de ce nu ai pus continuarea?o si da,e superba continuarea.

Capitolul 6

Brunetul ezita cateva momente insa realizand ca nu exista alta posibilitate acesta o intreaba pe Ino:
-Ai dori sa ma insotesti la o petrecere organizata de familia mea sambata seara?
Deodata ochii lui Ino s-au marit si un zambet malefic si-a facut loc pe chipul ei. Nu ii venea sa creada ce se intampla. Aceasta era o ocazie prea buna sa o enerveze pe Sakura ca sa o rateze. O ocazie cu care putea sa-i arate rozaliei ca e mai buna decat ea. Fara sa mai piarda vremea, aceasta rapunde hotarata:
-Bineinteles ca voi veni cu tine, frumosule!
-Te rog sa nu-mi mai spui asa! Numele meu este Sasuke. Adauga Sasuke foarte iritat.
Fara sa mai astepte nicio clipa, Ino paraseste clasa. Odata ajunsa in curtea scolii, aceasta isi face loc prin multimea de elevi pana cand ajunge la o adolsecenta cu parul roz, lung pana la talie si ochii verzi patrunzatori. Blonda o apuca pe rozalie de brat si o trage dupa ea pana in toaleta fetelor.
-Se pare ca ai pierdut deja, Sakura! Nu credeam ca va fi atat de usor.
-Chiar nu inteleg ce vrei sa spui.
-Lasa-ma sa iti explic, simplu, ca pentru capsorul tau dragalas. Sasuke este al meu!
-Ti-am mai spus o data ca visezi cu ochii deschisi!
-Si daca ti-as spune ca m-a invitat la o petrecere acasa la el, sambata seara?
-Poftim? Sakurei nu-i venea sa creada ce auzea. Stia ca Sasuke trebuia sa aleaga o fata, dar Ino?! Niciodata nu se mai simtise atat de dezamagita. Tanara nu dorea sa-i dea satisfactie rivalei ei asa ca fuge din toaleta inainte ca Ino sa-i vada ochii inundati de lacrimi.
Ino era in culmea fericirii. In sfarsit reusise sa se razbune pe Sakura care mereu a reusit sa o puna intr-o lumina proasta.
Sakura incerca cu greu sa-si stapaneasca lacrimile care continuau sa ii umezeasca chipul de inger. Ajunsa in fata clasei, aceasta isi face curaj si paseste inauntru, evitand un contact vizual cu brunetul. Acesta statea in banca lui urmarind-o cu privirea pe rozalie care isi punea lucrurile in ghiozdanul mov cu modele albe. Vazand ca aceasta se pregateste sa plece, Sasuke se ridica si se indreapta spre ea dorind sa vorbeasca.
-Sakura, esti bine?
Aceasta tresari la simtirea mainii calde a tanarului pe umarul ei insa incearca sa afisese un zambet.
-Da, sunt bine!
-Cred ca te cunosc destul de bine incat sa-mi dau seama cand esti bine si cand nu. Spune Sasuke ridicand din spranceana.
-Ce te face sa crezi ca ma cunosti atat de bine? Am spus ca sunt bine, nu ma face sa repet! Adauga Sakura nervoasa.
-Nu trebuie sa te enervezi. Eram doar ingrijorat in privinta ta.
-Nu prea cred ca eu sunt cea in privinta careia ar trebui sa te ingrijorezi! Spune tanara in timp ce isi ridica ghiozdanul.
Sasuke nu mai apuca sa spuna nimic pentru ca fata parasise deja incaperea.
Pe drum Sakura incearca sa se linisteasca. Isi amintea de momentele frumoase dintre ea si Sasuke. Brusc in minte incep sa se deruleze certurile pe care le-a avut cu Ino. Ura sa recunoasca asta, insa adevarul era ca de data aceasta a fost invinsa de catre ea.
Parul roz era lipit de fata umeda a fetei. Ochii limpezi si patrunzatori de odata erau acum inecati in lacrimi. Aceasta incearca sa mearga cat mai incet, sperand ca-si va reveni pana ajunge acasa, astfel incat parintii sa nu o vada in starea deplorabila in care se afla.
Intre timp, la liceu profesorul intrase deja in clasa. Acesta incepuse sa faca prezenta.
-Sakura Haruno… Se pare ca este absenta. Profesorul ii trece absent fetei, cand observa ca ea a fost prezenta la alte ore din acea zi. Se pare ca domnisoara Haruno chiuleste avand in vedere ca a fost la alte ore. Voi discuta cu drigintele vostru depre asta.
-Nu! Ea… mi-a spus ca nu se simte prea bine si ca se duce acasa. Spune brunetul destul de ingrijorat.
Ino era evident deranjata de faptul ca Sasuke „al ei” i-a luat apararea Sakurei. Starea de disconfort ii trece imediat insa cand isi aminteste ca ea este aleasa brunetui.
Dupa ceva timp Sakura ajunge acasa si observa ca parintii ei nu erau acasa, rasufland usurata pentru ca nu-i puteau cere explicatii. Aceasta se indreapta spre camera ei si se tranteste pe patul moale. Lacrimile ei umezeau lenjeria de bumbac de culoare roz.
Deodata telefonul fetei incepe sa sune. Corpul ei refuza sa se miste insa face un efort si raspunde.
-Sakura unde esti? Intreaba Hinata ingrijorata.
-Acasa la mine. De ce intrebi?
-Ne-a spus Sasuke ca nu te-ai simtit prea bine si ca ai plecat.
-Asa a zis? Adauga Sakura putin confuza.
-Da. Cand profesorul a facut prezenta si cand a vazut ca lipsesti numai la ora lui s-a cam enervat, dar Sasuke i-a explicat despre ce este vorba. Te simti bine?
-Oarecum. Vorbim mai tarziu, Hinata. Pa!
Chipul Sakurei se lumina si inima ei incepuse sa bata mai puternic. Acesata incepe sa zambeasca si se tranteste iar pe perna pufoasa.
Dupa cateva minute de visare, tanara se ridica din pat si se indreapta spre toaleta. Se apropie de chiuveta si isi da cu apa rece pe fata.
-Fraiero! Te superi din orice. Nu te da batuta atat de usor. Arata-i blondei aleia din ce esti facuta. Sasuke nu o place, a fost nevoit sa o aleaga pe ea. Isi spune Sakura in oglinda incercand sa se binedispuna.
Aceasta aude ca cineva a intrat in casa si coboara sa vada cine este.
-Sakura?! Cum de esti acasa la ora asta?
-Nu m-am simtit prea bine asa ca am venit acasa.
-Vai, scumpo! Ce te doare? Vrei sa mergem la doctor? Spune mama rozaliei verificandu-i temperatura,
-Nu, mama! Ma simt mai bine acum. Nu trebuie sa exagerezi.
-Cum spui tu. Apropo… maine este ziua cea mare. Mergem sa cumparam o rochie pentru petrece.
-Da… eu ma duc in camera mea. Sunt cam obosita.
Acestea fiind spuse, Sakura se duce in camera ei si se aseaza pe pat, adormind.

