Amintirile uitate

Subiect: Re: Amintirile uitate Dum 19 Aug 2012, 17:18

aoleuuuu cum de n-am trecut pe aici???
imi place ficul asta la nebunie!!!
il ador kiss

te rooog vino cu nextul cat mai repede
te-am pupat spor la scris kiss

Subiect: Re: Amintirile uitate Mier 22 Aug 2012, 01:37

Capitolul XX||

Pov by author.

Acum 30.000 de ani

Ningea asa de frumos afara! Fluturi albi, mari si pufosi cadeau liberi pe pamantul rece, prima ninsoare din acel an pe orice meleag pe care ningea. Dansul lin al fluturilor aducea zambetele oricarui copil. Copacii erau tristi caci pasarile plecasera, au plans cu ajutorul frunzelor. Aceste frunze, acum, zac pe pamantul aspru al reginii care tocmai isi asezase rochia ei alba peste tot. Soarele este ascuns dupa norii albi, si totusi gri, din cauza supararii.

Undeva, la marginea unui oras era o casa, dar era mai mult decat o casa, era o vila impunatoare cu 2 etaje. Culoarea crem se observa usor in negura noptii iar acoperisul maroniu, precum scoarta de copac, incerca sa se ascunda pentru a avea liniste sa iti faca somnul bine meritat sub plapuma alba. Acea vila avea o gradina mare si frumoasa iar o livada ocupa un sfert din curte. O piscina destul de mica, pentru curtea aceea, isi ducea veacul inghetata, intrand si ea in somnul de frumusete.

-Bunico, uite ce frumos ninge afara!spuse o voce de copila, o fetita neajutorata. Uite, uite ce peisaj mirific, ce flori frumoase se aseaza pe geam, ce dans fac acesti fluturi albi, ce tristi sunt copacii, linistea lasata toata iarna. Priveste frumusetea naturii! Pe mine ma inveseleste aceasta tristete, dar cel mai mult ma inveseleste el!rasuna vocea copilei care salta de bucurie, bucurie ce i se citea si in ochi.

Era o fetita mica de 10 ani cu ganduri marete pentru viitor. Cu toate ca nu pare, ea intelege lumea ce o inconjoara si se gandeste tot timpul la cei din jur, nu la ea insasi. Acea fetita pare de 10 ani dar defapt ea are 600 de ani. Copila se uita pe geam ca in fiecare an si tot nu inceta sa fie fascinata de acel anotimp. Se intoarse repede spre bunica ei, apoi, din alta miscare agila, se intoarse catre geam si isi lipi capul de geam incepand sa sufle in ritm alert pentru al aburi. Astepta pe cineva, pe cineva drag ei. Stia ca trebuie sa apara din orice clipa si era nerabdatoare sa ii sara in brate, sa il stranga, sa ii ofere iubire.

-Sakura, spuse vocea bunicii iar fata tresari, murdaresti geamul. Stiu ca ninge frumos, dar lasa geamu la locul lui. Iarna te fascineaza, cum ma fascina si pe mine, dar mai maturizeazate si tu. Copii vampiri, de varsta ta, sunt mult mai intelepti. Stiu ca iti oferim totul mura-n gura si gresim cu asta, dar inceteaza sa fii copil. Nu vreau sa ajungi o papa-lapte care nu stie ce vrea de la viata, terog....

Copila inceta si se aseza silentios pe un fotoliu uitandu-se pierduta la tavan. Ii lua copilaria, nu se putea maturiza, simtea asta. Cu toate ca se gandeste la cei din jur nu se poate maturiza, ii place sa fie o copila rasfatata. O afecta personalitatea ei copilaroasa, o afecta fizic cat si psihic prin simplu fapt ca plange in fiecareseara deoarece bunica ei ii spune aceleasi vorbe, sa nu mai fie un copil. Incepu sa mitroase prin aer si simti mirosul unui sange cunoscut apoi un zambet strengaresc ii aparu indreptandu-si ochii pe singura usa din camera, inafara de cea care ducea la baie. Pe ea intra un baiat iar copila ii sari in brate. Se simtea in siguranta alaturi de el.

Baiatul era mai inalt ca ea, cu o varsta de 15 ani, in cea omeneasca. O saruta usor pe frunte si ii spuse ca i-a fost dor de ea. Fata il pupa pe obraz in semn ca si ei apoi il lua de mana ducandul la geam si aratandu-i, fermecata, peisajul alb, miraculos. Baiatu ii puse mana-n par zambindu-i dulce apoi se indrepta spre biblioteca luand o carte, trantindu-se intr-un fotoliu. Sakura se urca in bratele lui apoi baiatu incepu sa citeasca din cartea galbena. Bunica isi drese glasul iar baiatul se opri uitandu-se mirat.

-Sasuke, nu ar trebui sa o alinti asa mult pe Sakura, tocmai acum ii ziceam ca ar trebui sa se maturizeze, tu o alinti cel mai tare, mai laso, te rog.

-Kirarin,spuse baiatul foarte iritat, Sakura are 600 de ani iar eu 2000 de ani, sti ca nu toti copii de vampir, de varsta ei, sunt maturizati, doar cei foarte inteligenti... Noi cum suntem regii acestei lumi insangerate... Sasuke se opri si puse mana pe capul fetei zbarlind-o apoi continua pe un ton mai aspru, iar rozalia trebuie sa fie si ea in aceasta lume, are o soarta pe care as vrea sa i-o schimb. Urasc acest clan, urasc lumea in care traieste ea. Stiu ca parintii nu ii alegem noi dar as vrea ca Dumnezeu sa nu o fi dat pe Sakura cu mine in aceasta lume. Poate era mai bine singur, singur la parinti. Nu pot sa zic ca nu o iubesc, chiar contrariul, dar nu ii vreau aceasta soarta! Sti si tu ce va urma, esti singurul vampir din aceasta lume care are aceasta putere, sti ce lupte grele va duce, ce viata va avea. Acum, las-o sa fie alintata, sa fie tinuta-n puf.

Dupa ce termina de spus o liniste apasatoare se lasa iar nervozitatea lui Sasuke facea aerul si mai greu. Baiatul incepu sa citeasca in continuare, o carte care i-a citit-o Sakurei de cel putin 20 de ori. Fata ii placea sa auda despre Carni si despre lumea ei de cristal, cum a intalnit un print, dar acesta nu era de "nasul" ei asa ca a trebuit sa il "antreneze" si cand a reusit acesta a trebuit sa plece in razboiul Stelelor, ca barbatul apartinea cerului iar Carni lumii ei, iar dupa un an, fata a aflat ca iubitul ei murise. Sakura adora finalurile triste, iubea cartea in sine. Dupa ce termina de citit, bunica se ridica de la birou, unde incepuse o scrisoare catre cineva, si se aseza pe canapeaua sangerie.

-Sasuke unde sunt parintii? Nu ai plecat cu ei? Ar fi trebuit sa se intoarca o data cu tine sau au mai avut treaba?

