Capitolul I ” Mari schimbari ”


Din perspectiva lui Sasuke:

Ce zi senina! Prea senina, dar totusi era 15 septembrie, prima zi de scoala. Prea mare caldura. Iar liceul ala insuportabil. Inca o zi petrecuta i mijlocul fetelor acelea obsedate. Minunat, e chiar minunat. Ce bine ca exista Naruto, prietenul meu cel mai bun, macar urma sa ma mai distrez cu el. Oh, temele astea! Innca nu le-am terminat. Intr-o ora si jumatate trebuia sa ajung la scoala. Mi-am scos cartile din birou si m-am apucat de proiectul la chimie.


Dupa jumatate de ora....

In sfarsit gata si cu temele astea! Oh, mai este o ora, ce pot face pana atunci? Stiu, o sa-l sun pe Naruto sa vina pe la mine, sa mergem impreuna la scoala. Zis si facut, am luat telefonul si l-am sunat. Nu trecura mai mult de 10 minute ca el deja batu la usa.

-Salut frate, ce faci? ma intreba Naruto.
-Bine, acum am terminat proiectul la chimie.
-Da da bine, nu conteaza. Fii atent ce am auzit. Neji mi-a spus ca a vazuto pe Sakura si a spus ca era sa nu o recunoasca. A spus ca arata bestial!
-Da, cum sa nu, obsedata aia sa arate bine, nici in cele mai frumoase vise ale ei.
-Cum spui tu frate, mie asa mi-a zis Neji, o sa vedem la scoala.
-Ca tot veni vorba, cred ca ar trebui sa mergem.

Am plecat inspre scoala, pe drum ne-am intalnit cu Choji, Neji si Shikamaru. Nu s-au intamplat evenimente deosebite pe drum. Intr-un final am ajuns la scoala. Curtea era plina de elevi care discutau despre diferite lucruri. Ca de obicei fetele se holbau la mine ca la felul 14. Eu ca intotdeauna treceam nepasator printre ele continuandu-mi drumul spre clasa. Am intrat in incaperea spatioasa luminata puternic de lumina soarelui. In banci erau doar cativa colegi, deoarece majoritatea erau afara. Le-am vazut pe Ino, Hinata, TenTen si Temari. Eu si Naruto ne-am indreptat spre locurile din ultima banca. Dar nu am observat ca cineva statea acolo deja. Era o fata. Una care imi parea foarte cunoscuta. Cu parul roz si cu ochii verzi de culoarea ierbii. Era buna rau. Imbracata intr-un tricou cu un decolteu generos si o pereche de blugi foarte scurti. Semana cu cineva dar nu mi-am dat seama cu cine. Ia stai o secunda, era... dar nu putea fi... Sakura...

-Naruto! Ce ma bucur ca te vad! spuse aceasta si il lua in brate pe prietenul meu. Acesta era la fel de naucit ca mine de frumusetea Sakurei. Ce ai facut toata vara? Mi-a fost dor de tine! Uite, ti-am adus un suvenir din America. Sakura scoare din buzunarul blugilor o bratara de lemn cu diferite inscriptii pe ea. Poftim iti va purta noroc. Ah, salut Sasuke! spuse ea plictisita.
-Buna. am spus eu. Acum daca ati terminat, Naruto as putea vorbi ceva cu tine?
- Oh... sigur frate. Multumesc Sakura este foarte frumos din partea ta ca te-ai gandit la mine.
- Nu ai pentru ce! a spus ea zambind cu gura pana la urechi. Si ce mai zambet, era genul de zambet cu care o fata putea da gata orice baiat.
L-am tras de brat pe Naruto pentru ca acesta parea ca nu vrea sa se misca. Sakura a chicotit la ce fata avea Naruto. Ne-am dus in prima banca ( era o premiera pentru noi, dar trebuia sa stam cat mai departe de Sakura )
- Frate, ce s-a intamplat? Cine e aia? Ca sigur nu arata ca si Sakura. Ea nu e frumoasa ca asta.
- Stiu, s-a schimbat mult vara asta. Crezi ca am sanse la ea?
- De unde vrei sa stiu eu? am spus eu plictistit. Defapt nu eram chiar indiferent, nu imi suradea ideea ca cel mai bun prieten sa se dea la Sakura, nu mi se parea normal. Si de ce era asa entuziasmata cand vorbea cu Naruto si cu mine era indiferenta? S-au schimbat multe. Foarte multe. Poate, doar poate era posibil ca sa inceapa sa-mi placa de ea. Cum era asa ceva posibil? Ea era obsedata dupa mine, nu eu dupa ea. Se pare ca s-a intors roata.
Tocmai in acel moment a intrat profesorul de chimie in clasa si mi-a intrerupt sirul gandurilor. Totusi chiar si asa nu puteam sa nu ma intorc din 2 in 2 minute si sa ma uit la ea. Oare ei chiar nu-i mai pasa de mine deloc?