nu fi rea si pune si tu continoarea mai repede :><: :><: te rog mamos

Capitolul 7

O noua zi de toamna incepe in Tokyo. Zi cu atat mai aglomerata cu cat era sambata. Soarele incearca din toate puterile sa-si faca simtita prezenta,dar norii grosi ca o mantie de fum ii ingreuneaza efortul. Racoarea diminetii se face simtita. Pasii unei fete cu chip angelic, ochii verzi patrunzatori si parul roz, lung si matasos, se afunda in covorul fosnitor format din frunzele cazute. Sakura impreuna cu mama ei, se duceau la mall-ul din centrul metropolei pentru a-si cumpara o rochie de seara pentru petrecere. Masina parcheaza in fata centrului comercial si cele doua intra. Acest spatiu era un paradis al shopping-ului de lux. Acest mall cu adevarat exclusivist unde gasesti marci precum Armani, Dior, Chanel, Versace, Prada nu este pentru oricine. Daca nu ai o situatie materiala prea buna e mai bine sa fugi din fata vitrinelor inainte sa te apuce plansul. Bineinteles ca nu era cazul rozaliei. Dupa 2 ore de cautari, au ajuns intr-un magazin Valentino care le-a atras atentia. Sakura se plictisise deja de probat pentru ca mama ei era foarte greu de multumit. Odata ce au ales o rochie pentru adolescenta cele doua au pornit spre casa.
Intre timp Sasuke statea intins pe pat in camera lui. Acesta se gandea la Sakura si la cate sperante isi facuse in legatura cu petrecerea. Gandurile i-au fost spulberate insa de telefonul de pe noptiera care suna. Incerca sa ignore sunetul deranjant insa in zadar. Se ridica cu greu de pe pat si ridica telefonul. Cand observa ca cea care suna este Ino pe chip ii apare o expresie nervoasa.
-Ce vrei?
-Asa ma saluti, scumpule? Spune Ino cu o voce seducatoare.
-Nu imi mai spune asa! Te mai intreb o singura data. Ce vrei?
-Te-am sunat sa vorbim in legatura cu petrecerea. In plus imi era si dor sa te aud.
-Ce am putea sa vorbim in legatura cu asta?
-Ma gandeam sa ne asortam hainele. Ce zici?
Dezgustat fiind, brunetul inchide telefonul fara sa-i mai spuna nimic. Sasuke se intinde iar pe pat si priveste lung tavanul. Nu-i venea sa creada cat de neinspirat a fost cand i-a cerut blondei sa fie ea cea care-l insoteste, insa era prea tarziu sa dea inapoi.
Dupa cateva ore de relaxare, Sakura incepe sa se pregateasca de petrecere. Ea se imbraca cu o rochie de seara de un verde imperial, lunga, cu un slit adanc pe o parte, din matase croita armonios cu cristale. Rozalia isi accesorizeaza rochia cu un colier si o pereche de cercei unicat, lungi, de aur alb cu smaralde in forma de lacrima. Ea se incalta cu o pereche de sandale argintii cu toc. Aceasta isi prinde parul intr-un coc lasand o suvita roz, usor ondulata, sa-i alunece pe langa chip. Dupa ce se machiaza discret cu fard de pleoape, rimel, dermatograf si pe buzele frumos conturate aplica putin luciu de buze, tanara este gata de plecare.
Sasuke se pregatea intre timp de petrecere. Acesta se imbraca cu un costum negru si o camasa neagra decheiata la primii 3 nasturi.
Dupa jumatate de ora, Ino ajunge si este intampinata de brunet. Aceasta il strange in brate si il saruta pe obraz. Nedorind sa faca o scena in fata parintilor, Sasuke afiseaza un zambet fals si o prezinta tatalui pe fata.
-Tata, ea este Ino Yamanaka.
-Incantata de cunostinta. Spune Ino cu un zambet inocent.
-Placerea este de partea mea, domnisoara Yamanaka. Trebuie sa fiti o fata foarte speciala. Stiu cat este Sasuke de pretentios.
Sasuke era absolut dezgustat de tot ce se petrecea. Ino era catalogata drept aleasa lui, cand el pur si simplu nu o suporta. Singura fata care i-a furat inima si pentru care avea sentimente sicere era Sakura. Ea trebuia cea cu care sa se mandreasca, cea care trebuia sa fie recunoscuta ca iubita lui.
Peste putin timp, familia Haruno ajunge la somptuasa resedinta a familiei Uchiha. Sakura a ramas oarecum uimita cand a intrat deoarece era prima oara cand lua parte la un astfel de eveniment. Era mult mai maret decat isi inchipuia. Asa isi imagina ea salile de bal din povestile pe care i le citea mama ei cand era mica. In orice incapere te aflai puteai admira peisajul neobisnuit de frumos datorita geamurilor uriase. Dupa ce te lasai ghidat de spoturile din tavan, ajungeai in sala propriu-zisa unde se desfasura petrecerea. Pe parchetul exotic se aflau zeci de mese rotunde pe care se aflau delicatese precum caviar, homar. Fiind o iubitoare de dulciuri, privirea Sakurei a fost furata de o fantana de ciocolata de langa bufetul suedez. Aceasta nu avea timp de asa ceva asa ca incepe sa-l caute cu privirea pe Sasuke. Deodata o observa pe Ino care flirta cu trei baieti, dar nici urma de brunet. Incepe sa il caute prin casa pe brunet, dar nimic. Intr-um moment de pura inspiratie, rozalia se uita pe geam si il observa pe Sasuke care statea singur pe un sezlong langa piscina din spatele casei. Aceasta coboara si se apropie usor de el.
-Frumoasa vreme in noaptea aceasta, nu-i asa? Intreaba Sakura privind luna plina.
Sasuke recunoaste imediat acea voce calda si se intoarce mirat…

