Amintirile uitate

Subiect: Amintirile uitate Mier 11 Apr 2012, 19:59

Am venit cu un nou fic,mai bun decat "Dragoste de adolescent" plin de suspans si actiune unde viata Sakurei ia o intorsatura de 180 de grade cand il intalneste pe frumosul Sasuke. Aceasta nu stie ca ascunde un secret teribil.

Capitolul |

"Draga jurnalule, am inceput un nou caiet, sper sa nu te superi pe mine. E una din miile mutari pe care le fac parintii din cauza serviciului. Nu e asa usor, nu crezi? Inca 10 caiete zac in geamantanul meu, neterminate deoarece m-am decis sa incep cate un jurnal la fiecare calatorie. Prostesc nu? Mie mi se pare hazliu, m-am obisnuit cu gandul ca trebuie sa ne mutam dar nu m-am obisnuit cu gandul ca trebuie sa imi las in fiecare an prietenii in urma.
Nu ma consider un copil norocos doar pentru ca parintii mei au cate o casa in fiecare stat important din lume si, partea haioasa este ca eu nu le cunosc pe toate, nici macar jumate. Acum, sunt pe drum spre o tara numita Romania. O tara draguta dupa spusele prietenilor mei, dar nu consider nimic frumos la ea deoarece ne mutam aici, in orasul Avrig"

Avrig este un oras cu o populatie de aproximativ 15 mii de locuitori. Oameni normali, fara sa isi dea seama de pericolele pe care ii pandesc la fiecare colt, traiesc aici. Lucruri ciudate se petrec in acest oras dar adolescentilor, copiilor sau adultilor nici ca le pasa de aceste pericole fiind prinsi de peisajele feerice.
Am inchis caietul si l-am pus pe bancheta. Am inceput sa ma uit pe geam fara nici o noima, negandindu-ma la...nimic. La 16 ani nu as putea gandi limpede la tot ce ma inconjura.

-Am ajuns!rasuna vocea cristalina a mamei. O doamna destul de invarsta, in jurul varstei mijlocii. Ochii ei albastri erau ageri si mereu in pas cu moda, iar sub acestia erau asternute noptile nedormite.

Ma dau jos din masina cu o scarba exclam ironic "Casa dulce casa!". Cred ca se vedea limpede ca nu imi place dar singurii care nu observau erau parintii mei. Urc la etaj si intru intr-o camera mare si spatioasa.Imi las bagajul langa pat. Era ora 19 si nu aveam ce face. Daca ieseam prin oras ma pierdeam si preferam sa stau in casa. Imi iau jurnalul de pe noptiera si incep sa scriu:

"Am ajuns din nou la tine. Am ajuns in pat, am ajuns la o disperare. Maine am scoala si noi colegi dar, sincer, nu ma incanta. Ma pripesc de acestia, ma pripesc ca nu voi sta mult timp si aici si trebuie sa plec apoi. Ma gandesc ca parintii mei imi vor lua intr-o zi toata libertatea si imi vor spune: 'Stai in casa! Daca iti vei face prieteni vei suferi!'. Daca ai fi real as avea cu cine povesti, sa iti vad fata nu niste foi albe, uneori liniate pe orizontala. Sufar in tacere si sincer nu imi place..."

-E ora de culcare! Fa bine si culcate ca la 7 trebuie sa te trezesti!rasuna vocea mamei trezindu-ma din visare.

"... Si, cred ca deja imi sti familia. O familie perfecta la exterior dar cam iritanta la interior. Tot ce vor parintii mei este perfectiunea absoluta. E ora 20. A trecut o ora de cand am ajuns. Nu vreau sa imi fac prieteni, e dureros sa ii lasi in urma."

Inchid jurnalul si il pun pe birou. Dau lumina pe o pozitie slaba si ma intind in pat. Tavanul parea de culoarea asfintitului, un peisaj romantic. Incerc sa adorm, dar nu imi reuseste. Nici 5 minute nu au trecut de cand s-au culcat patintii mei. Cobor scarile alene si ajung dupa 2 minute de mers intro camera mare, cu o masa lunga de 3m. Merg pe langa masa si dau intr-o bucatarie albastra, cu mobila crem. Bucatareasa si fata ei ,probabil, erau singure discutand. Dau un buna seara politicos si ea imi raspune pe acelasi ton cu al meu. Neintrebandu-ma cine sunt, am presupus ca ma cunoaste dar, in viata mea nu o vazusem. Era o femeie roscata cu ochii verzi ajunsa la 50 de ani. Halatul alb ii scotea in evidenta corpul nu prea perfect. Observand ca ma uit la ea ma intreaba ce poftesc iar eu pe un ton politicos ii spun ca ceva de mancare.

Imi scoate din frigider ceva infasurat intr-o hartie. O pune e masa si o desface. Era parizer, preferatul meu. Ma indrept cu pasi mici spre locul cu pricina si iau 3 bucati din cele 5 care erau taiate. Scoate o paine din dulap si imi spune ca pot sa iau cu paine. O ascult si imi fac un sandwich. Il termin si o iau pe acelasi traseu sa jung in camera.
Camera mea fiind la etaj, cu iesire la strada imi era usor sa privesc pe geam. Dar la ora 21 cine oare mai are chef sa se uite pe strada, oricum nimeni nu se apropia de casa mare, crezand ca stau in aceasta niste infumurati. Asa si era, parintii mei nu accepta un baiat fara bani.
Arunc o privire prin camera. O camera simpla, pentru copii. Jucarii de plus erau uitate pe dulap sau pe sub pat. Nimic neobisnuit cu ea, doar ca... este prea mare pentru mine.

