The savages

Buna scumpii mei! Am adus un nou fic, o noua idee. Pentru inceput va zic ca nu este una plagiata. Nu. Poate ca m-am inspirat putin dintr-o carte sau din mai multe carti, nu stiu lough

, insa ideea este a mea. Este o poveste ,,veche'', si m-am gandit sa fac si eu una pentru ca eu ador cartile, ficurile de acest gen. Eu sper sa va placa. Lectura placuta. Probabil acest capitol nu va fi reusit, scuze. Incerc sa imi gasesc un fel de a scrie aparte. Unul usor la citit si placut, insa pentru a-mi reusi asta am nevoie de munca, iar pana atunci sper sa va multumiti si cu ce este:)) rolling on the floor

The savages

Chapter I:
Augus, 1812, Londra.

Faldurile diafane ale fetiței cu păr rozaliu fugeau în toate direcțiile pe când se apropia încrezator de locul zgomotos unde se aflau prietenii ei de nădejde. Rochia sa albă și incomodă o impiediacă pe aceasta să se apropie cu repeziciune de acel grup de băieți voioși, de aceea trebuia mai mereu să învețe să își controleze răbdarea. Tocmai ajunsă, încercă să se înghesuie în cercul strâns format de aceștia. Nu fu atât de greu, întrucât statura medie și trupul ei micuț îi dădeau prilejul de a se infiltra cu ușurință. Își trecu mâna subțire după gâtul aplecat al lui Naruto, după care o întinse și pe cealaltă, făcând la fel și cu Neji.

Cercul reușea să-i țină pe aceștia nu numai într-o legătură fizică strânsă, ci și în una emoțională la fel de intensă. Putea observa pe chipul blondului din dreapta sa acel zâmbet din antichitatea ființei sale, iar în ochii albaștrii ai acestuia, o sclipire nemaîntâlnită putea fi văzută. Tânăra fetiță încercă să iși amintească cât timp trecuse de când nu mai zărise pe fața lui Naruto aceste lucruri specifice lui. Imediat îi aparuse în minte acel accident imprevizibil care i-a blocat acestuia toți stropii de fericire.

Părinții băiatului, prea bine cunoscuții conte și contesă de Sharp au dus o viață cu adevărat frumoasă până la sfarșitul ei cumplit. Rozalia își amintii cât de mult îi plăcea să îi privească, întrucât iubirea infinită pe care și-o purtau unul altuia putea fi observată și de cel mai necunoscător ochi din întreaga Anglie. Erau recunoscuți peste tot, însa asta nu se datora numelui lor sau rangului pe care îl purtau, ci se datora curajului și onestității de care dădeau dovada cu desavârșire. Erau întru totul vânduți țării lor. Erau, întradevăr, în stare să facă absolut orice pentru aceste pământuri pe care călcau cu atâta mândrie. Dar se pare că, într-un final, acțiunile lor curajoaste și demne de urmat din timpul razboiului, care continuă fără oprire și în ziua de astăzi, i-au trimis în prăpastia numită moarte.

Se uită din nou cu compasiune la fața sinceră a bunului ei prieten, după care făcu același lucru cu toți cei de față. Își dădu seama că, deși erau diferiți din anumite puncte de vedere, un lucru îi faceau pe toți din acest restâns cerc sa fie foarte asemănători. Cu toții suferiseră. Poate pierderea cuiva să te țină atât de strâns legat de o anumită persoană? În cazul lor, cu sigutanță că da. De când devenise orfană, deși cuvântul nu era folosit foarte corect, Sakura găsise în acești mici băiețași puși mereu pe șotii compasiune, înțelegere și în primul rând, o prietenie invincibilă care va ține, probabil, toată viața.