ooo ooare cum va reactiona sasuke pune continuare te rog mai repede

deci...E SUPER!!!...astept continuare....sa o pui cat mai repede....bv

pune'o te rog azi continuarea ..ca sunt nerabdatoare

Capitolul 8

Ochii lui Sasuke s-au luminat la vederea chipului gingas al fetei. Aceasta putea fi asemanata cu o zana. Ochii ei verzi straluceau in lumina lunii mai puternic decat smaraldele care ii accesorizau tinuta.
-Stii… este frumos sa iti intampini musafirii. Spune Sakura in timp ce se aseaza langa el.
-Ai venit pana la urma? Intreaba Sasuke cu o privire plina de afectiune.
-Sunt aici, nu? Eu si familia mea am fost invitati la petrecere de catre tatal tau.
O liniste apasatoare se lasa insa pe cei doi nu ii deranja, ochii vorbeau pentru ei. Cei doi se privireau intens fara sa spuna niciun cuvant. Brunetul se apropie de ea, cu o mâna ii cuprinse talia, iar cu cealalta ii desmierda incet parul stralucitor. Acesta ii prinde barbia cu doua degete si ii cuprinde buzele dulci intr-un sarut tandru, mult asteptat de amandoi. Razele lunii mangaiau pielea fina a rozaliei. Sakura rupe usor sarutul privindu-l cu dragoste.
Deodata se aude o voce masculina care il striga pe Sasuke. Cei doi se ridica repede astfel incat sa nu fie vazuti de nimeni. Ar fi facut o impresie proasta daca ar fi fost vazuti impreuna cat timp Sasuke era cu Ino. Ei intra pe rand inauntru si se indreapta spre sala de petrecere. Tatal brunetului il prinde pe acesta de brat, anuntandu-l ca trebuie sa ii prezinte pe cineva.
Cei doi se indreapta catre familia Haruno. Cand i-a vazut, Sakura a capatat o usoara tenta de roz in obraji.
-Sasuke, el este Katsumi Haruno, sotia lui Aiko si incantatoarea sa fiica Sakura.
-Pe Sakura am avut deja onoarea sa o cunosc. Suntem colegi de clasa. Spune brunetul privind-o pe rozalie.
-Foarte bine, poti sa pleci acum. Am lucruri importante de discutat cu Katsumi.
In timp ce tatal lui Sasuke si tatal Sakurei discutau, cei doi indragostiti se indreptau spre ringul de dans. Au inceput sa danseze lent, imbratisati nepasandu-le de cei din jur. Ino ii privea din alta parte a incaperii tremurand de nervi. Ce face ea aici? De ce danseaza cu el? Cum de Sasuke o suporta? Aceste intrebari ii treceau prin minte blondei. Cand observa ca dansul s-a terminat si Sasuke nu e prin preajma, Ino se indreapta spre Sakura si o apuca de brat, tragand-o dupa ea intr-o incapere in care sa fie singure.
-Ce crezi ca faci tu aici?
-Petrec. Ce ti se pare ca fac? Intreaba Sakura ironic.
-Mi se pare ca incerci sa mi-l furi pe Sasuke!
O stare de dezgust total o cuprinde pe rozalia. O privea pe Ino cu oarecare uimire.
-Esti geloasa pentru ca eu sunt cea care a fost invitata de el la petrecere. Eu sunt partenera lui. Striga blonda inrosindu-se de nervi.
-Si eu care credeam ca esti cu unul dintre cei trei tipi cu care flirtai mai devreme. Ii raspunde Sakura ridicand din spranceana.
-Eu…chiar nu stiu despre ce vorbesti…
-Eu cred ca stii exact la ce ma refer. Ai grija ce cuvinte folosesti cand vorbesti cu mine daca nu vrei sa mai amintesc vreodata de asta. Adauga tanara parasind camera, trantind usa in urma ei.
Dupa cateva ore de petrecere, invitatii incepeau sa plece la casele lor.
-Ma bucur foarte mult ca ne-ati incantat cu prezenta. Spune tatal lui Sasuke afisand un zambet fals.
-Placerea a fost de partea noastra. Spune tatal Sakurei afisand acelasi zambet fals.
Pe drum, atmosfera in masina Sakurei era destul de incinsa. Tatal ei povestea despre ce a vorbit cu domnul Uchiha fiind plin de nervi. Ei din totdeauna au fost rivali. Deodata tatal ei se opreste din povestit si o intreaba calm pe adolescenta.
-Deci tu si cu acel Uchiha sunteti colegi de clasa?
-Da. S-a mutat anul acesta la scoala noastra.
-Deci el este tanarul cu care ai iesit de cateva ori in oras? Adauga mama tinerei.
Sakura isi da o palma usor peste frunte, fara sa atraga atentia parintilor. „ Nu puteai sa taci? Era atat de greu? Era destul de nervos si fara sa-i spui despre asta!” gandeste rozalia.
Tatal Sakurei simtea cum sangele incepe sa-i fiarba de nervi. Fiica lui, scumpa lui fiica a iesit in oras cu „dusmanul”? Acesta se inroseste tot la fata. Incearca sa se calmeze dar in zadar.
-Pot sa stiu de ce nu am fost anuntat in legatura cu asta? De ce mereu sunt eu ultimul care afla?
-Tata, nu este mare lucru. Oricum, tu fiind mai mereu plecat nu am avut cand sa-ti spun.
-Deci acum e vina mea? Sa-ti fie clar domnisoara. Nu vreau sa mai aud ca ai vreo legatura cu el!
Mama Sakurei realizand ce mare prostie a facut incearca sa-si calmeze sotul dar fara nici un rezultat.
Ochii adolescentei s-au umplut de lacrimi. Aceasta si-a asezat capul pe geamul rece privind afara. Dupa 10 minute de mers masina parcheaza in fata casei. Sakura iese imediat din masina trantind portiera in urma ei.

ador ficul tau.....hai cu nextu

este extraordinar...imi place asa mult...si vreau si continuarea!m-ai inteles? :<<:

Capitolul 9

Sakura fuge in casa indreptandu-se spre camera ei. Aceasta se tranteste in pat si incepe sa planga, umezind lenjeria roz, de bumbac.
Intre timp mama ei incerca sa il convinga pe tatal sau sa nu fie atat de drastic.
-Scumpule, Sakura nu a facut asta intentionat. Plus ca ei nu au deocamdata nicio treaba cu afacerile, de ce i-ai interzis sa aiba vreo legatura cu el?
-Ai spus bine „deocamdata”. Peste doi ani vor fi majori si ambii vor mosteni cate o avere uriasa. Stii ce rivalitate este intre firma noastra si a lor. Am muncit prea mult ca sa las totul sa se duca pe apa sambetei pentru o pasiune trecatoare.
-De ce nu ai incerdere in ea? Nu ar face nimic necugetat. Tocmai ca stiu ce rivalitate este intre voi si odata cu asta, ar fi o sansa sa se termine.
Fara sa mai asculte ce are de spus sotia lui, tatal Sakurei se duce la culcare.
Intre timp, rozalia statea intinsa in pat privind in gol. Trebuia sa-si dea seama ca asta urma sa se intample. Nu-i pasa de ce spuneau parintii ei. Ea nu avea de gand se renunte la dragostea pe care i-o purta brunetului. Aceasta obosita fiind, cade in lumea viselor.
A doua zi soarele stralucea puternic pe cer. Vantul domol matura strazile de frunzele cazute. Sakura inca dormea, pana cand este deranjata de ceasul ei destptator care arata ora 7:00. Aceasta se ridica cu greu din pat si se indreapta spre baie cu gandul sa-si faca un dus. Dupa tanara deschide dulapul din lemn de cires si se imbraca cu o pereche de bulgi negri, un tricou stramt alb, un bolero rosu si se incalta cu o pereche de baleini rosii. Sakura coboara si observa ca parintii erau deja acolo.
-Buna dimineata, scumpo!
-Buna dimineata! Spune Sakura in timp ce se aseaza la masa si incepe sa bea dintr-un pahar cu suc de portocale.
-Ti-a mai venit mintea la cap, domnisoara? Intreaba tatal fetei ridicand din spranceana.
La auzirea acestor cuvinte, rozalia pune paharul usor pe masa si ofteaza adanc. Aceasta se ridica si fara sa mai spuna nimic isi ia jacketa si pleaca spre scoala pe jos.
Dupa jumatate de ora de mers tanara ajunge in curtea scolii. Trece pe langa Sasuke fara sa il vada si cand ajunge aproape de clasa simte cum cineva o prinde de talie.
-Nu stii sa saluti? Intreaba brunetul zambind si lipind-o usor de perete.
-Scuze. Nu te-am vazut. Adauga Sakura privind in jos.
-S-a intamplat ceva? Pari suparata.
-Este vorba de tatal meu. Nu vrea sa ma vada prin preajma ta.
-De ce nu? Intreaba Sasuke confuz.
-Din cauza rivalitatii dintre parintii nostri…
Sakura nu apuca sa-si termine propozitia pentru ca buzele ei au fost cuprinse de ale brunetuli intr-un sarut tandru. Sasuke rupe usor sarutul privind-o pe rozalie plin de incerdere.
-Asta nu inseamna ca nu putem fi impreuna. Parintii tau nu trebuie neaparat sa afle.
Sakura zambeste larg si il imbratiseaza strans pe tanar multuminu-i. Dupa cateva momente cei doi se intra in clasa si se aseaza fiecare in banca lui.
Niciunul dintre ei nu putea sa fie atent la ora. Se uitau unul la altul facandu-si cu ochiul si zambind. Cand profesorul nu era atent isi aruncau biletele pline de cuvinte dulci. Pe unul dintre ele scria:
„ Te astept dupa ore in fata scolii. Vreau sa-ti arat ceva si nu accept niciun refuz. Nu-ti fa grij. Nu vom fi vazuti de nimeni.
Sasuke”
Dupa inca cateva ore care au trecut in acelasi ritm si care s-au derulat sub privirile pline de invidie ale blondei care simtea cum ii fierbe sangele de nervi, puteau pleca acasa. Rozalia isi strange toate lucrurile in ghiozdan si dupa ce toata lumea a plecat se indreapta spre curtea scolii unde se afla Sasuke.
-Deci ce doreai sa-mi arati?
-Vei vedea…
Acestea fiind spuse, brunetul o prinde de mana pe rozalie si o ghideaza spre locul pe care dorea sa i-l arate. Pe drum cei doi mergeau imbratisati fara sa stie ca cineva ii urmareste.
Dupa o ora de mers ajung la periferia metropolei si intra pe o proprietate care parea a fi a familiei Uchiha. Trecand de o casa cocheta, total diferita de vila in care locuia el, ajung intr-o padurice. In mijlocul acesteia se afla un un iaz ce reprezenta mediul de viata a doua lebede. Iazul era stabatut de un pod, la capatul caruia se afla un foisor inconjurat de flori. Sakura se delecta cu imagimile din jurul sau. Vazand zambetul larg de pe chipul tinerei, Sasuke se asigura ca este incantata de acel loc.
-Vin aici cand ma satur de aglomeratia si de zgomotul din oras. Stii, esti prima fata pe care o aduc aici. Adauga brunetul lasand capul in jos, obrajii fiindu-i acoperiti cu o nuanta rosiatica.
La auzul acestei replici, inima rozaliei incepuse sa bata mai puternic din cauza emotiei.
Tanarul se apropie usor de ea si o saruta pe obraz dupa care incepe sa priveasca impreuna lebedele.
-Stiai ca lebedele traiesc toata viata in perechi? Cand moare una, moare si cealalta. Adauga brunetul cuprinzadu-i talia.
-Nu, nu stiam…
-Uite Sakura, eu chiar nu am de gand sa renunt la tine. Nu ma intereseaza cat de departe trebuie sa merg ca sa-i conving pe ai tai ca nu am nicio legatura cu rivalitatea dintre ei si parintii mei.
-Multumesc mult. E bine de stiut ca nu te lasi intimidat atat de usor.
-Te iubesc, Sakura! Spune brunetul saruntand-o usor pe frunte.
-Si eu!

hai mai repede cu continuarea

superb fikuu!!! poone kat mai repede nextu plsss....eu nu am lasat kommuri la multe fikuri dar asta il adorr!!:X:X:X

nextul...plssss........hai te rog frumos de tot ..

iwpi,stii ce frumos e?e supeb!vreau nextu' cat mai repede posibil

Hm, ajuns si eu pe aici si trebuie sa spun ca sunt destul de surprinsa. Imi place ideea. Nu am mai citit ceva asemanator.
Descrierea este acceptabila, insa stiu ca poti mai mult si de aceea am sa te presez pana ai sa reusesti sa o faci aproape perfecta. Cu naratiunea stai foarte bine , dar cu dialogul nu prea imi place. Mi se pare ca il folosesti cam des si in unele parti este sec. Poti sa-l diminuezi si sa-l introduci in naratiune si atunci o sa rezolvi si problema asta.
Ti-am comentat ficul fiindca m-ai spus ca ai dori sa fac acest lucru asa ca eu ti-am ascultat dorinta :)) . Succes la nextul urmator si eu sper sa-l aduci cu mari imbunatatiri. Mari da?:)) . La fel ca asteptarile mele de la tine:)) . Cya:*

Wow...Stai ca inca sunt in stare de soc... multumesc mult pentru ce ai spus. Stiu ca am cam mult dialog deci voi incerca pe cat posibil sa-l scurtez.