Sasuke isi drese glasu ridicandu-se alene de pe fotoliu si mergand incet numai el stie unde. Ajuns la geam a inceput sa se uite pierdut la fulgij albi care dansau liberi. Isi intoarse privirea brusc si dadu de doi ochi albastrii. Dupa 5 minute de liniste bunica se ridica si pleca lasandu-i pe cei doi singuri. Sakura intreba unde a disparut dar nu i se raspunsese, brunetul se uita pierdut, numai el stiind la ce se gandeste. Fata se ridica de pe fotoliul cafeniu si se duse la un alt geam privind din nou la jocul albinelor albe. Stia ca nu se poate duce dupa bunica ei, stia ca nu are voie sa iasa din camera si asta o intrista. Nu stia clar de ce este inchisa, dar in aer se simtea ceva neplacut care ii sterse zambetul gingas.

Auzi niste pasi apoi doua maini cum o cuprind de gat. Sasuke ii spuse ca vor fi ca parintii lor cand vor fi mari iar Sakurei ii aparuse, din nou, un zambet pe fata intorcandu-se cu fata la fratele ei, pe care il iubeste asa mult si ii spuse ce adora el cel mai mult, ca asteapta cu nerabdare.

Sasuke se lasa la nivelul ei si o pupa pe nas apoi se ridica si o stranse la piept, punandu-si barbia pe capul ei. Momentul durase 5 minute caci intra o femeie iar Sakura ii sari la gat spunandu-i mami. Fetei ii fusese dor de mama ei, nu o vazuse aproape toata ziua. Femeia o lua pe fetita de mana si o duse in hol apoi se lasa la nivelul ei, imbratisando strans, spunandu-i pe un ton trist, ca ii va fi dor de ea, si ca nu se vor putea revedea vrodata apoi incepu sa recite o vraja pagana iar sub ele aparu o pentagrama. O lumina cuprinde holul iar femeia cazu fara suflare la pamant iar fetita lesina la randul ei.

Afara, un domn bine facut se lupta cu Vampiri Grandulari, ajunsi deja in ultima faza, el numidui putori ale Asociatiei. Dupa ce ii termina pe toti in fata lui aparu un alt domn nu chiar asa bine facut, dar parea si el destul de important. Domnul care se luptase cu putin timp isi lua pozitia relaxata, dar o expresie furioasa ii strabatea, incet, chipul perfect. Vantul batea asa tare incat se juca cu firele sale facandu-le sa para rebele. Un fir de par brunet ii zbura din cap aterizand pe zapada alba si pufoasa.

-Bravo, mai Kei, ai omorat toti vampirii. Iti place ce armata am adunat?intreba domnul care debia aparuse in cadru. Nu cred ca vei strange o asa armata nici intr-un milion de ani.

-Minato, oricati vampiri ai pune sa ma omoare, fica mea nu o vei primi, stiu ca sangele ei iti va aduce alinare si putere, stiu ca te va face mai puternic decat noi, vampirii King, dar nu o voi da! Este fica mea si o voi apara cu pretul vietii! Daca vrei sa o iei trebuie sa treci peste mine si Mikoto! Noi o aparam cu pretul vietii! Nu vei intelege asta, un caine ca tine nu are cum! Nu iti aperi fiul cand e la pamant, nu il ajuti la nevoie, il folosesti! Un hibrid ca tine are nevoie de sangele ficei mele pentru a devenii un varcolac complet, dar ti-ai ales viata ghinionista sa faci asta. Chiar acum, Mikoto o ascunde pe Sakura, si chiar daca ma vei invinge nu o so gasesti.

Dupa ce termina de spus din casa iesi Sasuke care spuse ca a ascuns-o pe rozalie iar Mikoto i lea sters. Minato intreba ce i-a sters rozaliei, dar cei doi tacura iar barbatul vizibil iritat arunca o sabie antivampir catre Kei, dar nu mai apuca sa se fereasca caci aceasta ii lovi inima cazand ca si secerat la pamant. Brunetul fugi repede sa isi ajute tatal la ananghie, dar era prea tarziu, acesta era pe moarte. Ii lua capul, punandu-il pe brat apoi incepu sa planga. Plangea si plangea fara oprire pana cand, o mana calda ii sterse o lacrima iar acesta ramasese uimit, tresarind. Se uita cu mila la tatal sau, nu vroia sa il piarda, este tot ce are mai bun pe lume.

-Sasuke, nu fi trist, trebuia sa mor si eu, cred ca si bunica ta a murit ca am auzit geamuri sparte din sufragerie. Nu plange, asa a trebuit sa fie. Am peste 50.000 de ani iar mama mea a fost primul vampir nascut impreuna cu tata. Lasa Sasuke, o s-o protejezi pe Sakura. El e jumate varcolac, jumate vampir, tot ce trebuie sa faci este sa reciti vraja pe care ai invatat-o de la mine si va aparea o arma de argint, grea, dar destul de usoar de carat si trebuie sa i-o infingi in inima. Sasuke, acum eu ma duc. Te... iube.... sc.spunand acestea se facu praf fiind luat de vant si dus departe.

"Fie ca spiritele sa ma asculte, fie ca inima mea sa sufle, terog asculta-mi rugamintea, terog nu imi lua mintea, sa pot ucide aceasta dihanie!" spunand aceste cuvinte, in fata brunetului aparu o sabie cam jumate cat el. O lua usor si o puse pe umar. Murmura usor ceva iar apoi incepu sa taraie sabia de pamant cu cele doua maini, nu o putea duce doar cu una datorita marimii ei. Ajungand in dreptul lui ridica rapid sabia taindu-i o mana apoi imfigandu-l in inima.

Scoase sabia cu grija si se intoarse cu spatele, dar cineva aparu din tufisuri, vroind sa-l atace. Sasuke, agil, taie acea persoana in jumatate apoi ii imfinge sabia-n inima. Cand se uita mai atent la persoana moarta vazu ca e o femeie cu parul rosu ca sangele si o fata rotunda precum rosia. Erau parintii lui Naruto, un prieten de al lui sau asa credea el mai demult.

Ei nu prea comunica, sunt distanti, dar baiatul e singurul copil care l-a acceptat asa. Cu toate ca alti copii fug de el, Naruto il imbratiseaza, dar de o bucata de vreme a devenit distant, rece si rautacios, uitandu-se cu ura la printul vampir.

Scoase sabia cu grija si se indrepta spre casa, dar el nu stia ca aceste scene fusesera privite de cineva. Acea persoana fierbea de nervi si o dorinta de razbunare i se citea in ochi aparandu-i un zambet malefic pe fata. Oare cine era acea persoana? Numai ea ne poate raspunde

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Un nou capitol UH? E aşa scurt, nu? Ce să vă spun? Sunt la mare si tocmai va scriu cu un sambure-n gura uitanduma la cerul senin. Cum ati ghicit, nu am somn. Cu greu va aduc nextul acesta, era gata scris si imi cer scuze ca am greseli si chestii. Tocmai il pun de pe telefon si netu de kkt (nu va ganditi ca stau pe wi-fi sau chestii). Imi cer scuze ca ati gasit - in loc de - dar voi corecta cand ajung acasa si imi cer scuze ca nu v-am anuntat, nu am aceasta posibilitate uimitoare, debia ma lupt sa postez acest mesaj

Ati aflat ce este Sakura, care e trecutul ei si ale detalii pretioare. Daca nu ati inteles e asa: este acum 30.000 de ani cand Sakura era copil, cand parintii ei au ajuns acasa tatal lui Sasuke se lupta cu... iar mama blondei facea .... (in caz ca mai sunt cititori de ce scriu eu apoi capitolul) iar inamicul e dupa sangele lui...

