Buna! Pai...dupa cum vedeti am sosit cu nextul. Nu este reusit, stiu, insa mi-e cam somn, desi e doar ora 10 si nu l-am facut atat de bun pentru ca am fost ochupata si cu scoala. Eu totusi sper sa va placa. Multumesc extrem de mult pentru comentarii, inseamna foarte mult pentru mine sa va stiu parerea. Astept in continuare parerile, sfaturile si criticile voastre. See ya

Capitolul VI:
Sakura Pov:

Dupa insistentele fratelui meu mai mare, am luat hotararea de a ne aseza la masa din sufragerie. O priveam pe Ino cum se apropia cu o farfurie de bucate in mana. Nu imi era necesara o cina acum, insa pentru ai face pe plac acestui roscat incapatanat, am fost de acord.

Aceasta aseza frumos farfuria in fata mea, iar in dreapta acesteia, puse cu grija o fasie alba din hartie, acoperind-o cu doua obiecte argintii. Dupa ce facu toate acestea, frumoasa blonda se aseza pe scaunul din dreapta fratelui meu, prinzandu-l pe acesta de mana. Ma simteam ciudat, o stare de invidie imi acapara sufletul. Vedeam fericirea din ochii rosiatici a fratelui meu atunci cand o privea pe acesta femeie, ceea ce nu am mai vazut pana acum.

Si-au intalnit din nou privirile unul altuia, dupa care se uitau intr-un mod suspicios la mine, eu neintelegand ce era atat de interesant. Mi-am dat la o parte un fir de par rebel ce imi cazuse peste fata dupa ureche, imediat privind farfuria plina din fata mea. Intentia mea era aceea de a apuca bucatele cu mana, insa am ezitat, amintindu-mi de acele obiecte lucioase. Un gand m-a facut sa cred ca nu au fost puse in acel loc de pomana.
M-am gandit putin la ce voi face in continuare, iar un instinct ciudat m-a determinat sa apuc acele lucruri, analizandu-le pentru un moment. In tot acest timp, cei doi imi cercetau actiunile, asa cum si eu imi cercetam urmatoarea miscare. Pentru un moment m-am gandit la igiena. Nu ar fi fost frumos si nici igienic sa mananc cu mainile, infestate de milioane de bacterii.

Am infipt in bucata de carne ce mi se asternea in fata obiectul dintat, dupa care l-am bagat in gura. Nu eram sigura ca era folosit pentru a manca, insa privirile satisfacute ale celor doi din fata mea ma faceau sa cred ca am facut un lucru bun.In timp ce mestecam, aud vocea fina a blondei ce i se adreseaza fratelui meu.

- Este mult mai inteligenta decat tine! Spuse printr-un chicot cristalin ce ii lumina intr-un fel foarte frumos chpul, privindu-l amuzata pe Sasori.

Observ cum tot sangele i-a urcat fratelui meu in obraji, dandu-mi vaga impresie ca era jenat de situatie. Privirea lui desemna faptul ca acum cutreiera vechi amintiri, iar imediat ce-si reveni rase la unison cu frumoasa blonda.

Am mancat cu pofta toate bucatele delociose cu un gust atat de nou, incat tindeam sa cred ca stomacul meu va exploda. Mi-am prins mainile de capatul mesei, dupa care am impins putin scaunul in spate, simtind o nevoie acuta de libertate in miscari. Sasori isi misca directia ochilor cand la mine cand la Ino, dupa care spuse:

- Trebuie sa iti gasim ceva de imbracat. Ino, crezi ca ai ceva haine pe masura?

Aceasta ma analiza si ea pentru un moment, dupa care se ridica de la masa, strabatand distanta ce ne despartea.

- Sunt sigura ca voi gasi ceva care i se va potrivi; spuse in timp ce imi intinse o mana firava, facandu-mi, deamenea cu ochiul intr-un mod strengaresc.

Am prins-o pe aceasta cu incredere, dupa care am fost trasa spre aceeasi usa din care venise mai devreme. Inchise usa dupa noi, dupa care se intoarse cu fata spre mine cu un zambet frumos pe fata si cu ochii stralucindu-i.

- Oh! Deci tu esti surioara mai mica a lui Sasori! Esti atat de frumoasa!; spuse leganandu-ma intr-o imbratisare stransa.

Se desprinde dupa cateva moment sufocante, insa placute, dupa care se aseaza pe un pat moale acoperit de niste lenjerii albe si fine. Imi facut semn cu mana sa ma asez, asa ca am facut intocmai.

- Esti speriata? Ma intreba dupa cateva secunde tacute, luandu-mi mana intr-a ei.
Am incetat sa mai privesc mainile noastre incrucisate, uitandu-ma la chipul ei bland si plin de intelegere. Stiam la ce se referea. Deodata, parca am simtit cum ceva imi intra in inima. O stare atat de placuta… de incredere. Da. Cu siguranta puteam avea incredere in aceasta persoana.

- Putin; m-am trezit raspunzandu-i acesteia, care imediat ce a primit informatia a afirmat cu a simpla miscare afirmativa a capului.

Adevarul era ca asa ma si simteam. Speriata. De ce? Inca nu am descoperit raspunsul, insa aceasta stare inca imi imvada intreaga fiinta. Poate ma simteam asa din cauza ca nu stiam ce sa aleg. Sa raman o singuratica in strafundul aceanelor si marilor? Sau sa aleg viata fratelui meu. Sa imi incep o viata aici, pe continent, departe de orice insemna ,,finite marine’’. Sau poate eram in aceasta stare din cauza ca nu cunostiam cu adevarat riscurile, pericolele acestei lumi necunoscute de mine.

