Bubu.
Legend
Merite deosebite : 
Sex :  Varsta : 27
 Localizare : Bucuresti
 acebook : Bubs Bbu
 Nr. mesaje : 5440
Puncte : 6635
 Reputatie : 727
 Hobby-uri : Writing - Reading - Hip Hop - Rap
 Stare de spirit : I feel like I want to murder someone
 |  Subiect: Re: Cuprinsi in infinitatile culorilor.  Mar 22 Iul 2014, 16:50 | |
| Am revenit cu un alt capitol. Adevarul este ca nu am mai scris de 1 an si deja mi-am iesit din mana rau de tot, sper ca acest capitol sa va placa si sa imi revin cat mai repede. M-am hotarat ca de acum inainte sa scriu din perspectiva Sakurei. Spor la citit :*Capitolul 5. " Aparentele sunt deseori inselatoare " - Sakura, ma gandeam ca urmatoarea ora o putem tine in atelierul meu. Ce spui? Acolo am niste materiale de care vom avea nevoie, si sincer nu as vrea sa ma car cu ele pana aici. Te deranjeaza? ma intreaba, privindu-ma curios
- Sigur ca nu ma deranjeaza, ii spun, imbujorandu-ma.
Dupa o ora, lectia s-a incheiat. Sasuke a plecat, iar eu m-am asezat pe un scaun privind pictura. Cu toata modestia, arata minunat ! Nu credeam ca poate sa imi iasa atat de bine. Sasuke e un profesor exceptional.
Analizand-o cu atentie, cred ca panza de bumbac intinsa pe sasiu m-a ajutat foarte mult. Tesatura panzei si flexibilitatea acesteia sunt incredibile. Cu toate astea, nu o foloseam inainte deoarece nu stiam exact cum sa pictez pe ea. Am ales o paleta de culoare initiata care a oferit un spectru larg de culoare, un echilibru intre culorile transparenta si opace, intre nuantele intense si cele mai putin intense. Iar culorile permanente le-am ales cu prioritate.
Eram mandra de mine. Doar ca atunci cand Sasuke ma atingea, tresaream. Am gresit in anumite locuri, si el si-a dat seama de asta. Trebuie sa invat sa fiu mai profesionala. Nu e primul baiat care ma atinge si nu stiu de ce ma comport ca o nebuna in preajma lui.
Oftez si ma ridic, dandu-mi jos halatul alb. Asez toate lucrurile la locul lor si sting becul, iesind din atelier. Imi era asa foame, cred ca nu am mai mancat cum trebuie de cateva zile. Tot apetitul meu e dat peste cap si nu inteleg de ce.
Ajung in bucatarie si deschid frigiderul, imi iau un iaurt cu biscuiti si imi fac repede un sandwich. Inchid frigiderul si cand ma intorc mai putin si fac un stop cardiac. Tata statea in fata mea, drept, cu mainile la piept, privindu-ma suspicios. Imi spune sa ma asez la masa. Desi l-am implorat sa ma lase sa merg in camera mea, fiindca imi pierdeam filmul preferat, nu a vrut. Nervoasa, ma asez pe scaun si astept sa vad ce are sa-mi spuna atat de important.
- Sakura, se intampla ceva cu tine? Abia ai comunicat cu noi in ultimele zile. De mancat, ce sa mai spun? Ai ciugulit. Esti bine? ma intreaba el destul de serios. Avea privirea aia pe care o avea mereu cand faceam ceva rau, privirea aia care ma speria si ma facea sa nu mai pot sa scot vreun cuvant
Rasuflu usurata ca nu era vorba despre altceva si ii spun ca am avut una dintre perioadele alea proaste, in care nu ai chef de nimic si de nimeni. Mi-am cerut scuze pentru comportamentul meu si i-am spus ca sunt bine acum. M-a lasat sa plec asa ca am urcat rapid in camera mea.