Capitolul 10

Acest frumos moment dintre cei doi indragostiti a fost distrus de telefonul Sakurei care suna. Aceasta incepe sa fie nelinistita cand vede cine suna si cu greu accepta apelul.
-Da… tata.
-Sakura Haruno, vreau sa vii imediat acasa si nu vreau sa aud nicio scuza!
-Dar… tanara nu mai apuca sa spuna nimic pentru ca tatal ei ii inchide telefonul in nas.
-Ce s-a intamplat? Intreaba Sasuke ingrijorat.
-Trbuie sa plec. Ne vedem maine.
Acestea fiind spuse Sakura fuge cat o tin picioarele pentru a ajunge cat mai repede acasa incat sa nu dea de banuit. Pe drum se gandea la ce scuza sa inventeze.
Dupa jumatate de ora de alergat, adolescenta ajunge in fata usii si trage aer in piept. Cu teama deschide usa si intra in living unde se afla tatal ei.
-Buna, tata… ai vrut sa ma vezi?
-Unde ai fost? Intreaba tatal ei ridicandu-se de pe canapea.
-Ehe… am fost pana la Hinata… Aceasta nu apuca sa termine propizitia pentru ca simte o palma peste fata ei.
Parul ii era ravasit pe fata, ochii ii erau acum plini de lacrimi. Aceasta pune usor mana pe urma rosie ramasa pe chipul ei gingas. Nu-i venea sa creada ce se intampla. Era prima data cand tatal ei o lovea.
-Sa nu indraznesti sa ma minti! Am aflat unde ai fost si mai ales cu cine! Crezi ca nu stiu despre relatia ta cu acel Uchiha? Tipa tatal ei.
Tanara nu isi mai simtea picioarele. Se apropie usor de peretele din spatele ei si se sprijina de el.
Tatal ei realizeaza ce a facut si se apropie usor de fiica lui strangand-o in brate.
-Imi pare rau, Sakura. Doar ca ti-am mai spus si ma repet ca nu vreau sa te mai vad in preajma lui.
Tanara isi impinge usor tatal si isi sterge lacrimile ce ii inundau fata. Ar fi vrut sa spuna atat de multe insa ceva din interiorul ei o oprea. Aceasta isi mai priveste odata tatal si fuge la etaj. Intra in camera si tranteste usa in urma ei. Se aseaza pe pat si isi strange genunchii la piept, privind in gol. Niciodata nu isi mai simtise sufletul atat de gol si greu in acelasi timp. Era prima oara cand iubea cu adevarat pe cineva insa fericirea cu el nu-i era permisa. De ce parintii nu puteau intelege ca ei doi sunt un intreg? Nu putea gasi raspunsul la aceasta intrebare. Aceasta se da jos din pat. Isi simtea picioarele foarte grele. Intra in baie si lasa apa la jacuzzi sa curga. Dupa 10 minute de asteptare, adolescenta paseste in cada cu apa rece si se scufunda complet in ea. Era total confuza. Nu stia daca vrea sa mai iasa de acolo sau nu. Desi apa era foarte rece inca simtea caldura de la palma primita de la tatal ei. Deodata isi aminteste de sarutul cu brunetul si de cel mai frumos moment din viata ei, cel in care i-a impartasit iubirea. Un zambet inocent isi face loc pe chipul ei care acum era deaspura apei.
Aceasta iese din apa rece si se infasoara intr-un halat de baie. Nu-i pasa ce se va intampla atata timp cat era cu baiatul pe care il iubea.
Atmosfera nu era una mai linistita in partea cealalta a orasului. Sasuke a plecat la putin timp dupa Sakura si cand a ajuns acasa a fost asaltat cu intrebari de catre tatal lui.
-Unde ai fost?
-De cand te intereseaza? Raspunde Sasuke putin iritat.
-De cand am aflat ca iesi cu acea Haruno!
-O spui de parca ar fi un lucru rau…
-Chiar este! Stii ca pot sa fiu foarte dur, Sasuke! Nu ma provoca! Sa-ti intre bine in cap ca ea si familia ei sunt dusmanii nostri!
-Tu chiar nu intelegi, nu? Viata nu este mereu o competitie. Eu o iubesc si nimic nu va schimba asta! Nu ai decat sa faci ce vrei pentru ca nu ma intereseaza.
Sasuke pleaca in camera lui in timp ce tatal sau nu facea decat sa-l priveasca cum se indeparteaza. Odata ramas sigur, acesta loveste puternic peretele lasand in urma niste picaturi de sange. Barbatul incepe se tremure de nervi. Propriul sau copil, pe care l-a crescut si pentru care dorea ce este mai bine, il tradase. Acesta era oarecum confuz, nu-si mai vazuse niciodata fiul atat de hotarat. Insa acest lucru nu-l impresiona, ci dimpotriva il facea sa fie chiar si mai nervos. „Nu pot sa cred ca ma provoci sa fac asta, Sasuke!” gandi acesta. Pune mana pe telefonul ce se afla pe o masuta de sticla si incepe sa caute prin lista interminabila de numere. Se opreste cand ajunge in dreptul lui Katsumi Haruno. Astepta ca acesta sa raspunda. Ar fi dorit sa inchida, dar stia ca este singura solutie pentru a pune capat relatiei dintre cei doi adolescenti. Deodata o voce masculina se aude de la celalat capat al liniei telefonice.
-Ce vrei, Uchiha?
-Banuiesc ca iti dai seama ca nu sun din placere. Nu-ti dai seama cat mi-am calcat pe orgoliu facand asta…

e superb!da' vreau nextu' cat mai repede posibil...

