Memories

Hey. >:D<

Ai cerut o critica, asa ca uit-o. :)

Titlu - Nu e cine stie ce. E oarecum banal, insa totusi are ceva care te indeamna sa-l citesti. Ma atrage intr-un mod ciudat si misterios. Imi place desi e simplu, e la obiect.

Idee - Ideea e geniala. Am citit multe fic-uri de tip jurnal, insa al tau m-a dat gata. Foarte, foarte ingenioasa aceasta idee. Ai transformat o idee plictisitoare si fumata intr-una superba. Felicitari! :)

Dialog - Nu e sec si nici mult, totusi ai avut cateva replici care puteau fi introduse in naratiune.

Descriere - Stai bine la capitolul acesta, dar stiu ca poti mai mult. Nu-ti fie frica sa dai frau liber sentimentelor, fa-le sa curga ca o cascada, pentru ca stiu ca poti. :)

Actiune - Nu e grabita. Nici in jurnal, nici in realitate. Totusi fa-o sa decurga ceva mai lent ca sa fie cititorul mai curios.

Greseli de tastare:

Nu stau sa ti le enumar, insa ai avut in cateva locuri niste greseli de tastare si gramaticale. ai grija, corecteaza capitolul inainte sa-l postezi. :)

Si acum in afara critcii, astept cu nerabdare next-ul. Sa ma anunti.

Chapter 4

"12 August 1997,

O zi ploioasa. Cum as putea-o caracteriza mai bine? Si nu orice fel de ploaie. Era atat de puternica, atat de jalnica in patima ei amara incat ma simteam sfarsita odata cu fiecare picatura ce cadea. Eram prada amintirilor, ma cufundam intru-totul in amanunte insignifiante fara sa simt macar vreo curiozitate. Brusc totul isi pierdea contururile, liniile, parea lipsit de orice sentiment, de orice emotie, contopindu-se intr-o singura inima de foc. Nu simteam nimic arzand in interiorul meu ci doar flacara ce isi imprastia imrejur o caldura blanda, mocnita. Eram departe de o beatitudine aproape euforica, foarte departe, dar nu ma simteam nici pe departe trista. Nimic nu imi aparea in culori dar nu vedeam nimic in alb si negru. Ma simteam confuza; atat.
De dimineata m-am trezit devreme, mahmura, ca dintr-o lunga betie. Tamplele ma dureau. Incercam sa privesc inapoi, dar nu vedea nimic. Eram ca si oarba. Mult timp am privit buimaca imprejur, ca si cum totul imi era strain iar eu nu ma aflam in propria-mi casa. Am inercat sa mananc, dar nu faem decat sa plimb lingura abatuta in caston. Nu am mai mancat. Castronul este inca acolo, neatins. Nici nu m-am schimbat. Am zacut inerta, ziua intreaga in camasa alba, aproape transparenta. Nu ma simteam in stare sa fac nimic. Era frustrant. Intrega garsoniera era invaluita in tacere. Ma sufoca. Vedeam peretii aropiinduse de mine incat uneori ma opream in mijlocul camerei si ma sprijineam de scaun, ametita.

Ma prelungeam pe canapea, a peste doua minute sa sar ca arsa si sa colind intreaga camera. Apoi ma asezam din nou, si totul o lua de la capat. Eram neradatoare, intr-un fel. Parca as fi asteptat ca cineva sa vina sa ma scoata din monotonie. Dar aceea ploaie, cu spume parca, ma trezea rapid. Ramaneam impietrita in mijlocul cameri, cu fata spre geam, intrezarind contururi neclare prin sticla acperita de picaturi mari. Auzeam voci. Simteam o tenta frageda de parfum in tate incaperile si oricat as fi vrut nu il puteam indeparta. In fata ochilor imi aparea el; inalt, cu parul ca taciunele, aproape lung. Era alb si parea rece si lipsit de orice stralucire. Privirea sa era atat de inexpresiva dar cu toate astea arzatoare ca taciunele, si, de fiecare data cand il priveam imi rasuna in minte aceea scrisoare- a carui autor tin sa mentionez ca nu l-am aflat- cuvant cu cuvant. Mi se parea ca ma striga de pretutindeni, dar eu, oricat as fi vrut nu il puteam atinge, sau macar vedea. Apoi l-am auzit. Cu adevarat. Cu pasii icuti m-am apropiat de geam si l-am deschis cat de larg am putut. Emotiile astea...Ma copleseau intr-un fel. Era un fel de a spune: Exist! Si cu toate astea nu il putem vedea. Il auzeam. Da! Era el!

