Miau miau ! Am venit cu un nou fic. Am o noua idee si nu o voi irosi Nu va spun nimic, nici macar un indiciu Sper sa va placa. Consider ca este o idee absolut originala, dar asta ramane la aprecierea voastra Lectura Placuta !


Vise de hartie


Capitolul 1.

Dulce-Esthera :


Niciodata nu am crezut ca voi ajunge aici. Nu ma plang, sunt pe maini bune si ma simt in siguranta. Desi, mereu mi-a lipsit dragostea parinteasca. Viata a fost cruda cu mine, nu sunt o fata obisnuita. Ma consider norocoasa doar pentru faptul ca nu am ajuns pe strada, ar fi fost mult mai rau.
Ma numesc Dulce-Esthera, nu am nume de familie. Am 15 ani si cam atat. Nu prea imi place sa vorbesc despre mine. Ei bine, viata mea nu a fost si nu va fi niciodata una usoara. Parintii mei m-au abandonat, m-au lasat la o manastire. Cum am mai spus, nu pot sa ma plang, nu am de ce. Maicutele au avut intotdeauna grija de mine si nu mi-a lipsit decat libertatea, dar cel mai important..iubirea si protectia parinteasca.
Nu stiu de ce, si probabil ca nici nu vreau sa aflu de ce parintii mei m-au abandonat fara a le pasa de mine. Din cate am inteles ei nu au mai trecut pe aici de acum 15 ani. Nici macar nu au venit sa vada ce mai fac, cum ma simt, daca sunt bine. Cert este ca eu nu le port pica. Probabil ca nu au avut cu ce sa ma creasca si de aceea au decis sa ma paraseasca. Dar, nimic nu ii justifica pentru ce au facut.
E rau sa fi abandonat si sa sti ca parintii tai nu te-au vrut si nu te vor vrea niciodata. Mi-a fost greu, dar cu timpul m-am obisnuit. Nu pot spune ca niciodata nu le-am dus dorul sau nu am varsat nici macar o lacrima, as fi ipocrita.
Am plans zi si noapte, incercam sa gasesc o explicatie..ma intrebam de ce tocmai eu. Dar, se pare ca niciodata nu voi afla. Destinul meu e sa fiu o maicuta si sa am grija de copii ca mine, care sunt abandonati si respinsi de propia familie.
Intotdeauna visele mele mi s-au naruit. Niciodata nu am avut ceea ce imi doream eu cu adevarat, niciodata nu am fost cine am vrut eu sa fiu. Niciodata nu am avut libertatea de a alege, eu nu am fost ca alte fete de varsta mea, eu sunt diferita si voi fi in continuare. Partea rea este ca nu sunt diferita intr-un sens bun.
Visul meu a fost sa devin actrita. De ce spun a fost ? Ei bine, se pare ca ceea ce vroiam eu nu se poate..visul acela va ramane doar un vis la fel ca toate celelalte..vise de hartie..
Ma doare faptul ca niciodata nu voi fi normala. Vreau sa ma indragostesc, desi stiu ca e imposibil. Nu am cum, eu voi deveni maicuta..iar maicutele nu se indragostesc. As vrea sa simt iubirea, nu cunosc acel sentiment. Vreau sa stiu ce este, cum este..
- Dulce-Esthera ! Avem niste musafiri ! Vino, te rog. o aud pe Maica Stareta..
Musafiri ? Ciudat, nu prea trece lumea pe aici. Sper sa nu ma fac de ras, ca de fiecare data. Partea buna este ca pana la 18 ani am voie sa port haine normale, si nu trebuie sa ma ascund.
Ma ridic de pe pat si ma indrept spre biroul Maici Stareta, care nu era departe de camera mea.
Ajung langa usa. Simt cum ma emotionez si nu ma mai pot tine pe picioare. " Vai Dulce-Esthera, calmeaza-te ! "
Am tras aer adanc in piept, apoi, am intrat rusinata. In birou se afla Maica Stareta alaturi de un barbat si o femeie. Langa ei era un baiat..dupa parerea mea dragut. Cred ca sunt tare bogati acesti oameni, asa dau impresia. Dar, ma intreb totusi ce se intampla. Ce caut eu aici, nu cred ca e treaba mea.
Adica ce ar vrea de la mine ?
- Dulce-Esthera, ia loc, te rog. Avem de vorbit. spune Maica Stareta oftand..