Daca ati citit capitolul stiti ce inlocuiesc punctele . Cititi cu atentie caci am obs in capitolele trecute ca unii nu au inteles continutul. Poate ca, din cauza citirii superficiale, caci eu, uneori, incerc sa dau detalii indirecte. Daca nu se fac simtita prezenta asta e o alta treaba .

Ps: Am avut lipsa de inspiratie deci, nu va plangeti ca e scurt, e corectat dar nu chia cu simt de raspundere, iar lungimea depinde si de inspiratia mea.

Acum ma culc... E tarziu si azi (caci acum, la ora care scriu eu acest mesaj, e ora 1.37) ma trezesc la 6 sa vad rasaritul .

Mely vă pupăceşte , nu vă supăraţi pe mine

Subiect: Re: Amintirile uitate Mier 22 Aug 2012, 01:53

imi place nextul!! happy

astept cu mare, mare, mare nerabdare nextul happy

te-am pupacit spor la scris kiss

Subiect: Re: Amintirile uitate Lun 27 Aug 2012, 22:28

E absolu genial ficul Melyna si sincer imi pare rau ca nu am mai comentat de mult pe la ficul tau. Dar cum apsus am fost la tara si netu a fost foarte prost si potin crying

. Cum adica nu ai avut inspiratie, fetito esti absolut geniala. Si m-am uitat si eu la Vampre Knight si stiu continuare de la fraza Sakurei. Nuuuu de ce? De ce sa fie Sasuke fratele ei , adica adica , nu voiam crying

. Dar asta-i viata. In fine vreau next-ul cat mai repde posibil. Te pupaceste Lola.
p.s: Sa ma anunti si pe mn cand pui next-ul happy2

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 31 Aug 2012, 00:37

am sa te omor curandsi eu stiu ca acea persoana era Naruto sau cred

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 31 Aug 2012, 10:18

ei ei....dupa cum bine stii eu am venit pe aici mai devreme, insa nu am comentat cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 208323

vad ca este un capitol in intregime din amintirile pierdute ale sakurei, pe care cu ajutorul lui sasuke, si le-a recapatat cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 384738

cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 384738

spre surprinderea mea, ai descris chiar frumusel, bravo mely! si apreciez efortul de a scrie un capitol numai cu tastele de la telefon...un capitol incredibil de lung, plus cuvintele autorului cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 208323

inca odata Bravo! so, sasuke e fratele sakurei, si cam totul aici se petrece ca in vk, so nu am ce comenta, stiu scena, dar ma intreb cine voia sa se razbune acum, naruto? hmm...mai vedem...

te astept cu nextul si te rog daca poti sa ma anunti cand il pui cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 208323

spor la scris!

naty~

Subiect: Re: Amintirile uitate Sam 01 Sept 2012, 21:52

puiiiiiii ce frumos a fost

iti multumesc mult de tot ca m-ai anuntat
a fost superb acest capitol puk
stii ca am fost certate dar , e bine ^^
te pupacesc si sper sa ma anunti de next ,
crisu te ciufuleste :))))))

Vizitator

Buna :)
Un capitol foarte frumos si luung :X
Interesant *hmm*
Nici nu stiu ce sa-ti zic cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 947835

Este superb cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 962758

Vreau next-ul cat mai repede :-w
Spor la scris si multa imaginatie *hug*

Subiect: Re: Amintirile uitate Dum 02 Sept 2012, 11:31

Vad ne-ai adus un nou capitol atat de frumos .
Imi place mult este la fel de reusita ca si celelalte .
Si am o intrebare : tu tot nu te-ai intors ?
Cred ca a inceput sa-ti placa marea .
Te pupacesc si anunta-ma in continuare !

Subiect: Re: Amintirile uitate Dum 02 Sept 2012, 11:43

Hei!Hei!Hei! Stiu ca nu am mai lasat de mult un comentariu dar am fost la mare ... si neno****tul de internet nu mergea!!
Imi place noul Capitol ... Superb!!
Astept Nextul Cu Sufletul La Gura Sa Aflu Cine Este Persoana Misterioasa!!!

Kiss $ Hug!

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 14 Sept 2012, 16:42

Dragele mele
Am venit şi eu în sfârşit cu cel de-al 23-lea capitol al acestui fic uitat de lume şi de tot. Vă las să-l citiţi apoi voi face un anunţ.

Spor la citit şi lectură plăcută!

Capitolul XX|||

Pov by Sakura.

Stateam pe canapea pierduta gandindu-ma la ziua ce abia a trecut. Cred ca va intrebati cum am ajuns aici nu? E simplu, m-a adus Sasuke. Transformarea mea in vampir a fost foarte rapida deoarece am mai avut parte de una temporala inainte.
Cum de la o fata simpla am trecut la printesa vampirilor? Si cel mai ciudat este ca sunt ....

•••FlashBack•••
-Frate.am spus eu cu o voce soptita. Tu esti fratele meu, nu-i asa iar parintii nostri au murit ca sa ma protejeze? Dar de cine, de cine vroiau ei sa ma protejeze?am intrebat eu aproape tipand, apoi i-am pus mana pe fata si ma uitam intens in acei ochii abisali.

Imi simteam parul mai greu iar gatul arzandu-mi. Nu pot sa cred ca am devenit un vampir, si nu orice vampir. Mii de ganduri imi trec prin cap ca sa le analizez, dar unul singur imi atrage atentia. Acela ca eu si Sasuke suntem deja logoditi de la nastere iar eu am in jur de 31.000 de ani. Ce batrana sunt dar ce tanara par.

Vantul sufla cu rapiditate facandu-mi parul revebel iar cele 2 suvite ce imi inconjoara partea stanga a fetei imi intra in ochi si gura. Parca ar fi iarna, aceeasi zi nostalgica ca atunci, atunci cand parintii nostri au murit. Lacrimile se adunasera la limita dar nu le-am lasat sa iasa, nu trebuia sa plang in aceasta zi importanta, in aceasta zi de regasite. Nu trebuie sa fiu trista orice ar fi.

Am inceput sa privesc mai intens ochii fratelui meu iar in ei se reflecta o fata slaba si mohorata, incapaba de ceva. Parul ei scurt, din fata, acum era cam pana la genunchi iar cel din spate se revarsa ca o cascada, fiind lung pana in pamant (daca as fi stat in picioare.)

Sasuke ma lua in brate apoi se ridica indreptandu-se spre cladirea mica. Toti colegii care erau afara si se uitau mirati la noi, sau mai bine zis la mine. Mergeam in reluare iar totul se misca si mai si. Vantul adia usor peste noi iar aerul era din ce in ce mai apasator. Simteam o pofta de sange iar acest fapt imi sporea nervozitatea.

Am intrat usor pe usa, inca carata in brate, si am pornit pe coridorul lung si intunecat,dar numai bun pentru ochii nostri. Mergeam si tot mergeam pana cand am dat de niste scari si am urcat la etaj. Brunetul se invarti prin camera pana cand ma aseza pe o canapea apoi ofta. Se aseza langa mine apoi incepu sa ma sarute facanduma sa ma las pe spate apoi ma musca de buza inferioara eu, automat, am deschis gura iar el isi strecura limba in lacasul meu umed. Limbile noastre dadeau un spectacol, duelandu-se aprig.