Ma bag in pat adormind. Sute de vise imi strabat creierul, imaginandu-mii pe noii colegi. Simpli. Uniforme de o culoare ciudata, culoare zinzolinului, obligati sa arate la fel. Dupa ce ma prezinta dirigintele ma pune sa ma asez in ultima banca, uitandu-ma. Dupa ce se suna de pauza o fata cu par brunet si ochii verzi ma ia de guler si ma tranteste de geam, eu incepand sa plang de durerea pe care mi-o facea capul. Cosmarul ma trezeste si ma gasesc plangand. Mama intra repede in camera ne stiind ce se intampla cu mine la 4 dimineata. O linistesc spunansu-i ca a fost un cosmar ea intorcandu-se in camera. Raman in fund uitandu-ma la intunericul care era in camera si razele lunii imfruntandu-se cu acesta. Un adevarat razboi pe un teritoriu atat de ingust comparativ cu intreaga lume.

Luna castiga avans la fiecare minut care trecea. Ceasul de pe noptiera indica ora 4 si 10 minute. Nu puteam dormi de emotiile care isi faceau cale libera spre limita mea de disperare. Ma intind usor in pat, pocnindu-mi toate oasele.

-Trezestete!rasuna o voce groasa in linistea asternuta pe timpul noptii. E ora 7!

Fiind spuse ma ridic din pat, iar tatal meu intra vrand sa vada daca l-am auzit. Dupa ce iese ma duc sa ma spal pe dinti si ma imbrac cat se poate de elegant dupa care o iau in jos pe scari. La ora 7 jumatate eram toti gata. Dupa nici 7 minute de mers cu masina ajung la un liceu destul de mare. Numele era destul de ciudat insa, "Poderes Especiales". Imi amintea de scoala militara din Konoha.

Intrand inautru am vazut clonele. Toti liceeni erau imbracati la fel uniforma avand culoarea pinului dar camasa de sub puloverul tip maio era alb. Copii mici misunau pe holuri si asta mi-a dat de gandit ca era un colegiu. Ma simteam ciudat printre miile de adolescenti.
Iesim intr-o curte mare, vazand inca 4 cladiri pe langa aceasta. Cred ca una era gimnaziul si una era facultatea. A 3-a cladire cred ca era sala de sport dar a 4-a?

-Sala de antrenamente pentru copii care merg la concursuri.sparge gidul linistea citindu-mi gandurile. Un barbat inalt, cu par carunt in jur de 40 de ani. Imi zambi satisfacut ca el stia scoala si noi nu. Dupa 6 minute de mers ajungem in biroul directorului.
-Buna ziua.spuse el cu un zambet pe fata. Burta lui mare ii atarna peste pantaloni, purtand ochelari dadea un aer de intelectual. Luati loc.adauga dupa ce inchisem usa.

Lua si el un loc. Scaunu aproape ceda sub greutatea lui, un scaun din lemn care era trecut prin timp.
In birou, erau multe tablouri mari si mici. Culoarea crem se asorta bine cu tema imaginilor. Pe jos era pus cel mai ieftin parchet posibil, cu pete albe in unele locuri. Pe birou era asezat un laptop pe care probabil erau instalate camere. O discutie incepuse intre parinti si director. Un om carunt si plin de sine, mai imfumurat decat directorii pe care ii avusem la celelalte scoli. Directorul le explica parintilor fiecare coltisor al scolii fiindca, dupa cum spunea el, era o traditie. Se suna. Inca eram in birou cand de o data aparu un barbat vopsit alb in cap.[/color]

-Sunt Hatake Kakasi.spuse el in timp ce ma conducea spre clasa unde trebuia sa imi petrec anul scolar. Imi spuse sa stau la usa pana ce aud cuvantul intra si disparu in clasa.

[color=#FFC1CC]Elevii spusera in cor buna ziua si Kakasi, caci acesta era numele lui, le spuse sa stea jos. Incepu sa le explice despre aparitia unui nou elev, ne spunandu-le daca e fata sau baiat. Aud cuvantul magic, la care trebuia sa reactionez, si intru in clasa. In jur de 20 de perechi de ochi erau atintiti asupra mea. Spun un salut nu prea tare si zambesc.
Profesorul ma duse in fata clasei si imi spune sa ma prezint.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

P.S.:Pt ficul Dragoste de adolescent voi aduce sfarsitul peste o saptamana,pt ca e primul meu fic si nu imi place cum e realizat (fara inspiratie) si va promit ca acesta va avea mai multe capitole,mult mai incitante si mai frumoase. Acesta e primul dar nu va ingrijorati ca nu are actiune si nici o noima o sa vedeti pe la al 5'lea capitol :>.

Lectura frumoasa!

Subiect: Re: Amintirile uitate Mier 11 Apr 2012, 20:37

Buna! Am primit mesajul tau si am zis sa dau o raita pe aici. Imi place ideea, descrierea este foarte frumoasa, actiunea nu mi se pare grabita si astapt next! Te PWP si nu uita sa ma anunti

Subiect: Re: Amintirile uitate Mier 11 Apr 2012, 21:10

Chiar imi place ficul tau foarte mult. Abia astept continuare . Te pop dolce :* si spor la treba ;)

Subiect: Re: Amintirile uitate Mier 11 Apr 2012, 21:20

Buna, am venit si eu pe aici.
Ficul tau e interesant, imi place desi nu prea mi`am facut o parere despre el deoarece e primul capitol.
Ideea mi se pare originala, si astept sa vad cum dezvolti.
Spor la scris, si multe idei! Ja ne! kiss

Subiect: Re: Amintirile uitate Mier 11 Apr 2012, 22:09

Wow....imi place mult acest fic...chiar daca e primul capitol m-a captivat enorm de mult......ad next-ul cat mai repede....anunta-ma si pe mine cand il pui. dance2

PwP dulce de tot la tine kiss

P.S. Mersi ca m-ai auntat.... happy2

Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 12 Apr 2012, 00:18

Dεnnÿ ✖ Sakura imi cer scuze ca te dezamagesc dar pe la al 3'lea capitol incepe cat de cat aventura. :) sper sa stai pe aproape pana la cap 5 unde iti promit ca acel capitol va fi full de aventura si suspans (scz ca doar de la 5 pot incepe intens dar nu vreau sa grabesc prea tare actiunea) daca veti sta pe aproape (nu numai tu, dar si ceilalti care citesc acest fic) va promit ca nu veti regreta asteptarea :p va recompensez (ma tin de cuvamt!)

Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 12 Apr 2012, 00:28

In primul rand scuze daca e dublu-post.
Referitor la ficul tau imi place nu pot sa spun ca nu e interesant. happy

Si sincera sa fiu daca nu imi placea nu il citeam deci uite ca l-am citit si chiar imi place, desi nu mi-am putut forma o parere din primul capitol. think

Ideea e chiar originala si chiar daca nu e actiune de pe acum, e interesant. in love

Intr-un cuvant sunt sigura ca merita sa astept si eu si ceilalti sa vedem ce se intampla mai departe.
Sper sa ne uimesti cu capitolele ce vor veni, si iti urez spor la scris si sa ai multe idei. happy

Ja ne!

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 12 Apr 2012, 10:20

Buna
Ideea cu scoala.. noua la care te duci nu e originala, dar faptul ca a dezvoltat-o diferit e.
Ma intreb cum sunt antrenamentele, ce se va intampla aici.
Se vede ca ai evoluat ~ am citit putin din celalalt fic~
Iar titlul ma duce cu gandul la vampiri
Deja imaginatia me zburda pe campi.
Astept urmatorul capitol.
Spor la scris

Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 12 Apr 2012, 12:21

buna ma cheama diana(didi)
inca nu pot sa zic ca ficul tau este...pt. ca acesta este doar capitolul 1.nu te supara ingrijorat

presupun ca va trebuie sa astept chiar daca sunt o fire mai nerabdatoare nextul heh

asa ca "diana,rabda!" lough

tu esti

te-am pupat!ja ne!(de la un discurs atat de lung mi s-a facut sete dap !

)

Subiect: Amintiri sangerii. Viata nocturna a printesei Joi 12 Apr 2012, 20:59

Am sosit cu un al 2'lea capitol putin mai incitant,cred. Stiu ca nu a fost o pauza lunga intre cele 2 dar sper sa va placa (fara actiunea promisa,aceea care v'a veni in capitolul 5)
Vreau sa va mai rapesc un pic din timpul vostru alocat ficului si sa raspund la niste commuri:

Diavola ideea nu pare originala la inceput dar te asigur ca este, majoritatea ficurilor incep cu fata cea noua si cate chestii dar a mea nu e luata de nicaieri.(nu o lua in nume de rau!)

Didi am mai spus ca actiunea propiu zisa va incepe de la capitolul 5 unde v'am promis un capitol plin de actiune si suspans si ma tin de cuvant.

si acum ca un P.S. daca vreti sa va anunt cand pun nextul dati un pm si eu voi sti

Capitolul ||

-Sunt Haruno Sakura si m-am nascut in Konoha, un orasel mic din Japonia. Sper sa ma adaptez cat mai repede aici si,spunand sub forma de gluma, sper sa nu fiu o bataie de cap.
Kakasi ma trimise langa un baiat roscat cu ochi albastri care nu se uita la mine cand m-am asezat. Poate nu era atent sau interesat. Il salut sa fiu sigura si se uita la mine. Ochii lui albastrii semnalau un fel de ura si teama.

-Azi vom invata...si incepe sa ii sune telefonul. Raspunse si iesi imediat din clasa.

Copii venira la mine si imi pusera o gramada de intrebari. Intrebarile curgeau precum o cascada. Raspundeam la ele fara sa imi dau seama. Toti erau interesati de fata cea noua dar, eu nu eram interesata de ei.
Un clopotel rasuna pe hol. Toti iesira afara iar eu ramasesem singura in clasa. Imi iau jurnalul din ghiozdan si ma duc afara. Ma asez pe banca si incep a scrie.

Draga jurnalule. De la o scoala ciudata am dat de alta. Toti sunt ciudati aici...

Imi ridic capul sa ma uit si la coltul cladirii era un baiat blond si o fata bruneta fumand. Un Baiat brunet, probabil din clasa a 12-a, statea intins sub un copac si dupa 2 minute de privit ridica capul si se uita spre mine iar eu imi arunc ochii peste jurnal incepand sa scriu.

Clar, toti sunt ciudati. Tocmai am vazut 2 elevi din clasa a 11 fumand si... un baiat brunet uitanduse la cer asezat sub un copac. Sti, vroiam sa te intreb, daca tu crezi in dragoste la prima vedere. E ciudat nu? Acest baiat imi da senzatia ca l-am vazut undeva, de mult inafara faptului ca l-am vazut o data, acum 5 ani si atata; imi da o caldura ciudata cand se uita la mine, o caldura ciudata de frate.

Se sunase. Toti se imbulzeau pe usa, parca se grabeau la urmatoarea ora. Intru in clasa si ma asez la banca si dupa 3 secunde intra un profesor. Era inalt si blond. Trecut de varsta de 30 de ani isi arunca privirea prin clasa. I se opri privirea la mine si spuse cu ironie ca are inca un nou mucos la ora de economie. Imi spuse un nume, unu nume lung dar tot ce am inteles din el a fost ca il cheama Takuma si un sir lung de litere.Profesorul blond se duse in fata clasei si scrise pe tabla lectia de zi. Un scris curat si frumos se asternea dupa el.