Si acum o poza..

Dulce-Esthera :

Vai bubu, este minunat, imi place foarte mult ideea, este SUPER
Ai avut dreptate, ideea este chiar originala... imi place mult de tot.
Astept cu nerabdare nextul, care sper sa-l pui repede si sa fie mai lung, nu mi-a ajuns.
Multa inspiratie si spor la scris.
Pupici dulci

Bubu ideea e mirifica ..deci bravo cu felicitari si nextul sau te bat de numa-numa

Bulinel, ce frumos! Mi-e foarte clar ca ai talent! Si inca cum! Ma bucur nespus ca scrii un fic nou! Ai de toate in capitolul asta, mai putin greselute.
Mult spor la scris, ca vreau nextul repede. Pupicei dulci!

Bombonico... nu am cuvinte cum sa descriu ceea ce am citit.. Bine doar cateva, dar...
E super primul capitol, mi-am dat seama cu usurinta ca este un fic suuuuper... Astept bombonico urmatorul capitol. Te pwpa SasuSaku si mai vorbim noi!:*

deci... cand vine nextul?

Vai Bubu esti plina de idei. Inca un fic care mi se pare foarte frumos si e abea primul capitol. Iubita, ma bucur ca te-ai mai hotarat sa scrii unul. Hmm... sa-ti spun sincer nu prea am ce critica, era mai bine sa faci capitolul mai lung ca e prea interesant insa vrei sa ne lasi in suspans.^.^

Descrierea - ca de obicei la tine e prezenta si e foarte bine pentru ca ai descris sentimentele personajului si trecutul ei ceea ce e foarte bine. Nu am ce comenta deoarece la tine ea este prezenta.

Dialogul - nu e sec ci sti cand sa-l folosesti si se imbina cu naratiunea si descrierea.

Actiunea - pai daca ai descriere si nu te grabesti sa termini capitolul normal ca nu e grabita. Tu mergi lent si descrii ceea ce e important.

Titlul - pur si simplu il ador. ,, Vise de hartie ''...chiar mi-a atars atentia si doream sa vad despre ce poate fi vorba. Imi place foarte mult si e si interesant, ai avut o idee buna cu acest titlu.

Estetica - nici aici nu am ce comenta mai ales ca tu esti cea care critica foarte mult in legatura cu felul cum arata capitolele. deci ai lasat spatiu si nu am vazut greseli ceea ce e foarte bine.

Ideea - e originala si mi se pare interesanta.

Altceva ce sa mai spun?
Imi place foarte mult si chiar sunt curioasa sa vad ce se mai intampla si ce idei mai ai :D
Deci femeia mea dulce sa pui repejor next-ul ca imi place foarte mult.

Te pupa dulce iepurasul

bubu!!! e superb...chiar imi place...originala ideea..
astept cu nerabdare next-ul..
astept de la tn niste critici dure pt. ficul meu I hate you but I love you..ma rog.. dak ai timp..
te poop si spor la scris pt. cap. urmator

Miau miau ! Va multumesc foarte mult pentru apreciarile date, pentru comentarii. Ei bine, Kiri..iti multumesc ca ti-ai facut timp sa treci si pe la Fic-ul meu Ma bucur foarte mult ca va place. La acesta voi scrie in fiecare zi, sper eu. Deci, next-ul. Lectura Placuta


Vise de hartie



Capitolul 2.

Dulce-Esthera :