In bratele lui ma simt asa in siguranta. Isi baga mana pe sub tricoul meu dandu-l jos apoi incepu sa lucreze la fustita mea destul de scurta. I-am dat si eu jos bluza dupa ce am trecut la pantaloni iar in urmatoarea secunda am intrat in a doua etapa numita "Lenjerie intima". O lacrima imi matura obtazul dar am sters-o rapid ca sa nu o vada Sasuke. Mainile lui formau un dand pe spatele meu pana cand au dat de sutien si l-au dat jos apoi a trecut la pantaloni. In 10 secunte am trecut si la a treia etapa, nuditatea.

Petrecem cinci minute frumoase apoi imi spuse ca el chiar trebuie sa plece. Inima mea a fost zdrobita la auzul acestor cuvinte, dar afisez un zambet fals si ii spun sa se duca. Se ridica luandusi hainele de pe jos si se imbraca, eu facand la fel.

Fierbeam de nervi din cauza lucrurilor petrecute in ultimile 10 zile. Fata mea deveni fierbinte iar ochii mei se scumfundara in abisul nesfarsit al infernului. Lacrimi cristaline au inceput sa pice pe fata mea in timp ce ma imbracam si imi puneam aceeasi intrebare mereu "De ce eu?" Chiar asa, de ce eu?

•••FlashBack end•••

Alerg ca o nebuna pe aleile pietruite ale taberei. Unde merg, nici eu nu stiu. Alerg si alerg si alerg pana cand imi vine acru. Inca mai plang dar nu trebuie sa fiu trista .... poate va fi ultima zi in care e o asa armonie in tabara... Nu ca a fost pana acum dar vor incepe luptele si vor fi multe distrugeri.

Mai fug in jur de 5 minute si vad pe cineva in negura noptii. Oare cine e? O stare de neliniste ma cuprinde facanduma sa am multe presupuneri. Oare cine poate fi? Starea de neliniste se amplifica atunci cand ma apropiam din ce in ce mai tare de persoana respectiva, facandu-ma sa incetinesc.

Ma apropii si dau de culoarea alba a parului, stiu cine e! Yuzuki! Se intoarse rapid iar un zambet ii aparu pe fata cand isi dadu seama cine sunt. Ochij turcoaz incepura a straluci iar in aer se aude un "Bine te-am gasit". Inima incepu a salta din piept iar un zambet imi aparu pe fata.

Sunt fericita ca am dat de el. Ma apropii mai mult iar starea mea vesela se transforma in una trista incepand a plange iar el ma intreba ce am. Il iau de hanorac trantindu-ma la pieptul lui intreband de ce eu. Chiar asa, de ce eu? Am trait o viata normala pana acum, nu eram vampir, doar o fata obisnuita cu o copilarie dureroasa.

Durerea se amplifica in sufletul meu de fiecare data cand imi amintesc de copilarie, acea copilarie care nu i-o doresc nici unui copil. Sunt trista, trista ca de fiecare data cand imi faceam zilele de nastere, ca de fiecare data... Sufletul meu cazu intr-o mare infinita a furiei si durerii, unde numai cei puternici pot iesi, doar cei cu o vointa de fier.

Imi urasc parinti... Acestia erau mai tot timpul plecati iar eu stateam cu Marta, singura mea prietena. Ea ma consola, imi dadea sfaturi, imi asculta supararile si fericirile, dar niciodata nu i-am spus cat de tare ma deranjeaza lipsa parintilor mei, stiam ca trebuie sa mearga sa munceasca, dar totusi... Acestia, tot timpul lipseau de la zilele mele de nastere, dar erau inlocuiti cu multi copii, care erau platiti defapt.

Acei copii veneau pentru bani si afisau zambete false, prefacandu-se bucurosi pentru aniversarile mele. Eu tot timpul zambeam ca sa nu ii supar pe adulti, sa nu le dau batai de cap. Traiam zile nefericite, plangeam in fiecare seara, zilele la scoala erau amare, copii alergand dupa banii mei, uneori dorindumi sa nu ma fi nascut in aceasta lume si in aceasta familie.

Aici, in Avrig, totul e diferit. Nimeni nu stie cat de bogata sunt, ca sunt diferita, defapt ei fiind cei diferiti. Acea scoala diferita, cu profesori luati din legende, cu prietenii mei falsi, cu vampirii cei mai puternici si totusi, acest baiat mi se pare diferit. E un vanator de vampiri si totusi e om, ma simt atrasa de el ca si o sora. Cu toate ca il cunosc de 6 zile el ma face sa ma simt normala, a om.

Am inceput sa zambesc iar el ma imbratisa spunand ca ma va apara de fiecare data cand voi avea nevoie. Simteam blandetea, finaletea si toata bunatatea lui in acele cuvinte, acele cuvinte spuse cu suflet. Incepu sa imi spuna ca lui nu ii pasa ca sunt vampir sau orice alt ceva, lui ii pasa de mine ca si o sora, a simtit acea legatura intre noi de la prima intalnire. Am inceput sa plang de fericire si am simtit cum ma strange si mai tare, dar acest moment a fost stricat de cineva.

M-am intorn rapid si am vazut un blond si o armata de vampiri. L-am intrebat de unde a colectionat acei vampiri, dar nu raspunsese pana cand le spuse sa ma atace. In timp ce vampirii grandulati alergau spre mine un ras malefic se auzi facand atmosfera mai apasatoare decat era. Melodia sinistra rasuna in toata tabara dandu-mi fiori reci iar noaptea care debia incepuse isi arunca splendoarea peste noi.

Yuzuki se puse in fata mea in semn de garda. Statea putin aplecat cu sabia in fata si amandoua mainile pe ea. Imi spuse sa fug dar nu am vrut, trebuia sa apar tabara. Prea multi colegi au murit, prea multe vieti irosite, datorita unui nenorocit.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dragele mele, ştiu clar că nu am voie cu perversiuni +18 pe acest site deci vreau să vă spun că următorul capitol are +18 dar voi posta versiunea +16, dar pentru cei doritori de mai multă acţiune de dragoste o să am varianta in notepag şi cine vrea să citească îmi poate da un mesaj privat şi să îi dau id de mess pentru a citi varianta mai perversă, şi cum nu se opreşte ştirea aici vreau să vă anunţ că pe durata şcolii voi mai posta doar acest sezon şi dupaia voi încheia şi îl voi redeschide în decembrie pe 22, deci dragele mele sper să nu vă supăraţi dar am multe lucruri pe timpul şcolii.

Cu asta am încheiat şi sper să nu vă supăraţi cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 2623848302

cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 2623848302

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 14 Sept 2012, 17:51

ok puiule,

deci am plans si m-am enervat destul azi ,
dar asta a pus capac ?
cum sa plece tradatoru ?
lasa vezi tu ce iti zic pe mess...
stai numai sa termin cu commul asta
firal el...sa o lase pe biata fata maaa...
eu iti astept urmatorul capitol puiule ...
anunt-o pe crisu

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 14 Sept 2012, 18:08

daca ai stii de cata vreme astept capitolul asta care a fost cam intarziat dar ma bucur ca ai venit cu el intr-un sfarsit. cum a putut Sasuke sa-i faca asta Sakurei, cum naiba sa plece adica daca a inceput trebuie sa si termine nu sa faca doar pe la mijloc si dupaias a zica ca trebuie sa plece... nesuferit rau... oricum iti iubesc ficul foarte foarte mult

p.s: sa ma anunti cum ai facut pana acum cand pui next-ul si am o intrebare poza de la semnataura ta este din bokura ga ita, asa-i??