Incepuse sa insiruie multe propozitii. Lectia de zi era gata sa inceapa. Eu inca ma uiam la colegul de banca care nici nu mi se prezentase. Era un ciudat ca toti elevii de aici. Era atent la ce spunea profesorul si ii urmarea fiecare miscare. Linistea din clasa era apasatoare, toti erau copii modeli in clasa, copii cu 2 fete. Incepeam sa urasc scoala, oare directorul nu stia nimic de asta? Ii lasa sa faca toate lucrurile de capul lor? Sunt intrebari la care nu aveam raspuns. [/color]

-Directorul nu stie nimic despre fumat si referitor la a 2-a intrebare, daca nu stie e cel mai bine pentru el nu?afisa un zambet. Sunt Uciha Sasuke.spunand acestea isi intoarse privirea catre profesor.

Propozitii lungi rasunau in clasa. Ne punea sa scriem. In doar 10 minute scrisesem o pagina. Dar cand sa ajunga la jumatatea lectiei se sunase. Toti iesira afara. Din nou ramasesem singura in clasa. Imi luasem jurnalul si iesisem afara. L-am vazut pe baiatul brunet langa copac si am mers spre el. El ma saluta politicos si eu i-am raspuns la fel.

-Cum de poti citi gandurile?intreb eu, fara sa dau semne ca sunt ingrozita. Nu raspunse asa ca l-am mai intrebat o data si a apus ca asa s-a nascut el. Nu imi daduse mai multe detalii deoarece se vedea ca sunt speriata prin faptul ca tremuram.

-Toti din liceu si facultate sunt asa, in afara de cei din gimnaziu carora nu li s-au trezit puterile. Ma mir ca tie nu ti s-au trezit, ar fi trebuit pana acum.

Am inceput sa tremur.

-D-De c-c-ce e-e-eu?de bea reuseam sa leg cuvintele, imi clantaneau dintii de teama, stiind ca ...

-Doar nu crezi ca ai ajuns la scoala asta din pura intamplare?spuse el speriinduma si mai tare. Imi era frica, aveam frisoane si tremuram.

-P-pai eu a-as-asa cre-credeam.se pare ca boala mea de cand eram mica iesea la ivela, din nou. Cand mi se facea frica ma balbaiam si ma faceam palida o boala destul de rara, se spune ca doar la copii care au avut un trecut tragic sau inspaimantator li se arata. Eu? Eu nu am avut asa ceva! Copilaria mea a fost una roz, cu multi prieteni.

-Stai linistita, toti stiu sa isi contoleze aceste puteri. A 4-a cladire,si arata cu degetu spre ea, e o sala de antrenamente, dar nu o sala obisnuita. Daca ai citit orarul ai vazut ca este o ora speciala, optional-special. La acel optional mergem in sala si cate un profesor ne invata despre aceste puteri. Si daca ai mai observat, e in fiecare zi de la 14-15, cand noi ar trebui sa mergem acasa. Se lasa liniste, oare directorul stie despre puterile acestea? Da,spuse Sasuke, doar el a inventat aceasta scoala. De asta e si numele ciudat "Poderes Especiales". Te gandesti la o scoala militara sau armata cand vezi, auzi numele asta, doar daca sti spaniola.

Eu nelasandu-ma mai prejos i-am spus ca numele scolii inseamna puteri speciale si el ma aproba. Se pare ca locul acesta era mai inspaimantator decat parea. Un loc unde toti sunt ciudati, un loc creat special pentru ei. Si eu? De ce am ajuns aici? "Doar nu crezi ca ai ajuns la scoala asta din pura intamplare?" imi rasunau cuvintele asurzitor de tare. De ce eram aici? Ce ciudatenie ma bantuia si pe mine? O multitudine de intrebari fara raspuns. Se sunase, aveam Romana.

Dimineata a trecut destul de repede, Sasuke,baiatul brunet si ochii negri, nevrand sa mai vorbeasca cu mine. Aveam O.P.T-Special sau cum o numeam eu, ora nebunilor. Toate clasele erau adunate. Cand am intrat sala arata ca un loc obisnuit de antrenamente, cum spuse gidul. Adolescentii se imprastiau fiecare si se comportau normal, nu cum a spus Sasuke. Un profesor inalt, cum ii zicea... Obi, profesorul de matematica a dat buzna in sala de aport. Un profesor inalt, brunet cu ochii albastri cam de vreo 30 de ani stralucea in lumina coborata in dansuri miricice de la regina soare.

-Ce cauti aici?spuse el cu privirea spre mine. Ma uitam nedumerita in toate partile si spuse: Da tu, parca Haruno te chema.
Sasuke se uita la profesor si profesorul spuse dintr-o data ca intelege.
-Bun, azi va voi arata cum sa treziti puterea unui om, depinde daca are puteri. Cobaiul meu va fi ... Isi arunca ochii prin sala si spuse. Tu, Haruno, daca tor nu iti sunt trezite puterile.

Profesorul lua o minge de basket si o arunca prin cos iar aceasta disparu. Se deschise un perete si niste scari duceau in jos. Coboram prin tunelul acela cu scari abrupte si imi era frica, un intuneric total se revarsa asupra noasta. Ajungem intr-o camera...

-Trezestete!spunea profesorul blond disperat. Stai la detentie dupa ore ca ai adormit! Nedumerita de situatie ma uitam in stanga si-n dreapta. Se pare ca totul a fost doar un vis ceea ce ma bucura. Toti incepusera a rade si eu crapam de rusine. Eleva cea noua sa adoarma in prima zi de scoala.

