Good girl, bad intentions. ♥


Chapter 1.
→Când un bărbat plânge!






Mergea păşind apăsat şi hotărât, dintr-o parte a camerei în alta. Ţinea mâinile la spate şi capul uşor plecat. O cută adâncă îi stătea între sprâncene, iar ochii de un negru intens, transmiteau nedumerire. Confuzie. Era debusolat de atitudinea ei. Nu putea înţelege. Într-o zi îi zâmbea, îi spunea că are nevoie de el, ca în următoare zi să-l alunge ca pe un câine prea bătrân pentru a mai putea păzi casa. Să-l alunge, pe el, cel care e mereu sigur pe el. Ce ironie!
Se opri în dreptul geamului care dă înspre grădină şi privi pierdut. Prin faţa ochilor începe să-i treacă fiecare fată pe care a făcut-o să sufere. Fiecare fată căreia i-a spus aceeaşi poveste şi mai apoi nu a mai căutat-o deloc. Acum plătea pentru fiecare, cu vârf şi îndesat! De ar fi ştiut… La început nici nu ar fi zis că acea fată slăbuţă, cu părul în vânt s-ar juca într-un aşa hal cu inima lui. Cu el, un bărbat în toată firea! Şi doar… mereu a fost sigur pe el. Stăpân.
Niciodată, nici măcar un moment, nu a lăsat să-i scape vreun gest necugetat sau care să nu fie analizat de înainte. Da, el îşi analiza fiecare pas şi propoziţie pe care urma să o spună. Şi acum… acum nu a avut timp nici măcar să deschidă gura. Sau să protesteze. Acum a apărut ea, ca de nicăieri, i-a luat inima şi s-a jucat o perioadă cu ea, apoi a dispărut. Ca din senin. Ca mai apoi să reapară şi lui să-i crească inima înapoi. Şi apoi… a plecat iar. Şi tot aşa.

S-a oprit în dreptul unei oglinzi şi s-a uitat în ea lung. Nici nu-l mai recunoaşte pe bărbatul din ea. Din ochi i-a dispărut acea sclipire. Cearcăne negre îi încadrează pomeţii uscaţi. Dacă se uită bine, parcă a şi slăbit. Ce ţi-e şi cu iubirea asta! Ce ţi-e şi cu femeile! S-a îndreptat spre birou şi s-a aşezat cu grijă. Nici nu mai ştie dacă e în viaţă. Se simte un om mort şi gol pe dinăuntru. Când a plecat, parcă a luat tot cu ea. Şi nici nu are cui să spună despre asta, pentru că prietenii lui nu ar înţelege. Cum să înţeleagă cineva care nu ştie cum e să fii între rai şi iad? Lacrimi calde au început să curgă pe biroul din lemn. Iată că şi plânge! Prostuţul de el! Ce-a ajuns… un bărbat care plânge. El, care îi condamna pe cei sensibili şi îi ironiza. Iată-l aici, în miez de noapte, singur şi cu lacrimi şiroind pe obraz. Cu ce e de vină? Nu i-a spus nimeni cum e iubirea. Nu i-a spus nimeni cum e să ai pe cineva special şi apoi să nu mai ai. Şi ce dacă e bărbat? Şi ce dacă plânge? Asta înseamnă că e slab? Din contră… cineva i-a spus că tăria caracterului constă în afişarea sentimentelor. Dar el nu-şi doreşte astfel de sentimente! El o vrea pe ea. Şi? Cine a spus că tot ce vrem, obţinem? Din contră, în viaţă, obţinem ceea ce ne trebuie, nu ceea ce vrem.
Una, două. Începe să-şi numere lacrimile. Cât timp a trecut de când nu a mai plâns! Ultima oară când a vărsat ochii, a fost atunci când în generală a fost jignit de fata pe care o plăceau cu toţii. Atunci a plâns, dar a fugit şi s-a închis în baie ca nimeni să nu ştie. De atunci şi-a promis că nu va mai plânge niciodată, pentru nimeni. Şi iată-l acum, azi, aici. Şi plânge. Nu şi-a respectat promisiunea.
Atunci când o femeie plânge, nimeni nu o acuză. E sentimentală. Dar atunci când un bărbat plânge, toată lumea e cu ochii pe el. Când un bărbat plânge, înseamnă că femeia aceea a fost cu adevărat specială. Înseamnă că şi-a dat inima. Că a dat-o şi încă nu a primit-o înapoi. Un bărbat nu plânge aşa, numai pentru că vrea. Nu, el nu plânge atât de uşor. Îi trebuie un motiv real. Când un bărbat plânge, întreg Universul trebuie să se alarmeze, pentru că ceva s-a întâmplat. Nu e doar aşa, că i s-a rupt o unghie sau pentru că a văzut un film romantic. Femeile plâng de asta. Bărbaţii nu prea. Ei plâng pentru motive reale precum o inimă zdrobită sau pierderea unei persoane dragi. Când un bărbat plânge, trebuie luat în serios!

