Capitolul 3:
„Gandurile ma macinau si nu puteam fi atenta la proiectul care trebuia sa il pregatesc, tot trageam cu ochiul la „veciunul” meu, se pare ca si el la mine. Nu imi placea de loc gestul meu, insa, trebuie sa recunosc pentru un pustii de bani gata, arata foarte bine. Afffff..Sakura te pierzi in ganduri interzise la birou, imi trebuie o cafea, de urgenta!

Era sa ma impedic si de cosul aflat langa birou, plin cu hartoage toate rupte, sau infasurate din cauza nervilor. Imi luasem un expreso dublu de la automatul de pe hol , fiind acum langa fereastra, admirand privelistea dincolo de oras. Cateodata, a-si da orice sa ma intorc la momentele copilariei, eu, Neji, Hinata si Hanabi, zburdand mai ceva ca un manz care abia cunoaste lumea, pe campile verzi ale tarii.

Decat aceasta munca, deseori fiind subestimata, un lucru ce il urasc din plin din cauza ca sunt femeie.

Mama mereu ma intreaba cum de nu mi-am gasit alesul inca, insa nu vreau sa traiesc pe bani sotului meu si sa fiu doar o femeie casnica, avand grija de copii, nu este pentru mine, inca nu este.

-Stresul munci, nu? Se auzi o voce cunoscuta din spatele meu, ma intoarsem, privirea intersectandu-se cu a lui. Ochii verzi ma analizau, iar un zambet ii rasarise pe chip, ii raspund tot cu un zambet la care, cu un oftat am adaugat ca, este prea inabusitor sa lucrezi de dimneata pana seara mai ales cand ai si un sef...Ma rog, ceva ce nu merita sa imi bat capul, in apropierea noastra, erau doi colegi de ai mei care discutau un subiect plictisitor, parca, ei neobservand ca sefa „Sectorului” este prezenta.

-Are deja jumatate de ora de cand lucreaza aici, iar este deja subiectul car circula printre fete, spuse cu o invide in glas domnul pe nume Hidan, parul argintiu forma refleixi albe in lumina soarelui care intra prin fereastra din spatele lui.

-Stiu si eu, cat crezi ca va dura pana sefa se va indragosit de el? Intreba cel care ma „vana” de ceva vreme, un coleg de facultate, Sasori, in glas avea o convingere rar intalnite. Daca ar fi asa de convins si la munca, nu ar mai trebuii sa ii fac eu atentionari, insa, intrebarea lui adresata lui Hidan ma enerva insa, ramasesem pe pozitie, fiind curioasa de raspunsul lui.

-Daca intra in discutie cu el, doua, maxim o saptamana, raspunse acesta, tusisem fals, ei intreptandu-si privrea catre mine, preschimbandu-se intr-una de groaza. Degetele mele, bateau repetat cu unghiile in pervazul ferestrei de termopan, semnificat nerabdarea mea, disparusera imediat, un chicot de ras auzinduse din spatele meu.

-Cred ca acum se roaga si la zei imaginari daor ca sefa’ sa ii ierte, spuse printre chicote de ras roscatul, ma uitam adanc in ochii lui verzi ca fundul marii, impletit de mii de alge, imi lua mana mea intr-a sa, de unde se putea observa bine inelul auriu cu o pietricica rozalie in forma de inima, ma saruta parinteste pe frunte dupa care, se facu nevazut de-alungul holului.

Trebuia neaparat sa ma intorc la birou, cum isi imaginau cei doi ca voi fi in stare sa ma indragostesc de altcineva, exceptandu-l pe Gaara?
In timp ce lucram de doua ore in continu la acel nenorocit de proiect, o migrena isi facea loc in creierul meu, apasandu-l atat de tare incat, putin mai aveam si incepeam sa vorbesc in injuraturi din cauza dureri.

Pasii se indreptara catre mine, dar nu voriam sa imi iau privirea din monitor, un sunet brusc ma facuse sa tresar, era seful meu, Kakashi.
Sunetul era provocat de un dosar, daca il pot numi asa, inauntru cred ca sunt peste 30 de dosare, simt ca alta migrena se duce in ajutorul celeilalte. Ma privi pret de cateva secunde, apoi, strigand numele lui Uchiha, acesta aparand langa biroul meu, avusem marea „placere” de a auzi cuvinte care, parca imi aruncau un topor in crestetul capului.

-Sasuke si Haruno, de astazi voi veti lucra la acest proiect dat fiind ca, voi sunteti cei mai priceputii dintre toti, spuse si pleca, lasandu-ma pe mine cu acel brunet.

-Imi pare bine s alucrez cu sefa’, spuse zambind sincer dar nu vreau sa stiu ce ascunde acel zambet, intinzand mana, eu aceptand-o zicand cu sila ca placerea e de partea mea, cu mana libera masandu-mi tamplele, am o senzatie anosta ca, nu ma vca parasi de curand aceste 2 migrene formate intr-una singura.”