Chapter II:

„O incapere spatioasa, lumina soarelui intra pe ferestrele mari, formand umbre pe parchetul castaniu pe care se afla, un covor alb, faurit de mana de om, pe el reprezentand frunze rozalii si cu conturiri albe.
Langa fereastra acoperita de jaluzelele albe, lungi pana in pamant si late pana in parete, lumina intra usuor, reflectanduse in biroul de sticla pe care se afla un laptop plus cateva alte documente. Sprijinit de birou, el statea ganditor la site-ul pe care il umbla de ceva vreme, fara sa fie atent la informatiile false.
Ofta, trecandu-si mana prin parul negru asemeni penei corbului, inchizand grijului laptopul, lasandul pe birou, langa el, intr-o rama mica, se afla o poza. O lua si se uita atent la ea, in imagine erau infatisati parinti lui, el si cu iubita lui prietena, Konan. Ofta din nou, ridicanduse de pe scaunul mobil din piele alba, indreptanduse catre fereastra, analizand privelistea frumoasa a gradini spatioase.”
*
* *
4:50 PM Cafeneaua „Black Roses”.
-Domnisoara Wisune, sunt sigura ca ati auzit de acest Hann, spuse barbatul cu par alb ciufulit, cu mainile incrucisate aflate pe masuta alba a cafenelei.
-Este un caz nu prea cunoscut insa am auzit, spuse blonda sorbind din cafeaua pe care o comandase adineauri.
-Credeti ca a fost doar noroc pur ca sa devina cunoscut cazul „bloody murder”?
-Cred ca a fost doar o greseala care a adus la acest lucru, insa domnule Hatake Kakashi, ce doriti dumneavoastra, un procuror, de la mine?
-E simplu, spuse acesta, dorim asistenta lui Hann asupra cazului „Kidnapping 13”. Pentru o clipa, Samuela Wisune nu mai avea indrazneala sa mai zica ceva, respira adanc dupa care, indraznteata se uita in ochii procurorului. Se luase din pura greseala de acum 2 ani, in cazul lui Bloddy murder, cand iesise in evidenta, el stiind sa apeleze la ea pentru al chema pe el. Doar ca, nervi ii impedicau calmului sa stea asupra ei, gandindu-se clar ca, fix ei ii interzisera sa intervina in acel caz.
-Ce are de castigat Hann din toata treaba asta?
-Nu cred ca domnului Hann ii este foarte bine fara prietena lui, Ino Yamanaka, cred ca stiti, domnisoara Wisune, aceasta este una dintre ostatici.
Fara sa mai spuna nimic, Samuela pleca, lasandu-l de izbeliste pe procurorul Kakashi care simtea, ca este infrant. Telefonul ii suna raspunzand din reflex, dupa o discutie de 3 minute, toate gandurile rele ii disparusera. Aflase o veste importanta, secretara ei Karin, stia de adevarata identitate a ei, gasind cateva informatii despre acea nenorocita de rapire. Se grabi catre casa, de unde, reschimbandu-se in adevarata ei identitate, schimbandu-se in haine pentru cursele lungi pe motocicleta, scoase din garajul imens care adapostea alte cateva masini plus 3 motoare, un max biaggi complet negru. In mai putin de 10 minute, mergea cu peste 100 km/h pe autorstrazile New Yorkului, vroind sa se duca la acel loc unde, se credea ca, era o ascunzatoare mafioata.
Isi dadu casca jos, luandu-si o pereche de ochelarii de soare. Prefacandu-se ca intra intr-un magazin, iesise pe usa din spate fara sa fie observata. In spatele magazinului era un bloc dupa care, o fosta firma parasita, geamurile erau toate sparte iar, pereti din beton crapati, pe alte cuvinte, compania fiind intr-o stare deplorabila.
Era prea liniste, ceea ce o tensiona, pasii ei nu se auzeau, prea liniste pentru mijlocul zilei. Se furisase printr-un geam, nefacand nici un zgomot. Explora fiecare camera, insa, nu, erau informatii eronate. Cineva se juca cu ea si nu ii placea deloc acel lucru. Isi scoae pagerul, infiltrand un alt card al memoriei, scoase telefonul, si setandul pe o voce robotica, ceea ce nu orice telefon avea, sunase pe numarul procurorului.
-O sa va ajut, spuse aceasta cu vocea robotizata, neputandu-si da seama daca era de femeie sau de barbat, identitatea lui Hann va ramane un mister pentru ei o vreme indelungata.
-Era si timpul, deci poti incepe de maine? Spuse acesta, ea scrisese un mesaj cu numarul pagerului, spunand ca, atunci cand va fi nevoie de „el” sa fie contactat atunci.
Scoase bateria, aruncand telefonul prin geam, scapand de o alta dovada care va duce spre ea, insa avea vagul sentiment ca, va face din propria ei vointa, cunoscuta identitatea ei.”
*
* *
Pov by Sakura:
-Sakura esti bine? Se auzi vocea cunoscuta a lui Itachi care tocmai intrase in camera mea, mereu stia... cand nu ma simtem in apale mele, stateam ghemuita pe covor, holbandu-ma la un bibelou care semnifica, o femeie sirena imbracata in mireasa si un om imbracat in mire. Pareau atat de fericiti, insa, fericirea lor era doar dintr-un bibelou.
-Sunt bine...soptisem mai mult decat a-si fi zis, vocea imi era stinsa din cauza nervilor, Itachi se indrepta catre mine cu pasii tacuti, lasandu-se pe covorul alb, langa mine, imbratisandu-ma. El stia mereu, cand sunt trista, suparata, chiar si in cazul acesta, dar credea ca doar imi e dor de prietena mea blonda, dar nu, ma gandesc daca nu pot face nimic sa o salvez si daca a fost cea mai buna alegere sa acept ce zise procurorul, sa ajut CSI, insa chiar ei! Chiar ei mi-au interzis prima oara sa ma bag in treburile lor iar acum, au apelat la mine cat si la Ren? Daca nu o pot salva pe Ino? Iar alti oameni, 13 oamaenii sa moara din caza mea.
Ciudat....ce planuesc daca au trecut 3 saptamani si nu au trimis o scrisoare de rascumparare?
Stiu raspunsul, cu cat dureaza mai mult, ne macinam sa ii salvam, posibil sunt in conditi oribile, sau chiar torturati.”