Capitolul 11

Cei doi afaceristi si-au dat intalnire la o cafenea selecta din centrul metropolei. Acestia au incercat sa poarte o discutie cat mai amiabila, lucru foarte dificil avand in vedere ca fiecare ii lua apararea copilului lui. Dupa o ora cat sa poate de chinuitoare pentru cei doi in care se poate spune ca au ajuns la un numitor comun, fiecare a plecat la casa lui. Pe drum tatal Sakurei dadea cateva telefoane asociatilor lui. Odata ajuns acasa isi gaseste fiica si sotia la masa, servind masa de seara. Acesta le saluta si se aseaza la masa privind-o pe Sakura.
-Stiti, va trebui ca pentru o perioada nedeterminata de timp sa merg la New York cu afaceri.
Deodata ochii rozaliei s-au marit si un zambet de satisfactie si-a facut loc pe chipul ei. Era sigura ca fara ca tatal ei sa fie in preajma isi va putea continua relatia cu Sasuke. Tatal ei vazand ca rozalia rasufla usurata, ii taie aripile spunandu-i ca atat ea cat si mama ei vor trebui sa il insoteasca. Adolescentei nu-i venea sa creada ce auzea. Era ingrozita de faptul ca va trebui sa il paraseasca o perioada pe brunet. Mama tinerei socata fiind, incearca sa lamureasca situatia.
-Dragule, Sakura trebuie sa mearga la scoala. Nu poate sa lipseasca atat de mult.
-Sunt total de acord cu tine. Tocmai de aceea maine voi rezolva cu transferul ei de aici la o scoala din New York. Cu alte cuvinte, maine Sakura va trebui sa-si i-a ramas bun de la colegii ei.
Ochii verzi ai tinerei s-au umplut de lacrimi. Se uita socata la tatal ei care o privea zambind de satisfactie. Aceasta se ridica usor de la masa. Simtea cum ii fuge pamantul de sub picioare. Se indeparteaza de parintii ei si urca usor scarile, sprijinindu-se de balustrada. Intra in camera si se aseaza pe pat punandu-si mainile pe genunchi. Lacrimile continuau sa-i inunde chipul angelic. Era total confuza, nu stia ce avea de facut, nu stia cu ce a gresit atat de mult incat sa merite o asemenea suferinta.
Rozalia se intinde usor pe spate inchizand ochii. Isi amintea de toate clipele frumoase dintre ea si Sasuke. Si-ar fi dorit ca el sa fie acolo, langa ea, sa-i spuna cat de mult o iubeste si ca nimic nu ii va putea desparti. Cu aceste ganduri tanara adoarme visand la brunet.
Dupa o noapte cat se poate de agitata in care nu a facut decat sa se intoarca de pe o parte pe alta, Sakura se da jos din pat si se duce in baie. Aceasta se sprijina cateva momente de chiuveta privind in gol, dupa care se spala pe fata cu apa rece. Adolescenta se uita in oglinda si observa cat de rosii erau ochii ei in timp ce cu o mana isi atinge usor chipul obosit. Se indreapta spre dulap si se imbraca cu ce haine avea la indemana, adica o pereche de blugi deschisi la culoare, un tricou negru strans pe corp, cu un decolteu destul de generos si se incalta cu o pereche de balerini negri. Dupa ce si-a luat jacketa si ghiozdanul, aceasta coboara scarile trecand pe langa parintii ei fara sa le spuna nimic desi acestia o salutau.
Pe drum merge incet, incercand sa intarzie cat de mult posibil momentul in care ii va privi pe prietenii ei in ochi si mai ales pe brunetul care i-a furat inima. Nu stia cum sa le explice situatia. Tinea atat de mult la toti si totusi trebuia sa-si ia adio. Acest gand o macina pe interior lasand cate o lacrima sa-i curga pe obrazul rece.
Cand ajunge in curtea scolii se opreste cateva clipe tragand aer adanc in piept. Hinata isi zareste prietena si alearga spre ea. Odata ajunsa in fata rozaliei, bruneta ramane stupefiata. Parul care altadata era stralucitor si matasos, acum era incalcit si ravasit pe chipul inundat de lacrimi al fetei, ascunzand niste ochi prin care puteai vedea suferinta din sufletul ei.
-Ce s-a intamplat, Sakura? Esti bine? Intreaba Hinata ingrijorata.
Sakura nu isi gasea cuvintele. Aceasta isi musca usor buza de jos si cu o mana isi da la o parte suvitele roz ce gadeau grele pe chipul sau.
-Eu… eu va trebui sa plec…nu stiu pentru cat timp…
Ochii Hinatei s-au marit la auzirea acestor cuvinte. Nu-i venea sa creada ce auzea. Cea care i-a fost cea mai buna prietena, care i-a fost ca o sora si care a fost mereu de partea ei trebuia sa plece. Deodata ochii i s-au micsorat incercand sa-si opreasca lacrimile sa curga.
-De ce? Murmura cu greu bruneta.
-E prea mult ca sa-ti pot explica. Te rog sa-mi promiti ca mereu, indiferent de ce se va intampla noi vom ramane prietene.
Hinata izbucneste in plans si isi imbratiseaza strans prietena.
-Bineinteles ca vom ramane prietene, orice ar fi!
Cele doua au continuat sa planga una pe umarul celeilalte pana cand s-a auzit clopotelul care vestea inceputul orelor. Pe drumul lor spre clasa, niciuna dintre fete nu a spus nimic. Pentru Sakura era foarte dificil sa stie ca este ultima ei zi acolo. Trecea pe langa atat de multi oameni care i-au fost alaturi si stia ca este posibil sa fie ultima oara cand ii vede. Aceasta intra in clasa si se aseaza in banca ei alaturi de Hinata.
Peste putin timp profesorul intra in clasa si imediat dupa el un baiat cu parul negru si ochii ca taciunele isi face aparitia, cerandu-si scuze pentru intarziere. Pe drumul brunetului spre banca sa, o vede pe Sakura care privea total absenta pe geam, incepand sa zambeasca. Zambetul i-a fost sters de imaginea Hinatei care era desfigurata de la plans. Acesta era total confuz, nu stia ce se intampla.
Dupa ce ora se terminase toata lumea a iesit din clasa. Sakura se plimba singura prin scoala depanand amintiri. Deodata acesta simte o mana calda care o prinde de talie. Realizand cine este, tanara se intoarce incet stand fata in fata cu Sasuke. Aceasta privea in jos, evitand un contact vizual cu brunetul. Tanarul ii prinde barbia fetei cu doua degete, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut. Vazand ca o lacrima s-a strecurat afara din ochii fetei, Sasuke intreaba ingrijorat:
-Sakura… s-a intamplat ceva?