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 14 Sept 2012, 18:17

Hei!Hei!Hei! Draga mea , a fost un super Capitol!!
Am si plans si am si ras putin uneori fara sa vreau!!
Mirific!!
Spor la scris ms ca m-ai anuntat!

Kiss $ Hug!

Subiect: Re: Amintirile uitate Vin 14 Sept 2012, 19:11

waaah

mersi ca m-ai anuntat! ce sa zic....adica, sasuke il bat! s-a oprit tocmai unde era mai interesant, si nici macar nu a lasat-o sa-i bea sangele! ohhhhhhhh baiatul asta cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 955647780

cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 955647780

cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 2137098537

in orice caz, bloundul e naruto nu? care vrea sa se razbune pe sakura.....desi ea nu are nicio vina...pe bune, iti zic eu ceva pe mess...o idee...ceva, sper sa o asculti cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 2843714615

cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 2843714615

anyway, vreau sa vad ce se intampla mai incolo, sigur va iesii urat cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 2873859802

te astept cu nextul, si sper sa ma anunti cand il pui! te pup, spor la scris si la idei! cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 208323

naty~

Subiect: Re: Amintirile uitate Mar 18 Sept 2012, 18:35

Imi place mult ficul tau .sasuke a plecat e nesuferit rau.
astept nextul, spor la scris si la idei noi kiss

Subiect: Re: Amintirile uitate Sam 06 Oct 2012, 17:54

Am venit şi eu în sfârşit cu cel de-al 24-lea capitol al acestui fic uitat de lume şi de tot. Vă las să-l citiţi apoi voi face un anunţ.

Spor la citit şi lectură plăcută! Atenţie, acest capitol conţine gesturi care depăşesc vârsta de 16 ani şi se opresc tot aici pentru că nu am voie să postez +18 dar varianta o am în calculator, deci cine vrea e liber să mi'o ceară prin pm şi să lase şi id de mess că îl adaug şi îi dau acea variantă

Capitolul XX|V

Fug de imi dau duhul si tot nu il gasesc, cred ca vrea sa ma atraga pe undeva pe aici, prin jungla asta de copaci. Off... Alerg, alerg si tot alerg, dar fara sperante. Sunt o fata inutila care nu poate face nimic. Si acum imi amintesc vorbele mamei de suflet "Nimeni nu e inutil doar ca acea persoana trebuie sa isi gaseasca menirea. Nimeni nu are voie sa spuna ca e inutil, daca Dumnezeu ne'a dat inseamna ca ne'a dat cu un rost" Aceste cuvinte tot timpul ma faceau sa merg mai departe cand ma blocam in inutilitatea mea.

Cerul odata instelat, e plini cu nori. Luna fantomatica nu mai poate umbla libera, dormind dupa o plasa de apa.,parca plange cerul! Ingeri albi coboara pe pamant cu o viteza uimitoare brazdand cerul, luminandu'l puternic iar mandrele animale fug la adapost, facand un zgomot puternic... auzindu'l chiar si fiintele pamantene, cele care sunt departe de aceasta lume uimitoare

Fug prin padure uda leoarca dupa neghiobul de Naruto iar lumina "zilei" ma cam imfioara, e alta prin noii mei ochi.

Si nu l'am intrebat pe Sasuke de ce acum am parul visiniu iar cand eram mica il aveam roz. Oare e o schimbare la vampirii care cresc? Dar totusi, parul lui Sasuke, sau acum pot sa ii spun frate mai mare, a ramas acelasi ca in copilarie.
Un fior rece imi trabatu spatele si fix in acel moment aparu Naruto care ma privea cu ochii lui caprui foarte patru zator.

Din instinct mi'am "scuipat" , de fapt mi'am suflat, in san si el dadu in acelasi ras malefic. Frica mi se infiltra in mine pana in cele mai rele cosmaruri ale mele, iar din instinct mi'am luat pozitia de atac, scotand maraituri printre dintii albi si foarte ascutiti.

Un sentiment rau prevestitor imi spune ca in seara asta imi voi gasi sfarsitul, in bratele acestui animal, o fiara insetata dupa sangele meu si razbunare. Am inghitit in sec stiind ca si pe ultima suta de metri tot inutila voi fi, dar nu trenuie sa ajunga un badaran precum el.

-Draga Naruto, am incercat sa spun cat de relaxata am putut, dar spre surprinderea mea mi'a iesit, stiu totul despre setea ta VAMPIREASCA dupa sangele meu, dar nu te voi lasa sa ma ai. Chiar daca voi muri in seara asta, macar vreau sa mor impacata cu gandul ca tu nu ai obtinut ceea ce vroiai. Stiu ca si parintii tai au venit dupa mine iar mama mea mi'a sters toate amintirile, sa pot trai o viata normala. Nu stiu de ce esti tu in stare dar ....

Nu am apucat sa spun caci blondul se napusti asupra mea iar eu am ramas teapana timp de cateva milisecunde in care mi'a fost frica dar apoi m'am rostogolit in stanga iar el ateriza caineste pe pamantul umed si noroios. Se intoarse rapid iar privirea lui ma facu sa ma dau cu 2 pasi mai in spate. Imi era frica de el, de ce va urma sa se intample.

Se ridica in pozitie verticala si se scutura pe maini si isi aranja hainele de parca nu sar fi intamplat nimic asezandu'se pe jos incepand sa se uite la cerul innorat.
Vazand ca si'a lasaf garda jos am inceput sa fug spre tabara de parca viata mea ar fi in cel mai mare pericol sau un nebun era pe urmele mele, si chiar asa era.

Lacrimi de groaza imi strabateau obrajii vroind sa se piarda in negura noptii. Pielea mea alba era in garda iar fiecare fir de vant care ma atingea ma facea sa tremur, de parca cineva m'ar atinge. Imi este frica sa nu mor, dar mi'as da viata pentru prietenii mei, daca ar trebui.
Genunchii mi se inmuiara iar bratele se facura si ele grele iar in urmatoarele 5 secunde, care mir mi se parura o eternitate, am facut cotact cu pamantul rece si umed al naturii. Glezna incepu sa ma doara in semn ca m'am impiedicat de ceva tare, posibil o creanga.

M'am ridicat alene de pe jos iar rauri de ape sarate au inceput sa imi curga semn ca ma durea. Dar degeaba cautam sursa durerii caci aceasta disparuse lasand loc raurilor de intrebati care imi curgeau prin cap.

M'am scuturat pe maini de mal apoi mi'am reluat goana nebuna prin padurea intunecata, prea intunecata pentru ochiul uman. Sentimentul de teama isi facea liber simtita prezenta iar furia mi se citea si ea, usor, pe fata.
Am ajuns la cladirea mica iar toti copii diurni erau adunati acolo stand precum chiftelele.