Se sunase si toti iesiram afara. Se pare ca la aceasta scoala nimeni nu avea voie sa stea in clasa pe timpul pauzei. Baiatul brunet statea langa copac si se uita la cer ingandurat. Ma duc la el si il intreb daca il cheama Sasuke Uchiha si el spuse un da hotarat si ma intreba de unde stiu si ii spun pe un ton vesel ca am o intuitie feminina destul de buna, pentru o fata de 16 ani. Visul acela ma inspaimanta din ce in ce mai tare si de abia asteptam sa vad ce avem ultima ora.
O privire prin curte si mi-a fost de ajuns ca se si sunase. Bruneta si cu blondul iarasi fumau la coltu scolii si cum auzira clopotelu stinsera tigarile si pornira spre clasa.
Ajunsa in clasa ma uit pe orar si vad ultima ora 'O.P.T.-special' dar directorul ma anuntase ...

¥¥¥Flash Back¥¥¥

-Haruno, nu trebuie sa te duci la ultima ora, pana ce te acomodezi cu scoala, si cu programul nostru. Le voi zice eu profesorilor ca tu nu o sa mergi. Si alte mii de scuze bolborosea directorul printre tuse.
Eu la toate raspundeam cu bine si ca am inteles ca la un moment dat se oprise sa vada daca sunt atenta si eu, ca o fata cuminte, am spus ca sunt, cu toate ca mintea mea nu gandea limpede la prima ora a diminetii. Parinti mei taceau si ascultau cu atentie fara sa zica nimica ca la un moment dat am crezut ca sunt vrajiti.

¥¥¥Flash Back end¥¥¥

-Trezestete!striga in soapta colegul roscat numit Gaara. Nu visa cu ochii deschisi. Te va prinde profu.

Profesorul brunet, un om de statura mijlocie si ochii lui unici, de culoarea bej, se ascundeau dupa perechea oribila de ochelari, de parca era Harry Potter in varianta imbatranita, ii erau atintiti asupra mea. Mustata lui imbatranea, devenind alba si lunga dar parul lui era de neclintit,probabil fiind vopsit.
-Doar nu crezi ca ai ajuns la scoala asta din pura intamplare?". Aceste cuvinte imi rasunau capul mai rau ca bipaitul de la telefon. Cum adica? Eu una tot cred ca am ajuns din pura intamplare. Nu se putea altfel. Cu toate ca acela a fost doar un vis a avut dreptate din 2 privinte, si demonstrate![/size]

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Lectura frumoasa! thank you

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 12 Apr 2012, 21:49

Buna!
Ma bucur ca m-ai anutat.
Acum sa clarific un lucru.
Ficul tau e bazat pe o idee, iar din aceea idee gasesti mai multe idei.. care le folosesti pe capitole.
Acum, eu am spus de ideea cu scoala ca nu e originala. Sa sti ca doar din ceea ce am citit eu 15% contine aceasta idee,se bazeaza pe ea, insa eu nu am spus ca ideea de baza nu e originala.
Scuze daca nu m-am facut inteleasa mai sus, nu am vrut. Si nu o iau in nume de rau, dar mi s-a parut ca ai inteles gresit.

Revenind la capitol.
Antrenamente si puteti speciale? Uite ideea asta nu am mai intalnit-o.. puteri ca si cea din vis, telepatia.. Interensant.. nu as putea trai intr-o lume unde gandurile imi sunt monitorizate de un telepat.
Ti-as sugera.. sa corectezi capitolul.. inainte sa il postezi.. pentru ca iti scap greseli.

Citat :

Ma duc la el si il intreb daca il intreaba Sasuke Uchiha si el spuse un da hotarat si ma intreba de unde stiu si ii spun pe un ton vesel ca am o intuitie feminina destul de buna

Acolo trebuia sa fie cheama.. Nu te baza, ca poti da un " edit " e mai bine sa-l corectezi asa.
Eu de exemplu prefer sa corectez un capitol inainte de a-l posta, dupa postarea lui, cu greu mai gasesc grselile.
Astept continuare si sper ca nu te-ai suparat pe mine.

Edit: Nick-ul meu e Diavola..

Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 12 Apr 2012, 23:00

scuze diavola ca ti'am gresit numele (sper ca nu te'ai suparat) si iti multumesc ca mi'ai atras atentia:D

Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 12 Apr 2012, 23:20

Yo`Melyna-chaaan.
Capitolul a fost pur si simplu extraordinar love

Ador felul in care descri totul, deci acest capitol a fost chiar foarte frumos. happy

Pe mine una m-ai uimit, si sper sa o faci in continuare. :)) happy

Ei bine astept cu nerabdare, sa vad ce se intampla mai departe love

Spor la scris,si multe idei, Ja ne! kiss

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 13 Apr 2012, 08:58

uuuu...deci sakura e medium...super
mersi ca m-ai anuntat cand pui nextul
te-am pupat in love

zbye!

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 13 Apr 2012, 11:14

,nu sakura,acela era sasuke cu cititul gandurilor happy2

denny-chaan love

*

* ms de compliment si stai linistita ca ceea ce va urma nu v'a fi deloc mai prejos decat acest capitol rusinos

Subiect: Amintiri sangerii. Viata nocturna a printesei Dum 15 Apr 2012, 18:22

Imi cer scz ca e asa scurt nervi!

