Capitolul 1


Viaţa e imprevizibilă. Poţi câştiga în orice moment, dar în acelaşi timp poţi pierde la fel de repede. Sunt surprize plăcute, dar şi surprize neplăcute. Ne îndrăgostim, iubim şi apoi părăsim sau suntem părăsiţi. Dar viaţa nu înseamnă întotdeauna doar distracţie. Trebuie să şi munceşti ca să te poţi întreţine şi doar prin muncă reuşeşti să te defineşti ca om.

Pe holurile luminate de neoane orbitoare şi pline de oameni, câteva sunete îşi fac simţită prezenţa. Toţi acei oameni îşi întorc capetele, fiind curioşi să vadă de unde vine sursa sunetelor. În capătul holului îşi face prezenţa o tânără, având nu mai mult de douăzeci şi cinci de ani. Buclele ei rozalii cădeau în valuri, ajungând până la abdomen, iar ochii ei verzi, ca cele mai proaspete alge, priveau înainte. Corpul ei de clepsidră şi plin de forme care duceau orice bărbat in extaz era pus în evidenţă de costumaţie, deşi era una de servici. Întotdeauna ştia cum să se facă observată, dar mai ales cum să seducă şi să controleze un bărbat. Putea avea orice mascul la picioare, dar munca o ţinea mult prea ocupată. Era avocat de meserie, cel mai căutat avocat din New York, iar asta îi aducea sume considerabile de bani.
Aceasta se opri în faţa biroului ei şi intră în el, trântind uşa cu putere şi făcându-i pe „spectatori” să se cutremure. Toţi se întrebau oare ce se întâmplase cu ea ?

P.O.V. by Sakura:

La naiba ! Nu-mi vine să cred că am pierdut ! Trebuia să ştiu că vor fi amprente pe mobila aia. Iar nenorocitul ăla de Kevin a pledat şi nevinovat, deşi era opusul. O bătaie în uşă mă face să revin cu picioarele pe pământ. Mă calmez puţin, aranjându-mi sacoul negru care-mi avantaja corpul şi dându-mi părul pe spate. Strig un “Intră” şi după o secundă îşi face apariţia, foarte sfios, secretara mea, Hinata Hyuga. Ochii ei unici de un lila inconfundabil erau acoperiţi de o pereche de ochelari dreptunghiulari, în timp ce părul ei mov cu reflexii albăstrui era prins într-un coc. Corpul ei micuţ şi firav era acoperit de o fustă până la genunchi, iar sânii ei erau bine puşi în evidenţă de o bluză floral cu un decolteu destul de generos.
-Ce doreşti, Hinata ? spun eu cu o oarecare supărare în glas deoarece a avut curajul să mă întrerupă. Aceasta îşi aranjează ochelarii şi-mi spune că a venit o scrisoare pentru mine şi este o urgenţă. Îi mulţumesc după care aceasta lasă plicul pe birou şi pleacă, închizând uşa silenţios.
O urgenţă zici. Hmm... iau plicul în mână şi încep să-l desfac, mici bucăţi din el aterizând pe podea. Ochii mei se plimbau pe coala “murdărită” de un scris îngrijit şi delicat.



Sakura,
Am auzit de ceea ce ţi s-a întâmplat în cazul procesului Yuka şi am mai auzit că vrei să te retragi. Dă-mi voie să-ţi spun că faci o mare greşeală, draga mea. Dar nu ţi-am scris ca să fac pe psihologul cu tine. Am o problemă şi tu eşti singura care mă poate ajuta.
Ne întâlnim la Cafe Domenica la ora 17:30. Să nu întârzii, surioară, cum ai tu obiceiul să faci.

Suky.

