Citat :

Devillish a scris:

Voi chiar nu va saturati,nu?Chiar credeai ca nu o sa vad?Ca daca le schimbi putin numele..ai terminat?Ai crezut prost.Mai bine ai spune care e defapt autoarea.Sau puteai sa mentionezi la inceput autoarea de drept.
Fikul e plagiat!

Omule,tu nu esti normal.Toate fikurile sunt plagiate?Dar de ce sa ma enervez acuma pentru cineva care nu are ce face?

Mi s-a acrit de atatea acuzatii pe nedrept! Ficul nu este plagiat! E ideea ei si a muncit pentru a crea ficul asta........... Hai sa nu ne mai certam cu cineva ca el care nu are ce face.

Continuativa ficurile oameni buni si nu-l mai bagati in seama.

Devillish a scris:

Voi chiar nu va saturati,nu?Chiar credeai ca nu o sa vad?Ca daca le schimbi putin numele..ai terminat?Ai crezut prost.Mai bine ai spune care e defapt autoarea.Sau puteai sa mentionezi la inceput autoarea de drept.
Fikul e plagiat!

Esti chiar nesimtit sa sti! Am la draci din cauza ta! De-as putea te-as bate de ti-ar merge fulgi! Nu mai scrie daca nu-ti place! Esti sub orice critica! Ai un tupeu in tine de ......! Adu dovada daca toti ti cu nemiluita ca sunt plagiate oate ficurile!

p.s: scuzati-mi limbajul dar pur si simplu ma inebuneste! Dati-l afara ca m-am saturat de el.

Mrrr dau comm si aici ca nu ma pot abtine . Deci Cristall draga mea ficul este superb , i`mi place la nebunie , si tu Devilish daca tot iti place asa de mult sa spui cuvantul plagiat , sigur vei spune acest lucru si la ficul ce urmeaza sa`l fac eu :)) , la ce sa ma astept din partea ta , capsorul tau e .. uf doamne:)) cum sati spun ,mi se pare ca singurul tau neuron ramas nu mai functioneaza ..dragi mei viitori prieteni:) acest om este cu capul asa ca.. ce sa`i faci mai? atat il duce capul ..neah asta e .