. Vreau sa anunt un pic pt celelalte capitole *sa nu fie comfuzii la un moment dat*:din 10 in 10 capitole (capitolul 10,20 si cate o sa fie,minim 21 vor fi) va fi o fila din jurnalul unui personaj, un capitol dedicat doar jurnalului. Vreau sa fac asta pt ca nu am mai vazut la nimeni si mi se pare interesant.
Vreau sa va urez un Pasti fericiit *e corect scris!* si sa fiti lough

sa nu

prea mult si fara sad

, doar e pastele! al noualea cer

Capitolul |||

-Casa dulce casa!
-Buna draga!spuse o ingrijitoare roscata pe un ton pitigaiat. Ce vrei sa mananci la pranz? Ignorand intrebarea am intrebat unde imi sunt patintii si ea a spus ca s-au dus cu niste treaba in oras. Ii comunic la ingrijitoare ca nu am un fel special asa ca ea ii spuse ca bucatareasa imi va face niste sarmale.

Acceptand cu bucurie vestea am urcat la etaj sa ma schimb in hainele de casa cand imi suna telefonul. Numarul necunoscut mi se paru infricosator dar am raspuns. In linistea adanca rasuna vocea groasa de la telefon si ma intreba daca am incercat vreodata sa imi descopar trecutul si eu am spus ca nu; am intrebat firesc de ce ma intreaba dar se parea ca barbatul inchise telefonul. Cum adica? Sa imi descopar trecutul? Parintii mei mi-au spus ca sunt adoptata, ca am fost abandonata de mama, deoarece nu ma putea creste singura fiind divortata de tata. Am incercat sa imi amintesc ceva dar tot ce puteam era vocea unei fetite care spunea in continuu "Imi este frica, ei ma vor manca!". Care ei? Cine sa o manance? Fara sa imi dau seama eram jos in sala de mese cu mancarea in fata. Am inceput sa iau din mancare absenta.

Aceeasi ingrijitoare ma informa ca in seara aceea un prieten de familie avea sa vina sa o cunoasca pe "succesoarea" la avere. Ma facea sa rad. Succesoare? Era adevarat dar tot nu ma puteam obisnui cu gandul ca eram singura la parinti si trebuia sa le mostenesc toata munca. Un alt gand tot ma batea prin cap :"-Doar nu crezi ca ai ajuns la scoala aceasta din pura intamplare?". Nu puteam sa imi scot fraza din amintire de parca acel vis ma pregatea pentru ce urma, ceva tragic.
Urc in camera mea si imi insirui toate rochiile pe pat si o aleg pe cea mai provocatoare gandinduma ca poate va fi si un baiat de varsta mea apoi ma duc la baie sa ma machez aceasta treaba luandu-mi o ora.

De jos se auzi un "Am venit" tare si clar. Am recunoscut vocea. Era a mamei. Dupa 1 min imi spuse, pe un ton autoritar, sa cobor. Cobor scarile si aceeasi voce de copil spune "Mi-e frica!". Dar ce ce? Repeta aceleasi cuvine si imi dau seama ca este vocea mea, cea de cand eram mica. Ma trezesc din visare si il vad pe brunetul cu care m-am inatalnit si azi la scoala. "Mi-e frica!" repeta vocea. De cine imi este frica?

Dau un buna seara calm, prefacanduma ca nu il stiu pe baiat iar mama incepu cu prezentarile eu oprind-o inainte sa ii spuna numele si completez eu cu cuvintele "Sasuke Uchiha" acestia neavand nici o reactie. O servitoare, cu ochii rosi, veni sa ne antunte ca cina e servita. "Ochii rosii de..." spuse vocea, de copil, speriata.

Am trecut prin holul mare si mai intunecat pana in sala de mese. Aceasta parea mai mare si intunecata ca de obicei, deoarece dreperiile erau trase. O liniste apasatoare se lasa peste noi. Am asteptat cam circa 10 minute ca o menajera sa ne aduca de mancare. In timp ce farfuriile erau singurele care faceau zgomotul Sasuke Uchiha a fost primul care a deschis un subiect:

-Domnule Haruno, v-ati hotarat ce veti face pe viitor?spuse Sasuke pe un ton bland. Ochii lui negrii emanau o tristete aparte, tristete pe care o intelegeam dar, nu stiam ce problema, care il macina. Hanoracul lui Galben se asorta cu Skaterii iar pantalonii lui de culoare verde ii scotea hanoracul in evidenta.

Tatal meu a inceput sa se gandeasca si a spus pe un ton ingrijorat ca nu stie,cerandui sa mai astepte putin. Tata era un om inalt, cu parul negru si culoarea ochilor alabtrii precum cerul. Purta o camasa de culoare alba cu dungi negre si purta niste pantaloni eleganti de aceeasi culoare cu bluza. Dupa 5 minute de infulecat tot Uchiha a fost primul care sparse linistea spunand:

-Cat? Se va distruge pe din nauntru. Au inceput manifestarile?terminand de spus trase o gura din sucul lui rosu.

Tatal meu raspunse ca nu. Dupa alte cateva minute de gandit spuse ca acea persoane nu ii spuse nimic. In glasul sau se citea ingrijorarea si supararea. Nu le stiam motivele, nici o data nu au vorbit cu mine, facandu-ma sa ma simt singura.

Ochii lui albastri se ascundeau dupa o pereche de ochelari tip aviator cu rama gri si lentila alba. Ochelarii erau facuti la comanda de pe undeva din Spania. Orlando Haruno, caci acesta era numele tatalui meu, era un tip de o foarte pretentios. Iubea culorile deschise precum albul si portocaliul vcat si culorile inchise precum maroul si griul metalizat. Tot timpul ii dadea sfat Crianei, caci asa se numea mama mea, cum sa se imbrace si cu ce culori ii sta bine. Tot timpul alegea culori precum rozul, albul, galbenul deoarece stia ca aceste culori ii plac mamei si niciodata, oricat de pretentios este, nu incalca cuvantul mamei cand ii dadea un sfat.