Din câte v-aţi putut da seama, Suky e sora mea mai mare. E avocat, la fel ca mine, doar că personalitatea uneia nu se aseamănă cu a celeilalte. Eu sunt mai arogantă, perfecţionistă şi nu accept să mi se dea ordine sau să pierd ceva. Pe de altă parte, Suky e exact opusul meu. Întotdeauna oamenii ne-au comparat, iar de fiecare data Suky câştiga la capitolul “drăgăstoasă”. Nu pot spune că eu nu sunt, doar că am învăţat că dacă laşi sentimentele afară, devi slab, iar eu nu am voie să fiu slaba în slujba pe care o practic.
Dar să lăsăm astea deoparte. Ceea ce mă preocupă acum este de ce a vrut Suky să ne întâlnim ? Şi care e marea ei urgenţă ? Oare mă voi putea descurca după un asemenea eşec ?

Capitolul 2

P.O.V. by Suky:

Fata asta e de groază ! I-am specificat clar în scrisoare să nu întârzie şi ea ce face ? Doamne, de ce mi-ai dat o soră aşa de...Of of. Probabil v-am zăpăcit cu atâta scandal. Numele meu este Suky Haruno şi după câte v-aţi dat seama sunt sora mai mare a Sakurei. Ceea ce poate nu ştiţi este că suntem surori gemene, chiar dacă culoarea părului şi a ochilor nu corespund. Avem aceeaşi mamă, dar nu şi acelaşi tată. Vedeţi voi, e o poveste lungă... şi nu mai apuc să v-o spun pentru că o văd pe surioara mea cum vine liniştită şi fără vreo treabă.
-Însfârşit ai apărut şi tu, mademoiselle ! Tu vezi cât e ceasul ? Ai întârziat o jumătate de oră ! spun eu, dar cred că defapt urlam.

P.O.V. by Sakura:

Blah blah blah . Ai întârziat..uite cât e ceasul....etc. Doar asta ştie să-mi spună ? Îi fac semn să se calmeze, după care ne punem la masă şi comand o cafea neagră.
-Deci, de ce ai nevoie de mine ? spun eu după ce chelneriţa a plecat. O văd pe Suky cum devine puţin mai serioasă faţă de cum era şi începe să scotocească prin poşetă, scoţănd o poză şi împingând-o pe masă până la mine. Mă uit atentă la poză, iar primul meu impuls a fost să analizez chipul persoanei respective. Faţă albă, palidă, dar perfect conturată, ochii negrii, mari, ca pana corbului şi foarte ageri. Mi se pare cunoscut, dar de unde ?
-Cred că-l recunoşti pe cel din imagine. Dau din cap în semn de negativ, iar Suky rămâne puţin uimită la reacţia mea. Sakura, e Sasuke. Sasuke Uchiha şi este la New York. Nu pot să cred că l-ai uitat aşa de repede, spuse Suky cu o dezamăgire în glas.
Nu poate fi Sasuke ! El trebuia să fie în Argentina cu prietena lui, dar ce caută în New York şi de ce mi-a dat Suky o poză cu el ?
-Nu înţeleg, Suky. De ce mi-l arăţi ? Bruneta oftează şi-mi spune că Sasuke este, defapt a fost, clientul ei. Acesta este arestat pentru că şi-ar fi omorât iubita în bătaie deoarece avea o relaţie cu servitorul, Juan Gianno, iar procesul lui va începe mâine.
-Acum înţelegi de ce am nevoie de tine ? Eşti cel mai bun avocat din tot oraşul şi doar tu poţi demonstra nevinovăţia lui Sasuke. Ştiu că treci printr-o perioadă grea, Sakura, dar crede-mă că e un caz prea dificil pentru mine şi de aceea ţi-l transfer ţie, zise Suky dintr-o răsuflare şi luând o gură din sucul ei de portocale.
Oare ar trebui să accept cazul ? Nu..nu..voi eşua din nou, mă voi face de râs şi nu vreau asta. Dar, e vorba de Sasuke, de brunetul meu. Iar el este în pericol. Vreau să-l ajut, vreau ! Dar oare voi avea puterea ?
-Suky, apreciez gestul pe care îl faci.....accept, spun eu zâmbind. Sper doar să nu o deyamăgesc sau să eşuez..din nou. Văd cum pe faţa brunetei apare un zâmbet de uşurare.