Insfarsit, liniste si pace. Mi-am aprins televizorul si am dat la filmul preferat, dar parca altceva imi fura atentia. Ma gandeam la Sasuke. O sa avem ora peste doua zile, iar eu sunt nerabdatoare sa ii cunosc casa. L-am admirat atata timp, nu mi-am imaginat niciodata ca o sa ajung sa fiu invatata de el si mai ales sa ajung sa-i cunosc locuinta. Sunt atat de fericita, dar atat de nelinistita in acelasi timp.
Realizez ca am pierdut filmul asa ca oftez si sting televizorul. E deja tarziu, nu stiu cand a trecut timpul asa de repede asa ca imi fac un dus si ma bag in pat.
Cele doua zile au trecut asa de repede incat nici nu mi-am dat seama. Era dimineata, m-am trezit devreme ca sa ma pregatesc de zici ca mergeam la un concert Lady Gaga, nu alta. De unde, eu doar mergeam la Sasuke sa ma invete sa pictez cat mai bine
Mi-am facut un dus si m-am spalat pe dinti apoi am mers catre dulap. Acum marea dilema, cu se sa ma imbrac? Mi-am ales niste colanti negrii si o bluza alba, scurta, pana la buric, cu manecile pana la cot, din dantela. M-am imbracat si mi-am lasat parul ondulat pe spate.
Am coborat in bucatarie, am mancat ceva iar acum trebuie doar sa astept sa vina. Cred ca m-am cam grabit, asa ca o sa astept ceva. Aprind televizorul din camera de zi si ma cuprinde o plictiseala groaznica. Daca e ceva ce urasc pe lumea asta, printre altele, e sa astept cu nerbdare ceva sau pe cineva. Bine, e vina mea ca m-am grabit ca fraiera de dimineata sa fiu gata, dar sincera sa fiu nici n-am prea dormit aseara de emotii.
" Controleaza-te, Sakura, mergi la el sa inveti sa pictezi.. nu altceva " imi spun, dandu-mi ochii peste cap la cat de comica pot fii uneori.
Aproape adormisem, cand imi aud telefonul sunand. Defapt, primisem un mesaj. Era de la Sasuke, spunea ca e in fata casei mele si ca ma asteapta. Am sarit ca arsa spre oglinda, ah, am o fata de somnoroasa. M-am incaltat repede si am iesit.
Sasuke mi-a deschis usa de la masina, vai, am mai spus ca e un gentleman? E chiar baiatul perfect, asa cum mi-am imaginat. Pacat ca e doar profesorul meu si asa va fii mereu.
Pe drum, nu am discutat foarte multe. Am avut cateva schimburi de idei in legatura cu pictura pe panza de bumbac. Ma intreaba daca mi-a placut si mi-a promis ca de acum inainte voi invata multe lucruri noi, posibil de care nici sa nu fi auzit. Eram atat de incantata, totul la el era o incantare continua. Stie cum sa ma dispuna atunci cand sunt suparata, stie cum sa lucreze cu mine si e atat de bland si de afectuos. Daca greseam, nu incepea sa tipe la mine asa cum faceau anteriorii mei profesori. Din contra, imi explica inca o data si inca o data si de cate ori e nevoie. Bine e si pentru el ca eu prind repede si pun repede in aplicare. Faceam o echipa grozava din toate punctele de vedere.
Cu gandurile mele, nici nu mi-am dat seama ca am ajuns. Si, ca un baiat fermecator ce e, Sasuke imi deschide usa de la masina si ma ajuta sa cobor. Ii multumesc si imi indrept privirea spre casa lui. E o vila medie, crem cu nuante de maro. Are chiar si o terasa, iar in curte e asa de mult spatiu incat poti sa-l transformi intr-un teren de football. Bine, nici chiar asa, dar cam pe acolo.
Sasuke ma invita sa intru in curte. Un catel mic si alb se indreapta spre mine. Sincer, mi-e frica de caini, asa ca m-am dat cativa pasi inapoi insa Sasuke m-a asigurat ca nu am de ce sa ma tem. Era asa de dragalas si adorabil incat nu m-am putut stapanii si m-am oprit sa ma joc putin cu el. Sasuke zambea, spunandu-mi ca dupa ce terminam ora am tot timpul din lume sa ma joc cu el. Am chicotit si l-am urmat.