Intreb despre cine este vorba dar nimei nu imi raspunse. "El este!". Cine este? Care el? "Alesul inimii tale" spune o voce calda de femeie, mai calda decat a mamei. Incep sa am ameteli si ma tin de cap dar nu zic nimic doar un scuzati si incep sa imi tarasc picioarele pana in baie. "Vom fi ca mama si tata cand vom fi mari." spuse o alta voce, o voce de copil. Incep sa imi dau cu apa pe fata sa ma linistesc. Ameteala inceta si ies din baie.

-Va trebui sa ii spui. Sti nu? Esti constient ca a 2-a personalitate din ea o va manca si va trebui sa revina in lumea aceasta plina de sange si invidie.

"Ca a 2-a personalitate din ea"? Din cine? oare despre ce fata vorbesc? "o va manca?" Ce dracu? Pe cine barfeau ei de stiau asa de bine despre ce e si ce nu e in aceea persoana? Intrebari fara raspuns... Intrebari la care nu voi gasi niciodata raspuns, si daca o sa gasesc sunt sigaru ca nu prea devreme. O soapta ma sperie. Era Marta una din angajate si prietena mea cea mai buna. Parul ei blond si lung pana la fund stralucea chiar si in intuneric. Aceasta era un "om nocturn" (asa cum le spunea ea) si arata ca o pustoaica de 18 ani. Ma intorc si incepe a sopti:

-Ce faci aici?sopti Marta. Pe cine spionezi?si isi misca sprancenele in sus si in jos. Cumva pe baiatul ala… cum lo chema? Aaaa… Sasume? Aaa da! Sasuke. Iti place cumva de el?

Eu incep sa dau din cap in semn ca nu si ea chicoti. Imi spuse ca nu e prea bine sa ma indragostesc de persoane pe care le vad prima oara dar, daca asa decid eu asa sa fac. Personalitatea Martei era una puternica, nimeni nu o putea dobora daca isi punea ceva in cap si eu o invidiam pentru aceasta calitate deoarece eu eram inversul ei. Marta m-a insotit peste tot, in toate tarile si orasele pe unde am umblat. Aceasta este dadaca mea si eu o iubeam.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Lectura frumoasa! thank you

Subiect: Re: Amintirile uitate Dum 15 Apr 2012, 21:28

Superb, m-ai lasat fara cuvinte ca de obicei love

Ei bine mi-a placut foarte mult acest capitol, si sper sa aduci nextul pentru ca sunt curioasa sa vad ce se intampla. love

Te`am pupacit, spor la scris!
si Happy Easter, Ja ne! kiss

Subiect: Re: Amintirile uitate Lun 16 Apr 2012, 12:24

super frumoase ambele capiole
imi pare rau ca vin asa tarzi cu comm-ul dar sunt plecata de paste am fost la sara la bunici si nu am avut semnal la internet si nici leptopul cu mine, iar acum sjnt la craiova la niste prieteni
mersi de anunt
...........................................
inca o data scuze de intarziere su sa ma anunti si pe mine de next
PwP dulce la tine kiss

Subiect: Re: Amintirile uitate Mier 18 Apr 2012, 19:19

Ambele capitole sunt frumoase scuzama ca vin abia acum..Astept next si te PWP dolshe bombonica cu cirese

Subiect: Re: Amintirile uitate Mier 18 Apr 2012, 20:53

vai vai vai, Replici de Vampire Knight imbunatatite, I love it baby!! kiss

cum de nu am vazut ficul asta pana acum, e cu vampiri, sigur e cu vampiri! happy2

numai pot

am limba pana in pamant lol damn!

vreau sa vad nextul iubita meah, e foarte frumos cum descrii si ideea e draguta, fana VK ce sunt!!^_^te pupaceste gabitsu*(eu) si te rog sa ma anunti cand pui nextul kiss

spor la scris si la idei

Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 19 Apr 2012, 00:10

da, replici din VK imbunatatie. m'am inspirat din povestea celor 2 personaje Yuki si Kaname (mare fana a cuplului:X:) si am inbunatatit povestea dandu'i o nota originala. de cand am vazut vk am vrut sa fac un fic "sasuke x sakura" dupa anime *pt cn nu stie ce inseamna anime:desene aniate japoneze*. daca nu vedeam acel anime acest fic nu era realizat, pt ca nu imi venea o idee destul de strasnica. nu pot sa spun ca acest fic e furat,ma iau dupa vk,mai bn zis ma invart in jurul subiectului, inbunatatindu'l dandu'i aspect original cu un miros specific imaginatiei mele *ma prea umflu in pene,stiu*
P.S:inca 1-2 commuri si aduc nextul si daca nu am vrun M pe aici,sa stiti ca am probleme cu el,nu merge prea bn
thank you

pt ca imi cititi ficul si ca il urmariti.

Subiect: Amintiri sangerii. Viata nocturna a printesei Joi 19 Apr 2012, 14:32

Am venit cu al 4-lea capitol al acestui fic deoarece esthera bloodangel >:) m-a rugat asa de tare sa il pun love

. Pt voi toti am adus acest capitol, tot scurt pt ca in urmatorul capitol ma voi revansa cu lungimea, daca am greseli sa imi spuneti.

Capitolul |V

Ora de culcare veni pe neasteptate. Patul ma astepta duios, cu un miros imbietor de portocale dar, inainte sa ma bag in pat ma duc sa fac un dus. Apa calda se revarsa pe corpul meu ca o cascada. Dupa 5 minute ies din dus luandu-mi halatul si ma asez in pat.