...::: Mai târziu:::...


Doamne, îţi mulţumesc că am ajuns cu bine acasă ! Proastă zi să port tocuri. Pe lângă că m-am grăbit cât de tare am putut la întâlnirea cu Suky, deşi ea mi-a făcut un scandal....să trecem peste. Mă descalţ de pantofi şi îi arunc pe undeva prin dulap, după care mă duc în baie şi dau drumul la robinet şi-l las pentru câteva minute liber. În acest timp m-am aşezat pe canapea şi am pornit televizorul, schimbând canalele. La un moment dat mă apresc şi dau volumul mai tare:
-Întrerupem programul obişnuit pentru un anunţ: suspectul principal în cazul uciderii lui Natallie Koza, modelul argentinian, Sasuke Uchiha a fost arestat preventiv pentru 29 de zile. Acesta este acuzat că şi-a omorât iubita deoarece suspecta că avea o relaţie cu servitorul lor. Avocata acuzatului, Suky Haruno, a predat cazul surorii ei, Sakura Haruno, celebrul avocat al New Yorkului. Cu mai multe amănunte vom reveni la următoarele ştiri, terminase de vorbit jurnalista.


Va Urma....

Capitolul 3



Închid televizorul şi pun telecomanda pe canapea. Vestea s-a răspândit ca aerul. Nu-mi vine să cred cât de băgăcioşi pot fi doar ca să aibă audienţă sau să fie de succes. Un singur cuvânt îi poate descrie: şarlatani. Bine, ar fi mai multe cuvinte, dar nu stau să fac inventarul. Am lucruri mult mai importante de făcut, cum ar fi să-l scot pe Sasuke din încurcătura asta.
Nici nu-mi dau seama cum a trecut timpul şi-mi amintesc de robinetul lăsat deschis. Mamăă ! Cred că e o baltă.... Mare mi-a fost surpriza să văd că nu era nici o baltă şi că m-am strofocat pe degeaba. Îmi dau jos fiecare articol de îmbrăcăminte şi-l împătur frumos, punându-l pe capacul de la W.C. Ce vreţi ? Îmi place să fiu ordonată şi nu suport să văd hainele în dezordine, ăsta cred că fiind unul dintre multele mele defecte. Corpul meu face contact cu lichidul incolor şi fierbinte, relaxându-mi toţi muşchii şi ducându-mă într-o stare de „euforie”, dacă aş-i putea spune aşa. Îmi închid ochii, relaxându-mă din ce în ce mai tare şi alunecând încet până ce ajung sub apă. Dintr-o dată mii de amintiri îmi trec prin minte, printre care şi cel mai dureros...

...:: FlashBack ::...

Soare, vară şi peste 1 minut se va împlini 1 an de când sunt împreună cu el. E băiatul pe care toate fetele-l doresc: romantic, atent, gentelman, fidel, dar şi frumos. Părul lui negru cu reflexii albăstrii e precum gaura neeagră a universului iar ochii lui rari sunt ageri şi la prima vedere înfricoşători. Tenul lui nu are nici o imperfecţiune, corpul lui e perfect, ce mai ? Dar nu cum arată contează pentru mine. Important este că mă iubeşte, iar astăzi împlinim un an de relaţie. Mă întreb oare ce cadou mi-a cumpărat. Mă uit pe ceas şi văd că au trecut deja zece minute de când trebuia să ajungă. Oare a păţit ceva ? Doar gândul mă sperie, aşa că hotărăsc să-i fac o vizită să văd dacă se simte bine.
După câteva minute de mers, ajung la casa lui şi încep prin a bate la uşă şi strigându-i numele. Nu primesc nici un răspuns şi asta mă alarmează şi mai tare. Dacă a fost omorât în bătaie ? Nu, nu ! Sasuke e în stare să-i bată pe toţi şi cu mâinile legate la spate. Apăs clanţa de la uşă şi văd că e deschis. Intru tiptil în locuinţă, dar nu aud nimic. Doar stafiile amiezii poposeau liniştite. Îmi întorc privirea şi văd nişte scări aşa că mă hotărăsc să urc pe ele. După câteva secunde de urcat în faţa mea se înfăţişează un coridor mare şi plin de uşi. Cred că ăsta e etajul. Păşesc pe mocheta roşie ca sângele până ajung la mijloc. Mă opresc deoarece dintr-o camera veneau câteva râsete, iar asta nu suna a bine. Mă întorc spre camera cu pricina şi nu apuc să fac un pas că din ea izbucneşte afară o fată necunoscută. Părul ei brunet este lăsat liber, dar este răvăşit iar formele ei bombate erau acoperite doar de un prosop care ajungea doar până la fund.
Mă uit puţin suspicios la tânără, ea făcând la fel. La un moment dat aceasta încetează să mai râdă.
-Tu trebuie să fi femeia de servici, nu ? Trebuie să-ţi spun că nu-ţi faci treaba bine, spune bruneta cu o voce de „şefă”. Nu apuc să-i spun nimic deoarece din spatele ei apare... Sasuke ? Nu...nu..nuuu !! Nu poate fi el. Pur şi simplu nu poate !

