chiar sa ma omoare, lucru care nu ma speria. Parca cu totii asteptau semnul sau, semn ce intarzia sa apra. Dar pentru cat?

Apoi am simtit o usoara palma peste obraz. Am deschis ochii larg, privind imprejur. Eram intr-o sala de clasa. O fosta sala de clasa. Bancile si scaunele erau rasturnate, iar pe pereti erau inscrpiti ciudate, scrise cu sange. Tabla era in fata noastra, ca o pata neagra, un portal spre alta lume. Brunetul s-a indepartat mai apoi spre geam, parand parca deranjat de fumul pe care tigara mea aprinsa il emana imprejur. Il simteam din ce in ce mai aproape de trupul meu flamand, desi nu era asa. Stiam ca o face dintr-adins. Ungiile mele negre se infigeau in piele, lasang rani adanci, sangerande ce se vindecau imediat. Nu mai puteam sta langa el. Mi-ar fi fost mult mai usor daca ar fi plecat, ar fi disparut, dar stiu ca asta nu se va intampla. Simteam nevoia sa il omor pe loc, sa ii beau sangele sau atat de dulce si bun. Mi-am dus mana la nas apoi incercand sa nu ii mai simt mirosul, dar era imposibil. Era prea puternic. Pofta era prea mare. Cum ii puteam rezista?
Mi-am indreptat privirea catre tabal, sorbint lacoma din tigara aprinsa. Era liniste. Cand la un moment dat, privirea mea a inceput sa desluseasca un scris pe tabla. Brunetul si-a intors si el capul, privind impreuna catre tabla. El parea ca nu intelege nimic. Nici eu nu intelegeam. Se uita cunfuz la mine, mai apoi la tabla, asteptand parca un raspuns. Se uita adanca in ochii mei. Stiu ca erau din nou rosii.

- Demon

Am soptit eu usor, fara sa vreau. Nu il priveam, dar parca ii puteam vedea ochii sai abisali atintiti asupra mea. Demon...Apoi, am simtit ceva ca si cum mi-ar arde spatele. Ma ardea, pana in strafunsdurile corpului meu micut. Era o durere imnsa. Parca ceva ar fi incercat sa imi strapunga pielea. In adancul meu, tipam si urlam sperand sa ma auda cineva. Durerea era prea mare, chiar si pentru mine. Cum e posibil asa ceva? Ceva ascutit, ca niste gheare imi zgaria pielea. In momentul acela simteam ca as vrea sa mor. Inima incetase sa imi mai bata, iar acel ceva reusise sa imi strapunga pielea mea fina. un sange rece mi se prelingea de-a lungul coloanei, iar oasele se distingeau usor. Mainile mele erau reci, ca de gheata. Sangele a inceput mai apoi sa imi curga in coltul gurii. Imi arcuisem spatele atat de tare, incat la un moment dat am crezut ca se va frange. Totul era negru, cum nu a fost niciodata. Simteam miros de sange, de foc, de moarte. Auzeam urlete si tipete mai intens ca nicodata si nu imi puteam da seama de ce mi se intamplau toate astea. De ce acum?

Brunetul s-a aropiat mai apoi de mine privindu-ma serios. Un ciob ii stralucea in mana. Stiam ca avea sa ma omoare. Eram un monstru, o creatura. Dar, pana la urma, cine eram? Ce eram? M-a ridicat in brratele sale puternice, asezandu-ma mai apoi pe pianul inchis. ERa atat de neted si prafuit, iar eu ma intindeam pe toata suprafata lui veche si arsa. Ciobul i-a strapuns degetul, iar picaturi de sange au inceput sa se scurga pe spatele meu. Pieptul meu se izbea cu putere de pian, din ce in ce mai tare. Parca ceva ma apasa, voia sa intre innapoi. Sangele sau imi vindeca ranile....Dar oare lui nu ii era frica? Nu ma ura? Eram o ciudatenie, o creatura. Puteam sa pun pariu ce eu eram "demonul". Si, nu am mai vazut nimic, din nou. Acum nu mai vedeam intuneric, nu mai vedeam sange. Auzeam doar sunetul grav al unor clape de pian, atat de aproape. Ma simteam invaluita in sunetul lor rasunator, iar trupul meu, era acum calm si fara de durere.