Si uite asa m-am trezit fara sa vreau in strada, pe strada, cu picioarele goale afundate in balti pana la glezna. Intorceam capul pretutindeni, priveam disperata, il asteptam. Nu a venit, de asta puteti fi siguri. Il auzeam strigandu-mi "Sakura!" si fara sa pot face altceva, intorceam capul inebunita. Pretutindeni. "Unde esti? Asteapta-ma ca vin!" Nu imi raspundea. Si, de altfel, nu avea cine sa imi raspunda. Ii vedeam este tot, fiecare om avea chipu lor, ca o masca. "E o gluma ssau ceva asemanator?". Si ma intorceam mai apoi privind in jur. Era acolo; il simteam. Ma atingea. Cu toate astea nu eram decat eu si ploaia. Nimeni din jurul meu nu conta. Ascunsi in spatele umbrelelor, toti ceilalti pareau doar nistre umbre palide si cenusii. Cu privirea indreptata catre cer, un albastru infinit imi venea sa strig, sa urlu. "Ce mai astepti? Vino; Ia-ma. Sunt doar a ta...". Vedeam din ce in ce mai putin; totul era inceata. Si apoi, pe nesimtite un strigat infiorator, epamantesc, aproape demonic iesi din interiorul meu. Si, dupa asta....Nimic. Probabil am cazut. Nu imi pot aminti nimic. Nu pot simi inca nimic.
Dar el parea a fi acolo. L-am simtit. M-a ridicat e brate si m-a dus "acasa". Dar unde este acest "acasa" probabil nu voi sti..."

- Nu! Nu mai vreau! Nu trebuie!
Nu a mai incercat sa spuna nimic. Cu gura intredeschisa, o astepta inca pe sora sa sa se linisteasca. Parea tulburata; primise o lovitura puternica. Da, este adevarat, si el avea aceleasi simtaminte. Erau atat de curati, de nevinovati incat nu isi puteau imagina nimic, nimic in afara de faptul ca mama lor murise. Nu apucase sa supna nimic, doar deschise gura.
- Te rog, Kanji...Te rog eu. Inceeaza...
Avea lacrimi in ochii. Pe pagina galbuie, deasupra mainilor lui albe isi tinea mana temuranda, si atat de rece. Un fior ii strabatuse corpul. Era ea. Mama sa. Ii simtea inca mana asezata e capul sau. Buzele calde atingandu-i usor obrazul. Era e; chiar mama lor. Il linisise.

- Nu Yuna. Mama nu a murit atunci. Priveste! Sunt inca atat de multe pagini pe care nu le-am citit. Si, uite, sunt scrise de aceeasi mana. Am simtit parfumul ei pe fiecare pagina...
Spuse acesta zambind. Cu lacrimi in ochii fetita se apropie de el si ii cuprinse gatul cu bratele sale moi. Soptea incontinuu " Da, da, da..", incercand poate sa se convinga de adevarul spuselor ei. Simtea bratele fratelui sau strangand-o puternic, incat ii venea sa planga, si totusi nu i-ar fi dat drumul. Dar parca era si altcineva in aceea incapere; o prezenta divina. Ii simteau bratele incolacindu-i, ii respirau parfumul, o cunosteau si plangeau unul pe umarul celuilalt. Cu toate astea, ce conteaza daca ea a murit atunci sau nu? Cert este ca a murit, adevar ce nu poate fi atacat, oricat si-ar dori.
Aici, in camera sa, o simteau de fiecare data mai aroape. Adorau aceea camera. Daca stateai putin sa privesti in jur nu puteai veda altceva decat poze. Era o camera alba, si chiar asa intunecata, pentru ca Ino nu lasa niciodata lumina sa intre. Chiar daca nimeni nu locuia in ea, era atat de curata si linistita, iar tot ce vedeai avea imprimat prezenta Sakurei.
Cu capetele lor negre, de jaratec afundate in perna auzeau rasunand un cantec, din ce in ce mai incet. O mana calda si subtire ii mangaia pe obrajii rumeni, iar parfumul de cires le inunda narile. Cu privirea indreptata spre tavan, yuna intredeschise gura, soptind cerului parca, ca intr-o rugaciune: "La revedere, mama..."