Mi-a deschis usa si, cum ma asteptam, in interior era la fel sau poate ca si mai frumos ca in exterior. Totul e decorat simplu, dar cu stil. Mi-a aratat drumul catre atelierul lui si m-a indrumat catre usa, spunandu-mi ca merge dupa ceva de baut si sa-l astept acolo.
Am intrat si am ramas uimita. Asta este atelierul lui? E absolut minunat. Nu am cuvinte sa descriu. Aici este ca un paradis pentru orice pictor. Avea de toate: picturi imbracate, naturi moarte, ceara, acuarele, guasa, acrilic, fresca, pastel, tot felul de pensule .. absolut tot ce-ti puteai dorii. Sunt pur si simplu uimita, nu as mai iesii de aici niciodata.
Gandurile imi sunt intrerupte de Sasuke, care se indreapta spre mine intrebandu-ma daca imi place.
- Daca imi place? Sunt incantata, ador totul de aici. Iti ador atelierul, te ado.. aaah, uite, ai chiar si o grisaille.
Incerc sa zambesc ca si cum nu acum cateva secunde nu era sa spun o idiotenie mai mare decat mine. Perfect, absolut perfect. Mai penibila de atat puteam sa fiu?
" Super, Sakura, sa stii ca nici nu si-a dat seama ca voiai sa-i spui ca-l adori. Felicitari " imi aud subconstientul care se pare ca si-a gasit un moment foarte prost sa apara, parca nu ma simteam deja aiurea ca nu am stiut cum sa schimb situatia in favoarea mea. Acum sigur rade in sinea lui spunandu-si ca sunt o nebuna obsedata.
Il privesc cu coada ochiului, zambea in timp ce ma analiza din cap pana in picioare. O nu, urasc sa fiu privita in felul ala. Ii arunc o privire suspicioasa, facand ochii mici, iar el incepe sa rada silentios.
- Bun, ce ai spune daca am incepe? Am de gand sa te invat vitraliu. Stii ce e, nu? ma intreaba, asezandu-se pe un scaun
Dau din cap in semn ca nu. Parca am auzit de asta, dar nu imi aduc aminte.
- Vitraliu este tehnica artistica obtinuta din imbinarea unor bucati de sticla diferit pictate. Am sa iti explic mai multe pe parcurs, acum am sa te invat ce este la baza. E bine?
Afirm si ii spun ca ar trebui sa incepem. Se ridica si se apropie de mine, din nou imi da acea stare de neliniste pe care o aveam cand sunt in preajma lui. Serios, chiar am o problema grava. Si tind sa cred ca nu e doar una, ci mai multe. Nu stiu cum sa controlez asta, cum sa opresc sentimentul acesta. Trebuie sa fiu atenta si sa-mi fac treaba cat de bine pot, nu sa stau si sa ma gandesc tot timpul la fel si fel de prostii ce-mi inunda gandurile doar pentru ca hormonii mei nu stiu sa se stapaneasca in preajma unui baiat atat de frumos si atragator. Adica da, Sasuke era sexy si seducator, dar asta nu insemna ca trebuie sa ii arat ca ma innebuneste chiar daca nu as recunoaste asta cu voce tare nici daca mi-ar oferi cineva o vacanta dus intors la Paris.
Imi alung orice fel de gand atunci cand ma cheama si incerc sa ma concentrez cat pot de bine. Pentru inceput m-a pus sa realizez un desen cat mai simplu, impartit in zone colorate. Apoi am realizat acelasi desen pe un carton pe care l-am decupat dupa fiecare zona colorata. Am lipit bucatile de carton de sticla colorata potrivit culorii respective, apoi am taiat sticla la dimensiune si am refacut mozaicul din sticla, lipind cu sine subtiri de plumb bucatile intre ele.