Nu pot sa cred, e cel mai scurt capitol din istoria ficului meu. Sper sa ma iertati.

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Mar 21 Feb 2012, 21:54

Mai intai mersi ca mai anuntat!

Si WOW!

Capitolul a fost minunat!

Imi pare rau ca sa terminat..

Dar asta e vine altul

Si sper sa vina repede!

◀◀ I can't drown my demons, they know how to swim.▶▶

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Mier 22 Feb 2012, 06:42

mersi ca m-ai anuntat
a fost foarte,foarte,foarte frumos in love

si descrierea mi-a placut la nebunie
atat ma socat umpic ca a murit si Hinata
deabia astept sa-ti citesc urmatorul capitol dance2

sunt curioasa sa stiu de ce aproape a omorat-o cu acel ciob
apoi i-a dat din sagele lui ca sa se vindece think

oricum a fost superb capitolul,ca de obicei kiss

sa ma anunti si pe mine de next,pleasee
spor la scris kiss

I remember when we broke up the first time
Saying, "This is it, I've had enough, " cause like
We hadn't seen each other in a month
When you said you needed space.
What? !
Then you come around again and say
"Baby, I miss you and I swear I'm gonna change, trust me."
Remember how that lasted for a day?
I say, "I hate you, " we break up, you call me, "I love you."

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Sam 25 Feb 2012, 22:07

Buna buna. :) Ai cerut o critica si iata-ma. Imi pare rau de intarziere. ^^'

Descriere: imi place mult, mai ales ca te axezi pe ceea ce este important si anume sentimente. Ma fac din ce in ce mai curioasa cu fiecare capitol pe care il citesc si reusesti sa te joci cu peronajele precum papusarul cu marionetele sale. Le faci sa sufere, sa planga, sa fie fericite si tot asa si stau si ma intreb cate vor mai indura datorita cuvintelor scrise de tine pe "portativ". In orice caz, imi place foarte mult, chiar m-ai impresionat.

Actiune: nu mi se pare grabita si imi place ca pui accent pe intamplarile infricsatoare. Decurge lent, pe un fir narativ bine pus la punct. Imi place ca nu sari de la o idee la alta, ci faci o trecere lenta, dupa ce ai spus tot ce aveai de spus despre ideea odata fixata in minte.

Dialog: nu ai aproape deloc. Mi-a placea sa ai mai multe replici schimbate intre cei doi. Adica ai putea spori misterul facandu-i sa-si spuna vorbe cu un inteles ascuns sau care la o prima vedere sa nu aiba nicio noima.

Titlu: este interesant, insa am mai vazut titluri asemanatoare. Face legatura cu continutul textului ceea ce este bin. Ar fi sunat mai bine Drowned into the dark, dar este ok si asa.

Idee: este destul de interesanta si desi am intalnit nenumarate ficuri in care sunt demoni, vampiri si alte astfel de creaturi ale noptii, imi place ca dezvolti ideea intr-un mod unic si foarte interesant si frumos.

Estetica: capitolele sunt bine structurate, dar te-as ruga sa nu mai scrii cu negru, deoarece ma cam chinui sa citesc. Cu alb este cel mai bine, dar daca vrei neaparat sa scrii colorat, atunci incearca niste culori mai deschise.

Greseli de tastare/ ortografie: ai ca avut greselute si printre altele am vazut ca uneori ai omis sa scii cu litera mare dupa punct. Mai multa atentie pe viitor.