Seamana un pic cu Nasa , daca nu inseamna ca is eu aerianda deci:D
NU complet , doar un pic
capiotlul a fost Wow , senzational
abia astept next , nu mai am ce comenta
mersi ca m-ai anuntat apropo:D

Vai de mine cât de frumos este , mai ales ultima replică a Yunei . Max mi-ai luat-o înainte ! Draga mea , ai un talent înăscut . Acest capitol este aât de frumos şi minunat încât mai lăsat fără cuvinte . Tot ceea ce pot să îţi spun în acest moment este că iubesc ficul tău şi mă bucur nespus că m-am apucat să îl citesc . Baftă la tastat şi să aduci rapid nextul .

" La revedere mama!" sad

Doamne ce emotionant love

Sarmani opilasi ...sper ca Sasuke sa fie tatal lor happy2

A fost un capirol superb love

Astept sa aduci next-ul cu nerabdare love

mersi ca m-ai anuntat kiss

Sa o faci si in continuare heh

Nu mai am cuvinte...imi vine sa plang in momentul de fata sad

Te pwpacesc dulce dulce si tot ce vreau este N
E
X
T

BYE kiss

Bunaaaaaa :*

Mi'as fi dorit sa fie m'ai lungg :)))) cat mi'a placutt Enorm love

''insignifiante'' Cat m'am chinuit sa citesc cuvantu asta :| Huuuuuu hmm...?!

In rest adu m'ai repede next take this!

Bunaa draga mea kiss

Multumesc de anunt ;;) Acum in legatura cu acest capitol , pe mn ma emotionat mult in love

A fost minunat :x Te-a iesit perfect dap !

Eu una astept cu nerabdare urmatorul capitol.
Sa ma anunti cand il pui a hug

Spor la scris si la idei !
Ja na ! ^^

waaaaaaaa

ce frumos, scuze ca aterizez asa tarziu pe aici, insa nu am prea avut timp memories - Memories - Pagina 2 23826

ei bine e superb!ai mai multa descriere ca deobicei, si sincera sa fiu, m-ai emotionat pana la lacrimi cu partea in care Yuna isi lua la revedere de la mama sa, sincer mi-au rasarit lacrimi memories - Memories - Pagina 2 301723

te astept cu nextul, te-am pupat si te rog sa ma anunti and il pui memories - Memories - Pagina 2 962758

spor la scris!

Tu clar vrei sa ma omori... dar chiar si moarta o sa-ti citesc fic-ul
Super , super si iar super
Iti iubesc fic-ul
Next repede

Heeey Honey!

Off, ce rau imi pare pentru cei doi copii!
Au ramas fara mama, dar oare si fara tata?
Eu una astept sa ma luminezi, sunt foarte curioasa daca Sasuke a murit sa nu!
A fost un capitol frumos, foarte frumos...
Ma bucur ca ai adus next-uletzul, sper ca si capitolul urmator sa vina mai repede!
Merci ca m-ai anuntat, sa o faci si in continuare.
Te poopik dulke, pe data viitoare!

Mda.
Sunt inca in stare de soc acum.
Nu ma deranja.

Dupa 5 ore.

Maaaaaama ce fic genial.
Adica, frate, a murit sau nu?
Nu,nu cu siguranta ca nu a murit doar mai e o grama da de citit.
Dar va muri pana la urma si asta nu e bine.
Nu, nu.
Chiar deloc.
Sakura e cu ei tot timpul.
Uuuu... Ce dragut.
Si eu as face la fel : )).
Iubesc purandeii! : )).
Si iti iubesc si ficul deci hai mai repede cu nextul ca mor aici si vreau sa vad ce se mai intampla cu ea si Sasuke so...
See ya:D