Sunt fascinata de aceasta lucrare, de aceasta tehnica. Imi place la nebunie. Desi este una grea, caci necesita unelte speciale pentru prelucrarea sticlei. Culoarea ei se face cu oxizi metalici, rezistenti la temperaturi inalte de 1200 grade C.
Am invatat atatea lucruri noi si interesante pe care nu credeam ca voi ajunge sa le experimentez vreodata, desi imi doream.
- Ti-am mai spus ca esti un geniu? ii spun, zambind. Acum ca ma gandesc mai bine, am inceput sa-i fac cam multe complimente
Imi zambeste si imi spune ca nu e chiar asa. Desi este, chiar e un geniu. Unde pot incapea atatea informatii oare? Le stie pe toate, si le face excelent. Pentru prima incercare, mi-a iesit foarte bine. Tinand cont si de faptul ca nu prea m-a ajutat, doar mi-a spus ce sa fac si in unele momente in care chiar am avut nevoie de ajutor, a intervenit. A vrut sa imi demonstreze ca pot si singura si pot chiar foarte bine, desi nu credeam asta. Am nevoie sa simt ca pot, sa ma perfectionez si sa excelez in ceea ce fac. Iar alaturi de el, sunt absolut sigura ca voi putea sa ajung unde imi doresc.
In timp ce analizam cu atentie lucrarea, fiind prinsa in ganduri si idei nu mi-am dat seama ca Sasuke era din ce in ce mai aproape de mine. Isi pune o mana in jurul taliei mele si ma intoarce spre el. Tresar la contactul dintre mana lui rece si pielea mea fina. Rusinata si sfioasa, il imping usor, reusind sa creez un mic spatiu intre noi. A facut-o din nou, mi-a daramat toate gandurile si le-a luat locul ca si cum ar fii stapanul lor. Gesturile lui, fiecare miscare, ma fac sa tresar. Imi ia mana si o aseaza pe pieptul lui, fix pe locul in care ii bate inima. Il privesc cu uimire, cu un semn de intrebare. In momentul asta imi simt picioarele fix ca o gelatina, poate fac alta boacana si cad ca natanga
- Sakura, simti ast.. dar nu apuca sa termine, pentru ca pe usa se tranti de perete atat de tare, incat am crezut ca va cadea la pamant
In acelasi timp, eu si Sasuke ne intoarcem spre sursa zgomotului. In fata noastra, statea o fata draguta. Avea parul rosu si scurt, pana la umeri si tenul alb precum zapada. Expresia de pe chipul ei ma terifia, parca voia sa-mi strapunga corpul cu mii de ace sau sa-mi dea foc sau cine stie ce alte ganduri sadice mai avea..
- Sasuke, ce inseamna asta? intreaba ea, vizibil nervoasa
In secunda urmatoare, Sasuke ma impinge atat de tare, incat aproape ca ma dezechilibrez si cad. Incepe sa se scuze in fata ei, balbaindu-se. Nici el nu stia ce sa spuna, se incurca in fel si fel de idei care probabil ii veneau pe moment. Nu incepea cu una, caci incepea cu alta pe care nu o ducea la sfarsit si tot asa. Nu spunea ceva coerent, si sincer? Eu nu intelegeam nimic din ce se intampla. Stateam si priveam nedumerita, asteptand ca in orice moment sa imi spuna cineva ca era o gluma sau pur si simplu sa ma lamureasca
- Deci nu pot sa cred, acum ma inseli si cu ea? Nu e de ajuns cate am suportat din cauza ta? Sasuke, cate infidelitati trebuie sa iti iert? Cate? intreaba ea, in timp ce o bufnise plansul
Infidelitati? Imi simteam inima cat un purice si parca mi se pusese un nod in gat. Din nou, asteptam ca asta sa fie o gluma. Ori asta, ori ea este iubita lui si se pare ca el era un nenorocit care o insela. Imi intrerup gandurile nedumerite cand aud vocea tremuranda a brunetului
- Karin, ea e Sakura. Este o eleva de-a mea, nu e ce iti imaginezi tu. Si te rog, nu mai vorbii despre lucruri ce s-au intamplat in trecut, mai ales in fata unei straine. spune el, in timp ce arata cu mana spre mine
Oh, sh**t. Asta a durut.