Acestea fiind spuse, cam asta a fost critica. Sper sa iti fie de folos. Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce. Drowned in the dark[+16] 962758

choco^^

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Dum 04 Mar 2012, 20:54

Imi place muuuult de tot ficul tau si sper sa pui repede continuare . Te pwp dulce ...cu drag Othy happy2

...life is only beautiful… because it’s so fleeting, so transient

Drowned in the dark[+16] Sasori___Deidara_by_Yue_Iceseal

what’s the point of something that disappears as soon as it’s born? true beauty lies in the things that

last forever, never rotting or fading

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Lun 05 Mar 2012, 06:47

[i]Buna!
Am terminat ficul tau si acum imi vine sa spun "next-ul"..
Pe bune nu am cuvinte.. e atat de misterios si..
Aoleu nu-mi merge sa dau comentarii dimineata..
Te rog sa aduci next-ul scumpo!

Drowned in the dark[+16] Tumblr_meowemaMHd1romnmlo1_500

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Mar 06 Mar 2012, 22:32

IN PRIMUL RAND IMI ESTE RUSINE CA NU AM MAI COMENTAT UN ASEMENEA FIC CE ESTE GENIAL kiss

WAW...ATA POT SA SPUN ...!!!
DESCRIEREA ESTE FENOMENALA DAR NU AI DIALOG MAI DELOC...DAR CU TOATE ASTEA ESTE SUPER TARE love

ABIA ASTEPT SA ADUCI NEXT-UL SI SA MA ANUNTI SI PE MINE CAND IL PUI kiss

E SUPPPPER TARE..ATA MAI POT SPUNE SI ...SPOR LA TASTAT
REPEDE CU NEXT-UL kiss

!!!

"...nebunia mea e altfel, e o dementa demonica..."

...

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Sam 17 Mar 2012, 23:30

Drowened in the dark

Capitolul 5

Razele palide si calde ale soarelui imi scaldau trupul rece. Uniforma mea neagra imi acoperea usor pielea palida, murdara de sange. Nu imi puteam da seama unde eram. Era o mare aglomeratie in jurul meu, aglomeratie pe care chiar si cu ochii inchisi o simteam intens. Stiam ca toti ma privesc. Dar eu unde eram? Imi simteam trupul plapand atat de calm incat credeam ca zbor. Oricat as fi vrut, nu imi puteam deschide ochii. Si chiar voiam. Genele negre si dese imi blocau complet privirea. Apoi, dintr-o data am simtit ceva tare sub mine. Eram parca incolacita de acel ceva, iar vocile lor se auzeau din spate. Susoteau, barfeau, chiar cu riscul de a-i auzi. Cred ca stateam in picioare, iar acel ceva din interiorul meu imi ardea intreg corpul. Nu ma durea. Ma facea sa le pot intelege toate gandurile. Le simteam ura ascunsa in interorul aurei lor pozitive ce ii invaluia. Oriunde "priveam" auzeam numai ura ce le invada gandurile. Pentru ca eu nu ii vedeam pe niciunul.

Pana la un moment anume, cand o alta aura pozitiva ma invadase, doar ca de data asta gandurile sale exprimau compasiune si intelegere. Incercam din rasputeri sa deschid ochii, desi nu aveam suficienta putere. Nu simteam si nu auzeam nimic altceva decat gandurile lor. Totusi cineva ma zguduia, dar eu nu il simteam si nu il auzeam strigandu-mi numele. In interiorul meu ardea o flacara neagra, nesfarsita, si asta pentru ca aura mea era cat se poate de intunecata. Incepusem sa aud tipete si urlete, din nou. Am crezut ca luasem foc. Genunchii mei cedasera, iar eu ma simteam cazand pe acelasi pamant rece. Eram oarba parca, si chiar si asa le simteam privirea atintita spre mine. Erau speriati, ingroziti si poate chiar terorizati de purtarea mea stranie. Si pot sune ca aveau dreptate. Nici eu nu stiam de ce traiesc, ce sunt sau cum am ajuns aici.