...::End FlashBack::...

Ies la suprafaţă şi-mi şterg ochii de apă. Este unul dintre acele amintiri pe care prefer să-l uit decât să stau şi să mi-l amintesc. Mă ridic din cadă, îmi iau prosopul din bumbac şi mi-l înfăşor în jurul corpului după care las apa să curgă în canal. Mă duc în cameră unde mă asteaptă patul meu pufos şi calduros şi încă va mai avea de aşteptat. Îmi iau pijamaua care e formată dintr-un maieu de mătase negru şi nişte pantaloni scurţi în carouri albe şi negre. Îmi usc părul şi mi-l piaptăn după care mă pun în pat. Sper ca măcar în noapte asta să dorm liniştită.

____Dimineaţă____

Telefonul sună încontinuu de 5 minute, dar eu nu mă chinui să răspund. E ora 10:30 iar la 11:00 începe întâlnirea mea cu suspectul, Sasuke Uchiha care va dura o oră. La ora 12:00 începe prima parte a procesului, deci mai am timp berechet. Fac ultimele retuşuri la machiaj şi până la urmă răspund la mobil. Este Suky, cine altcineva ? Începe să-mi facă reproşuri că sunt o leneşă şi că unde îmi ţin telefonul de nu-l aud ? Am ignorat-o pe tot parcursul convorbirii iar la final am închis fără s-o salut. Nu am timp de joacă. Astăzi este ziua mea şi doar a mea.
Iau cheile de la maşină şi ies din apartament, dar nu înainte de a închide uşa. Ajunsă la maşina bag cheia în contact şi gonesc spre tribunal. Recunosc, mă grăbesc şi nimic nu îmi stă în cale când sunt la volan. În nici cinci minute ajung în faţa tribunalului, dar parchez maşina undeva la umbră.
Urc pe treptele mari şi incredibil de curate, tocurile mele făcându-se auzite. Ajunsă înăuntru salut pe toată lumea şi mă îndrept spre lift. Aştept un minut după care urc în lift şi apăs butnoul care arăta etajul „10”. Clădirea are douăzeci şi cinci de etaje, aşa că nu am mult de urcat. În cele din urmă uşile liftului se dau la o parte, iar o voce mecanică rosteşte: „Etajul zece.” Ies din lift şi-o caut cu privirea pe Hinata, deoarece ea trebuie să mă conducă în sala unde se află Sasuke. Până la urmă o găsesc şi o cert puţin din cauză că era să întârzi la întâlnire. Aceasta îşi cere scuze după care mă conduce spre o uşă de metal. Îi spun că poate pleca, dar nu înainte de ai mulţumi. Asta e. A sosit momentul. Doar tu şi cu mine, Sasuke. Viaţa ta e în mâinile mele. Trag aer în piept şi apăs pe clanţă, uşa deschizându-se.....

Va Urma...