Încercă să găsească un lucru care să-i displacă la vreounul dintre ei, însa în zadar. În fiecare ochi, privire sau zâmbet găsea o urmă de iubire frățească. Își întoarse capul către Neji. De când tatăl său a fost răpus de boală, devenise unul dintre cei mai bogați oameni din Anglia. Ducele de York îi dădu-se unicului său fiu toată moștenirea sa, însă nicidecum nu vei vedea vreo urmă de îngâmfare sau mândrie pe chipul acestuia. Poate doar un gram de tristețe. Chiar dacă nu se poate atinge de moștenire până la vârsta de optisprezece ani, se putea citii îngrijorarea cu privire la titlul pe care îl va purta de acum în colo. Să fii duce nu este întotdeauna ușor, însă Sakura era total sigură că brunetul cu ochi lila va depășii situația cu succes.

Mai că o apucă plânsul cand se uită la fața posomorâtă a lui Sasori. Pierderea mamei nu este un simplu obstacol, ci un lucru cumplit care te va măcina pentru tot restul vieții. Desigur, cu timpul va încerca să uite, să evite durerea rămasă, însă mereu va rămâne un gol, o gaură nesfârșită.

Știa cum este. Cunoștea toate acele senzații deoarece le trăise pe pielea ei și cu siguranță încă o va mai face. Uneori simte un dor cumplit. Un dor nebun de ași îmbrățișa părinții, de a primii o sărutare pe obrazul rumen de la tatăl său mult prea ocupat pentru ai fi mereu alături. Sau poveștile atât de interesante ale mamei. Cu sigutanță ar mai asculta una cu mare atenție. Însă toate aceste... vise acum, nu vor mai avea loc în viața ei niciodată.

- Tocmai mi-a venit o idee, spuse Gaara, roșcatul ce îi privea acum pe toți membrii cercului cu ochii arzători, oprind-o pe fetiță să-și verse lacrimile care încercau să apară pe chipul ei blajin odată cu amintirea acelor lucruri sfâșietor de triste pentru toți.

Baieții îl priveau cu interes, neștiind ce pune la care micul lor prieten, însă și ea era la fel de curioasă în privința acelei idei.

- Vom fi împreună pentru totdeauna, așa e? Întrebă, după care toți îl aprobară cu o simplă mișcare a capului. Ce-ați zice să înființăm un grup, un fel de cerc secret? Continuă, după care un zâmbet iscoditor i se aşternu pe faţă.

- Ce fel de cerc secret? Se interesă Neji ‚ întrerupând meditaţia noastră cu o voce mult prea puternică pentru un băiat de doar paisprezece ani.

- Un cerc al apărării. Cu toţii ştim ce înseamna să suferi. Tocmai de aceea, noi vom încerca să oprim asta. Nu v-aţi săturat de atâtea crime, răutăţi şi trădări de ţară?

Imediat după aceste vorbe, Sakura îi urmării privirea blondului de lânga ea. Nu găsii frustrare şi nici tristeţe în ochii acestuia. Într-o clipită, însă, pe chipul lui apăru un zămbet imens.

- Este o idee excelentă! Strigă cu o bucurie incredibilă, după care continuă. Ne vom numii Sălbaticii.

Fata işi coborî privirea în pământ, cu un zâmbet frumos şi deloc fals, ca toate celelate, întipărit pe faţă. Era bucuroasă că măcar el încerca să treacă prin toate aceste greutaţi cu zâmbetul pe buze. Dar ceea ce îi sporea cu adevărat fericirea era faptul că vedea în acest băieţel un adevărat Sharp. Un apărător infocat al legii. Speră din tot sufletul că Naruto le va călca pe urme părinţilor lui, că va da dovadă de aceeaşi cantitate de curaj ca şi cei doi. Însă era sigura că deţinea acea calitate cu toată îndârjirea.

- Este chiar minunat! Exclamă şi Sasori. Însă cu siguranţă vom avea nevoie şi de un lider, iar cum eu sunt cel care a adus asta în discuţie, cred că sunt cel mai potrivit; continuă acesta cu un zămbet triumfător.

- Nu prea cred! Nu uita, eu sunt cel ce a venit cu ideea! intervenii Gaara vizibil satisfăcut, crezând că astfel el va devenii şeful grupului.

- Este adevarat, continuă Neji. Însă asta nu contează neapărat pentru a fi tu liderul.