Peste putin timp incepeam sa deschid ochii, iar toti imi apareau in ceata. In jurul tuturor stralucea o flacara alba pura, blanda si calda. Am intins usor mana in fata, doar ca in jurul ei ardea intens o flacara neagra si dureroasa, atat de rece. Inca incercam sa ii privesc clar. Pe rand, fiecare chip mi se infatisa limpede in fata ochilor mei verzi. Eu, eu ma aflam in genunchi pe podea, cu mainile sprijinite pe ei, iar parul meu rozaliu si lung era raspandit pe covorul rosiatic. Hinata, persoana pe care speram cel mai mult sa o vad, aparuse in fata mea grijulie si atenta cum a fost intodeauna. Tot corpul imi tremura, iar durerea se simtea adanc, eu abia putandu-ma tine pe picioare.

-Esti bine? Ma intreba aceasta cu vocea ei subtire.

M-am ridicat alene dand din cap afirmativ, cu privirea inca atintita inainte. Am incercat sa inaintez, dar pur si simplu picioarele m-au lasat din nou. Ma simteam atat de neputincioasa si nu stiam ce se intampla cu mine. Incercam sa ma ridic, din nou si din nou, dar intreg corpul imi tremura. Chipul meu era palid, iar mainile se intrezareau din materialul negru atat de reci, sangele clocotindu-mi puternic in venele atat de vizibile. mi-am ingropat chipul in palme inchizandu-mi ochii. Fiecare particica a trupului meu ma durea, astfel incat toata forta parea sa se scurga din mine. Ce se intampla? Sangele incepuse sa mi se scurga in coltul guri, si era atat de cald. Cu fiecare milimetru ma secatuia parca de putere, in timp ce ranile mele incepusera din nou sa sangereze. In jurul meu era doar sange. Ii simteam mirosul, ii simteam gustul si ma facea sa il doresc. Respiratia-mi era rece si sacadata, iar pielea catifelata era uda si rece. Iar toate acestea se intamplau in vazul tuturor.

Cu toate astea nimeni nu sarea sa ma ajute. In ochii lor eram doar o creatura, un nimic. Daca in momentul acela as fi murit, toti ar fi zambit si ar fi inceput sa rada. Iar ochii mi se inchideau incet, trupul imi cadea greu. Sangele rosiatic curgea fara incetare, iar eu eram intinsa pe podeaua rece. Intreg trupul imi era scaldat in el, ca intr-o baie mult dorita de sange. Si desi tot trupul ma durea si simturile ma parasisera de mult, stiam ca nu aveam sa mor. Din nou, acel ceva din interiorul meu ma tinea in viata. Oricat rau mi-ar fi facut, ii eram recunoscatoare pentru ca nu lasa viata sa mi se scurga printre degete. Desi, oricat as incerca, ce aveam eu nu puteam numi viata. Nu eram absolut deloc normala. Lucruri strani mi se petreceau inca din copilarie, si acum, la cei saisprezece ani ai mei ma simt trecuta prin mult mai multe vieti. Totul e ciudat si de neinteles la mine, chiar si infatisarea. Mai ales acum cand eram alba, infricosator de alba si rece, iar parul meu rozaliu pana mai lung de coapse era imprastiat pretutindeni.

