Capitolul I- O privire.

Stateam acolo, in banca, incercand sa fiu atenta la ora. Pe sub parul roz si lung ii mai aruncam lui Sasuke cate o privire, cand nu se uita. Nu vroiam sa ma vada. Imi placea de el, chiar imi placea, dar el nici nu stia ca exist. Eram invizibila, sau mai degraba luata in ras din cauza parului meu roz. Nu ma vopsisem, asa m-am nascut. Cu parul roz, ca florile de primavara, un contrast prefect cu ochii mei verzi. Gandurile mi-au fost intrerupte de un tipat puternic.
-Sakura, care este raspunsul la problema? M-a intrebat profesorul nostru Kakashi, privindu-ma lung.
-30. Am spus hotarata. Pe deasupra mai eram si tocilara pe langa ciudata. Am auzit niste chicote din spate, dar nu m-am uitat sa vad cine e. Nu ma intelegeam cu nimeni din scoala, cu exceptia Hinatei, care era singura mea prietena, singura in care aveam incredere. Era timida, avea ochii atat de patrunzatori, si un par negru cu reflexe violet ce ii aluneca pe spate. Am fost trezita din nou de sunetul clopotelului. Am oftat scurt si m-am aplecat sa imi strang caietele. Am simtit cum cineva ma trage de par . Am intors capul facand ochii mari.
-Ia uite-o si pe ciudata. A spus Karin razand haotic. Era cu clona ei, Ino. Doamne cat le uram. Mereu radeau de mine, ma faceau sa ma simt un nimic.
-Lasa-ma in pace. Am spus lovind-o peste mana.
-Are si tupeu, vopsita. A zis departandu-se de mine.
Am oftat lung si mi-am luat ghiozdanul.
-Te simti bine? A spus o voce din spate.
-Da, sunt bine. Era Naruto. Mereu era dragut cu mine. Avea parul blond, era un baiat glumet, se purta frumos cu fetele si ma apara mereu.
-Sa mergem. A spus in timp ce ma lua de mana.
Am dat din cap si am iesit din clasa. Pe hol l-am vazut pe Sasuke, iubitul meu Sasuke cum se saruta cu Karin. De ce ma mai gandeam la el? Era inutil . Nici nu stia ca exist.Ochii mei se umpleau de lacrimi asa ca am luat-o la fuga. Nu imi pasa ca toata lumea se uita la mine. Naruto ramasese in spate, speriat si nestiind ce se intampla. Am fugit cat am putut de tare. Am ajuns in sfarsit la lacul la care stateam cand eram mai mica. Era singurul lucru care ma mai calma acum. M-am pus pe iarba si am inceput sa il privesc. Totul imi amintea de el, de dragul meu Sasuke. Nu stiu de ce inca folosesc apelative. Baiatul cu ochii negri, un abis nesfarsit , nu a fost , nu este si nu va fi niciodata al meu.


. Este primul meu fic, dar cum v-am spus vreau sa fiti critici. Sa stiu daca mai merita sau nu.

Buna draga deci eu sunt prima . Ha !
Ai zis sa fim duri deci asa o sa fiu :
-Ai nevoie , mare nevoie de descriere . Noroc ca stim cine sunt perseonajele altfel .
-Pentru ca nu ai suficienta descriere ai actiunea grabita .
-Incearca sa faci capitolele muuuuuuuuult mai lungi . Macar de 20 de randuri . In alea 20 de randuri nu sunt incluse si liniile de dialog.
Pai bine ai venit , sper sa nu te superi de ce ti-am zis si astept next

Multumesc mult pentru parere, sau mai bine zis critica.:)).
Nu ma supar, Doamne Fereste. Chiar iti multumesc. Asa e cu descrierea, in capitolul asta am zis ca nu pun pentru ca e primul, dar in urmatorul, va fi mai multa.
Despre dimensiune, da asa e, e prea scurta, urmatorul va fi mai lung,:). Multumesc de urareee.!:*

Multumesc de sfaturi. Cat despre idee, eu sincer n-am mai citit-o. Si nu am plagiat, dar mai departe eu sper ca va fi originala. Nu ma suparr. Din contraaa. Mersii mult.!

De unde sa o iau..
Unde e descrierea ?Incearca sa descrii peisajul si sentimentele si asa o sa ai si un capitol mai lung.Adica cand am ajuns la ultimul rand eram ceva gen 'Serios ?'

Nu mai folosi atat dialog.Incearca sa folosesti vorbire indirecta.

Si cam atat..
Spor la scris.