Chapter II ” Razbunare ”


Din perspectiva Sakurei:



De ce? De ce trebuie sa fie atat de dragut? S-a uitat incontinuu la mine. Dar a facut-o doar pentru ca acum arat bine. Inainte nu ar fi dat 2 bani pentru mine. Daca ma place ii place doar corpul meu nu si personalitatea mea. Dar am vazut ceva azi in ochii lui abisali, sa fi fost dezamagire, tristete. Nu imi pot da seama. Oare l-a durut faptul ca nu i-am acordat atentie lui ci lui Naruto? Era gelos? Sau doar era plictisit de moarte ca de obicei. Dar oare de ce imi pasa? Dupa cat m-a facut sa sufar, merita sa simta si el ce am simtit eu. Durere, frustrare, sa vada cum e sa stai noaptea pana tarziu doar sa se gandeasca la perosana iubita si sa stii ca nu ai nicio sansa la ea.
Lacrimile cristaline mi se scurgeau siroaie pe obrajii rumeni gandindu-ma ca niciodata nu-l voi putea avea. Acum chiar daca as avea sanse la el, nu m-ar lasa demnitatea. Eu nu sunt jucaria nimanui, nici macar al lui. Chiar daca il iubesc din toata inima si mi-as da viata pentru el, nu pot sa-l las sa se mai joace cu sentimentele mele.
Lumina diminetii se revarsa in camera mea. Era o dimineata superba, calduroase, dar nu in exces. Cerul era patat doar de cateva petice albe si pufoase de nori. Soarele zambea cu gura pana la urechi. Stoluri de pasari sagetau cerul de azur pornindu-si calatoria catre tarile calde. Ma uitam pe geam la natura care odata cu venirea toamnei incepea sa se intristeze. Frunzele incepeau sa se desprinda de copacilor formand un covor pictat in nuante de auriu si ruginiu.
Toate gandurile imi fura intrerupte de zgomotul telefonului. Era Ten Ten, prietena mea cea mai buna.