Chiar înainte ca Naruto să-l întrerupă pe acesta, venind şi el cu o replică pregătită pentru a riposta, Sakura îi readuse pe toţi la tăcere.

- Ajunge! Explodă cu o voce dură şi încrezătoare, privind în ochii fiecăruia în parte. Pentru a nu exista şi alte certuri, eu voi fi liderul Sălbaticilor de acum în colo, spuse ferm, după care lărgii puţin cercul. Cât timp examină chipurile caracteristice tuturor, nu apăru nici un comentariu. Or fi ei prieteni pe vecie, însă educaţia aleasă a tuturora nu le dădea prilejul să comenteze în faţa unei doamne, iar în cazul de faţă, domnişoare.

Zâmbii triumfătoare, după care se despărţii din cerc. Își luă la revedere cu o mişcare a mâinii şi merse încet spre conacul Foy. Putea simţii privirile sfâşietoare din spatele ei, însă continuă să meargă cu acelaşi zâmbet întipărit pe chip. Se pare că de acum înainte va fi lider, însă nu unul oarecare. Liderul celui mai temut cerc de apărători ai legii. Sălbaticii.

EDIT: Ma bucur mult, ca am intrat aici, parca seamna unpic cu cercul secret, nu stiu asa mi se pare, oricum astept cu nerabdare capitolul uramtor, si sper sa ma anunti:)

Buna scumpo.
Un inceput foarte frumos iar felul tau de a scrie devine din ce in ce mai bun, in comparatie cu al meu.
In fine..deci..imi place ficul tau si abiaaa astept continuarea. :x
Succees !

Un prim capitol foarte frumos in love

E un inceput care descrie multe dar sunt sigura ca va descrie si mai multe in ceea ce va urma in love

Ideea e foarte buna asa ca astept si eu continuarea a hug

rock

Buna,
In primul rand, asta nu se poate numi un fic! E o capodopera nu alta The savages 962758

Incep cu ideea, geniala! Eu nu am mai intalnit`o pana acum deci pot spune ca e 100% originala. Sakura sa fie liderul unei grupari? Aparatori ai legii? The savages 385627

Abia astept The savages 268890

Iubesc felul cum descrii. Nu ne spui despre haine in mod special sau mai stiu eu ce, lucruri care sa ne plictiseasca si asta ma face sa vreau cat mai repede capitolul 2. Actiunea ta a fost destul de lenta si mi-a placut enorm ca nu ai sarit de la o idee la alta. Dialogul nu a fost nici mult si nici sec The savages 962758

Imi place personalitatea Sakurei. Desi a suferit si este destul de tanara inca mai are puterea sa lupte si sa-i tina pe ceilalti uniti.
Fara alte introduceri, ficul este M.I.N.U.N.A.T!
Anunta-ma cand aduci nextul, daca vrei. Spor la scris si la idei!^^ The savages 273918

Cat imi place^^

Ai o idee foarte originala. Petrecuta in trecut. Superb!
Descrierea imi place, moolt. Tu sti ca imi place de Sakura?

Oricum, ne place, ne place, place. Asa ca: Next.
Pupici^^

Hey! Deci asta e ficul de care imi spuneai..
Eee... e frumos imi place mult ideea! Sunt curioasa se vei mai nascocii in continuare deci.. grabeste-te cu nextul.
Lumi te iubeste a hug

Buna dragelor! In primul rand multumesc mult pentru comentarii. Voiam sa iti spun Puppy”love ca nu m-am inspirat deloc din Cercul secret. Stiu ca este un serial, insa nimic mai mult. Nu l-am vizionat niciodata.
Acest capitol sunt sigura ca nu o sa va placa. Nu este reusit, stiu, tocmai de aceea vreau criticile voastre. A si... ca sa nu va derutez... Ati observat ca in capitolul precedent actiunea se petrece atunci cand ei aveau 14 ani. Ei bine.. a fost un fel de flashback. Acum actiunea se va desfasura cand ei vor fi mai mari. Inca o data va zic ca apreciez ca imi cititi ficul si va iubesc pe toti. Se ya hi!