Vocea Martei se auzi, ma striga. Dupa cateva secunde de strigat ma intreba daca poate intra iar eu ii raspund un da hotarat si pasi inaintru. Ma intreba cum ma simt iar eu ii spun ironic ca minunat. Ea ma consola spunandu-mi ca parintii mei vroiau sa ma protejeze nezicandu-mi trecutul pe care nici acum nu il aflasem, stiam doar ca acesta era un trecut plin de sange. Oare ce insemna "un trecut plin de sange?"

Ma agat de halatul alb al Martei si ea ma trase langa ea. Imi era usor sa vorbesc cu ea deoarece arata de varsta mea. Parintii nu stiau ca Marta mi-a zis secretul ei. O intreb pe Marta de ce poate umbla ziua deoarece este un om nocturn.

Marta era singurul "om nocturn" pe care il cunoscusem vreodata si pe care vroiam sa il cunosc vreodata. Marta imi explica ca a facut exercitii pana a putut si la final adauga "Sa nu crezi ca m-am prajit in soare doar ca ma dureau ochii de la razele acestuia care se revarsau pe chipul meu". Dupa cateva minute de liniste Marta imi atrase atentia ca este ora de culcare. Ma bag in pat si ea ma pupa pe frunte. Ochii ei mov se transformara in culoarea sangelui uscat. "Imi este frica! Ma vor manca!" spuse vocea de fetita cu care eram deja obisnuita.
-Marta? Esti bine?intreb eu cu o oare care retinere si care se simtea si in glas. Marta scutura din cap si ochii ei mov revenira. Imi spuse sa ma culc, poate era mai bine sa ma odihnesc.

¥¥¥Flash Back¥¥¥

-Saku, ea e Marta, va fi ingrijitoarea ta de acum. Pe unde mergem ea va veni cu tine. Terog sa nu o intrebi despre trecutul ei ca, noi, i-am interzis sa iti spuna!
Varsta de 5 ani era o varsta frageda, varsta la care eu am cunoscut-o pe Marta. Pot sa spun ca, la 5 ani, eram prea curioasa pentru varsta mea. Toti copii de aceasta varsta vroiau sa cunoasca lucruri normale: cum sa faca un desen, sa scrie sau sa deseneze in schimb, eu, eram inversul lor. Imi placeau vampirii, imi placeau filmele si povestile de groaza si vroiam sa aflu tot ce se poate despre desenele japoneze.
Dupa aceste momente ma duc in camera mea varuita-ntr-un rosu spalacit cu mobila alba. Jucariile erau aruncate pe jos mai rau ca la un baiat, o adevarata catastrofa. Imi iau papusa mea preferata, papusa Bratz, si incep sa ii pieptan parul blond.

¥¥¥Flash Back end¥¥¥

Dimineata veni repede. O dimineata innorata care prevestea furtuna. Dupa ce ma imbrac cu unifora care imi displacea enorm,darotira culorii ei cobor jos sa imi iau micul dejun si o pornesc spre scoala. Strazile neaglomerate erau usor de parcurs fara sa ma strecor printre multime. Nu multi copii erau din oras asa ca a directorul a facut un camin pentru fete si baieti. Scoala era ciudata dar nimeni nu observa asta, cu toate ca nu stiam nimic despre ea mi se parea sumbra. O fata pe nume TenTen ma intampina la poarta scolii. Ma saluta si ma informa ca ea e din aceeasi clasa cu mine, a 10-a A.
TenTen era o fata draguta, cu glasul de clopotel si o fire timida. Parul ei prins in coc arata de parca venise de la o nunta. Pielea ei alba intra in contrast cu parul negru.

-Sunt incantata sa te cunosc.spuse ea pe un ton jos. Prima data cand te-am vazut am vrut sa mi te adresez dar colegii nu ma lasau. Iti impuneau sa le spui tot felul de lucruri si cea care ma enerveaza cel mai tare e Kima, fata cu parul blond si ochii albastri. E o fata destul de draguta dar cu o personalitate enervanta.bolmojea in timp ce mergeam spre clasa. Stiu ca te tot sacaia sa ii spui daca ai avut prieten sau nu si stiu ca a ras de tine cand ti-a spus profu sa ramai dupa ore.

Dimineata trecu repede lasand locul pranzului. TenTen statu cu mine si tot bolmojea despre Kima barfind-o, cred, din neatentie. TenTen tot ma striga facandu'mi capul calendar. Mergeam la un restaurant din apropierea scolii. Era o zi mohorata, soarele statea ascuns dupa acea patura, gri, de nori neincalzindu'ne.
Incepu sa ma traga intr'un magazin spunandu'mi ca a vazut o bluza misto. Ma enerva deja, nu mai aveam timp sa mancam daca o continua asa, trebuia sa fac ceva! Eu apuc sa ii spun gandurile mele iar ea imi dadu dreptate si inceta cu scandalul.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Lectura frumoasa! thank you

Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 19 Apr 2012, 14:47

mersi de capitol a hug

l-ai pus la cererea mea ms mult kiss

e frumos, dar fara Sasuke crying

pune-o si pe el sau mor aici! lough

in rest e frumos, TenTen e draguta rau, iar Kima parca o inlocuieste pe Ino happy2

sa ma anunti, te-am pupat zbye kiss

Subiect: Re: Amintirile uitate Joi 19 Apr 2012, 15:49

Am aterizat si eu pe-aici...Capitolul a fost frumos si reusit. Vreau s avad ce se mai intampla asa ca next

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 20 Apr 2012, 10:55

Bonjour cher Mell! hi!

capitolul tau e superb a hug

imi place ficul doar ca introdul si pe sasu
ke in peisaj
eu nu mai pot vorbi pt. ca sunt pe telefon heh

te pwp!zbye! good job