Am intrat ca o furtuna acaparand toata atentia iar TenTen veni in fuga spre mine tipand si gesticuland. Ma intreba cine sunt si ce caut aici iar eu i'am spus ironic ca ma numesc Sakura Haruno si ca alerg dupa vinuri rosii si ea se opri mirata. Scoase o injuratura apoi 2 picaturi cristaline ii aparura in capatul ochilor. Isi dadu seama ca am devenit ceea ce uraste ea mai mult si ca de data asta nu mai pot reveni om, datorita reactiilor elevilor nocturni.

Incepu sa ma analizeze din cap pana'n piciore apoi fugi spre mine imbratisansu'ma si daramandu'ma. Ma intreba ce am patit si am scos un singur nume.
Se ridica dintr'o miscare scuturandu'se pe genunchi si intinse mana in semn sa ma ajute. I'o prind si ajung in picioare, dar o urma de noroi ramasese pe potea.

Ma lua de mana si spuse ca printesa trebuie sa se schimbe si ma duse la etaj de unde scoase niste haine de numai ea stie de la cine le are. Le aseza usor pe o canapea cafenie si incepu sa ma dezbrace. M'am uitat intrebator la ea si isi dadu ochii peste cap apoi se aseza jos si spuse sa ma imbrac singura.

Iu ascult ordinul iar in 3 minute sunt imbracata cu hainele pregatite de ea si cobor la parter unde erau si ceilalti colegi. Tip in gura mare ca am revenit si ca dau de baut iar toti se ridicara in picioare tipand si chiuind. Scot de numai Diavolul stie 3 sticle Ursus, 2 Cotnari, 5 Stalinskaya si 2 sticle de sampanie si le pun pe masuta de cafea. Si mai urc pe masuta deja plina un bax de Dorna, pentru cei neputinciosi la bautura. Iau sticla de sampanie si o agit apoi ii scot dolul iar spuma si lichidul rosu curgeau pe mine udanduma, facandu'i pe baieti sa se excite iar pe fete sa crape de ciuda.

Ma urc pe canapea si incep sa dansez lasciv iar un baiat se urca si el pe canapea prizandu'ma de partea senaibila facandu'ma sa ma intorc pregatita sa ii dau o palma dar il observ pe Sasuke. Nu era plecat. Da afirmativ din cap si incepe sa ma sarute iar pe fundal se auzea muzica data la maxim. Imi baga limba pana'n gat si incepu sa isi bage mana pe sub ia mea uda si destul de transparenta, lasand la iveala sanii mei, eu ne purtand sutien.

Ma ia in brate inca sarutandu'ne si simt cum prinde sticla de sampanie de pe masa si mi'o pune'n brate si una de bere si ma duce sus la etaj si tranteste usa puternic cu piciorul. Ma aseaza usor pe canapea si incepe sa ma dezbrace, eu automat facand la fel.

In cateva minute amandoi eram nud. Ma penstra usor apoi incepe joaca cea adevarata. O ora plina de gemete, sampanir, bere, sampon si dush au fost cele mai feerice momente din viata mea. Amandoi fiind perversi ne'am facut de cap pe saraca canapea care e uda de bere si vin, care ne'a fost alaturi de clipele perverse, dar nici o data nu l'am vazut pe Sasuke asa pervers. Stiam ca este de prima data dar nici chiar asa, adica el a fost cu ideea cu vinul si toate chestiile.

Sunt cea mai fericita fata. Chiar daca inca nu's femeie Sasuke m'a facut sa ma simt asa si am scos cele mai multe gemete din viata mea. Inima inca imi bate cu putere datorita oboseli dar si din fericire. Este cam ultima data cand imi va batea inima caci, aceasta si lacrimile se vor opri si sentimentele impreuna cu ele. E asa trist cand te gandesti ca doar cateva sentimente vor ramane in tine...

Se ridica de pe mine si incepu sa se imbrace eu facand la fel. Dupa 3 minute amandoi eram ca si inainte de "Ora perversa" si am coborat sa vedem ce mai.
Cobor incet scarile si dau de un peisaj absolut miraculos: sticle de bere goale, lenjerie intima, televizorul pe un film +18 cu o scena care se cearta doi de la o sticla de bere si apare una sexoasa, pachete de la durex si pe Ten cum soarbe dintr'o cutie cu suc de rosii.

O intreb ce a patit dar nu'mi raspunde. Tranti sticla pe masa de lemn apoi se ridica brusc in picioare si isi indrepta privirea spre mine. Ochii sai caprui parca imi cereau iertare. Nu inteleg nimic, ce au facut astia cat eu si Sasuke ne'am excitat reciproc?

Brunetul se indreapta spre mine si ma ia in brate soptindu'mi ca l'am facut cel mai fericit barbat dar trebuie sa plece, caci are ceva musai de facut si trebuia sa plece acum o ora jumate dar s'a oprit pentru aceasta partida amoroasa fabuloasa.
Incepem sa ne sarutam a pa SS, limba lui cutrejerand lacasul meu umed, bagand'o pana in gat castigand astfel razboiul. Dupa 5 minute nebune de sarutat isi ia adio de la mine iesind pe usa din fata.

Ten incepe a plange si se tranteste in pieptul meu. Speriata o intreb ce a patit, dar nu vrea sa raspunda dar arata cu mana spre sala de mese si cantina apoi scoate pe gura un simplu si banal B. Stiam la ce se refera dar oare ce e acolo? Ma indrept grapita dar si cu sufletul la gura spre locul indicat. Parca devenise din ce in ce mai mare sala mica deoarece, parca mergeam de o eternitate.

Stateam ca pe ghimpi sa aflu ce este acolo, aceasta stare cumoscandu'se in pasi, trenmurat si inima care batea aproape ca o nebuna. Intru incet in sala de mese calcand calculat pe parchetul de culoarea bradului. Tranversez oblig spre dreapta, acea sala de 50 de persoane ajungand in sfarsit la usa din lemn de stejar. O stare de neliniste incepu sa'si faca simtita prezenta in aer iar mana mea tremura din ce in ce mai tare pe clanta ruginita. Apas greoi pe ea iar peisajul care imi apare in cale ma inspaimanta facandu'ma sa transpir toata. Acest peisaj este alcatuit din...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dragele mele, ştiu clar că nu am voie cu perversiuni +18 pe acest site deci vreau să vă spun că am varianta +18 în calculator, deci cine vrea poate să mă anunţe printr'un pm şi să îmi spună că vrea varianta +18 care e muuuuult mai perversă şi mult mai amplă, cu fiecare mişcare şi fiecare gest al lor în partida de dragoste, dar cine nu se simte comfortabil să citească aceste şcene să se multumească cu varianta +16 şi cum nu se opreşte ştirea aici vreau să vă anunţ că pe durata şcolii voi mai posta doar acest sezon şi dupaia voi încheia şi îl voi redeschide în decembrie pe 22, deci dragele mele sper să nu vă supăraţi dar am multe lucruri pe timpul şcolii.

Cu asta am încheiat şi sper să nu vă supăraţi cufarul cu amintiri - Amintirile uitate - Pagina 7 2623848302

Subiect: Re: Amintirile uitate Sam 06 Oct 2012, 20:28

esti rea rea rea dar in fine nextttttttttttttttttttt

Choco :) : Spam! Scrieti si voi comentarii care sa aiba mai mult de 10 cuvinte. hmm...?!