Nu am spus nimic, am incuviintat din cap si m-am asezat pe scaun. Aveam inca privirea atintita spre podea. Nu indrazneam sa spun ceva, nu aveam curajul. Acesti oameni, imi dadeau un fior prin tot corpul.
In incapere nimeni nu spunea nimic, sau cel putin nimeni nu indraznea sa spuna ceva. Dar oare ce se intampla ? De ce am fost chemata aici ? Doamne, de ce nu imi spune nimeni nimic ? Vreau sa stiu, as intreba.. dar nu am curajul ca sa fac asta.
- Ei bine, Dulce-Esthera, te-am chemat aici pentru ca vreau sa cunosti pe cineva. imi spuse Maica Stareta, zambind
Doar atat ? Sa cunosc pe cineva ? Pentru asta m-am stresat eu asa de mult ? Doamne, dar ce proasta mai sunt si eu. Sa cunosc pe cineva, hmm, oare este vorba despre acesti oameni ? Ce intrebari mai pun si eu, e mai mult decat evident ca despre ei este vorba..despre cine altcineva.
- Fata mea, vreau sa vorbim despre parinti ta...dar nu a apucat sa spuna ami departe..
M-am ridicat si am iesit in fuga din birou. M-am inchis in camera mea. Am inceput sa plang, nu suportam sa mi se vorbeasca de ei. Ma doare..ma doare foarte tare. Nu vreau sa vorbesc despre ei, mi-au distrus viata.
Adevarat, ii iubesc insa..mi-au distrus viata. M-au abandonat intr-o manastire fara a le pasa daca voi trai, daca voi duce lipsa de ceva sau daca voi pati ceva. De ce Doamne ? De ce mi-ai dat aceasta soarta ? Sa fiu un nimeni..un nimeni..
Niciodata nu voi gasi raspunsul, asa-i ? Probabil ca e bine doar ca tu sa stii. Restul nu, as vrea .. as vrea sa imi gasesc parintii. Sa ii intreb ce i-a facut sa ma paraseasca. Off, de ce nu pot sa imi scot aceasta intrebare din minte ?
M-am saturat sa ma intreb si niciun raspuns. Gata, de ajuns. M-au parasit, nu s-au interesat de mine. Asta e, trebuie sa ma resemnez. Am ajuns intr-un loc bun, cel putin..cele de aici ma iubesc si ma ingrijesc, ce pot cere mai mult ?
Aud cum cineva ciocane in usa. Oare sa deschid ? Sau nu ? Ehh, fie ce o fi. Merg in fata usi si pun mana pe clanta.
Mi-as dori sa fiu mai indiferenta, dar nu pot. Am fost invatata sa am un suflet bun, sa nu ma cert si sa fiu cuminte. Nu as putea sa ma port altfel, chiar nu as putea.
Deschid usa si imi ridic privirea. In fata mea se afla acel baiat din biroul Maici Stareta. Oare ce vrea de la mine ? O Doamne, m-am emotionat..sper sa nu fac vreo prostie. Sunt sigura ca m-am inrosit. Doamnee, ce ma fac ?
- Hei, te cheama Maica Stareta..cica e o reuniune in sala mare, bla bla..imi spune el razand
Ii zambesc apoi trec pe langa el mergand spre sala mare. El era pe urmele mele. Cred ca era foarte aproape de mine deoarece ii simt respiratia in ceafa mea. Oh Doamne, ce ma fac ? Simt ca nu ma mai pot tine pe picioare, cu siguranta m-am inrosit.
Mda, ma fac de tot rasul ca de fiecare data. Inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare. Vai, nu pot sa cred ca asta mi se intampla mie. Oare..oare asta e iubirea ? Neh, iubirea e un sentiment mult mai mare, sau poate..
Dar de ce vorbesc eu pana la urma si la coada despre iubire ? Nu are nicio legatura cu mine si spre nefericirea mea nici nu va avea vreodata.
Oftez lung uitand ca in spatele meu se afla acel baiat. Imi pun mana la gura si intru repede in sala mare. Uau, acolo se aflau toate Maicutele inclusiv Maica Stareta, chiar si acei oameni. Oare despre ce ar trebui sa vorbim ? Vedem..
Ma asez cuminte langa Maica Stareta, asteptand sa inceapa. Nu stiu de ce insa toata lumea se uita la mine, oare aceasta intalnire are legatura cu mine ? Se va vorbi despre mine ? O nu, daca se va vorbi despre mine e clar ca vor sa vorbeasca despre parintii mei.
Vai, nu iar. M-am saturat, in plus, Maica Stareta stie ca nu imi place sa se vorbeasca despre parintii mei. Oare de ce insista sa vorbeasca despre asta ?
Ma doare sufletul cand aud cuvintele " Parintii lui Dulce-Esthera " ..mda, parintii..parintii care m-au abandonat. Niciodata nu voi uita asta si categoric mereu va ramane acea intrebare in mintea mea.
Nu am ce sa fac, e inevitabil sa nu ma gandesc la ei. Chiar daca nu am avut ocazia sa-i cunosc vreodata, eu ii iubesc. Ii iubesc pentru ca totusi ei au fost cei care mi-au dat viata. Dar asta nu scuza cu nimic faptul ca m-au lasat aici.
" Off, Dulce-Esthera !! Nu te mai gandi la asta, acum trebuie sa fi atenta la aceasta intalnire, poate e ceva important " imi spun in minte, incercand sa alung gandurile despre ai mei.
- Bun, deci sa incepem ! se aude in toata sala vocea Maici Stareta, mai serioasa ca niciodata...