Toti pareau stesi, nici macar aurele lor nu le mai simteam, cum nici trupurile nu le vedeam. Din acel intuneric, siluete intunecate imi strapungeau trupul cu ghearele lor taioase si lungi. Lasau rani adanci ce nu mai sangerau, pentru ca sangele din corpul me disparuse in totalitate. Ranile erau negre, dar adanci. Si totusi se vindecau imediat. Ochii lor rosi arzatori ma devorau in intregime, in timp ce focul inepuse sa imi arda spiritul. Era intuneric...Nu credeam ca o puteam spune, dar era prima oara cand simteam ca il urasc. Era prima data cand imi era cu adevarat frica. Iar in acel moment, erm aproape sigura ca urma sa mor. Nu mai vedeam nimic in jurul meu, dar trupul imi era sfasiat, iar creatura din interiorul meu urla si zbiera de durere. Pentru ca si ea, ca si mine de altfel, era slaba si fara pic de vlaga.
Si toate astea pana cand ceva luminos a strapuns cu totul acel intuneric. Sau poate nu era ceva chiar special, dar aura sa luminoasa a distrus in intregime demonii din interiorul meu. Singurul lucru e care il vedeam era aura sa alba si calda, ce ma atragea catre ea. Cu cat ma tragea mai aproape, ii puteam vedea trasaturile. Parul sau blond si lung era tinut in frau de doua cozi lungi ce imprastiau un miros de mar copt. Ochii sai caprui ma priveau serios, nici un fel de sentiment neputandu-se citi in ei, iar ea parea persoana inghetata intre doua varste.

Imi era atat de cunoscuta desi nu o stiam, nu o vazusem niciodata. Nu imi spunea nici un cuvant, dar ii puteam auzi glasul sau atat de grav. Lumina sa imi incalzea trupul gol, dar tot sangele ce imi mai ramasese era scos la lumina. Ochii mei rosi stralucitori deveneau incet de acelasi verde intens, iar venele erau din ce in ce mai putin vizibile. Pene cadeau peste trupul meu si era atat de placut...Parul rozaliu cu miros de cires devenea castaniu, asa cum fusese la inceput, cand era copil. Pielea era din ce in ce mai calda, capatand o tenta maslinie si sangele imi patrundea din nou in vene. Eram inalta, din ce in ce mai inalta, iar picioarele mele erau lungi si catifelate, ca de inger. Din nou, inima incepuse sa bata si in sufletul meu se strecura timid, dragostea, fericirea. Si toate astea din cauza ei, pentru ca ma tragea spre lumina. Nu ii stiam numele, absolut deloc, si desi nu o cunosteam parca o stiam de o viata.

Dar, la un moment dat, s-a oprit. Nu ma mai tragea spre lumina. Cadeam, din nou, rapid. Fulgi albi ce ma invaluiau, ca intr-o ninsoare devenisera negri, ier ce era cald devenise rece. Pielea-mi era din ce in ce mai alba, iar parul redevenea rozaliu. Sangele parasea rapid venele mele, in timp ce bataile inimi se auzeu din ce in ce mai slab. Trupul mi se micsora si sentimentele placute paraseau iute sufletul meu. Din nou, cadeam. Durerea intensa ma invaluia, iar frica si ura isi facusera loc in sufletul meu. Lumina se intrezarea firav, aproape interceptibil, iar eu simteam viata scurgandu-se din trupul meu.
Respiratia imi era taiata, dar nu imi era frica. Lacrimile curgeau neincetat pe obrajii albi, uscandu-se incet, dar nu eram trista. Aveam sa mor.
Cu o ultima suflare, am intins mana spre lumina soptindui firav numele ce mi-a fulgerat memoria
"Tusnade"...

Vedeti, sta e mai lung chiar daca nu e chiar atat de reusit. Imi pare chiar rau ca nu am mai pus de mult, sper macar sa va placa capiitolul

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

Subiect: Re: Drowned in the dark[+16] Sam 17 Mar 2012, 23:55

WAW ...FATA ESTI GENIALA.. happy2

IMI PLACE LA NEBUNIE love

SI SUNT PRIMA LA COM kiss

ABIA ASTEPT SA VAD CE SE INTAPLA IN CONTINUARE...SPER SA NU NE MAI TI ASA DE MULT TIMP IN SUSPANS kiss

TE PWP DOLSHE...SI NE VEDEM LA NEXT kiss

SA MA ANUNTI SI IN CONTINUARE
SPOR LA TASTAT SI LA IDEI PRECUM SI ACUM kiss

"...nebunia mea e altfel, e o dementa demonica..."

...