Subiect: Re: Amintirile uitate Dum 07 Oct 2012, 21:39

De ce????? De ceeeeeeeeee??????? Nuuuuu, nu e corect , de ce te-ai oprit aici???? Vreau sa stiu ce vede !!!!
In orice caz ai un fic foarte frumos, imi place mult. Imi place felul cum scrii. Parca toate sentimentele personajelor le simt si eu. Imi place la nebunie. e plin de suspans. Plus ca ador Vampire knight !!!
Scumpa te rog sa aduci enxtul cat de repede poti. Iubesc ficul, nu m-am mai putut opri din citit dupa primul capitol!!!
Bafta la scris si nu ne lasa prea mult in suspans te rog !!! kiss

Vizitator

Buna *hug*
Multumesc ca m-ai anuntat ^^ Imi pare rau ca nu am vazut acest capitol uimitor cand l-ai postat ><
Sper ca Naruto sa nu obtina ceea ce vrea :-w
Ulala :x
Vreau sa vad ce se intampla!! Vreau next-ul repede! xD
Spor la scris si multa imaginatie!! *hug*
Bafta la scoala! ^^

din ce, din ce?????? nu ne mai lasa in suspansul asta te rog eu....
vino cu nextul cat mai repede ca mi-a placut la nebunie capitolul
mersi de anunt draga mea
te-am pupat dulceee

hey hey! Foarte dragut capitolul! Te-ai oprit exact unde era mai frumos, si ma intreb ce tot vrea Naruto, si din ce e alcatuit peisajul ala? De abia astept sa vad ce se intampla mai departe, asa ca iti urez spor la scris si la idei, si la teze, ca tot vine perioada lor!

Naty~!

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Ce-mi place capitolul asta . Genial intradetvar . Nu stiam ca scumpa melina este asa de perversa well? awesome right?

, ce-mi place . lough

. Astepttttttttttttttttttttttt cu maaaaaaaaaaaarrrrrrrrrreeeeeeeeeeee nerabdare sa vad ce se petrece in continuare , asa ca te rog sa ma anunti in continuare . Te kiss

si

.

Hoaaaa! Ultimul capitol ... nu se poate :o3! Cum se poate aşa ceva? Îmi va lipsi mult de tot să scriu la acest sezon, dar vă anunţ că va mai fi un alt sezon, acesta începând la începutul vacanţei de vară. Nu am nimic să vă spun... nu mai am cuvinte, o să-mi lipsească aşa mult mesajele de atenţionare că cineva mi-a comentat ficul şi că i-a plăcut. Îmi va fi dor, aşa dor de voi. Pentru ultima dată, vă urez LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Destinul pătat de sânge.

    Tunetele, fulgerele brăzdau cerul iar picăturile de ploaie se loveau cu o forţă uimitoare de acoperişul de tablă. Frica îşi făcea loc în tot corpul meu şi incepusem să tremur toată. Ochii aceia căprui se uitau pătrunzător la mine iar individul era într-o poziţie ce putea speria şi morţii. Un fulger brăzdă din nou cerul iar faţa acestuia se lumină, putând observa toate trăsăturile lui foarte accentuate. Părul acela brunet îl puteam recunoaşte oriunde. Un singur om din tabără este nebun după moartea mea şi are o sete nebună după putere.

    Un foşnet se auzi în spatele meu şi când m-am întors am văzut acea faţă palidă a unei fete înfricoşate. Ochii vor să îmi lăcrimeze iar din obişnuinţă clipesc din ce în ce mai repede. Ea dintre toţi, cea care urăşte vampirii, să dea nas în nas cu unul... e aşa...
    Simt cum cerul îmi pică în cap, omorându-mă. Tot ce am mai drag zboară de lângă mine cu cea mai mare putere. Am crezut că viaţa de vampir va fi numai cu zâmbete, că voi fi fericită şi că nimeni nu o să-mi omare persoanele dragi, dar iată că destinul meu este pătat de sânge, unde toţi prietenii mei au de suferit.
    Pică jos udandu-şi toate hainele. Groaza şi frica se citeau pe fata ei iar tot corpul firav tremura neâncetat. Îşi puse mana la ochi şi începu a plânge. M-am intors rapid spre Naruto şi el încă stătea in poziţia de lupta. Ce om fără scrupule, este fără speranţă. De ce ma vrea moartă? Puterea nu ajută la nimic şi el trebuie să ştie asta.

    -Asta ai vrut? Chiar în asta ai vrut să transformi această tabără? De ce eşti un aşa nemernic? Puteai maăcar să aştepţi după excursie, sau nu mă mai prindeai cu garda jos pentru a mă omorâ?

    Reveni în pozitia iniţială trăgând aer în piept. Atitudinea lui imi dădea fiori... Oare ce aş putea face pentru a-l putea ucide? O armă anti-vampiri realizată din argint? O tepuşă de lemn în inimă? Cu un hibrid ca el nu e de joacă. Îşi ridică mâna-n aer iar eu am trecut in pozitia de luptă ştiind că acesta e startul de luptă, dar începu a râde haotic, parcă bătându-şi joc de mine. Îşi lăsă mâna-n jos şi dispăru.... Unde? Am început a tremura toată şi nu mai ştiam ce-i cu mine. Veni prin spatele meu, dar am fost prea inceată pentru că nu l-am putut prinde de gât. Dacă mă muşca aş fi murit....

    Ploaia se opri din dansul făcut toată noaptea. Ce noapte lungă..... Parcă a trecut un an de la venirea în tabără, nu o săptămână.
    Reveni în locul unde a fost prima dată şi am inceput să fug spre el. Am sărit în aer şi am încercat să-l lovesc cu piciorul drept dar el mi-l prinse. Am căzut la pământ şi m-am folosit de o mişcare din carate, în aşa fel încât să-mi ridic piciorul liber şi să-l lovesc in faţă. Pică jos ţinându-se cu mâna de gură apoi şi-o luase şi scuipă sânge.

    Mă ridic iute şi îi dau un pumn în stomac dând afara şi mai mult sânge. Se pare că Naruto avea probleme de mai demult cu stomacul. Poate a căutat prea multă putere iar aceasta i-a afectat organele interne. Am auzit că această putere afectează fizicul, psihicul si vocabularul. Această putere pe care multi şi-o doresc este de la The King of the Hell, numit aşa de toţi cei care împrumută aceste puteri "miraculoase" de la el. Ce idioţi, puterea vine o dată cu practica nu cu împrumutul.

    Pică în genunchi ţinându-se cu mâna de stomac. O dorinţă nebună de ucidere începu să-mi clocotească prin vene iar adrenalina mă facea să-mi doresc mai mult. Îi dau un genunchi in gură iar blondul pică la pământ ca şi secerat. Îl iau de guler şi-l ridic în sus dandu-i pumni in fata, mutilandu-l. Îl arunc pe jos lăsându-l să se zbată între viaţă şi moarte. Încep a striga eliberandu-mă de toate gândurile negative. Ochii galbeni mi se scăldară-n lacrimi şi pic în genunchi. Parcă acest corp uman vrea sa se elibereze de toate simţurile din viaţa anterioară.

    Raze calde ale unei dimineti târzii picau pe fata mea cu atâta măiestrie încât mă linişteau mai repede ca nici odată. Păsările încep a cânta un cantec foarte liniştitor iar o mână şi mai calda decât acel astru, mi se aşezase pe umăr. Mă intorc şi o vâd pe Hinata care incerca să aibă o expresie tristă pe faţă, dar nu îi reuşea.