Cam atat, sper sa va placa. Multumesc pentru ca cititi.

Pupici

Mrr

Iarasi suspans! Vai, vai, mor...
Iubesc ficul asta! Ai avut o idee foarte buna si stii sa o asezi pe hartie (... aaa, calculator) ca o adevarata scriitoare. Deci, te rog eu dulcic si cu ciresica si cu ce mai vrei tu in varf sa pui nextul repede, ca ador povestea asta!
Mult spor la scris si o tona de pupicei!

Miau miau ! Va multumesc pentru comentarii, ma bucur ca va place. Cum am promis, un capitol in fiecare zi. Deci, next. Lectura Placuta




Capitolul 3.

Dulce-Esthera :

Aveam din ce in ce mai multe emotii. Nu stiam cum sa ma controlez, nu am invatat sa fac asta. Eu nu ma pot stapanii, dau drumul emotiilor. Insa acum trebuia sa fiu cat se poate de linistita si cuminte. Sunt extrem de curioasa in ceea ce priveste aceasta intalnire. Oare ce vrea sa ne spuna Maica Stareta ? Stiu ca nu e bine sa fiu nerabdatoare, ca trebuie sa stau la locul meu si sa astept ca lucrurile sa decurga dupa bunul plac, insa..
- Ne-am adunat aici pentru ca vreau sa fac un anunt important. Stiu ca Dulce-Esthera este inca mica pentru a deveni Maicuta, si ca ea sufera foarte mult pentru ca nu a simtit niciodata iubirea si protectia oferita de parintii. Asa ca am decis sa o dam spre adoptie unor oamenii care sunt cu capul pe umeri si care sunt sigura ca vor avea grija de ea. spuse ea cu o voce trista
Ce ?! Ce a spus ? Ma da spre adoptie ? Dar cum se poate ? Eu, eu..eu nu vreau sa plec de aici. Aici e viata mea, aici mi-am petrecut copilaria. Nu pot sa cred ca voi pleca de aici. Nu vreau asta, nu asta e ceea ce imi doresc eu.
Nu vreau o noua familie, eu vreau parintii mei adevarati. Cum ma voi acomoda ? Oare va fi bine ? Atatea intrebari, si la niciuna nu gasesc raspuns. Nu sunt buna de nimic. Stiu decat sa ma plang si sa spun " Nu vreau " Ei bine fie ca vreau fie ca nu eu ma voi duce. Chiar daca nu sunt de acord cu asta voi face cum spune Maica Stareta. Sunt sigura ca daca ea a decis asa, inseamna ca asa este mai bine pentru mine.
Se vedea pe fetele tuturor tristetea. In inima mea nu era niciun sentiment inafara de tristete, nu vroiam sa plec dar trebuia.
Eu si noua mea familie ne-am ridicat iesind din manastire. In urma noastra era Maica Stareta care se abtinea sa nu planga. Off, de ce trebuie totul sa fie asa de greu ? As vrea.. defapt, nu mai conteaza. Visele mele se distrug pe zi ce trece.
Imi iau ramas bun de la Maica Stareta si de la ceilalti. Ma urc in masina alaturi de noua mea familie. Ma durea, nu m-am putut stapanii si am inceput sa plang. Cum am mai spus, eu nu pot sa-mi ascund sentimentele. Pentru mine e prea greu, mult prea greu. Nu pot sa cred ca am plecat din locul unde am copilarit. Unde am avut parte de iubire si protectie. Unde am locuit atat de mult timp. Acolo am avut parte de cele mai frumoase momente din viata mea. Poate ca nu am fost tratata ca altii copii bogati, desi ma bucur ca in loc sa fiu bogata cu banii..am fost bogata cu iubire. Pentru ca cele de acolo m-au iubit asa cum proprii mei parinti nu au stiut sau nu au vrut sa o faca.
Oricat mi-ar fi de greu am sa imi accept noua viata, noua familie si noul mediu inconjurator. Nu am ce face, si chiar daca as avea.. nu m-as opune. Intotdeauna am ascultat de sfaturile tuturor, si am facut cum mi s-a spus. Poate ca nu mereu a fost bine ceea ce am facut, ca fiecare om am avut si eu greselile mele. Insa, de fiecare data le-am recunoscut si mi-a parut extrem de rau pentru ce am facut.. in final am fost iertata.
Obosita, trista si extrem de confuza..mi-am pus capul pe geamul rece. Adormind instantaneu..
M-am trezit intr-o camera. Chiar daca eram inca adormita, m-am ridicat rapid si am iesit fara a mai privi unde ma aflam. Am coborat scarile incet. Se auzeau niste voci, am iesit afara din casa si mi-am observat noua familie stand langa piscina. Uau, cat de frumos este aici. Nu am mai fost intr-un loc ca asta pana acum. Sunt foarte emotionata, ma indrept spre ei si ma asez la masa. Sper sa nu fac vreo prostie datorita emotiilor mele.
- Ei bine, Dulce-Esthera. Eu ma numesc Anastasia, el este sotul meu Richard iar el fiul nostru Leo. Ne bucuram sa te avem printre noi. Am vrea sa stim mai multe despre tine, daca se poate.. imi spuse ea cu o voce calda
- Pai, ma numesc Dulce-Esthera si am 16 ani, dupa cum stiti. Viata a fost dura cu mine asa ca sunt o fire mai inchisa in propia persoana. Sunt ascultatoare, va garantez ca nu creez probleme. Sunt prietenoasa si cam atat..ehh, am fost invatata sa fiu buna cu toata lumea si sa stau la locul meu.. spun eu privind norii
- Mai ai multe de invatat, imi spune Leo..presupusul meu nou frate..
Imi intorc privirea si i zambesc dulce. Are niste ochii minunati, asa de patrunzatori. E superb, insa.. nu e pentru mine.
- Si mai e ceva, eu nu am vise. De fiecare data cand am avut un vis, el s-a spulberat. Visele mele s-au dovedit a fi doar vise de hartie si nimic mai mult..