- Stii… la fel era si el. Singur si neajutorat. Toata lumea il considera un ciudat; intrerupse aceasta tacerea. Insa sunt atat de fericita ca nu m-am inselat in privinta lui… Am vazut in el ceva diferit. Un suflet bun si tandru… si se pare ca am avut perfecta dreptate; continua visatoare in timp ce privea spre usa in care am intrat. Probabil privire arzatoare avea puterea de a trece peste acea usa pentru al vedea pe frumosul roscat.

Imi imaginam prin ce trecuse fratele meu mai mare, insa nimic nu mi se parea diferit de ceea ce indur eu acum. O singuratate trufasa, un gol in sufletul meu care tanjeste dupa ceva cald. O imbratisare. Dar nu a oricui. Acea imbrasisare plina de caldura a cantaretului de pa plaja, a acelui individ necunoscut, insa atat de dorit de persoana mea.

- Daca vrei cu adevarat sa reusesti… sa poti trece prin rautatile acestei lumi, sa devi o adevarata femeie trebuie sa gasesti pe cineva. Pe cineva iubitor, care sa te invete ce trebuie sa faci. De acel cineva care este cel mai apropiat de inima ta. Daca vei gasi o astfel de persoana sigur vei reusi; spuse aceasta terminandu-si micul discurs oratoric.

Trebuia sa recunosc ca acele cuvintele ale sale pline de afectiune m-au facut sa inteleg. Sa inteleg ca… da… este greu… Insa nu imposibil. Aceste simple cuvinte m-au invatat ca pot reusi, insa nu eram sigura cui sa-i cer ajutorul.

- Multumesc! ii spun acesteia indreptandu-ma in graba spre usa. Mi-ai fost de mare ajutor!

Probabil nu stia ce m-a apucat, probabil era derutata de comportamentul meu haotic, insa stiu, sau cred ca stiu de unde si cu cine imi voi incepe aceasta viata. Daca este o alegere buna? Asta voi afla mai incolo.

Il vad pe Ssori uitandu-se la un aparat plat si mare, in care se derulau niste imagini. Am trecut cu vederea pozitia acestuia, mai précis picioarele asezate pe masa, iar in mana tinand un mic obiect plin de butoate si am ajuns in dreptul obrazului sau, lasandu-I un mic sarut fratesc.

- Ne mai vedem, Sasori; spun si o iau la fuga pe usa de la intrare, cea pe care intrasem cu ceva timp in urma.

Stiam ca roscatul ma urmarea. Ii simteam pasii alerti miscandu-se pe podea. Si-l puteam auzi strigandu-mi numele meu, insa nu m-am oprit. Odata ajunsa la poarta dinspre iesirea din curte, m-am intors pentru ultima oara, zambindu-i calduros fratelui meu iubitor si blondei ce tocmai sosise la usa in urma acestuia. Fata lui Sasori era mai mult decat amuzanta. Nu intelegea nimic din ce se intampla, insa chipul bland ce radia un zambet uimitor a lui Ino ma facu sa imi continui drumul.

Sasori Pov:

Stiam ca este incapatanata, dar nu credeam ca este chiar atat de nehotarata si dezorientata. O privesc inchizand poarta in urma ei cu un zambet feroce, dupa care o ia la fuga spre un loc necunoscut de mine. Imi intrept directia ochilor spre acea sireata blonda din dreapta mea. Inca a ramas cu zambetul imprimat pe fata.

- Oh, Ino… oare ce de am eu impresia ca tu esti de vina pentru asta?; spun uitamdu-ma suspicios la ea cu un aer de atotcunoastere.

- Pentru ca, daca chiar vrei sa stii, este vina mea.; spuse chicotind in timp ce ma predam ideilor ei trasnite. Trebuie sa se descurce de una singura, asa cum si tu ai facut-o, dragul meu.

De data asta m-am decis sa ma incred in mintea ei perspicace si deschisa. O fi ea mai trasnita, insa cand vine vorba de a ajuta pe cineva mereu este acolo cu un sfat, sau cu o mana intinsa. A demonstrat de-a lungul a toti acesti ani in care mereu a fost langa mine, ca poate fi cu adevarat o persoana de incredere.

- Da. Poate ca ai dreptate; spun in timp ce imi trec mana in jurul taliei acesteia, mergand alaturi in casa calduroasa. Sunt sigur ca va reusi. La fel cu am facut-o si eu. Bineinteles, daca nu era Ino, eram ca si mort. Insa la ea cine va fi ,,salvatorul’’, ma intreb?

Sakura pov:

Odata ajunsa pe nisipul moale si umed ma intreb daca este un lucru bun ceea ce il voi face. Cu siguranta Ino avea dreptate. Nu ma puteam descurca singura nici in ruptul capului, insa acea persoana in care imi pun eu nadejdea chiar este dispusa sa ma ajute, sa fie cu mine la nevoie? Nu stiu.

Alerg in apa rece sub lumina protectoare a lunii, iar mai apoi incep sa inot alert spre acel loc sfant, pazit de toate rautatile. Venea iarna, doar pentru asta a venit aici, unde din intamplare il gasisem pe fratele sau. Insa nici macar un anotimp urat si anevoios nu ma va face sa renunt.