    Liniştea este stricată de tusetul înfundat al lui Naruto. Mă uit la el şi observ că e ca nou. Se ridică agale ştergându-şi sângele care i sa scurs de la colţul gurii şi spune pe un ton prietenesc că l-am luat prin surprindere. Îi apare un zambet tâmp pe faţă apoi îşi lăsă capul puţin într-o parte. Dantura lui albă stălucea mai tare datorită rezele soarelui ce cădeau miraculos pe dantura acestuia. Revenii la starea serioasă şi spune pe un ton ameninţător că jocul este gata, apoi îi apare în spate în jur de 10 vampiri F. O linişte ca de mormânt se aşternu peste noi până când Naruto spuse că mai are o oră până la răsăritul soarelui complet şi in acea oră trebuie să mă omoare.

    Mă uit la Hinata iar aceasta rămăsese stupefiată. Băiatul de care-i place.... băiatul de care-i place este un criminal! Avea gura cascata lăsând la iveală o dantură albă, perfectă. Faţa-i era palidă iar ochii îi erau scăldaţi în lacrimi, cred ca plângea fără să-şi dea seama. Îşi puse mâna pe faţă şi întrebă ce face dar nu i-am răspuns, eram şi eu la fel de speriată ca ea. Mainile îmi tremurau şi inima îmi bătea din ce in ce mai repede. Îmi doream ca acea oră să treacă din ce în ce mai repede iar totul să revină la normal, ca Naruto să dispară iar stările emoţionale ale oamenilor să revina la normal... Stundeţii omorâţi să reânvie iar dacă moartea mea le va aduce viaţa înapoi mă voi oferi cu siguranţă.

    Îmi ridic capul spre cer şi ridic mâna dreaptă, ce aş vrea să fiu şi eu în cer, să fiu alături de mama şi de tata, să le cer sfaturi şi să rând împreună cu ei. Ce aş vrea să zbor precum o pasăre, să uit de toate aceste griji inutile care îmi fac viaţa şi mai grea, să ajung acolo unde nimeni nu a ajuns vreodată, să îmi inving toate temerile. Şi oare asta cum se poate întâmpla? Nu există un asemenea destin care să mă ajute să ajung unde îmi plănuiesc, să scap de destinul meu e pătat de sânge?

    Îmi cobor privirea în jos și il vad pe Naruto la pământ, zbătându-se între viață și moarte iar armata de vampiri F transformați in praf. Mă uit prin prejur să văd cine i-a nimicit dar persoana respectivă fugise, luând-o pe Ten împreuna cu el/ea. Alerg spre sala mică iar lumina dimineții mă prinde din urmă. Chiar totul s-a sfârșit? Tot acest coșmar a luat sfârșit?

    Inima îmi bătea din ce în ce mai tare. Ochii mei galbeni străluceau a sparanță, dar tot nu știu cine a luat-o pe Ten. Cerul roșiatic se revărsa peste întreaga țară trezind toate vietățile pentru o nouă zi. Razele soarelui se revărsau peste tabără încălzindu-ne sufletele cele înghețate.

    Intru val vârtej înăuntru și o văd pe Ten dormind. Răsuflu ușurată la vederea chipului ei angelic. Îmi mângâi părul și cad în genunchi. Oboseala își spunea cuvântul. În loc să dorm seara eu am petrecut-o în compania lui Sasuke și să beau ca o nebună.
    Ușa se deschide iar eu îmi întorc capul automat, nu cred că mai pot lăsa garda jos după ce l-am văzut pe Naruto regenerându-se. Cred că organele lui nu au mai rezistat iar cel care l-a înfrânt a știut momentul cedării lui.

    Părul acela închis îmi atrase privirea iar un zâmbet ştrengăresc îmi apare pe faţă. O întreb dacă Naruto a murit iar aceasta dădu uşor din cap, foarte supărată. Pleoapele acesteia căzură dintr-o dată acoperind ochii lila iar o lacrimă îi căzu pe faţa albă. Săraca Hinata, îmi e aşa milă de ea.....

    De ce viaţa poate fi aşa amară? De ce mereu ne ia tot ce avem mai drag? Oare acest destin pătat de sânge este mereu crud cu noi? Nu îmi pot imagina dacă viaţa ar fi şi mai crudă cu noi, ce am face dacă nu am rezista la aceste greutăţi ale vieţii?

    Cinci ore au trecut de la răsăritul soarelui complet iar Sasuke încă nu ajuns. Sunt aşa îngrijorată. Nu ştiu ce tot face Sasuke dar debia aştept să ne întoarcem în Tokio şi să îmi încep o nouă viaţă şi să o uit pe aceasta, dar îmi va fi aşa greu să o las pe Ten în urmă.
    Uşa începu a scârţâi a nu ştiu câta oară pe ziua de azi, făcându-mi capul creţ. Prima dată a fost un boboc din anul întâi apoi au venit studenţi din viaţa de noapte şi au început să-mi facă părul, să-mi aducă haine şi să-mi dea puţin sânge, dar de data asta a intrat un băiat. Îl iau în braţe şi încep să-l sărut pasional. Mi-a fost aşa dor de el! Îmi spune că trebuie să-mi fac bagajele pentru că trebuia să plecăm şi i-am spus că deja le am făcute. Mă sărută pe frunte şi le luă de pe scări, ducându-le afară. Îmi spuse să îmi iau paltonul negru şi balerinii albi de aceeaşi culoare cu rochiţa de dantelă albă.

    Ies în curte şi observ că soarele strălucea ţanţoş pe cer. Razele soarelui îmi incălzeau pielea palidă şi rece şi simţeam cum toate grijile mele dispar, că totul a luat sfârşit, dar nu cred că îmi voi visa ce se va întâmpla în viitor, las acest destin să-mi arate calea. Mă urc în maşina neagră şi o pornim spre necunoscut.
    Să pornim spre necunoscut, spre o nouă viaţă unde emoţiile mi se vor amplifica cu fiecare minut trecut. Chiar dacă acum plâng după Ten, cea mai bună prietenă a mea, după mama şi tata care mi-au fost mereu alături, după Hinata care este în doliu după Naruto, după colegii mei şi după oraşul în care am crescut. Totul rămâne în urmă, totul... Lacrimile mele încă nu se opresc, nu se vor oprii toată ziua pentru că de mâine inima mea va fi de gheaţă iar toate emoţiile se vor închide undeva, într-un cufăr pe care va scrie "Să nu se deschidă nici o dată!"

    Adio! Îmi va fi dor de toţi chiar dacă vom împărţi acelaşi soare şi ne vom uita la acelaşi cer acoperit cu stele sau cu nori grei ce semnalează a furtună.

The END!

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

[center]Nu am putut să am un final pompos, am pus toate lucrurile cap la cap şi tot nu am reuşit să am un final la nivelul aşteptării voastre, îmi cer scuze că nu am am putut să vă uimesc cu un alt final mai "mişto" şi am creat un final atât de banal, dar decât să îl stric mai bine îl las aşa

pa fost senzational , minunat, extravagant dr ce na fost hmm........ nu gasesc nimik in neregula. Astept sezonul 2 la fic bafta!!!!!!!!!!!!!!!