Hey am ajuns pe aici si sincera sa fiu dar chiar foarte sincera ficul tau mi-a intrat la inima.
Felul in care scri e extraordinar.
Nu gasesc cuvinte sa iti spun cat de frumos e ficul, cand citesc fiecare rand parca as fi in transa sau intr-o alta lume imaginandu-mi acel moment. E chiar foarte interesanta ideea si imi place mult.
E trist faptul ca Sakura nu mai e.
Ai un talent in a scrie ceea ce e extraordinar si cred ca multi si-ar dori sa poata scrie cum o faci tu.
O miiiica intrebare as avea sa ti-o pun: nu prea am fost atenta la comentarii daca a intrebat cineva ceea ce vreau eu sa te intreb dar in fine sunt curioasa sa aflu raspunsul la aceasta intrebare. Kanji si Yuna vor sa afle numele tatalui lor parca, dar tatal lor mai e in viata sau a murit la fel ca Sakura?
Cam asta ar fi ceea ce as vrea sa aflu.
Pai sper sa aduci repejor nextul fiindca o sa mor daca nu citesc mai departe ( nu m`as mai putea opri din cititul acestui fic, pur si simplu il iubesc in love

)
Spor la scris si sa ai multe idei! Te`am pupacit duuulce! See ya kiss

P.S: Te rog sa ma anunti cand aduci nextul. Mersi! kiss

Chapter 5

"13 ~~aprilie~~ august 1997

Nu am simtit nimic....inca nu simt si nu imi aduc aminte clar anumite lucruri. Doar m-am prabusit in ploaie si apoi nu am mai simtit nimic. Nu imi aduc aminte aproape nimic din ce am facut, ce am fost in prioada asta de timp. Totul in mintea mea este o imensa ceata. Cert e ca era dimineata cand m-am trezit. M-am ridicat in cal oaselor si m privit imprejur. Era o camera aproape cunoscuta, desi nu imi puteam adue aminte nimic, stiam ca nu sunt la mine in camera. Nu mai statuse nimeni acolo, de mult, mult timp si cu toate astea camera era calda, dar neprimioare. Era parca de gheata, si foarte prafuita. Imi puteam da seama deoarece prin incapere inca se simtea un miros puternic de inchis, si totul era ordonat la perfectie, se vedea ca nu mai statuse nimeni de mult acolo. M-iam atins fata cu mainile. Eram rece si simteam o lovitura ce ma ardea in crestetul capului. Eram legata cu o bucata de maerial, umeda si rosiaica. Patura calda imi ascundea trupul gol. Trupul gol? Alta chiestie stranie...

Am indepartat-o din nou si m-am ridicat. Abia ma puteam tine pe picioare, dar nu puteam ramane asa. M-am privit pe de-antregul. Aveam picioarele vinete si ranile sangerande, ce ma dureau. Mainile erau pline de pete ce se intindeau pana pe abdomen, si urmele de sange imi brazdau intreg tupul. Ma ardeau. Imi cautam rochia, umeda asa cum era, pe care din nefericire nu o gaseam. Am privit spre pat si am intins mana spre tricoul alb tragandu-l deasupra mea. Am ridicat apoi pantalonii pe care, ca sa vezi, nu ii puteam tine, si m-am indreptat sre usa. Eram in hol. Nu era nimeni, atat de pustiu in cat imi venea sa urlu. Ma sufocam. " E cineva?". Eram cu totul innebunita, la propriu. "Da!" am auzit un strigat. Eram confuza. Nuimi puteam da seama de unde vine, asa ca mi-as fi dorit sa nu imi fi rasuns nimeni. Alb. Nimic. Eram ca si oarba, ana cand am inrezarit sub tocul usii doi ocohii ce mi-au atras atentia, prin simplul fapt ca imi erau cunoscuti. "Sasuke?".

S-a apropiat usor de mine si mi- apucat ua din maini. Nu stia ce face.
-"Esti bine?"
Iar eu am dat din cap afirmativ, privindu-l in ochii, incontinuu. Ma imbatau si, fara sa vreau ramasesem intr-o situatie penibila, holbandu-ma la el. Imi strangea n continuare mana si incapuse sa se inroseasca in obraji, pus in aceasi situatie penibila ca si mine.
-"Aseara" mi-a spus el lasandu-mi mana sa cada. "Te-a adus cineva..."
Ramasesem muta.
- "Ah si..ti-a lasat un bilet"
Nu stiu sigur daca l-am asteptat sau nu sa termine ce avea de spus. Eram prea nerabdatoare. I-am smuls scrisoarea impachetata frumos din maini si m-am indreptat spre usa. L-am mai auzit spunand decat atat "Pleci?". Si am plecat.