Priveam acel abis albastru si lin, printre siroaie de lacrimi calde si usoare ce curgeau din cele doua smaralde verzi ale mele. Chiar l-am iubit....Sasuke nu era deloc urat. Din contra era genul de baiat placut de toate fetele. Are cam un metru optzeci. Desi nu e un baiat care sa tina foarte mult la aspectul fizic, probabil are cultul corpului sanatos si puternic, E un baiat practic si foarte direct. La inceput te cam socheaza pentru ca nu se ascunde dupa deget. Are capul mai degraba oval decat rotund si nu se tunde foarte scurt, lasand doua suvite rebele sa ii stea peste fata.Are urechile mici, ochii mici si foarte jucausi, albastrii cu reflexe violet, nasul....potriviy, buze pline, dar nu exagerat de carnoase, dintii ingrijiti, barbia cam patrata desi maxilarele nu par mari si colturoase. Corpul e...bine lucrat, n-am ce zice. Toate tricourile i se muleaza pe corp scotandu-i in valoare pectoralii. Chiar daca nu imi placea sa recunosc, il iubeam si chiar imi placea personalitatea lui. Insa, eram hotarata sa trec peste acest sentiment stupid, si sa il urasc. Ce usor era de zis....In timp ce simteam iarba rece dedesubt, ma gandeam la propunerea pe care mi-a facut-o directorul nostru Kakashi, acum cateva zile. M-a intrebat daca vreau sa fiu Presedinta Consiliului Elevilor, de fapt barbatul cu parul usor grizonat, statura medie si ochi caprui si galesi m-a rugat sa il ajut in Consiului. Vroia sa faca niste schimbari pentru liceu. Atunci, Sakura, fata cea timida s-a inrosit si a spus ca se va mai gandi. Insa fata de acum, era gata sa accepte provocarea. M-am hotarat! Voi fi presedinte, voi fi cea mai buna si voi face niste schimbari. Si nu imi va mai pasa de domnul Sasuke, sau de orice are legatura cu el. Nu voi mai plange dupa...dupa...incercam sa termin fraza, dar durea prea tare. Nu era o suferinta fizica, ma durea sufletul, ca si cum mii de sageti m-ar fi lovit in plin. Am scuturat din cap si m-am ridicat . Era deja seara. Cerul cel albastru si limpede se transformase intr-un abis in care aveam impresia ca ma cufund usor. Am pornit cu pasi repezi spre apartamentul in care locuiam. Oricum nu ma astepta nimeni. Cu parintii plecati in ,,tari straine” ma simteam mai singura ca niciodata. Inainte sa imi dau seama am ajuns in fata usii vechi din lemn masiv. Am pasit usor in casa si m-am trantit pe pat. Nu m-am schimbat. Vroiam doar sa dorm si sa uit de tot. De maine voi incepe o viata noua, imi tot spuneam. Am inchis usor ochii. Ma usturau de la atatea lacrimi. Pff! Ce porcarie! Sa plangi din cauza cuiva care nu te merita. Mi-am pus capul pe perna moale si am pasit in taramul viseor. Dimineata ceasul a sunat ca de obicei la ora 06:00. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre baie. Chiuveta era din sticla groasa, translucida de culoarea untului. Mi-am facut un dus si am iesit infasurata intr-un prosop roz. Acum venea partea cea mai grea. Cu ce sa ma imbrac? Daca inainte nimanui nu ii pasa, acum trebuia sa fiu: Noua. Am luat o pereche de pantaloni albi lungi, care se mulau perfect pe coapse, un maieu verde decoltat si pe deasupra un cardigan alb. Mi-am luat si o pereche de pantofi cu toc negrii, pe care ii purtasem o singura data, la o nunta. M-am asigurat ca toata lumea se va uita la mine, asa ca mi-am ondulat parul. Gata. Am incuiat usa si in zece minute eram in fata scolii. Am pasit increzatoare, desi prin interior, mai aveam putin di explodam. Toata lumea ma privea, si auzeam: Aia e chiar Sakura?. Vai ce bine ma simteam. Am intrat in scoala, apropiindu-ma de biroul lui Kakashi. Statea acolo, pe scaun uitandu-se dupa niste hartii.
-Domnule. Am spus tare.
-Sakura? Esti chiar tu?
-Da...Vroiam sa va spun ca accept. Vreau sa fiu Presedinte.
-De acord. Sa faci o sedinta ca sa anunti pe toata lumea.
Am dat din cap si am iesit fericita din birou. Da! Acum e momentul meu. Vroiam sa ma indrept spre clasa insa cineva m-a prins de brat....Am intors capul si l-am vazut pe.....