Am luat telefonul in mana si am raspuns. Vocea ei era foarte trista. Era demoralizata complet. Am intrebat-o ce a patit, dar ea mi-a spus ca ne intalnim in parc si ca imi va povesti acolo.
M-am imbracat in graba cu un tricou mulat, o pereche de blugi scurti si o pereche de sandale foarte dragute, albe. Parul meu roz, l-am prins intr-un coc de balerina, ca sa nu ma incalzeasca. Mi-am luat si ghiozdanul ca sa nu mai trec odata pe acasa. Am iesit afara din casa, luandu-mi ramas bun de la mama. Afara, aerul proaspat m-a lovit din plin. A trebuit sa inchid ochii putin pentru a ma putea acomoda cu lumina puternicaParca nu era toamna, ci vara. Numai frunzele de pe jos contraziceau acest fapt. Cand in sfarsit lumina puternica a soarelui a incetat sa ma mai deranjeze am pornit-o spre parc. Strazile nu erau foaarte aglomerate. Doar cate un copil, sau doi care isi iau inghetata de la magazine.
Am traversat cateva strazi si cam 10 minute am ajuns in parc. M-am indreptat direct spre banca mea si a lui Ten Ten. Acolo ne intalneam de fiecare data cand voiam sa vorbim despre ceva important.
Dupa cum ma asteptam Ten Ten era deja pe banca si ma astepta. Am salutat-o si ea a inceput sa planga in hohote. Am luat-o in brate si i-am spus ca orice ar fi se va rezolva.
- Stai, oprestete. Respira. Bun, acum spune-mi ce ti s-a intamplat.
- Bb..binne.. a spus ea printre suspine. S-a... S-a despartit de mine... si a inceput sa planga din nou in hohote.
Cine? Oare cine era iubitul ei. Nu mi-a spus nimic. Oricum nici eu nu am intrebat-o, dar totusi...
-Cine? Cine s-a despartit de tine? am intrebat-o eu.
- Sa..Sasuke... a reusit ea sa spuna intr-un sfarsit.
Cum? De ce s-a despartit de ea? Si mai important: de cand erau ei doi impreuna. Eu de ce nu am stiut nimic, pana la urma sunt prietena ei cea mai buna. De ce nu mi-a spus? Dar trecand peste asta, ce i-a venit lui Sasuke ca dintr-o data sa se desparta de ea. Tocmai acum, cand am venit eu. Oare era vina mea? Ma simteam oarecum vinovata, chiar daca nu stiam sigur ca de asta i-a dat papucii nesuferitul ala lui TenTen.
Am stat asa o vreme ( cam vreo jumatate de ora ), apoi s-a calmat si TenTen intr-un final si am putut sa o intreb mai multe detalii. Se pare ca erau impreuna din primavara si Sasuke s-a despartit de ea sub pretextul ca pur si simplu " Nu o mai iubeste pe ea ". Firar, daca eu eram cea pentru care a parasit-o pe prietena mea si daca ar afla, ar fi mult prea distrusa. Ar fi tradata si de prietena si de iubitul ei. Ce ar putea fi mai rau decat atat? Imi doream sa pot s-o ajut, dar inafara de a-i fi alaturi nu stiam ce puteam face.
Am plecat intr-un final la scoala. Pierdusem prima ora si deja jumatate din a II-a, ce rost mai avea sa ne facem aparitia la Istorie? Am decis sa stam pe bancile din curtea scolii. M-am gandit ca daca ii voi distrage atentia de la Sasuke, poate se va inveseli, asa ca am inceput sa fac tot felul de glume, am spus bancuri, am facut tot felul de fete haioase. TenTen radea de mine cu gura pana la urechi. Fara sa ne dam seama, clopotelul anunta pauza, asa ca ne-am dus in clasa sa ne lasam ghiozdanele. Din pacate singurele 2 locuri libere ramase nu erau una langa alta. Unu era in prima banca, langa Hinata ( dusmanca mea ), iar celalalt langa Sasuke. Eram prinsa intre ciocan si nicovala. Am auzit-o pe prietena mea cum mi-a spus ca se sacrifica ea ca sa stea langa Hinata, deci am sfarsit prin a sta in banca cu Sasuke.
-Pot sa stau aici? am intrebat eu plictisita.
-Sigur, de ce nu. spuse el incercand sa para indiferent dar vedeam ceva in ochii lui, entuziasm, bucurie. Nu imi putea da seama.
Mi-am lasat ghiozdanul si am iesit restul pauzei afara cu TenTen. Cand am venit inapoi mi-am dat seama ca lipseste cineva, Naruto. Mi-am facut curaj, si l-am intrebat pe Sasuke ce s-a intamplat cu blondul nebunatic. El mi-a raspuns sec ca il doare capul si a ramas acasa. Ce scuza buna! Sincer nu imi pasa in mod deosebit, dar tebuia sa-l fac sa plateasca pentru suferinta care i-a produs-o lui TenTen. Trebuia sa-l fac putin invidios. Am inceput sa-l intreb de Naruto. Ce a facut in vacanta? Daca are iubita? Cand am pus ultima intrebare, Sasuke a ramas masca. Se vedea pe fata lui ca nu i-a picat bine, dar asa ii tebuia. Merita din plin tot ce i se va da. Nu conteaza ce simt eu, nu conteaza ce mi-a facut mie, dar nu puteam sa-l iert pentru ca s-a despartit de TenTen, mai ales ca ma simteam vinovata ca a facut-o pentru mine.
In timpul orelor Sasuke s-a uitat la mine mai tot timpul la mine. Se uita destul de ciudat. Cu un fel de admiratie. Intr-un fel asemanator cu felul in care ma uitam eu inainte la el. Era ciudat. Eu inca nu ma puteam acomoda cu ideea ca el chiar e interesat de mine. Macar daca m-ar iubi pentru cine sunt, nu pentru cum arat.
La ora de matematica nu am apucat sa-mi copiez o formula si l-am rugat pe el sa mi-o dea, dar el nu scrisese absolut nimic. Paginile erau goale. Cum se putea? El era elevul model, toti profesorii il adorau. A lasat goala foaia si la testul de la geografie, care era foarte simplu. L-ar fi facut si cu ochii inchisi. Tot ce facea el e sa priveasca in gol la tabla sau sa se uite la mine pe furis cand credea ca nu sunt atenta. Am surprins-o si pe TenTen cum se uita cu ochii plini de tristete catre Sasuke. Imi parea atat de rau de ea... As fi putut incerca sa-i readuc impreuna, dar nu as fi suportat sa-i vad sarutandu-se in fata mea. De ce ma gandesc mereu la mine? De ce sunt atat de egoista? Nu ma puteam numi o prietena adevarata la in ce fel ma purtam.
Cand se va termina odata drama asta?