Capitolul 19

Sakura era acasa la ea, stand pe canapea si sprijinindu-si chipul cu palmele. Privea din cand in cand ceasul, dand agitata din picior. Spera ca nimic rau sa nu se fi intamplat. Deodata aude niste batai apasate in usa. Privea destul de speriata spre sursa zgomotelor, franantandu-si maninile. Daca era Yuri si a venit sa se razbune pe ea? Se ridica de pe canapea si se indreapta incet spre usa, deschizand-o cu teama.
Privrea ei se intalneste cu cea a brunetului, care ii zambea. Tanara statea nemiscata si il analiza din cap pana in picioare. Era putin cam sifonat, dar era teafar. Rozalia ii sare in brate lui Sasuke, sarutandu-l tandru.
Dupa acest moment de afectiune dintre cei doi, Sakura il pofteste in casa, unde incearca sa scoata de la el detalii in legatura cu ce s-a intamplat, insa in zadar. Marele mister pentru tanara era cum l-a gasit pe saten intr-un timp atat de scurt. Desi l-a intrebat, singurul argument al brunetului a fost norocul.
-Iti promit ca nu se va mai apropia de tine… spune tanarul destul de ingandurat.
-Nu-mi fac griji in legatura cu el, nu are ce sa-mi faca.
Sasuke se apropie de ea, ii cuprinde talia cu o mana si o saruta usor. Acesta rupe sarutul si o priveste adanc in ochi.
-Sakura… pe mine chiar nu ma intereseaza ce cred parintii mei despre relatia dintre noi, Ino nu ar fi o problema, scap usor de ea. Singurii care ar reprezenta o problema pentru noi sunt parintii tai.
Sakura il privea fara sa spuna nimic. Si-ar fi dorit sa-i spuna ca pot fi impreuna, ca nici pentru ea nu conteaza ce cred altii, dar nu era atat de usor. Pentru ea era destul de importanta si parerea lor, a parintilor ei.
-Sasuke, nu este chiar atat de simplu pe cat crezi. As vrea sa fie asa, doar ca nu pot sa trec cu atata usurinta peste parerile parintilor mei.
Vazand ca a pus-o pe tanara intr-o situatie destul de inconfortabila, incearca sa schimbe subiectul. Dupa cateva ore de discutat, de ras, de momente tandre, brunetul o lasa pe rozalie sa se culce si se indreapta spre casa lui, unde bineinteles urma sa fie luat la intrebari de catre blonda.
Sakura era pierduta in lumea vielor, cand telefonul de pe noptiera incepe sa sune. Deschide usor ochii obositi, punandu-si mainile de o parte si de alta a fetei. Dupa cateva clipe in care se dezmeticeste, se ridica in sezut si ridica telefonul care incepea sa o enerveze cu zgomotul produs. Priveste cu atentie ecranul luminos care indica un numar necunoscut. Ridica privirea oftand usor si accepta apelul. La celalalt capat al firului, se auzea numai respiratia adanca, care parea a fi a unui barbat. Rozalia se oprise din incercarea de a-l face sa vorbeasca si departeaza usor telefonul de ureche, cu gandul sa-l inchida, insa inainte de a face asta, observa ca o voce groasa incepe sa se auda.
-Daca stii ce e mai bine pentru familia ta si mult iubitul tau Sasuke, mai bine ai veni in jumatate de o ora pe soseaua de la marginea orasului, spre Yokohama.
Ochii ei mari erau ingroziti de acel mesaj. Si-ar fi dorit sa incerce sa relationeze cu acel barbat, sa ajunga la un numitor comun, insa acesta ii inchise telefonul in nas. Era vizibil cum incepuse sa tremure de teama. Isi strange picioarele la piept, sprijinindu-si capul pe ei si muscandu-si buza de jos. Privea ceasul de pe perete, fiind mirata de cat de repede se scurgea timpul. Nu stia ce sa faca. Ii era frica sa se duca in locul stabilit, insa nu putea risca sa puna in joc vietile celor dragi. Se ridica repede de pe pat si se imbraca cu primele haine pe care le gaseste, adica o pereche de blugi deschisi la culoare si un tricou, strans pe corp, negru. Se incalta in graba cu niste balerini negri, isi ia cheile de la masina si se indreapta spre locul „intalnirii”. Din fericire pentru ea, orasul nu era atat de aglomerat noaptea, precum ziua, astfel incat putea sa ajunga acolo in timp. Din cand in cand privea ceasul din bord, accelerand. Inima ii batea cu putere, mai sa ii sara din piept. Niciodata nu mai simtise ceva asemanator. Era o senzatie ingrozitoare de neliniste, teama, nervozitate, toate la un loc.
Se apropia de iesirea din Tokyo si devenea din ce in ce mai agitata. Nu intelegea ce se intampla. Daca doreau bani, pentru ea nu era o problema. Ar fi dat oricat pentru oamenii pe care ii iubeste. In cele din urma ajunge pe soseaua, slab luminata de la periferie si continua sa mearga cu viteza, nestiind unde exact ar trebui sa se opreasca. Deodata vede in oglinda retrivizoare cum o masina neagra, de teren, se apropie amenintator de mult de ea. Observand ca cel de la volan, nu intentioneaza sa incetineaasca, fiind din ce in ce mai aproape de masina ei, mareste viteza, incercand sa se indeparteze. Chiar daca avea niste abilitati destul de bune in ceea ce priveste sofatul, aceasta situatie reuseste sa o puna in dificultate.
Un sentiment de groaza ii cuprinde sufletul, cand observa ca desi intrau intr-o curba, acel teribilist, care era posibil sa fie barbatul de la telefon, intra in depasire. Avand o viteza prea mare si avand in stanga ei acea masina care se apropia de ea, ajunge pe marginea pe margiea soselei, in dreapta careia sa afla o prapastie adanca…

Sper sa va placa! Imi pare rau de intarziere!

In sfarsit Imi place capitolul
NeXt NeXt NeXt

Deci imi place!!!

Pune continuarea repede!!