Chapter 2.
→Oamenii vin şi pleacă.

Chapter 3.

→Nu muri puţin câte puţin!





Sufletul îţi e în genunchi, ochii în lacrimi şi te apasă o durere pe care nu ştii cât o vei mai putea suporta. Nu ştii dacă în ziua următoare nu vei claca. Dacă se va sfârşi totul. Vei simţi poate dorinţa de a pleca. De a se sfârşi totul. E greu, dar nu muri puţin câte puţin…
Ţi-ai făcut planuri pe care acum le vezi cum se spubleră în faţa ta. Cum se topesc… îţi vin în minte fel şi fel de gânduri. Te gândeşti că nu eşti bun de nimic. Că tot ce-ţi propui, oricum nu reuşeşti. Aşa că… ce rost mai are. E greu, ştiu, dar nu muri puţin câte puţin…
Ai fost părăsit. Sentimentul groaznic de abandon îţi circulă prin fiecare fibră a corpului. Crezi că e ceva în neregulă cu tine. Că toată lumea îţi întoarce spatele exact când începi să pui suflet. Că tot ce mai vezi din oamenii pe care îi iubeşti este spatele… E greu să nu o faci dar… nu muri puţin câte puţin.
Din nou ai fost rănit. Trădat. Dezamăgit. Urât. Batjocorit. Ocolit. E mai simplu să nu mai simţi. Să te închizi în tine şi să uiţi de orice fel de sentiment. Fie el bun, fie rău. Ţi-ai dori ca inima să aibă un buton pe care să apeşi când vrei să opreşti funcţionarea ei. Şi apoi, când eşti pregătit, să o reporneşti. E greu să nu te pierzi în astfel de idei. Numai că dacă nu mai simţi, mori puţin câte puţin. Nu o face.
Vei realiza că cel puţin o dată, oamenii vor arunca în tine cu pietre, îţi vor săpa gropi şi te vor înjunghia pe la spate. E aşa de simplu să-ţi pierzi astfel încrederea în oameni! Atât de simplu… Dar o dată cu încrederea pierdută, o dată cu ea, va pleca şi viaţa ta. Vei începe să mori puţin câte puţin. Nu muri.
Mulţi îşi vor dori să o faci. Vor dori să mori puţin câte puţin. Să dispari din graficul lor şi să nu le mai “încurci” planurile. Pur şi simplu să nu mai fii. Da, unii asta vor dori. Dar tu nu o face. Zâmbeşte. Bucură-te de ce-ţi oferă viaţa. Iubeşte. Iartă. Speră. Crede. Şi nu în ultimul rând, sufletul meu scump, trăieşte. Da! E atât de simplu să mori puţin câte puţin. Dar tu, da TU, trăieşte!
Eu.. Sakura Haruno, la vârsta de 16 ani, am suferit cât pentru un bărbat sau o femeie de 80! Băiatul pe care îl iubeam, m-a lăsat baltă după ce a fost sigur că am sentimente puternice pentru el, şi asta a fost doar pentru pura lui distracţie! Numele lui era Gaara.
Prin urmare, trebuie să avem grijă şi la modul în care trăim. Dacă nu vrei să te trezeşti în faţa unei situaţii în care să spui că ţi-ai fi dorit să fii diferit, ascultă bine! Caută să fii un părinte bun, petrece timp preţios cu copii tăi şi arată-le ce înseamnă cu adevărat un om de caracter. Încearcă să fii exemplul potrivit şi un model demn de urmat. Preţuieşte-ţi părinţii, ascultă-i şi respectă-i. Nu ştii cât de repede zboară timpul, cât îi vei mai avea sau nu în viaţa ta. Nu lăsa loc pentru regrete. Încurajează-ţi şi sprijină-ţi sora sau fratele. Nici nu ai idee cât de mare nevoie are de ajutorul tău şi de vorbele tale de îmbărbătare! Lasă-i să ştie că eşti alături de ei. Spune-i persoanei pe care o iubeşti, că o iubeşti. Acum, nu în 5 minute sau mai târziu. Când deschizi gura, păzeşte-ţi cuvintele care ies din ea. Dacă nu ai ceva bun de spus, mai bine nu spui nimic. Când începi să te enervezi, calmează-te şi acţionează înţelept! Mai aşteaptă să treacă o zi!
Sunetul asurzitor al soneriei de la telefon răsună în toată încăperea întinzându-mi nervii la maxim.

