BUNA...AM VENIT EU CU NEXT' , DE DATA ACEASTA!
cred ca ati auzit acum acest fic o sa fie in colaborare, dar sper sa va placa
fara sa o mai lungim:



CAPITOLUL 3


Sakura pov:

Imi deschid incet ploapele subtiri, scotand la iveala doua smaralde prin care se reflectau oboseala si tristetea. De fiecare data cand Sasuke parasea satul, imi era greu si eram deprimata. Dar acum nu cred ca mai sunt asa. Probabil pentru ca am un Sasuke, inlocuitor, in varianta mai mare. Nu stiu de ce, dar eu eram singura din sat careia nu ii era frica sa stea singura cu acest criminal. Eu nu il vedeam asa, il vedeam ca pe o persoana care a trecut prin multe greutati si care abea acum a prins fraiele fietii sale, iar acum le tine strans. Nu cred ca vrea sa tradeze satul, mai ales dupa ce a parasit Akatsuki. Sau e doar un spion? Nu vroiam sa imi dau singura raspunsul la intrebare, pentru ca nici eu nu stiam ce sa cred. Dupa ce ma ,,trezesc’’ din aberatia mea, imi dau seama ca nu sunt in camera mea crem. Aceasta camera era de un alb monoton si plictisitor. Mobilierul camerei era si mai simplu, acesta consta in patul pe care ma aflam eu, o masa si doua scaune. Fereastra mare era acoperita cu o jaluzea de un alb murdar. Totul era atat de simplu. Era aproape sinistru, acest loc! Imi dadea fiori gandul ca acum eu sunt pacientul si nu medicul. Corpul imi era greu, iar muschi rigizi de parca as fi murit si inviat, totodata. Ma ridic in capul oaselor, desi muschii mei scartaiau de la suprasolicitare. Nu zau...Doar de la atat?! Ce, wow... Peste ochii mei se lasa o ceata neagra prin care nu se vedea nimic. Capul imi vajaia si ma simteam ametita. Eram slabita. Eram intr-o stare in care nu am fost de foarte mult timp. Imi fortez si mai mult muschii, incercand sa ma dau jos din pat dar o voce cunoscuta ma intrerupe:

-Nici sa nu te gandesti, dom-soara! Spuse Naruto pe tonul sau obisnuit, de amuzant. Ma simteam bine sa stiu ca unul din prietenii e, aici, cu mine. Inca nu te-ai refacut complet! Tonul sau nu mai era amuzant, era ingriorat. Noi... Eu mai incapatanata decat toata Konoha la un loc, i-o tai repede.

-Cum sunt ceilalti? Itachi? Acum eu eram cea ingrijorata. Eram ingrijorata pentru Itachi? Mda, nu prea o duce bine inrelatiile cu satul, dar sper ca e bine.

-E plecat intr-o misiune in satul ascuns in ceata. Ceva cu un tratat de pace intre natiuni. Am lasat privirea in jos gandindu-ma cat de greu ii e cand nimeni nu are incredere in tine. O sa fie bine! Ma incuraja Naruto. El se comporta acum ca un prieten, dar eu? Eu nu... Eu sunt cea egoista care vrea multe si nimic. Doar asa poate sa recastige increderea satului, dar totusi... In fine, e baiat mare si se descurca! La aceste cuvinte, am ras amar in sinea mea.

Zilele treceau mai greu ca secolele, dar acum le inteleg nerabdarea pacientilor sa plece cat mai curand acasa. E plictisitor. In aceste zile am memorat fiecare lucru din aceasta camera, chiar si modelul scaunelor. Ma plictiseam de moarte! Dar azi trebuie sa dau petrecere, fiindce azi la pranz o sa fiu externata. Astept cu nerabdare sa treaca cat mai repede aceste doua ore ramase. Imi arunc privirea pe geam si vad cativa copii care se joaca impreuna. Asta imi aminteste de vremurile trecute, cand eu, Naruto si Sasuke ne jucam ipreuna dupa misiunile mai complicate. Prin misiuni complicate inteleg prinderea unui ghepard deghizat in picica sau plimbarea unor dinozauri transformati in caini. Imi era dor de acele vremuri. Totul era atat de amuzant si parca nimic nu mai conta. Totul era special... Un scartait enervant taie aerul pana la mine. Aud usa deschizandu-se, ceea ce m-a facut sa ma trezesc din trecutul melancolic. Ma uit inspre usa si o vad pe...


Tsunade pov:

Ajunc in fata usii albe cu numarul 32. Apas pe clanta lunga si suntire. Usa se deschide cu un scartait enervant. Inauntru zaresc o fata cu parul de culoarea celei mai gingase flori de cires si cu ochii ca doua smaralde. O vad cum tresare dupa care isi intoarce privirea catre mine. Avea inca o expresie ganditoare, dar se pare ca aceata se risipeste usor, facand loc uimirii. Cand constientizeaza cine sunt, pe chip ii apare un mic zambet. Vocea sa calda rasuna prin incapere.