Multumesc pentru sfaturi. Sper sa va placa, eu m-am capul de pereti ca sa iasa ceva bun. . Tot astept criticiii!. Vreau sa ma perfectionezzz.!.

Multumesc.:*. Ma bucur ca zici ca se vede o schimbare.;;).
L-a vazut pe...pe....nu iti zic.:p

Capitolul III- Uita!

Mi-am intors capul si l-am vazut pe Sasuke. Inima a inceput sa bata din ce in ce mai tare. Tipam in gandul meu la ea sa inceteze, mi-era frica, nu vroiam ca el sa auda aceste batai accentuate. Ma privea cu acei ochi sinceri de care ma indragostisem, acei ochi care mi-au adus sfarsitul....Respiratia mea se oprise pentru o clipa. Cu o mie de intrebari in gand am spart tacerea aceea arsuzitoare care se lasase.
-Vrei ceva? Am zis incercand sa ii evit privirea.
-Felicitari pentru noul ,,post” Sakura! A zis afisand un zambet cald. Ce sa zic? Eram surprinsa, adica stia cum ma cheama....Wow!
-Sigur, cum zici tu. Poti sa imi dai drumul la brat? Vreau sa fac o sedinta de comitet.Mi-a dat drumul la brat, pielea inca vibra de la accea atingere. A plecat de langa mine, l-am auzit bolborosind ceva. Am ramas cu sutele de intrebari in cap si priveam in gol pe holul pustiu al scolii. Imi simteam sufletul gol, singur, si simteam ca o sa ard. Bausem doar niste apa, dar simteam ca am luat o sticla de JB si am dat-o pe toata pe gat. Am oftat. Am intrat in clasa in care va avea loc sedinta. Presedintii claselor erau deja acolo. Am facut pasi mici, nu cumva sa cad, nu de alta dar capul meu cantarea o tona. Nu stiam ce e cu mine. Simpla atingere a lui m-a facut sa ma simt asa? M-am asezat pe scaun in timp ce toate privirile erau atintite spre mine.
-Bun, sunteti toti? Am zis uitandu-ma prin clasa.
-Sakura, suntem aproape toti...a zis baiatul cu ochi albastrii si parul blond.
-Pai cine lipseste? De la 9 A, ii vad pe TenTen si Lee, de la C ii vad pe Shikamaru si Temari, de la a 10-a o vad pe Hinata cu Neji, de la a 11-a, ii vad pe Deidara si pe Kiba, si de la noi....Naruto si..? Stati, unde e.....Nu am apucat sa imi termin propozitia pentru ca am auzit usa deschizandu-se si l-am vazut pe Sasuke intrand.Bun, acum eram in sfarsit toti.
-Sasuke, men....a zis Naruto razand. Vino aici!
-Nu stiu ce parere ai dumneata de punctualitate domnule Sasuke, dar aici se vine la timp.
-Sakura, zi mersi ca am venit.A zis rece.
Imi venea sa ma duc la el si sa il dau cu capul de banca. Doamne chiar incepe sa ma enerveze. Si imi zicea Sakura atat de calm, ca si cum m-ar cunoaste de mult timpAm vorbit mult incercand sa par dura si ferma...insa imi era cam greu. Sasuke ma privea atat de intens, de parca as fi venit de pe nu stiu ce planeta....Intr-un final am respirat usurata, in sfarsit terminasem. Le-am multumit tuturor ca au venit si apoi i-am poftit afara. Toti au iesit cu exceptia Hinatei pe care am tras-o discret de bluza. M-a privit nedumerita si in acelasi timp speriata, dar am linistit-o spunandu-i ca nu e nimic.
-Saku....ce se intampla?A spus privindu-ma cu niste ochi de catelus.
-Hin....imi pare rau...nu e nimic...sa mergem. Nu puteam sa ii spun nimic. M-ar fi batut la cap si nu vroiam asta. Am luat-o de mana si am iesit din scoala. Era seara deja. Hinata mergeam speriata in spatele meu . Cand am ajuns in fata portii l-am vazut pe Sasuke stand lipit de zidul rece si privind cerul. I-am zis Hinatei sa nu ma lase singura, insa eu am zis eu am auzit. Si-a luat la revedere si a plecat repede de langa noi. Offf. Acum eram din nou singuri......
Gandul la el nu inceta sa imi inunde mintea. De fiecare data cand il priveam simteam ca o sa explodez de emotie...insa trebuia sa fiu ferma. Asa cum dintr-un film vechi se pierd culorile, si dragostea noastra, sau mai bine zis a mea, e pierduta. Probabil s-a impiedicat pe undeva pe drum si a uitat sa mai vina. Din partea mea poate sa moara. Baiatul cu ochii negrii ma privea insistent. Cu putin curaj am deschis gura si am zis....:

Sper sa va placaa.!

ma bucur ca saku sa decis sa se schimbe si sa devina mai dura. bravo ei. e chiar tare. deci ssuke pe deastea imi esti? pana acum o tratai ca pe o necunoscuta iar acum te porti cu ea de parca ai stio de o viata? rusine. ficul e incredibil si abia astept nextul

Capitolul IV- Un secret.


Cu putin curaj deschis gura:
-Astepti pe cineva? Am zis sarcastica.
-Pe o fata pe nume Sakura cu parul roz,ochii frumosi...
-Mda, m-am prins.
I-auzi. Sakura, cu ochii frumosi. Ce mincinos. Am intors capul si am inceput sa merg mai in fata. Intr-un fel ma simteam bine, ca m-a asteptat tocmai pe mine, simteam ca pentru prima oara pamantul se invartea si pentru mine, ca exista dragoste.Totusi, de cate ori am renuntat sub aceasta presiune? Ma simteam din nou inutila. Nu il mai puteam lasa sa vina in gandul meu. Adica, noi nu vorbisem niciodata, nu? Cand m-am gandit la asta am simtit pielea vibrand. Eu si Sasuke am mai vorbit? Nu, nu....Prima noastra conversatie a fost pe hol....Ba nu! Dintr-o data in cap au inceput sa imi para niste imagini cu un baiat cu ochii negri, colti...Auuu. Capul imi zvacneaaa. Ce se intampla? Mi-am pus mainile pe acesta si am lasat cartile pe care le aveam sa imi cada din maini. Le-am auzit cazand pe asfaltul rece...sunetul mi se parea atat de indepartat. Sasuke, unde esti? Ce se intampla? Pentru o clipa am simtit cum inima s-a oprit.

Sasuke povesteste:

Am vazut-o cazand pe spate, m-am apropiat de ea si am luat-o in brate. Stiam ca e vina mea, dar ce puteam sa fac? Daca am promis ca pastrez secretul il voi pastra, chiar daca asta inseamna sa o ranesc pe Sakura. Capul ei se afunda usor in pieptul meu, pielea ei era atat de fina, de moale. Parul ei roz aluneca usor pe spate. Micuta mea Sakura, cat o iubeam. Nu puteam sa ii spun, trebuia sa par indiferent, pana la urma ea trebuia sa ma urasca, chiar daca asta imi sfasia sufletul.Am iubit-o inca de cand s-a nascut, pentru ca s-a nascut ca sa fie a mea, sa fie sotia mea, iubita mea....Am pus mana pe chipul ei si am simtit-o rece, asa ca am luat-o in brate. Trupul ei era atat de moale. Vantul batea usor , cerul era plin de stele. Am inceput sa merg usor cu ea in brate pana ce am ajuns la mine acasa. Stiam ca e un loc mai sigur decat la ea acasa, trebuia sa o protejez. Locuiam singur intr-un apartament de lux din centrul orasului. Am deschis usa usor si am dus-o pe frumoasa mea in pat. Am asezat-o, am invelit-o, pentru prima data o simteam aproape de mine, o simteam langa mine.Stiam ca ma privea pe ascund la scoala, si asta imi placea la ea...Am inceput sa gafai,era din cauza ei. Era ca un drog pentru mine, nu puteam sta prea mult in preajma ei, pentru ca amintirile ar fi revenit. Am iesit repede din camera, si m-am lipit de peretele de pe hol. Sakura, ce ma fac eu cu tine? Am stat acolo, langa usa gandindu-ma la cat de dura incerca sa para azi. Imi venea sa zambesc era asa dragalasa, imi amintesc de momentele in care noi doi chiar am fost impreuna, doar ca ea nu mai tine minte. Simt ca nu mai am unde sa merg asa ca imi inchid ochii.S-a pierdut acel zambet fara impuritati al Sakurei in cruzimea mea? Nu suntem existente trecatoare....Desi aceste rani nevazute imi devoreaza inima, gandul la ea nu inceteaza sa imi inunde mintea.Dincolo de aceste vise, poate ne-a fost dat sa ne intalnim,iar.Destinele noastre incep sa se intoarca....Asta este un secret pe care nu il cunoaste nimeni...Nu exista cale de intoarcere. Mereu voi fi acolo, langa tine, in umbra.Daca petalele de trandafiri se vor deschide mereu, acea amintire va prinde culoare.Parca urmarind un fir stralucitor timpul se scurge in tihna, iar micuta mea nu mai vine....gandurile mi-au fost intrerupte de un scartait.