- Alo?!
- Bună Sakura, sunt Hinata şi te sun de pe telefonul mamei. - spune aceasta pe veşnicul ei ton dulce
- Aa, da Hin, ce s-a întâmplat ?
- Vroiam să fiu sigură că nu dormi şi vei întârzia în prima zi de şcoală!!
Shit !
- Nu Hin, voi fii acolo! Acum voi închide, ne vedem la şcoală, pa!
- Pa!

Mă ridic din pat şi bag nitro până la baie, unde-mi fac siesta de dimineaţă. Mă întorc în cameră şi mă duc direct la dulap pentru a-mi alege o ţinută adecvată pentru prima zi de şcoală ( clasa a X-a !!! ). Stând aşa minute întregi în faţa dulapului mă hotărăsc! Datorită faptului că este primăvară şi afară e foarte cald şi frumos am să iau o cămaşă neagră cu volănaşe, o fustă albă cu tente de bej şi în picioare o pereche de pantofi alb cu negru şi cu o funtiţă drăguţă. Astăzi se pare că sunt tare office!
Părul de culoare roz mi-l las liber şi îl îndrept puţin pentru a face o prima impresie bună ( celor ce nu mă cunosc ) iar ca machiaj, hmm, doar puţin rimel şi pe buze un ruj roşu!
După ce termin, mă uit în oglindă şi sunt mândră de ce văd! Îmi iau o geantă, deoarece în prima zi nu se fac ore ci doar cunoaştem noii profesori, şi cobor la parter unde-mi văd părinţi stând de vorbă la o cafea. Îi salut pe amândoi, le spun că voi mânca în oraş asta ca să nu deschidă subiectul '' Fata mea, tu nu mănânci nimic ?! '' şi ies vijelios din casă pornind cu paşi calculaţi spre liceu. Pe drum gândul îmi zboară la diverse lucruri.. cum ar fi:
În viaţă avem parte de schimbări. Unele ne înalţă, iar altele ne doboară în genunchi şi ne lipesc de pământ. Toţi avem parte de asemenea momente. Dar nu toţi ne raportăm la fel. Unii aleg să înveţe ceva din ele, alţii să rămână blocaţi în acele etape. Cu timpul, acele răni ajung să se infecteze şi chiar să miroase urât. Dar nici măcar atunci, acei oameni nu sunt pregătiţi să ceară ajutorul spre vindecare. Rămân jos, întinşi şi se uită mereu spre rănile care se fac tot mai urâte şi mai mari. Cu cât trece mai mult timp, cu atât mai greu se vor vindeca acele răni. Răni care te opresc din a trăi o viaţă normală, răni care te opresc din a avea relaţii sănătoase şi care mănâncă din tine puţin câte puţin, aşa ca şi lepra.
Nu ştiu tu din ce categorie faci parte, dar a sosit timpul să te gândeşti bine. Eşti tu unul din oamenii care după o cădere se ridică şi merge mai departe? Eşti unul din oamenii care aleg să privească înainte şi să lase în urmă ce a fost? Faci din înfrângerile tale, victorii? Ţi-ai pansat rănile? S-au vindecat? Sau… faci parte din categoria celor care încă se uită la rănile lor şi plâng? Ştii, dacă vei continua să te tot uiţi în urmă, s-ar putea să te îndrepţi spre acea direcţie pentru că nu ştiu mulţi oameni care pot merge înainte fără să se uite pe unde merg. Ridică-te, a sosit timpul să nu mai stai jos! Leagă-ţi rănile care te dor, opreşte-ţi lacrimile şi continuă să trăieşti. Pentru că dacă nu… poate că vor fi câţiva oameni care se vor opri cu tine, dar la un moment dat, vor pleca şi ei. Vor pleca şi ei pentru că nu vor suporta să vadă cum rănile tale se infectează. Priveşte înainte, priveşte spre Dumnezeu, pentru că unde te uiţi, într-acolo te îndrepţi. Am cunoscut oameni care încă sunt legaţi de trecut şi nu şi-au pansat rănile şi crede-mă… nu e nimic plăcut la ei. Aşa că, te provoc, pansează-ţi rănile chiar dacă dor şi continuă să mergi mai departe. Da, unde te uiţi, într-acolo te îndrepţi! Ofetz zgomotos la gândul ăsta şi observ cu stupoare că am ajuns în faţa liceului.
Uraţi-mi baftă! Voi avea nevoie.