Ii super super super ficul tau .Ma bucur ca ai pus continuarea si vreau sa te felicit cum scrii chiar daca nu sunt o perfectionista ficul tau e de nota 10!
Pune terog repede nextul .

wow...ce se va intampla cu Sakura?ficul e grozav, abia astept next chapter !

imi place.....:X:X ....... sa pui cat mai repede continuarea

Capitolul 20

Se apropia din ce in ce mai mult de prapastia adanca, fiind practic impinsa de soferul din stanga ei. Incerca sa dea inapoi, doar ca fiind la finalul curbei pierde controlul, masina ei desprinzandu-se de sol. Era in cadere libera. La contactul cu pamantul, se produce o explozie insotita de o uriasa masa de fum. Din masina de teren iese un barbat de aproximativ 25 de ani, bine facut, care isi tinea telefonul la ureche, zambind satisfacut.
-S-a rezolvat, sefule! Spune acesta, aproape razand, barbatului de la celalalt capat al firului.
Fara sa faca nici cel mai mic gest in ajutorarea fetei, se urca inapoi in masina si se indeparteaza de locul faptei. Spre norocul Sakurei, intamplarea fusese observata de o femeie destul de batrana, care a sunat imediat la politie si la ambulanta. In cateva minute, locul s-a umplut de lume, masini cu sirenele pornite. Cei de la descarcerare au reusit intr-un timp destul de scurt sa o scoata pe tanara din masina. Acolo au gasit si buletinul fetei, astfel aflandu-i identitatea si anunandu-i parintii ca fiica lor este dusa de urgenta la spital.
Acestia au luat primul avion si in 2-3 ore au ajuns in Tokyo, unde rozalia era in sala de operatie. Intre timp si Hinata fusese anuntata de accidentul tragic care a avut loc, asa ca s-a dus imediat la spital, pentru a-i fi alaturi prietenei ei.
Dupa putin timp de cand parintii au ajuns, un medic iese pe hol si le spune ca au reusit sa o stabilizeze, numai ca aceasta a pierdut foarte mult sange si are nevoie imediat de o transfuzie. Problema era ca Sakura avea grupa sanguina 0, una destul de rara si spitalul nu dispune de asa ceva. Cei 3 simteau ca inima li se opreste in loc la auzul acestor cuvinte, insa isi revin imediat cand sunt anuntati ca trebuie sa faca niste analize pentru a vedea daca sunt compatibili.
Atmosfera nu era una mai linistita nici acasa la Sasuke. Acesta se afla pe canapeaua din sufragerie, schimband plictisit canalele de la televizor. Era 5 dimineata si el nu reusise sa inchida un ochi toata noaptea sub tipetele lui Ino, care inca se auzeau. Brunetul strangea cu putere telecomanda, privind in gol, incercand sa se calmeze, inca schimband canalele. Observa ca deodata tipetele blondei s-au oprit, asa ca se intoarce si o priveste uimit. Aceasta avea ochii mari si fata i se albise brusc, tinandu-si o mana in sold si cealalta in dreptul gurii. Nu intelegea ce se intampla asa ca isi intoarce curios privirea spre locul in care se uita tanara. Televizorul se oprise la un canal de stiri, unde era un titlu mare scris cu majuscule: STIRE DE