" Sakura,

Sa stii ca eu inca astept un raspuns de la tine. Dar nu te invinuiesc, nu ma cunosti indeajuns. Aseara ma plimbam. Ploua, dar tu cred ca stii mai bine decat oricine. M-am oprit un moment in fata geamului tau, si m-ai vazut chiar daca acum probabil o negi. Am plecat apoi mai departe. Mi-a fost de ajuns si un singur moment pentru a ma potoli. Apoi ai iesit si tu, lucru ce m-a nedumerit. Strigai incontinuu "Unde esti?" si eu iti raspundeam de fiecare data. Nu ma auzeai. Erai atat de mica si luminoasa in aceea noapte, si pareai atat de confuza si inocenta in rochia ta alba incat ceva ma tinea departe de tine si in acelasi timp ma atragea. Dar am ramas pe loc. Ai vazut si asta dupa care ai ridicat privirea spre cer si ai inceput sa strigi. Eram sigur ca o luasei razna. Am vrut sa ma apropii, dar ai scos un sunet atat de inspaimantator, ce te despica in doua la cea mai mica acuta, dupa care ai cazut strafulgerata la pamant si ai inceput sa te zbati. Aveai convulsii. Nu iti poti da seama ce am simtit in acel moment. Eram panicat si ma aflam intr-o stare acuta de inertie incat nu puteam face nici o miscare. Ma simteam cu totul neputincios in fata ta. Nu stiu de unde am avut puterea sa te ridic, cu toate ca erai atat de usoara, rece si uda inca pareai un copil. Te-am adus aici. Stiam ca vei fi in sguranta, aici, aproape de mine.

Cu drag,
Al tau S."

In siguranta? Aici, aproape de el? Nu imi pot da seama inca ce a vrut sa spuna. Cert e ca trebuia sa ii scriu si sa ii raspund. Aveam nevoie de niste lamuriri de la el. Cine esti tu, S? Aici? Aproape de tine? Aveam picioarele ranite si abia puteam merge, dar simteam nevia sa o fac. Trebuia sa stiu. Nu sunt o fire curioasa sau ntriganta, dar S era legat de mine si numai de mine, iar eu, ca om, trebuia sa aflu. Asa ca iata raspunsul meu:

"Draga 'S',

Eu nu iti stiu numele. Nu te cunosc si nu te-am vazut nicodata.Nu vrei sa ma lasii sa ma aropii. Spui ca m-ai salvat, ca te-am vazut. Eu de ce nu imi amintesc nimic? De ce nu apari, ca sa iti pot multumi? Incep sa cred ca este adevarat ce ai spus. Esti un las sau asta este doar o farsa. Vrei sa te iubesc. Da-mi un semn! Eu nu pot iubi ceva ce nu exista, ca tine de altfel, pentru ca ar insemna sa imi ingrp sentimentele de acum, de la saptisprezece ani. Cum imi poti cere sa te iubesc? Cu ce drept? Cand tu nici macar nu ai curajul sa aari in fata mea. Da-mi un semn! Nu ma lasa sa ma chinui. Stiu ca te voi iubi. O pot face! Sunt capabila de mul mai multa afectiune decat ti-ai putea imagina vreodaa. Spui ca nu te-am bagat in seama. cum sa o fac, daca nu stiu nimic despre tine? De ce te ascunzi, in definitiv? De mine? Pentru ca daca ete asa nu arerost nici maar sa incerc. Cauta putin in mintea ta si spune-mi: M-ai iubi daca m-as prezenta cu initiala 'S' si tu nu ai stii nimic altceva despre mine. Nu; iti spun eu, nu m-ai iubi. Deci daca sui ca ma iubesti da-mi un semn. Te voi urma...Promit!

Sakura"

Deci..
Ce frumos
Cine a fost acea persoana care a dus pe Sakura ?
Oare Sauke?...te rog sa fie el
Cum de ea nu isi mai aduce aminte .. si cum pote el sa spuna Ca asteapta un raspuns de la ea?...nici nu il cunoaste..nu stie cui sa ii raspunda...ce ciudat ..dar totodata si aorabil
mersi ca m-ai anuntta
Si sunt prima
Astept sa aduci next-ul sa e putem lamuri si sa vedem cine este acest "S"

wow. ficul asta e atat de misterios si mor de curiozitate sa vad ce va scrie pe ultima pagin a jurnalului. deja cred ca styu cn e tatal celor doi copii. abia astept nextul kiss

esti un geniu

Kawwwwaaaayyy !
Estea sa de frumos , imi place foarte mult . Ce frumos din partea lui Sasuke sa o aduca , aaaa. ... unde a adus-o . Asa de simplu si de frumos . Ma bucur ca Sakura i-a raspuns la biletele si .... Sasuke a vazut-o dezhbracata ?! Mama , mama . Te rog sa aduci nextul cat mai repede posibil . Bafta la tastat si pupici .