Sper ca va place...astept pareri

Astepti pareri....e foarte frumos ficu nam ce zice

big_eyed_froggie a scris:

Astepti pareri....e foarte frumos ficu nam ce zice

cum zicea si razvan, unde arde? de ce va grabiti, mai interesant e sa lasati vreo 2 zile intre posturi.

Capitolul 12

Tanara il privea pe brunet cu lacrimi in ochi. Nu stia cum sa-i explice situatia, nu-si gasea cuvintele. Aceasta isi musca usor buza de jos, framantandu-si mainile. La randul lui, Sasuke nu intelegea ce se intampla. De ce era Sakura atat de trista? Oare a gresit el cu ceva? Singura care ii putea raspunde la intrebari era rozalia insa cuvintele parca nu doreau sa iasa din gura ei. Brunetul isi trece usor mana prin parul ei roz care nu mai avea aceeasi stralucire de altadata.
-Sakura, daca nu-mi explici eu nu am cum sa inteleg. Haide, nu este atat de greu, doar spune-o. Zice Sasuke zambind usor.
La vederea zambetului plin de afectiune afisat de brunet, chipul tinerei se luminase. Tragand aer adanc in piept, aceasta incearca sa-si formuleze propozitia.
-Sasuke, aceasta ezita inca cateva momente insa realizand ca nu face decat sa inrautateasca lucrurile tragand de timp, continua sa-i explice… eu va trebui sa plec din Tokyo.
O liniste apasatoare se lasa peste cei doi. Ochii mari ai brunetului incercau sa opreasca o lacrima sa-i alunece pe obraz. Acesta era total confuz.
-Te rog sa nu ma urasti, Sasuke… reuseste sa adauge Sakura plangand in hohote.
La auzirea acestor cuvinte, acea lacrima care il chinuia pe adolescent incepe sa ii umezeasca chipul. Nereusind sa spuna ceva, singurul lucru pe care il putea face era sa o imbratiseze strans pe fata. Dupa cateva momente, acesta reuseste sa-i sopteasca la ureche:
-Sa nu te mai aud vorbind asa. Te voi iubi mereu, orice s-ar intampla. Nu stiu inca cum, dar vom reusi sa trecem peste asta.
Desi nu isi putea inchipui ce se va intampla cu ei doi, Sakura il credea pe brunet. Aceasta profita de probabil ultimele clipe de tandrete, simtea ca in bratele lui nimic nu ii putea face rau, simtea caldura degajata de corpul lui si acest lucru o linistea. Sasuke stia ca trebuie sa fie puternic pentru amandoi, asa ca reuseste sa se adune si o saruta pe rozalie usor pe frunte stergandu-i lacrimile care ii inundau chipul angelic.
Clopotelul suna si elevii incepeau sa se indrepte spre clase, inclusiv cei doi indragostiti. Ora incepe, odata intrat in clasa dirigintele le spune colegilor rozaliei de telefonul primit de la tatal ei care il anunta ca Sakura va fi transferata la o scoala din New York. La auzirea acestei vesti, toti tinerii o priveau socati pe fata. Hinata izbucni iar in plans si Sakura inghitea in sec incercand sa se abtina. Dupa o ora in care toata lumea a fost prezenta fizic dar erau cu mintea in cu totul alta parte, elevii au fost anuntati ca pot pleca acasa deoarece are loc un consliu profesoral.
Adolescenta isi lua ramas bun de la prietenii ei care cu greu isi stapaneau lacrimile. Intre timp, Ino era in culmea fericirii. Simtea o usurare extraordinara ca rivala ei de o viata dispare din peisaj. Sakura si-ar fi dorit sa aiba cat mai mult timp la dispozotie, dar in fata scolii era parcata masina tatalui ei care claxona, asteptand-o pe fata. Aceasta il saruta pentru ultima oara pe Sasuke multuminu-i pentru toate clipele frumoase.
-Nu te voi uita niciodata! Spune Sakura cu lacrimi in ochi.
-Nici eu! Nu-mi place sa spun adio, deci iti spun pe curand!
-…Pe curand!
Tanara incepe sa se indeparteze usor de prietenii ei. Cand ajunge in dreptul masinii, il mai prieveste o data pe brunet facandu-i cu mana. Urca in masina si se indreapta spre casa. Aceasta isi aseaza capul pe geamul rece privind afara in gol. Cerul incepea sa planga alaturi de ea, vantul izbea picaturile reci de ploaie in parbrizul masinii. Odata ajunsa acasa, Sakura coboara usor mergand incet spre intrare.Cand mama ei vede in ce stare deplorabila se afla fiica ei, fuge spre ea, ii sterge lacrimile si o saruta pe frunte.
-Imi pare foarte rau, draga mea.
-Nu tu esti cea careia ar trebui sa-i para rau. Adauga Sakura privindu-l pe tatal ei.
Bagajele fiind gata facute, cei trei se indreapta spre aeroport. Rozalia simtea cum o parte din sufletul ei ramane in urma. I se parea foarte ciudat cum totul se termina cand abia incepuse. Stia ca nu se poate importivi parintilor ei, si-ar fi dorit sa nu-i dea satisfactie tatalui ei, si-ar fi dorit sa nu o vada suferind insa era peste puterile ei.
Dupa 3 ore de zbor, familia Haruno ajunge in New York. Odata ajunsi acasa, mama tinerei ii prezinta noua ei camera care era decorata precum camera din Tokyo, sperand ca va reusi sa scoata un zambet de la ea, insa fara rost. Desi Sakurei ii placea, nu se putea bucura. Nu o interesa unde locuia atata timp cat era departe de el.
Nici Sasuke nu era intr-o dispozitie mai buna. Ii era atat de dor de ea, de zambetul ei inocent, de privirea ei, de ochii patruzatori in care se pierdea si in care se regasea. Stia ca sufletul lui pereche este undeva acolo, insa fericirea cu ea nu-i era permisa. De ce trebuia sa sufere atat de mult? De ce era totul atat de dificil? Se intreba daca va fi vreodata binecuvantat cu o viata plina de iubire. Undeva in sufletul lui stia ca da. Stia ca sufletele care se cauta si se asteapta frumos se vor intalni.