- Nu imi pasa, nu o vreau aici. Nu dupa ce am vazut mai devreme. Iesi, imediat ! Iesi, afara. striga Karin, in timp ce se apropie de mine cu o privire ucigatoare. Jur ca nu am vazut asa o privire nici la criminalii din filme
Reusesc sa il ocolesc pe Sasuke, o ocolesc si pe ea si fug spre iesire. Cu cea mai mare viteza ies din curte si ma uit nedumerita in jur. Nu vreau sa ma duc acasa, nu vreau sa ma duc nicaieri. Nici macar nu stiam cum sa ajung acasa. El..el, a spus ca sunt o straina. Nu pot sa cred. Stiu ca ne cunosteam abia de aproape doua luni, dar sa spuna ca sunt o straina si mai ales in felul ala? Deci ea e iubita lui. Si pe de-asupra, a si inselat-o. Si se pare ca de multe ori.
Sigur, de aia era atat de dragut cu mine. De aia parea in preajma mea ca e baiatul perfect care nu ar face rau nimanui. Dulce, tandru, cand defapt el era un alt nenorocit care isi insela iubita cu prima ocazie. Saraca..
Simt cateva picaturi reci pe frunte. Perfect, perfect ! Pe de-asupra, acum va mai si ploua. Incredibil.
Alerg spre necunoscut, fiindca nu stiam unde ma aflu. Dupa douazeci de minute de alergat incontinuu vad o banca. Ma apropii incet si, tremurand din toate incheieturile, ma asez. Incep sa rasuflu din ce in ce mai greu. In momentul asta nu-mi pasa ca eram uda leoarca, ma simteam atat de vulnerabila. Ma simteam neprotejata.
Incerc sa-mi stapanesc lacrimile dar simt un nod in gat, inevitabil ma bufneste plansul.
" Bravo, Sakura. Altceva mai bun nu ai de facut? Zici ca tu erai iubita lui, nu tipa aia. " imi aud subconstienul care ca de obicei nu are altceva mai bun de facut si apare in cele mai proaste momente
Oftez si incep sa respir din ce in ce mai greu. Chiar plangeam, eu chiar plangeam si nu ma puteam oprii. Nu pot sa cred tot ce am aflat. Sasuke nu era cel pe care il credeam eu, nici pe departe. Nu stiu cum am putut sa ma las pacalita de zambetul lui fermecator si de aerele lui inselatoare de baiat perfect
Aparentele inseala, iar eu trebuia sa fiu constienta de acest lucru. Dar de ce ma simt atat de rau? Pana la urma, era adevarat, el e profesorul meu si atat..sau cel putin era. De ce ma doare? Ma simt ca si cum cineva mi-ar avea inima in mana si ar incepe sa o stranga din ce in ce mai tare, pana la epuizare, pana la finalul inevitabil..pana la moarte.
Incerc sa ma stapanesc, sa nu mai plang. Nici nu stiu de ce dra*u faceam in momentul asta ca o nebuna. Sincer, numai o nebuna ar reactiona in felul asta doar pentru ca profesorul ei de pictura ia spus iubitei lui ca eleva lui este o straina. Oftez epuizata si inevitabil ma gandesc la una dintre cele mai importante persoane din viata mea
Scot telefonul si caut numarul Hinatei. Hinata, cea mai buna prietena a mea. Singura care ar putea sa ma linisteasca in momentul asta..
- Alo? Hinata?Sper sa va placa, puppp :o3DICTIONAR:Guașă: În fapt, guașa (din franceză: gouache[13]) este o varietate de tempera, dar spre deosebire de aceasta, datorită emulsiei pe care o conține își păstreză calitățile după uscare.Acrilic: Folosite pentru prima dată în anii '50, acrilicele sunt acum considerate a fi unele dintre cele mai importante inovații pentru artiști.Frescă: pictură „pe umed”  ☼ P E R F E C T I O N ☼ |
|