The savages

Chapter II:
Februarie, 1819, Londra.

Clinchetul clopoțelului ce răsună în întreaga încăpere se auzi tare și clar în urechile Sakurei. Începu să-și descheie nasturii de la pantalonii bărbătești atât de comozi, așteptând în același timp sosirea menajerei pentru a o ajuta să se îmbrace cu rochia bleumarin, aleasă cu atenție pentru balul mult prea simandicos și rafinat din acea seară. Se gândea cu puțina groază la ce se va întâmpla mai târziu în sala balului. Astfel de petreceri aglomerate, cu siguranță nu o încantau deloc.

Ura să vadă zeci de priviri ațintite asupra sa și cu siguranță îi displaceau bârfele la adresa ei și a prietenilor acesteia, prezente pretutindeni. Încercă să-și alunge din minte acest gând în timp ce se apropia de cada bine ascunsă după perdelele din colțul camerei crem și obscure.

Prinse câțiva stropi plini de apă în palmă, după care îi aruncă peste fața-i obosită. Încercă, prin atingerea acestori mici picaturi cristaline să își relaxeze trupul foarte ostenit după o zi mult prea încarcată și extenuantă. De fapt, dacă stătea bine să se gândească, întreaga ei săptămână a fost chinuitoare.

Se simțea doborâtă. Doborâtă de numarul infernal de tâlharii, violuri și alte astfel de răutați fără cusur. Însă niciodată nu i-a părut rău că ea era cea care lua măsuri împotriva acestora, că ea împreună cu ceilalți sălbatici reușeau să-i opreasca din acțiunile lor. Ba chiar era mândră de asta.

Însă un lucru o întrista. Acea stare asemănătoare cu invidia care apărea pentru că.. oricât ar vrea ea să creadă și oricât ar încerca nu se putea compara cu coechipierii săi. Cu un bărbat, de fapt. Nu avea puterea, forța sau rezistența unuia, chiar dacă după ani întregi de antrenamente intense și anevoioase reușise, totuși, să se apropie de nivelul lor înalt.

Încă iși amintea orele sfașietoare și parcă interminabile de călărie. Deși iubea caii și îi plăcea să meargă la galop cu unul, nu a reușit niciodată să îl ajungă pe Sasori, să întreacă performanțele acestuia. Dar cu siguranță trebuia să ia în calcul faptul că roșcatul călărise de la vârsta de șase ani. Era pasiunea lui, iar acum avea mai bine de cincisprezece ani de experiență. Nu se putea aștepta la ceva mai prejos din partea lui.
Deși adora să țintească, niciodată nu l-a învins pe „maiestrul Neji”. Chiar dacă și ea se pricepea foarte bine, nu voia să recunoască, sau, poate, nu era în stare să o facă.

Oricum, se gândea dânsa, niciodată nu îl va întrece pe acesta. El avea un fel de... dar Dumnezeiesc de a vedea prin lucruri parcă, ceea ce ea nu putea obține decat prin ore, zile, luni sau chiar ani întregi de antrenamente intensive.

Izbucni în râs atunci când se gândii la ce era ea cu adevărat bună, de fapt. Actoria era atuul ei. Putea interpreta roluri din ce în ce mai variate. Putea fi o lady dură și independentă, iar peste doar cateva fracțiuni de secundă se putea transforma într-o chelneriță vulgară și de prost gust, sau într-o adolescentă inocenta ce nu știe nimic despre ce înseamnă viața.

În orice caz, aceste deghizări constituiau darul pe care ea îl deținea. De obicei, juca fel de fel de roluri în acțiunile pe care trebuia cu orice preț să le ducă la capăt, întrucât nu putea fi descoperită, chiar daca ea și prietenii ei eru foarte cunoscuți în societate pentru ceea ce făceau.

Prietenii ei erau atât de mândrii de ceea ce făceau... Însă trebuia să recunoască... și ea deținea acel sentiment la fel de strâns. Însă odată infiltrată în acest cerc puternic, reputația ei nu era una prea plăcută în ochii lumii londineze.