Cam atat, si acum poze.

Dulce-Esthera :




Leo :





Sper sa va placa. Multumesc pentru ca cititi

[i]Bubyyyyyy vai scumpoo ficul este minunaatt

Saraca Dulce-Esthera cat a trebuit sa induree

Mi-au dat si lacrimile la un moment dat

Ador cum descriii

Ideea este super originalaa si de aceia vreau Nextuull x:x

Te pup dulceee si spor la ideii x [/i]

uuuuuuuu... ultimele doua cap sunt minunate, vreau nextul!

Vai, ce frumos, aproape ca m-ai facut sa plang...! Descrierea ta ma tine cu ochii lipiti de ecran. Vezi ca tu imi platesti transplantul...
Abia astept urmatorul capitol. Mult spor la scris si pupicei!

Miau miau ! Ei bine am revenit. Vreau sa imi cer scuze pentru ca nu am postat ieri. Am promis un capitol in fiecare zi insa ieri am avut ceva probleme si chiar nu am putut sa postez. Ok, multumesc pentru comentarii si ma bucur ca va place. Lectura Placuta !

Vise de hartie

Capitolul 4.

Dulce-Esthera :

Dupa cele spuse toti au ramas socati. Mda, nu inteleg insa de ce au ramas asa. Adica e normal, o fata aruncata de parinti ei intr-o manastire nu poate avea succes, sau poate ? Mda, vise mari si la mine. Oftez lung, in timp ce Leo isi pune mana pe umarul meu. Vai, ce mana fina are, si ce calda e. Imi scutur capul apoi ma dau mai incolo, zambindu-i. Mda, ma va crede o salbatica. Insa oricum nu trebuie sa fie ceva intre noi. " Doamne ! Dulce-Esther ce ganduri mai ai si tu. El vrea doar sa te incurajeze, nimic mai mult " ..imi spun eu in gand.
- Pai bine atunci. Eu si Anastasia vom pleca, avem ceva treaba insa ne vom intoarce repede. Vei ramane cu Leo, in felul asta va cunoasteti mai bine. ne spun Richard dupa care pleaca
Ei bine, se pare ca am ramas numai eu si Leo. Ok, si acum ? Deci nu pot sa cred ca am ramas cu el. Niciunul dintre noi nu spune nimic. Si cum sunt eu rusinoasa, cu siguranta am sa incep sa ma balbai. Doamne, ce situatie jenanta pentru mine. Ce ma fac ?
Si, daca i-as pune cateva intrebari ? Nu, dupa ma va crede stresanta. Deci, ce sa fac ? Oare sa par indiferenta ? Dar de ce as face asta..Nu, Doamne ce incurcatura. Habar nu am ce sa fac sau ce sa spun. Dar oricum nu cred ca il intereseaza ceva, asa ca e tocmai bine. As vrea sa merg undeva, la plimbare. Nu stiu insa vreau sa cunosc lumea. Nu am mers pe nicaieri. Inafara biserici nu am iesit pana acum.
Este un sentiment ciudat..poate de bucurie, dar si tristete caci am plecat de acolo. Am lasat in urma persoane minunate, dar si cateva persoane ipocrite. Mda, ipocrite..asa am spus. Erau niste fete pe acolo ce ma criticau mereu. Insa na, am inteles ca peste tot sunt astfel de persoane. Asa ca, chiar daca as vrea sa schimba sta nu as putea.