hmm sasuke plange.....imi place ideea.....vreau nextu ca te mananc cu tot cu pene

Capitolul 13

Doi ani de zile, Sasuke i-a fost fidel Sakurei. Ii era foarte dor de ea. Isi amintea de zambetul ei, de acea privire patrunzatoare care il innebunea, de felul in care ii facea inima sa bata mai repede sau mai incet. Dar in ciuda acestor aspecte, imaginea ei devenea pe zi ce trece mai neclara in mintea lui. Acea iubire nemarginita pe care i-o purta isi pierdea din intensitate. Dupa putin timp, a inceput o relatie cu Ino care se pare ca a reusit sa-i intre sub piele. Brunetul era destul de fericit cu blonda, desi simtea ca ceva din inima lui lipeseste. Credea ca a scapat definitiv de sentimentele pentru rozalie. Acesta, la fel si Sakura, a mostenit o mare parte dintre actiunile frimei familiei sale.
Intre timp, in New York lucrurile stateau putin diferit. Parintii Sakurei, dorind ce este mai bun pentru ea, i-au gasit un baiat cu foarte multi bani pe nume Yuri, care era la origine japonez. Din afara, inclusiv parintii fetei, credeau ca cei doi formeaza cuplul perfect. Yuri parea atat de gijuliu, atat de protector cu rozalia, insa sub un chip angleic era ascuns un suflet de demon. Barbatul statea cu Sakura numai pentru „placerile” lui si pentru publcitate. Nu-i pasa deloc de ea, de sentimentele ei. O considera una dintre multele piese de puzzle de care avea nevoie pentru a-si realiza un viitor maret. Desi parea un om implinit din toate punctele de vedere avea un caracter de-a dreptul josnic, era o persoana de ultima speta care ar fi facut absolut orice pentru a-si atinge scopul. Il enerva la culme demnitatea Sakurei si felul in care il trata ca si cand nu i-ar fi fost inferioara.
Sakura se afla acasa la parintii ei si discutau despre diferite lucruri. Despre cat de minunat este faptul ca si-a gasit pe cineva care sa o iubeasca, care sa o protejeze si sa o sustina precum Yuri. Sakura fierbea de nervi la auzirea complimentelor din partea parintolor cu privire la „alesul inimii ei”. Stia cat de mult se chinuia acesta sa faca tuturor o impresie buna insa cat erau numai ei doi se schimba total. Din barbatul linistit si iubitor se transforma in unul violent orbit de gelozie.
-Era sa uit. Astazi am avut o sedinta la firma si am ajuns la concluzia ca o perioada de timp va trebui sa mergi la sucursala din Tokyo.
-Sa ma intorc in Tokyo? Pentru ce? Intreaba Sakura confuza.
-Sunt niste probleme acolo ce trebuie sa le rezolvi. Nu este chiar atat de grav dar trebuie sa tinem situatia sub control. Ai un bilet de avion pentru maine dimineata. Adauga tatal fetei.
-Ok. Eu ar trebui sa plec atunci, sa impachetez. Tanara ajunge in dreptul usii cand isi aminteste ca a omis ceva. Apropo, trebuie sa vina si Yuri? „Spune nu! Spune nu!” gandi aceasta.
-Nu este obligatoriu dar m-am gandit ca ti-ar prinde bine sa-ti fie in preajma pe acolo.
-Grozav…
Sakura a parasit cladirea si s-a indreptat spre casa ei. Odata ajunsa, aceasta a urcat scarile din marmura si a intrat in dormitorul ei. A deschis dulapul din lemn de cires si a scos una dintre valizele de voiaj. Si-a ales cateva haine care i se pareau potrivite, cateva perechi de incaltari si produsele cosmetice de care nu se putea desparti. Dupa cateva ore de liniste in care aceasta nu a facut altceva decat sa se relaxeze, usa de la intrare s-a deschis brusc, izbindu-se de perete. In casa a pasit un barbat de aproximativ 20 de ani, cu parul saten deschis, ochii caprui, inalt, bine facut dupa care orice fata ar fi suspinat. La vederea lui, rozalia s-a ridicat repede de pe canapea si a afisat un zambet fals.
-Buna… Cum a fost azi? Reuseste sa spuna Sakura.
Barbatul fara sa spuna nimic, s-a apropiat de ea, a impins-o intr-un perete punandu-si mainile de o parte si de alta a capului ei. S-a apropiat de buzele ei si a sarutat-o usor, dupa care a coborat urmarind linia gatului. Mana lui patrundea sub tricoul fetei cuprinzandu-i talia. Aceasta reuseste sa-l opreasca pe barbat din a-si duce la bun sfarsit fanteziile dupa care se aseaza pe canapea, inca tremurand.
-Va trebui sa plecam in Tokyo o perioada… stii tu, cu afaceri. Spune fata framantandu-si mainile si privind in gol, evitand un contact vizual cu Yuri.
-Tokyo… as minti daca as spune ca nu mi-e dor de locul ala. Oare cum mai arata? Spune-mi tu… sau pe tine nu te intereseaza privelistea ci doar acel baiat, cum il chema… Sasuke?
La auzirea acestui nume ochii Sakurei s-au marit, lasand o lacrima sa-i alunece pe chipul gingas insa o sterge repede fara a fi vazuta de barbat. Chiar daca au trecut mai mult de doi ani de cand l-a vazut ultima data, inca il mai iubea nebuneste, inca ii simtea respiratia calda, atingerile, inca isi amintea acei ochi negri pe care ii adora si de care ii era atat de dor. Nu-i placea deloc sa auda numele lui rostit de un om atat de josnic precum Yuri.
-Iti mai amintesti ca mi-ai povestit de el? Abia astept sa-mi faci cunostinta cu el, sa vad ce gusturi ai.
-Eu nu prea cred ca va fi cazul sa va fac cunostinta… spune rozalia iritata.
-Ai zis ceva? Adauga barbatul privind-o insistent.
-Nu…
Dupa ce barbatul a parasit incaperea pentru a-si faca bagajele, Sakura isi strange genunchii la piept, asezandu-si capul pe ei. Parul ii era ravasit, acoperindu-i ochii verzi care acum erau inundati de lacrimi. Aceasta ofteaza usor si se indreapta spre toaleta cu gandul sa faca o baie calduta.

Scuze pentru intarziere... scoala asta...