ULTIMA ORA: FEMEIA DE AFACERI SAKURA HARUNO A AVUT UN ACCIDENT TRAGIC. In ochii mari, de un negru abisal, se citea groaza. Era vizibil cum incepuse sa tremure, muscandu-si buza de jos si tinandu-si mainile de o parte si de alta a fetei. Apuca cu greu telecomanda si mareste volumul, dorind sa auda ce s-a intamplat. O femeie tanara, bruneta, cu ochii caprui se afla pe soseaua pe care s-a petrecut accidentul si arata spre prapastia adanca.
-In jurul orei 2:00, pe soseaua principala din afara orasului, spre Yokohama a avut loc accidentul Sakurei Haruno. Martorii spun ca aceasta a pierdut controlul masinii, fiind in curba si o alta masina in stanga ei, in depasire. La un moment dat aceasta a pierdut contactul cu solul si a intrat in cadere libera in aceasta prapastie. A avut loc o explozie, insa domnisoara Haruno a supravieuit si a fost dusa de urgenta la spital. Asteptam cat de curand vesti…
Sasuke nu apuca sa se termine reportajul si isi ia o jacketa neagra pe el si paraseste grabit casa, trantind usa in urma lui. Se urca in masina si goneste pe strazile destul de aglomerate pana ajunge la spital.
Odata ajuns, se intereseaza de salaonul in care se afla Sakura si fuge spre el. In fata incaperii respective se aflau parintii fetei si Hinata. Mama ei isi sprijinea chipul inundat de lacrimi cu mainile, fiind mangaiata pe par de sotul ei care nu era intr-o conditie mai buna. Singura care parea putin mai lucida era Hinata, ai carei ochi intre-deschisi abia se mai vedeau printre suvitele brunete de par care atarnau grele pe fata ei. Deodata aceasta ridica ochii din pamant si il zareste cu greu pe Sasuke care statea in fata ei framantandu-si mainile si privind-o stapanindu-si cu greu lacrimile.
La vederea lui, tatal rozaliei se ridica nervos in picioare, privindu-l dispretuitor.
-Ce cauti tu aici, Uchiha? Intreaba acesta aproape tipand.
-Sunt aici din acelasi motiv ca si dumneavoastra, adauga brunetul nereusind sa opreasca acea lacrima care-l chinuia sa-i alunece pe chipul alb ca laptele.
Barbatul era pe cale sa inceapa un scandal de toata frumusetea, in ciuda faptului ca fiicei lui ii scadeau sansele de viata cu fiecare secunda care trecea, daca nu era linistit de sotia lui care incepuse sa planga si mai tare. Hinata se ridica in picioare, abia pastrandu-si echilibrul si il trage pe Sasuke intr-un colt, departe de privirile parintilor si incearca sa-i explice situatia cat de clar posibil, insa sunt intrerupti de un barbat in halat alb care ajunge in dreptul lor.
-Ne pare foarte rau, dar niciunul dintre voi nu este compaibil cu domnisoara Haruno. Spune acesta privind in jos.
La auzirea acestor cuvinte, bruneta izbucinse iar in plans, sprijinindu-se lipsita de vlaga de peretele din spatele ei. Sasuke o privea descurajat si cand reuseste sa o calmeze pe tanara, il urmeaza pe doctor cu gandul sa faca si el un set de analize, sperand ca poate el va fi compatibil…