Scuzati intarzierea..... Eu sper sa va placa.

Thanks fetelee! Va iubescc,

Edit Bella: Ce scrie in regulament? .. Un comentariu trebuie sa contina minim 10 cuvinte.
Fi-ti mai atenti la regulament ...

Scuze , scuze ,scuze ca nam ajuns mai devreme am pierdut niste capitole extrem de interesante . OFF mai este si suspansul .
BAga nextul mai repejor te rog

O privea insistent deci
Mie imi miroase a ceva si cred ca stii ce
Imi place cum scri , astept next

Capitolul V- Impreuna?

Sasuke povesteste:

Am fost trezit din gandurile mele de un scartait...L-am vazut pe Itachi, fratele meu, iesind din camera mea. Ma privea ciudat, avea ochii rosii, gafaia si parea dezorientat. M-a dat la o parte si a deschis usa de la camera Sakurei. L-am tras de mana si l-am scos din camera ca sa nu o trezesc pe micuta mea.
-Ce e cu tine? Am zis aproape tipand.
-Cum de ai gasit-o? A zis speriat.
-A fost mereu langa mine.....Am zis lasand capul in jos.
-Si de ce nu ne-ai zis pana acum?
-Pentru ca nu vreau sa va atingeti de ea! Ai inteles? Sa nu te vad pe langa ea.
Itachi a zambit fals si a plecat din apartament. Stiu ca Itachi a fost indragostit de Sakura, dar ea e a mea! Doar a mea.

Sakura povesteste:

Sunt pe un coridor mare si larg. In fata mea apare un baiat mic cu parul negru, ochii de acelasi negru patrunzator care imi zambea cald. O fetita mica cu parul roz se tinea de mana cu el. Stai putin! Asta eram eu. Si baiatul e Sasuke? Cei doi au alergat, am incercat sa ma iau dupa ei, dar i-am pierdut.Am simtit doua maini reci pe cap si din nou am crezut ca inima mea s-a oprit. Am deschis ochii speriata. Eram transpirata, respiram greu, parca aerul nu-mi ajungea. Imi venea sa plang,nu stiam ce se intampla cu mine. Apoi am facut ochii mari si am vazut ca nu sunt la mine acasa. Patul era pentru o singura persoana, avea asternuturi albe, perdelele erau albastre, iar camera era destul de simpla. Am vrut sa ma dau jos din pat, insa am vazut usa deschizandu-se. Eram speriata, nu stiam cine ma adusese aici, ce s-a intamplat. Vroiam sa tip sa ma auda toata lumea, dar parca nu puteam. Pentru prima oara ma simteam puternica. L-am vazut pe Sasuke intrand pe usa. Zambetul lui este atat de cald, ca imi topeste inima, precum un vis dulce ce l-am avut candva.Chiar daca acum esti atras de soarele ce apune,umbrele nostre se suprapun.Le-am inclestat intre maini, le-am tinut iar si iar, dar le-am pierdut...momentele in care noi doi ne-am intalnit.Precum florile tanjesc dupa ploaie , iar noaptea tipa dupa ziua de maine, eu tanjesc atat de mult dupa faptul ca doua inimi ar putea fi una...Am oftat scurt si m-am intors repede privindu-l pe Sasuke.
-M..Multumesc...am zis tremurand.
-Ar trebui sa ai mai multa grija de tine.
-Te intereseaza pe tine ce fac eu? Nu ti-a pasat niciodata.Acum dintr-o data sunt importanta? Am zis ridicand spranceana.
-Sakura...
-Nu imi spune numele atat de calm. Tu nu stii nimic! Niciodata nu ti-a pasat. Stii ce? Lasa-ma in pace! Nu vreau sa te mai vad niciodata.
Ma durea sufletul atat de tare, incat simteam ca inima s-a rupt in bucati mici, si toate au fost maturate de vant. M-am ridicat din pat , hotarata sa plec de acolo. Am pasit repede pe covorul rece. Doua lacrimi s-au scurs usor pe obraz, dar le-am sters repede. Sasuke m-a prins de mana si m-a lipit de pieptul lui.

Scuzati intarzierea...Sper sa va placa!