Hey, capitolul a fost superb. Pur si simplu extraordinar in love

Astept nextul cu nerabdare.
Te`am pupacit, spor la scris si sa ai multe idei.
See ya!

interesant cap , dar asta nu vrea sa insemne ca S nu e sasuke?
Fac crime daca nu este el , si daca e el e un las si jumatate hmm...?!

Adu next

Bunaaaa!
Pai.. Din cate am inteles eu din acest minunat capitol este ca Sasuke este acel S. Insa iti dai seama... Eu nu am de unde stii ce gandesti tu.
Oricum... Mi-a placut mult acest capitol. A fost mister in fiecare cuvanta, propozitie sau fraza.
Astept nextul pentru a ma lamurii in legatura cu aceste intrebari sufocante.
See ya:D

Pai ce sa zic... in primul rand nu pot sa cred ca am ajuns asa tarziu sa iti citesc acest capitol nervi!

absolut GENIAL in love

Sasuke e acel S nu-i asa ? think

Next repede

poftim???????un capitol nou si eu nu aveam habar de el????? memories - Memories - Pagina 2 1733309228

baka baka baka baka memories - Memories - Pagina 2 3328071791

scuze ca ajung asa la coada, sa-mi fie rusine!e superb! memories - Memories - Pagina 2 2308263648

IMI PLACE PLACE PLACE.......SASUKE CRED CA E "S"-UL DIN DILEMA NOASTRA, ASTIA VORBESC PRIN BILETELE AI? memories - Memories - Pagina 2 947835

imi place ca deobicei cum ai descris e mirific!te astept cvu nextul si sper ca sasuke sa fie acel "s" te-am pupat spor la scris si la idei! memories - Memories - Pagina 2 962758

Chapter 6

"20 August 1997,

Am continuat sa ne scriem. Sa fiu sincera, nici acum nu stiu altceva despre el in afara faptului ca poarta initiala "S". Nu am nici un fel de noutate. Nu am fost la medic, asa cum am vrut sa o fac. Probabil mi-am imaginat ca nu am patit nimic serios, desi el mi-a spus de atatea ori sa o fac. I-am spus nu. Si nu am facut-o. Nu o voi face. Sunt mai sanatoasa decat ei toti la un loc; cel putin trupeste, sunt de-a dreptul sanatoasa.
Nu am avut nevoie de nimeni si nimic in perioada asta. Nu i-am vazut de la finele lui iulie. Iar pentru Sasuke, am inceput sa am un sentiment straniu de familiaritate obositoare. Nu, nu dragoste. Nu mai simt nici un fel de iubire entru el; El nu este "S", iar acum, sincer, nici nu imi doresc ca el sa fie. E mult prea poetic misterul acesta ce il invaluie pe "S". Atat de mult ma fascineaza incat, eu, o alta nebuna lunatica ce visa la un univers perfect alaturi de cel mai tainic baiat din generala, am devenit nula. Da, oameni buni, misterul si farmecul lui Sasuke a palit. Pana si cea mai obsesiva dragoste se poate stinge; si cu cata usurinta...

Nu cred ca mi-am imaginat vreodata ca ceva neobisnuit sa apara si sa tulbure lumea mea atat de linistita. Cand eram o copila prostuta si naiva, citeam romane siropoase cu miile. Imi placea sa imi imaginaz ca voi iubi un barbat perfect; lucru ce nu exista totusi cu adevarat.De asemenea, iubeam povestile cu final fericit, placandu-mi sa imi imaginez ca propria-mi viata va avea un final ce se va termina cu o fraza de genul :"Si au trait fericiti pana la adanci batraneti..".Totusi nu ma crezut niciodata ca o fac. Si uite; Cat de repede a fost inlocuit Sasuke, de enigmaticul "S". Cu toate astea, ce drept mai am sa ma gandesc la lucruri de-astea? Cand eu, cu gandul si cugetul meu mi-am interzis, cu buna stiina sa ma mai gandesc? Nu, Sasuke! Nici un "S"! Am nevoie de viata, de aer, de prieteni.