„ Rebela și sălbatica Sakura”. Se săturase până peste cap de aceste cuvinte. Lumea considera că nu era demn de o lady să faca parte dintr-un „asemenea grup” , dar ei nu știau cum era să fi alaturi de Sălbatici. Desigur, nu era o muncă ușoară pentru o femeie, mai ales că era și liderul, însa o făcea să se simtă liberă și.. de ce nu... chiar sălbatică și plină de viață.

Era adevărat. Trăind în majoritatea timpului mai mult cu băieții decât cu fetele nu o interesau atât cât ar trebui hainele sau tot felul de astfel de lucruri femeiesti, însa nu consideră ca acestea fiind principalele motive pentru a fi o adevarată lady respectabilă în societate. Dânsa consideră că să salvezi o fată din fața unui viol inevitabil era mult mai intrigant decât orice rochie din lume. Însă cu siguranță nu îi părea rau de asta. Niciodată nu ar schimba momentele petrecute cu prietenii ei cu niște plictisitoare ore de țesut și bârfit. Da... niciodată nu ar face asta.

Un ciocănit în ușă urmat de o apăsare a clanței îi întrerupse Sakurei toate gândurile. Se bucură că avusese timp să se spele și să își tragă pe ea cămașa de corp albă și moale, chiar înainte ca servitoarea ei loială să apară. Își trase rochia peste cap, după care se prinse cu mâinile de o bară peternică aflată în fața oglinzii pentru a o lăsa pe fata micuță de statură și blondă să îi închidă corsetul. Aceasta trăgea ațele dure cu putere, rând pe rând, până ajunsese la ultima.

Pe moment, o lăsă pe Sakura fără suflare, însă după câteva încercări, reuși să-și regleze respirația amețită. Imediat se așeză pe scunul frumos pus în dreapta patului, lăsând-o pe fată să se joace în parul ei zburlit de la atâta zbucium și alergătură, aranjându-i-l într-un coc simplu.

Atât de mult iși dorise ca această seară să nu fi existat niciodată... Spera ca totul să treacă repede, ca viteza luminii și se ruga la Dumnezeu ca nici un bărbat să nu o invite la dans. Ceea ce nu era prea posibil, întrucât averea ei uriașă îi transformă pe toți masculii în niște lei care urmăreau să-și prindă prada.

Cu toate acestea, era o femeie puternică și inteligentă. Se putea descurca cu orice huligan și chiar și cu un criminal în serie. În nici un caz nu o puteau speria o șatră de bărbați singuri și plini de dorința de a avea o avere somptuasă în mâini.

Nu. Nu cât timp era o Sălbatică. Doar asta-i era reputația, nu?

Buna, cat ma bucur ca ai adus nextul The savages 385627

Capitolul este foarte frumos, nici nu mi-l puteam inchipui altfel. Ai descris, minunat, la fel ca de fiecare data.
Imi place caracterul Sakurei. Este puternica, hotarata.. si o actrita excelenta The savages 947835

Cat ne mai tii in suspans pana apare Sasuke? The savages 468521

Cum spuneam .. iti iubesc ficul si pe tine, bineinteles The savages 273918

Nextul repejor The savages 301723

.. Spor la scris si la idei!^^

Next^^

Cat ma bucur ca l-ai adus. Ai o descriere excelenta si imi place la nebunie caracterul Sakurei.
E genul de persoana puternica. Ce tare!
Ideea, la inceput mi-a placut, acum o ador. E superba.

Ah si...Multumesc de anunt
See yaa ^^

Asa...deci...m`ai lasat fara cuvinte. Am citit pana acum capitolul 1, si am ramas uimita. in love

Inca nu am citit capitolul 2, pentru ca nu am rezistat sa nu dau un comm, vroiam neaparat sa te intreb ceva.
Te`ai inspirat cumva din cartea "Fericire periculoasa" de Jo Beverley? Am citit`o si sincer ador cartea aceea. in love

M`am indragostit instantaneu de ea de la primul capitol. in love

Pai...cam atat am vrut sa te intreb. Abia astept urmatoarele capitole.
See ya! kiss

P.S: Te rog sa ma anunti cand pui nextul!