Deci imi place rau de tot!!

Pune repede continuarea

wow ce intorsatura tragica a luat povestea ta...pune nextu plzzz

chiar imi place sa sti

Pune mai repede continuarea!

Capitolul 21

Parea ca se aflau in acel spital de cateva saptamani, cateva ore se transformau intr-o eternitate. Inima le statea in loc de fiecare data cand un doctor traversa holul pe care se aflau, sperand ca are vesti. Sansele de viata ale Sakurei scadeau cu fiecare secunda trecuta, cu fiecare test de compatibilitate facut, avand un rezultat negativ, asemenea celui facut de Sasuke. Nimeni nu putea intelege ce s-a intamplat, cu ce a gresit tanara sa merite asa ceva. Avea un suflet bun, curat si o viata intreaga inainte, care acum se scurge cu repeziciune. Brunetul isi amintea ca a lasat-o bine, sanatoasa si peste cateva ore, afla ca se afla in stare critica la spital. Era absolut convins ca cel care era in spatele acestei tragedii este nimeni altul decat Yuri.
Trecusera deja 3 zile si nicio raza de speranta. Sasuke era singurul care nu s-a dezlipit nicio clipa de usa, dincolo de care se odihnea rozalia, chiar daca se simtea cam in plus avand in vedere parerea tatalui ei. Acesta privea lipisit de vlaga valurile de oameni care veneau pana acolo sa-si exprime parerile de rau, dupa care se intorceau la vietile lor lipsite de griji. Hinata venea odata la cateva ore sa vada daca s-a mai schimbat ceva in starea fetei, la fel ca parintii ei care din cand in cand se mai duceau pana acasa sau la firma. Telefoanele insistente de la Ino au incetat dupa prima zi, astfel avea parte de putina liniste.
Statea sprijinit de geamul rece de sticla de la salonul Sakurei si o privea pierdut in gandurile lui. Il ingrozea gandul ca exista posibilitatea de a nu-i mai vedea niciodata acei ochi verzi, patrunzatori in care se pierdea de fiecare data. Nu era obisnuit sa o vada in starea aceea. Ii era extrem de dor de acel zambet sincer care emana bucurie celor din jur, de felul in care isi aseza cu gesturi usoare suvitele rebele de par care ii umbreau chipul angelic, de vocea ei, de atingerile care il faceau sa tresara. Ii era dor de tot ce tine de fiinta ei. Sufletul ii era macinat de sentimentul de vinovatie care il cuprindea. I-a promis ca nu il va mai lasa pe Yuri sa ii faca rau, insa nu a reusit sa duca aceasta promisiune la bun sfarsit.
Intre timp, Ino era acasa la ea, stand intinsa pe canapeaua din sufragerie si privind atenta ecranul televizorului. Nu stia de ce, dar simtea nevoia sa fie la curent cu ce se intampla cu asa zisa rivala a ei. Stia ca se fac teste de compatibilitate si pana la acel moment niciunul nu a avut un rezultat pozitiv. Avea o stare neobisnuita de neliniste, al carei motiv nu il intelegea. Inima ii sarea din piept la fiecare stire ce avea legatura cu rozalia. Incetase sa se gandeasca la brunetul care nu ii era alaturi ei, ci Sakurei si nu se mai simtea atat de deranjata de acest aspect. In zilele de absenta ale lui Sasuke a pus totul in balanta si a realizat diferenta enorma de atitudine a barbatului in ceea ce le priveste. Niciodata nu a vazut acea sclipire in ochii lui ca cea pe care o are de fiecare data cand o privea pe rozalia. A realizat si faptul ca niciodata nu l-a iubit cu adevarat ci era doar acea atractie fizica si dorinta uriasa de a o invinge pe Sakura.
Isi amintea cu nostalgie de momentele dintre ele doua. De cand erau mici au fost rivale in tot si desi nu ar fi recunoscut niciodata asta, in adancul sufletului ei o admira si tinea la ea. Mereu a incercat sa o prinda din urma si conflictele dintre ele nu au facut decat sa o ambitioneze. Nu-si putea inchipui ca a castigat „batalia” cu atata usurinta, i se parea foarte ciudat.
Sirul gandurilor ii este rupt de inca o stire despre rozalie care anunta ca nu a fost gasit inca niciun donator compatibil. Simtea ca isi lasa o persoana importanta pentru ea sa se stinga fara sa faca nimic, desi ar putea. Blonda ofteaza adanc si se ridica incet de pe canapea.
Dupa jumatate de ora, in fata spitalului parcheaza o masina sport, rosie din care iese Ino. Odata intrata, parcurge holurile lungi traversate de numeroase persoane in halate albe. Ajunge in capatul unui culoar larg, unde se aflau Sasuke si Hinata. La vederea brunetei care odata cu lacrimile crisaline care ii curgeau pe obraz, parea ca i se scurge din ea si ultima raza de speranta, ii dispare si ultima urma de indoiala.
Se apropie incet de ea si o atinge pe umar. Hinata isi ridica prvirea si o zareste pe blonda care isi arcuia buzele intr-un zambet incuajator. Pe chipul ei se citea o uimire extraordinara. Era ultima persoana la care s-ar fi asteptat sa isi faca aparitia in acele imprejurimi.
-Imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat, spune Ino reusind sa-i atraga atentia brunetului care era intr-o stare de visare.
Acesta se intoarce brusc si o priveste socat pe blonda care dadea usor din cap in semn de regret, nereusind sa-i spuna nimic.
-Imi spuneti si mie unde trebuie sa merg pentru testul de compatibilitate?
Aceasta intrebare a reusit sa-i lase pe amandoi cu gura cascata. Se uitau nedumeriti unul la altul, nestiind cum sa procedeze. Era un gest prea binevoitor care nu ii era deloc caracteristic ei. Hinata reuseste sa revina cu picioarele pe pamant si isi incordeaza mana aratand spre o usa intre-deschisa de la capatul holului…

Vai m-ai lasat in suspans.