M-am hotarat asadar sa ies. Nu stiu ce mi s-a nazarit, dar simteam ca ma sufoc adevarat intre cei patru pereti intunecosi ai garsonierei. Nu sunt o persoana sociabila si deschisa, si oricine ar spune asta, fie ea si o lauda, e o miciuna. Si cu toate astea am si eu momentele mele cand simt nevoia sa ma confesez cuiva. Dar cui? Nimanui. Decat tie, dragul meu prieten necuvantator, ma pot destainui. Tu ma asculti. Tu ma cunosti, exact asa cum sunt eu; nu sti pur si simplu sa ma vezi altfel. Ma incredintez cu totul tie. Stiu ca nu ma vei trada. Nu ai cum. Si chiar de ai avea cum, ai face-o? Nu. Nu e asa?
Tresar
- Mai esti cu noi? Ma intreaba Ino.
Misc usor confuza capul, a aprobare sau a negare. Inca nu stiu sigur. Cert e ca ma simtam destul de stinghera prinre ei. Parca nu erau prietenii mei. Nu mai simteam aeasi familiaritate in preajma lor.

Nu imi putem da seama ca totul se schimbase. Naruto se tinea de mana cu Ino. Sasuke cu Hinata, fosta prietena a lui Sai. De ce, Doamne, m-ai coborat din lumea mea si unde m-ai adus? Totul era pe dos. Ma simteam atat de departe de lumea lor si tat de aroape de a mea incat aveam o senzatie stranie; ca si cum tot ce aveam impreuna s-ar fi sters dintr-o data din inima si memoria mea. Am sa inceput sa ametesc.
- Sakura?
E straniu, dar parca acel glas incepea sa ma trezeasca la realitate. Vedeam o totala umbra in jurul meu. Contururi obscure, neclare, translucide, ce se contopeau cu toate intr-o singura umbra eterna. Le auzeam glasurile- doar niste ecouri- rasunandu-mi in minte, apoi alb. imi venea sa intind bratele si sa fug, penru ca imi aduceam vag aminte de tot ceea ce se petrecuse cu putin timp in urma. Un delir- pentru ca asta a fost si este- apoi o strafulgerare puternica dureroasa si...Nimic. Ma simteam intocmai.

Am simtit mai apoi o mana puternica apucandu-ma de brat. Am incercat sa ma agit, sa ma zbat. dar necunoscututl pe care n uil puteam vedea ma tara spre lumina. O durere stranie imi acaparase pieptul, iar resiratia sa devina sacadata. Am vrut sa ma zbat.
- Calmeaza-te te rog. sunt eu, "S".
Mi-a strigat apoi, din nou "Calmeaza-te!". Si m-am calmat."

prima , edit dupa :D
Art te bantui daca imi zici ca S nu este aceel Sasuke :((
SI inca rau . nu uita , ultima oara cand cineva mi-a facut innciuda s-a gasit cu mine pe cap in visul ei , nu imi ma amintesc ce a visat dar na , cosmar normal :> happy

SInguratatea , nici nu stiu cum sa zic ca se simte Saku , ceva , a plictiseala mea de scoala , asa ma gandesc eu cateodata..
S , therethere

daca nu esti Sasuke nu ai ce cauta aici , Bey:* si mersi ca m-ai anuntat dar am vazut deja :D

Edit : Masi lasat fara cuvinte . Ai o descrire atat de frumoasa si de amanuntita . Fiecare cuvant ma vrajeste de-a dreptul . Capitolele tale sunt magice . Acest capitol a fost minunat , precum si celalalte . Multumeesc de anunt si sper sa ma anunti si in continuare . Bafta la tastat si pupici .

Hey Hey ^^
Waw...nu pot sa cred
Deci am sa am aliez cu Max si am sa te bantui si eu..asta cat se poate de clar
Cine este "S"?...cum sa ne lasi intr-o asemena situatie?
Mersi ca m-a anuntat
Sa o faci si in continuare
Acum te pwpacesc dulce rau de tot si ne vedem al next
ZBYE