Hey
Scuze de intarziere
Am citit mai devreme capitolul dar nu am comentat doar acum
Dupa cum s-a mai spus...te-ai indretat....si ador asta
Brvo tie
Mi-a placut mult cum ai continuat
Sarmana TenTen
Te pwpacesc dulce si sa ma anunti si in continuare
JANE

Chapther III - " Confuzie totala "


Sakura povesteste:


*Dream*

O camera alba complet. Fara nicio imperfectiune. Era o incapere relativ mica, goala. Ma dureau ochii de la atata perfectiune. Am simtit cum cineva imi pune o mana pe umar. M-am intors si am deschis ochii. Atunci l-am vazut, un baiat brunet, cu ochii de un negru intens in care te puteai pierde cu usurinta in ei. Inalt, binefacut, imbracat intr-un hanorac negru cu un craniu pe el, si o pereche de blugi negri. Arata superb. Orice fata l-ar dori, orice fata l-ar adora. Ma uitam lung la el. Ma pierdeam in ochii lui ce se asemanau cu o mare intr-o noapte intunecoasa fara stele sau luna. Un ocean intunecat plin de mister... Nu putea fi nimeni altul decat Sasuke. M-am ridicat din genunchi in picioare si o lacrima cristalina si-a facut loc din coltul ochiului stang. El a intins mana si mi-a sters cu delicatete lacrima si a spus in soapta: " Printesa mea nu are voie sa verse nicio lacrima " Nu mi-a venit sa cred ceea ce tocmai am auzit. Apoi a adaugat: " Trezeste-te! " Am intrebat nedumerita de unde sa ma trezesc. El a mai repetat odata sa ma trezesc. Atunci mi-a picat fisa. Visam...

* End Dream *

M-am trezit in camera mea luminata de razele blande ale soarelui. Mama mea statea la margina patului. Ea era care ma trezise din vis, sau poate era un cosmar. In adancul inimii mele imi doream ca acest vis sa devina realitate, dar asta ar insemna ca eu sa ma las manevrata de el dupa bunul lui plac. Nu eram papusa nimanui. Mereu el s-a considerat cel mai bun. A crezut ca daca zambeste frumos unei fete respectiva ii va cadea in brate. Pai cu majoritatea asa este. Dar STOP! Totul se opreste aici. Nu ii voi face pe plac. Nu voi fi eu proasta lui.
Aceste lucruri mi le-am spus de enspe mii de ori parca incercand sa ma conving pe mine ca spun adevarul. Eu incercam sa fac acest lucru sa devina realitate, dar oare eu credeam in ce spuneam?
- Sakura, draga mea, totul este in regula? spuse mama cu o urma de ingrijorare in glas. M-am uitat fix in ochii ei verzi identici cu ai mei si am zambit inocent aproband. M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre baie pentru a-mi face siesta de dimineata.
Mi-am facut in graba ghiozdanul m-am imbracat cu primele haine care mi-au venit la mana: un tricou negru cu Hello Kitty, o pereche de blugi stramti albi, o pereche de adidasi de aceeasi culoare cu tricoul. Mi-am prins parul rozaliu intr-o coada pe-o parte. M-am uitat la ceas: 11:50. Ce? Mai aveam doar 10 minute si incepeau orele.
M-am grabit spre scoala, dar pe la jumatatea drumului mi-am adus aminte de proiectul la engleza. Nu eram sigura daca l-am pus. Mi-am dat jos ghiozdanul, dar am continuat sa merg. Mare greseala, pentru ca secunda urmatoare m-am impiedecat de ceva si am facut contact cu betonul tare. A durut putin, dar mai important era ca toate cartile erau imprastiate pe asfalt. " Acum sigur o sa intarzii! " mi-am spus in gand.
Eram atat de preocupata sa imi strang lucrurile ca nici nu am observat din prima ca o persoana mi se alatura si ma ajuta sa imi adun caietele. Cine credeti ca era? Sasuke? Nu. TenTen? Nu. Naruto? Ati ghicit. I-am zambit blondului si m-am multumit ca m-a ajutat. Restul drumului spre scoala l-am parcurs impreuna. Eu radeam neincetat la glumele lui. VOrbind la modul cel mai serios, baiatul asta ar fi trebuit sa se faca claun la circ. Ar fi avut mare succes.
La un moment dat am auzit niste pasi in spatele nostru. ( Strada era pustie deci era destul de ciudat )