-Ce cautati aici, Tsunade-sama? Uimirea inca era prezenta, de data aceasta, in vocea ei.

-Pai, nu esti pacienta mea acum?! La aceste cuvinte, incepem amandoua sa radem. Nu stiu de ce, dar mi se parea amuzant. Nu-mi spune ca nu mai vrei sa pleci acasa? Am intrebat-o, eu, sarcastic, dar ea nu a reactionat asa cum ma asteptam. Ma intreba daca deja e aniaza si daca poate pleca. Eu ii raspund cu o simpla inclinare a capului. O vad pe rozalie cum sare ca arsa din pat si incepe sa isi stranga lucrurile. O intreb ce e cu graba asta. Raspunsul ei veni imedeat.

-Daca pot sa plec, atunci eu am zburat de aici! Vad cum isi inchide geanta si se pregateste sa o ia pe umar.

-Stai! Nu ai voie sa faci un asemenea efort. Il chem pe Naruto sa te ajute. Dupa care, eu am fost cea care a ,,zburat” pe usa.


Sakura pov:

Naruto venii sa ma ajute, dar eu l-am rugat sa imi duca geanta acasa ca eu raman sa ma plimb ,singura, prin parc. Nu prea a fost de acord cu partea in care sa ma plimb singura, dar l-am facut sa accepte pana la urma.

Ma plimb pe aleea singuratica a parcului, indemnata de parfumul florilor. Petalele florilor de cires, plutesc nestingherite in jurul meu. Cata libertate! Pasii mi se indreptau incet spre o banca de langa padure. Ma asez pe banca si imi ridic privirea catre cerul innorat. Hmmm... O sa ploua... Doua persoane care treceau pe langa mine, mi-au atreas atentia. De fapt pelerinele lor mi-au atras atentia... Akatsuki! Imi venea greata cand pronuntam numele asta, chiar daca era in gand. Cei doi acatsuki erau un barbat inalt cu ochii de o culoare violet, ciudata, si cu par argintiu, dat peste cap. In spate purta un fel de coasa cu trei lame. Era infioratoare. Iar caelalta persoana era o fata cu par cafeniu si ochii verzi. Era cam de inaltimea mea si nu era mai mare ca mine la varsta. Ce ar cauta o fata ca ea cu Akatsuki?


(AMANDOI PURTAU PELERINA)


Inima imi statea in loc. Imi era fricasa mai fac vreo miscare. Nu stiu cate ore am stat privind in gol in locul pe unde au plecat ei. Simt o mana care ma zguduie de sa imi rupa oasele si imi ud numele strigat de multe ori. Doar Naruto ar fi fost capapil de asa ceva. Ma uit la el. Avea o fata de speriat! Nu ii statea bine cand era ingrijorat. Vedeam cum ii se miscau buzele, dar nu intelegeam nimic. Ma concentrez sa fiu mai atenta la el si in sfarsit il pot auzi:

-Ce faci, Sakura?! E noapte deja! Hai sa te duc acasa...
Eram mai rau ca o marioneta, asa ca l-am lasat sa ma duca pana in fata casei mele. Ii multumesc si il imbratisez. Era cald... Ne desprindem din inbratisare si vad cum se indeparteaza, plecand spre casa lui. Chiar daca eram frati, el avea casa lui proprie, ceea ce ne era corect! Cu pasi marunti ma indrept spre usa de la intrare. De ce imiera frica? Poate doar mi.-am imaginat. Da, asta e... Mi-am imaginat. Apas cu curaj pe clanta usii si intru in casa. O anunt pe mama ca am ajuns acasa, iar ea ma intreaba daca nu imi e foama ca sa imi pregateasca ceva de mancare. Ii spun ca nu mi-e foame si ma duc spre camera mea din capatul holului. Camera mea era inconfundabila. Totul era aproape la fel. Usa si mobilierul din camera erau facute din lemn de cires masiv, ce ii dadeau o oarecare finete. Apas pe clanta alba si fina, deschirand usor usa. Camera era intunecata. Inchid usa si caut intrerupatorul. Ah... Gata, l-am gasit! Becul falfaie de trei ori dupa care se aprinde. Nu, nu, nu se poate! Nu a fost doar imaginatia mea! Pulsul imi crestea si respiratia accelera rapid. Palmele imi transpiram si m simteam de parca as fii prinsa in cusca leilor flamanzi. Aici eu eram hrana! Cei doi akatsuki erau in camera mea! Imi era frica. Barbatul statea relaxat pe pat, iar fata statea pe scaunul de la birou. Instinctiv am facut un pas inapoi, lipindu-ma de usa. La contactul usii reci cu pielea mea, am tresarit. Se pare ca eu eram atractia principala pe aici.

Imi era foarte frica. Vocea barbatului rasuna prin intreaga camera, pe un ton amenintator:

-Tu...

VA CONTINUA...
sper ca v-a placut, v-am pupacit