Pune continuarea

Imi place mult,dar nu imi vine sa cred ca te-ai oprit.Pune mai repede continuarea!

wow...chiar nu m-am gandit ca Ino ar face asa ceva ...mi-a placut mult mult , astept next 

Terog pune repede nextu ca ii super super ficul tau .Ma intreb daca Ino este compatibila cu Sakura Terog mult pune nextu ca mor de curiozitate.Te pup si spor la scris.

Wow.. deci am reusit sa-ti citesc ficul pana acum si am 2 cuvinte pentru ficul tau : ABSLOLUT SUPER deci nextu repede . Si sper ca Ino sa fie compatibila ^^. Spor la scris.

Capitolul 22

Ino isi inclina capul abrobator si se indreapta cu pasi marunti spre incaperea indicata de Hinata.
Dupa cateva minute, usa de la camera respectiva se deschide, iesind blonda tinand apasat cu o mana in locul din care i s-a luat sange pentru analize. Se apropie incet de parintii rozaliei, care au ajuns intre timp la spital si le prezinta parerile de rau. Il priveste pe Sasuke cu o urma de melancolie, cum statea sprijinit de usa. Acesta era prezent cu trupul insa mintea ii era cu totul in alta parte. Visa la momentul in care Sakura se va trezi si vor putea fi impreuna indiferent de parerile celor din jur. Si-ar fi dorit sa se duca sa-l imbratiseze, sa-si ceara scuze pentru ca a intervenit intre el si rozalie, insa stia ca nu are nici un rost. Era vizibil faptul ca tatal tinerei era extrem de deranjat de prezenta brunetului acolo. A facut tot posibilul sa o tina pe fiica lui departe de el insa nu reusise si acest lucru ii amplifica starea de nervi. De fiecare data cand dorea sa o vada pe Sakura prin geamul de la usa, trebuia sa treaca, spre ghinionul lui, pe langa Sasuke care nu avea nici cea mai mica intentie sa plece.
Orele treceau cu repeziciune pe langa ei, asteptand un semn de la doctori. Din cand in cand, Hinata se apropia de brunet si incerca sa-l convinga sa se duca acasa, sa se odihneasca, sa manance ceva, insa tanarul nici nu parea sa asculte ce i se spunea. La un moment dat, din incaperea de la capatul culoarului, iese un barbat in halat alb care avea un zambet larg pe buze. Toti il priveau nedumeriti, asteptand o veste corespunzatoare cu starea pe care acesta o emana. Doctorul isi da jos ochelarii de pe nas si isi drege vocea.
-Am o veste buna. Domnisoara Ino Yamanaka este compatibila.
La auzirea acestor cuvinte toti au rasuflat usurati. Sasuke inca privea nedumerit in jur. Nu-i venea sa credea ca erau atat de aproape sa o salveze pe Sakura. Hinata observa starea de neliniste a brunetului si il atinge usor pe umar, oferindu-i un zambet cald, incurajator. Acesta isi misca usor colturile gurii, schitand si el la randul lui un zambet. Isi trece o mana prin par, in timp ce cealalta si-o pune in sold, oftand adanc. Doctorul o roaga pe Ino sa-l urmeze, pentru a pregati transfuzia.
Dupa cateva ore, au fost anuntati ca Sakura depasise pericolul si ca trebuie sa astepte sa se trezeasca. Parintii fetei au intrat in camera rozaliei, insa cand Sasuke a vrut sa ii urmeze, a fost oprit de tatal ei care l-a anuntat ca nu are ce cauta acolo. Hinata a ramas cu tanarul sa astepte pe hol. Blonda isi revenise deja dupa transfuzie. Statea intinsa pe pat privind pierduta tavanul, cand cateva batai in usa o trezesc din starea de visare. Aceasta se ridica incet, fiind inca slabita si asteapta ca cineva sa intre. Mare i-a fost mirarea cand a observat ca acela era chiar Sasuke. Acesta se apropie de ea si ii pune mana pe frunte.