Chapter 4.
→Dacă nu-ţi pasă de mine, te rog, stai departe!

Chapter 5.
- Asshole!





'' te rog eu, dacă nu-ţi pasă de mine, stai departe! ''..
Spun, plecând lăsând în urma mea un roşcat confuz de-a binelea.
“Eşti prea bună pentru mine” spuse el, bărbatul umil şi conştient de strălucirea ta, de frumuseţea şi inteligenţa ta. Chiar aşa să fie? Şi cât de bine ne simţim noi când auzim această frază, nu-i aşa? Dar să fim realiste, dacă ai fi prea bună pentru el, ar ţine cu amândouă mâinile de tine.
Dragi femei, de câte ori aţi avut în faţa voastră un bărbat, cu care v-aţi petrecut un an din viaţă, doi, trei, mai mult sau mai puţin şi v-a spus nişte stereotipuri actuale, iar voi le-aţi crezut? Mai apoi, după ce aţi analizat problema la rece, aţi realizat că aţi făcut o greşeală. Aţi realizat că din nou aţi fost părăsite cu un zîmbet pe faţă, spunându-vă nişte minciuni bine ticluite şi fraze repetate înainte în faţa oglinzii. Şi tot de atâtea ori, ne-am promis că nu vom mai cădea în “plasă” şi a doua oară, că data viitoare vom fi mai vigilente şi cu ochii deschişi. Şi iată că a venit şi a doua oară, s-a repetat aceeaşi scenă şi ne-am trezit singure, lăsate în urmă cu un motiv general de “simt că alături de mine nu ai şansa să evoluezi”. Iar noi, puternice cum suntem, ne-am ridicat inima de pe jos, am aşezat-o frumos la loc şi am mers mai departe. Şi ştiţi de ce am mers mai departe? Pentru că suntem prea bune pentru nişte bărbaţi care nu pot să renunţe la unele stereotipuri.
Dragă bărbatule, nu ştiu care este motivul pentru care te desparţi de femeia pa cer ai iubit-o sau nu, nu ştiu dacă este un motiv întemeiat sau nu. Dar ce ştiu este că acea femeie merită mai mult decât o explicaţie banală, ieftină şi comercială de “Eşti mult prea bună pentru mine. Simt că meriţi mai mult”. Dacă merită ceva mai mult, străduieşte-te să fii mai mult. Dacă e prea bună pentru tine, fii fericit că o ai şi preţuieşte-o pentru ceea ce este. Dar sunt convinsă că dacă ar fi aşa, nu ai părăsi-o. Data viitoare când vei deschide gura ca să spui un stereotip, gândeşte-te de două ori. Gândeşte-te bine pentru că din păcate, cuvintele nu pot fi luate înapoi. Şi nici rănile pe care le faci.
Data viitoare când partenerul de viaţă sau persoana de care eşti îndrăgostită îţi spune că meriţi ceva mai bun, dă-i dreptate. Aşa este, chiar meriţi ceva mai bun decât cineva care nu se oboseşte să-ţi spună adevărul. Meriţi ceva mult mai bun decât o persoană care pleacă de lângă tine fără o explicaţie logică, făcându-te pe tine să te simţi vinovată pentru că ai reuşit în viaţă sau pentru că “eşti prea bună pentru el”. Nu-ţi pierde timpul lăcrimând după persoane care nu merită nici măcar o lacrimă de-a ta. Data viitoare când îl vei vedea, zâmbeşte-i şi spune-i senină: “Ai avut dreptate. Sunt mult prea bună pentru tine”.
Îmi dau ochii peste cap şi păşesc încrezătoare oarecum spre clasă deschizând uşa la perete. Mă îndrept cu paşi repezi spre banca mea, ea fiind a doua de pe rândul de la geam. În mod normal m-aş fi dus în fundul clasei însă priveliştea e superbă de la acel geam, se vede fix cireşul la care obişnuiesc să-mi petrec orele de sport!
Îmi întorc privirea spre uşa ce se deschide, din nou, pe ea intrând dirigintele nostru Kakashi Hatake un om foarte de treabă urmat de un brunet.. care pare a fi drăguţ.