- Nu poti schimba pe cineva daca nici macar tu nu te poti schimba, asa ca ce pot sa fac ? spun eu fara sa-mi dau seama ca am spus cu voce tare.
- Ce ? Ce ai spus ? Nu am inteles nimic..spune Leo incurcat
- Aaa, nimic, am gandit cu voce tare. Nimic mai mult, ii raspund eu, zambindu-i dulce.
M-a rugat sa-i povestesc despre mine, despre viata mea. Doamne, ce om. Ce as putea sa-i spun ? Parca nu ar cunoaste o viata de om sarac. De fapt, dupa cum vad eu..sigur nu o cunoaste. Insa imi este aiurea sa-i povestesc tot ce am indurat, cat am suferit. Dar daca asta este dorinta lui, asa sa fie. Pana la urma de acum incolo va fi fratele meu, si trebuie sa stie ceva despre mine.
- Mna, deci bine. Am sa-ti spun..desi nu cred ca o sa intelegi ceva din ceea ce iti voi povesti. Deci, sa incepem. Ei bine viata mea nu a fost deloc asemanatoare cu a ta sau a altor copii de genul tau. Nici prin gand sa nu-ti treaca asa ceva. Viata mea a fost una dura si complicata. Parintii mei nu m-au vrut si s-au gandit ei sa ma abandoneze. Ei bine m-au lasat la manastire. Mda, stiu, pare oribil spus desi..decat sa ma tina fara sa ma iubeasca sunt multumita ca m-au dat la aceasta manastrie. Am fost iubita si crescuta cat mai bine posibil. Chiar daca mi-a lipsit iubirea si protectia parintilor niciodata nu am spus nimic de genul asta. Ei bine, nu ma plang..asta este. Mereu am avut vise si dupa cum am spus mereu s-au spulberat. Asa ca..nu stiu la ce ma mai pot astepta de la viata. Dar asta imi e destinul si trebuie sa il accept asa cum este el. Am dreptate ? Ei bine..stiu ca iti pare greu sa crezi asta daca nu ai fost in cauza insa na. Oricum, dupa cum vezi..chiar daca viata a fost dura cu mine asta nu m-a impiedicat sa nu fiu o fata de treaba si la locul ei...
Dupa aceste cuvinte el nu a mai spus nimic. Se vedea pe fata lui ca este uimit si socat. Mda, pentru oricine de genul lui ar fi un soc sa auda asa ceva. Insa viata e dura, la fel si realitatea. Insa daca noi nu o acceptam nu avem cum sa supravietuim in lumea asta.
S-a ridicat de pe scaun, m-am ridicat si eu si m-a luat in brate. Era asa de cald..imi dadea fiori prin tot corpul. L-am imbratisat si eu, il tineam asa de strans..nici eu nu stiu cum de am tupeul asta. Mda pentru mine este tupeu, eu sunt prea timida..
- Atentiuneee !!! Mascatii, la o parte !!