-Dintre toti oamenii care ar fi putut sa o salveze, tu ai fi fost ultima la care m-as fi gandit. Vroiam sa-ti multumesc pentru tot si sa-mi cer scuze daca te-am facut sa suferi.
O lacrima i se scurgea blondei obraz, in timp ce un zambet de multumire isi face loc pe chipul ei.
-Nu tu esti cel care trebuie sa-ti ceara scuze, eu am…
Insa aceasta nu apuca sa-si termine propozitia pentru Hinata intra vijelios inauntru. Se apropie de Sasuke si se sprijina de el, tragandu-si sufletul.
-Sasuke… parintii ei au zis… au zis ca. Spune aceasta gafaind. Dupa ce Sakura isi revine, vor sa o i-a inapoi in New York, sa fie departe de tine.
Ochii lui s-au marit deodata. Nu-i venea sa creada ce auzea. O impinge usor pe bruneta, care inca se sprijinea de el si incepe sa parcurga in fuga holurile lungi.
Intre timp in camera Sakurei era liniste. Parintii ei stateau langa pat, pe scaune, cu sufletul la gura, asteptand ca fiica lor sa se trezeasca. Rozalia incepe sa deschida cu greu ochii, ca si cand genele lungi care ii incadrau erau prea grele.
-Sasuke… reuseste sa spuna aceasta in soapta, insa destul de tare pentru a le ajunge la urechi parintilor.
Tatal fetei o magaie usor pe par, dandu-i la o parte suvitele care ii cadeau grele pe chip. O lacrima reuseste sa iasa din ochii lui, verzi, reci care acum exprimau o tristete de nedescris. Dupa un accident atat de tragic precum cel pe care l-a suferit, dupa cateva zile in care viata ei a atarnat de un fir de ata, singurul cuvant care i-a venit fetei in minte a fost numele „lui”. Abia acum realiza cat de mult a gresit incercand sa o tina la distanta de el, acum realiza cat de mult se iubeau si cat de mult rau le-a facut rivalitatea dintre cele doua familii. Usa se deschide brusc, facandu-si aparitia brunetul. Acesta se apropie incet de tatal ei, avand ochii inundati in lacrimi.
-Va rog sa nu o luati de langa mine. Ea este singura persoana la care tin din toata inima, singurul lucru real din viata mea, fara de care existenta mea nu ar mai avea rost. Mai bine ma omorati decat sa o indepartati de mine. Spune Sasuke reusind sa o faca pe mama fetei sa zambeasca.
Tatal Sakurei il analiza din cap pana in picioare zambind. Ii mai arunca inca o privire fiicei lui, dupa care se intoarce la brunet.
-Sa ai grija de ea, sa nu o faci sa sufere. Spune acesta batandu-l pe umar si facandu-i semn sotiei lui sa iasa din incapere.
Nu-i venea sa creada ce tocmai se intamplase. Ultimul obstacol dintre ei tocmai fusese indepartat. Se apropie de Sakura si o saruta usor pe frunte, mangaindu-i chipul. Aceasta il privea cu dragoste, radiind de bucurie. Se apropie de urechea lui si ii sopteste un „te iubesc” sincer, imbratisandu-l strans.
Au depasit inca o etapa grea din viata lor si probabil ca urmau sa fie si altele, insa nu conta. Atata timp cat erau impreuna, nimic nu le putea face rau. Momentele grele din viata lor i-au facut mai puternici si le-au consolidat increderea pe care o aveau unul in celalalt. In pofida tuturor obstacolelor pe care le-au avut in cale, dragostea lor a invins.
SFARSIT

Sper ca v-a placut ficul meu si le multumesc tuturor celor care l-au citit!

Nu-i cinstit , l-ai terminat , vai vai a fost super , bravo si spor la scris si alte ficuri.

A fost foarte frumos ficul crystal.Felicitari!Ma bucur ca Sakura si-a revenit si ca cei doi sunt impreuna.
Succes cu celelalte ficuri!

Vai cat de frumos a fost.Imi place

ma crezi sau nu la urma , cand sa term ficul crystal am plans