M-am intors sa vad cine era dar strada era goala, nici urma de suflet de om in afara de al meu si al blondului. Ne-am continuat drumul dar eu stiam ca auzisem ceva si nu m-am putut linisti pana nu am ajuns la scoala. Eram destul de ingrijorata. Cine ne urmarea oare? Simteam cum pulsul imi crestea, dar odata ce am intrat in clasa m-am calmat. ” Am scapat de orice, sau orice ne urmarea, dau ma urmarea.” Mi-am deschis ghiozdanul cu gandul sa-mi scot cartile pentru prima ora dar atentia imi fu captata de un biletel, mic mov. L-am luat putin nedumerita si putin speriata. Cum a ajuns asta la mine in ghiozdan? Atunci mi-am dat seama.
Probabil persoana care ma urmarea mi-a pus dinadins piedica si cand am cazut si l-am vazut pe naruto, am lasat garda jos si sunt sigura ca atunci l-a strecurat in ghiozdan.
Am vrut sa-l deschid, dar aveam o presimtire rea. Sa-l deschid, sa nu-l deschid? O sa-l deschid, nu mai sunt vechea Sakura, fricoasa. Nu m-am schimbat doar fizic ci si psihic. Nu mai eram o plangacioasa care era la mila tuturor. Acum puteam sa-mi port singura de grija. Singurul lucru care nu s-a schimbat este sensibilitatea, dar acum puteam sa ascund asta extrem de bine.
Am dat sa deschid biletul, dar atunci aparu Sasuke, care ma intreba daca poate sta langa mine. I-am raspuns sec (,) ca era ocupat locul pentru Ten Ten. Atunci a plecat destul de trist si se aseja langa Hinata. Glumeau incontinuu, radeau si se simteau bine. Ce idioti! Ia stai o secunda, Sakura, ti-e de ce iti pasa? Ai uitat? Vrei sa-i dai o lectie. Nu trebuie sa lasi sentimentele tale pentru el sa afecteze planul. Dar, totusi il iubesc, il iubesc mai mult decat orice. Ma consuma pe dinauntru gandul ca dusmanca mea flirteaza cu baiatul pe care il iubesc din suflet.
Intre timp dirigu intra in clasa. Era un barbat inalt de vreo 30 de ani, nu fusesem atenta cand ni se prezenta. Avea parul gri, o masca care ii lasa liber doar ochiul drept ( sau era stangul ca nu mai stiu ). Numele lui era Kakashi Hatake. Era simpatic, amuzant si de treaba, dar cand ne preda matematica ne dadea o tona de teme. Asta era singurul sau defect. Se pare ca biletul va trebui sa astepte deoarece dirigu ma chema la el sa duc un formular la directoare. Am pus biletelul inapoi in ghiozdan apoi am facut ce mi-a spus dirigu. Am iesit pe coridor cu formularul in mana si ghiciti pe cine am vazut?