- Bună ziua dragi elevi! spuse acesta voios, mai apoi continuând: Fiind prima zi de şcoală nu se vor face ore însă ţin să îl rog pe noul vostru coleg să se prezinte.
- Mda! Eu sunt Uchiha Sasuke, nu-mi puteţi spune cum vreţi voi, şi dacă vom fi prieteni sau nu ţine de voi! spune acesta pe un ton indiferent
Vai Doamne, cum a ajuns pustnicul ăsta aici ? Cred că l-a scos Kakashi din peştera lui. Încep să râd la gândul ăsta atrăgând privirile multor colegi de ai mei. Înroşesc uşor şi mă fac micuţă în bancă.
- Sasuke, ce ar fi să stai acolo, în a doua bancă împreuna cu Sakura?
NO WAY !!!!!
- Mda, bine!
- Şi dacă tot este şefa clasei, Sakura, îi vei arăta tu şcoala lui Sasuke nu ?
- Dar eu...
- Eşti o dulce, ştiam că mă pot baza pe tine!! - spune acesta cu un zâmbet cordial pe faţă. Doamne Dumnezeule.. uite ce se întâmplă când taci.
Dirigu' părăseşte clasa iar elevii se ridică pe rând făcând acelaşi lucru, numai eu mă îndrept uşor spre Sasuke ca să îi pot face turul şcolii. Fiind cu spatele la mine, îl ating uşor pe umăr, acesta tresărind uşor se întoarce cu faţa la mine.

- Ce vrei ?! - spune pe un ton uşor răstit.
- Tre' să îţi fac turul şcolii ţii minte ?! - îi spun gen: '' cap sec! ''
- Mda, hai odată să terminăm cu asta!

Ies din clasă urmată fiind de Sasuke şi încep să îi arăt clasele şi anumite birouri ce aparţin secretarelor şi nu în cele din urmă, baia şi biroul directoarei. În tot acest timp am avut impresia că vorbesc ca TV-ul, degeaba!
- Mda! Sasuke, nu te văd prea interesat, ce-ar fi să plecăm ?! - îi propun brunetului
- Cum zici tu! - şi o ia înaintea mea lăsându-mă singură şi cu ochii în soare pe hol.

Ce porc! Bărbaţii sunt nişte porci obsedaţi sexual!
Nu credeţi ? Adică, uitaţi-vă în jurul vostru. Uitaţi-vă la reclamele prin care diverse companii încearcă să-şi vândă produsele.
De exemplu: reclama d ela Algocalmin. Un tip de pe un şantier are un control atât de slab asupra simţurilor sale sexuale încât, în timp ce bate un cui, simte nevoia de a se uita şi după fundul unei tipe.
Ce rezultă ? Nătăfleţul incapabil să-şi stăpânească natura sexuală îşi dă peste deget cu ditamai ciocanul!
Sincer, la prima vedere e o chestie amuzantă. Reclama tratează un aspect comportamental puţin forţat dar inspirat din realitate. Mulţi bărbaţi, indiferent că sunt şantierişti sau oameni de afaceri, aruncă ochii după fundul unei femei frumoase.
Încep să chicotesc la gândul ăsta şi uit complet de brunet, îndreptându-mă spre ieşire, următoarea oprire fiind: home, sweet home!