Multumesc ca m-ai anuntat in love

Imi place cum ai descris-o pe Sakura si m-ai facut curioasa.Vreau sa vad cu cine o sa danseze ;;)

Devine din ce in ce mai interesant. happy

Buna scumpo!
Multumesc ca mi-ai spus de next!
Mi-a placut mult acest capitol.. sunt curioasa ce se va mai intampla pentru ca nu este atat de multa actiune pana acum deci astept urmatorul capitol.
Lumi te iubeste. a hug

Buna ` Squirrel `imi place tare mult ideea foarte originala multa descriere ideea cu eroii este foarte buna si cred ca nimeni nu a mai folosito.Iti multumesc pentru ca am onoarea sa citesc un fic bun si astept sa vad cand o sa se formeze cuplul SasuSaku.Abia astept nextul.

Bună dragelor! dance2

Păi... după cum vedeși a sosit și nextul. dap !

M-am străduit la el și chiar sper să vă placă, deși nu știu cât este de ok. ike

Oricum.. vă urez lectură plăcută. well? awesome right?

A...Pikachuuuu ✚ loves you, da...m-am inspirat din Fericire Periculoasă. ;;)

Am zis de la încept că mă voi inspira din câteva cărți și de aici a începu ideea cu Sălbaticii. dap !

Oricum, va fi mult mai diferit. think

Povestea va fi cu totul alta. ;;)

Dacă vei citii în continuare vei vedea. kiss

Acest capitol este dedicat lui Bella kiss

, deoarece i-am promis că îl postez mai demult și nu am făcut-o. hmm...?!

Scuză-mă scumpooo. a hug

Dar este dedicat și cititorilor mei fideli. a hug

Va iubesc pe toti. a hug

Scuzati-mi eventualele greseli de tastare, va rog. rusinos

The savages

Chapter III:
Februarie, 1819, Londra..

Orele trecuseră repede, însă Sakura se simțea din ce în ce mai agitată. Uitându-se în oglindă, analiză cearcănele adânci de sub ochii ei verzui. Luă în mână pudra aflată pe noptieră și începu să și le acopere cât de bine putea.

Cât timp buretele moale făcea contact cu pielea ei albicioasă, mintea sa născocea o metodă eficientă pentru a scăpa în acea seară. Cu siguranță multe priviri vor fi prinse de ea. Cu siguranță mulți domni și domnișori „ oripilați de frumusețea ei ”, după spusele mătușii Ann, o vor invita să danseze cu ei întreaga seara. I se întâmpla-se înainte, atunci când mai participa la astfel de petreceri, dar cu siguranță nimic din toate astea nu erau pe placul ei.

La fel cum făcuse de zeci de ori înainte, încercă să-și convingă mătușa că nu avea nici un rost să meargă și ea la acest bal, că îl putea evita și oricum nimeni nu îi va observa absența, însă zadarnic. Acea femeie era de nezdrobit. Oricât ar încerca să i se opună, oricât s-ar strădui, mereu dânsa era cea care câștiga bătălia. Însă cum putea refuza toate invitațiile la dans din acea seară? Desigur, scuza evidentă ar fi cea că este foarte obosită, însă și ea știa că asta nu va putea funcționa prea mult timp.

Lăsă cutia maronie jos, după care se mai privi încă o dată în oglindă. Era mulțumită de ceea ce vedea. Chiar dacă nu era o mare frumusețe, se bucură de o piele fina, iar acum nici cutele negricioase de sub ochi nu mai erau vizibile.

Își întoarse direcția capului imediat ce auzi bătăile cuiva în ușă. Îngână un intră răgușit, ridicându-se apoi de pe scaunul lăcuit și tapițat la asorteu cu draperiile crem.
Alize, o fată de statură medie cu părul pe alocuri cârlionțat și cu trăsături frumoase, pe care Sakura nu o considera doar o simplă menajeră, o anunță cu privire la sosirea prietenilor ei. Îi mulțumi fetei, după care îi zâmbi în timp ce ieșea pe ușa masivă.

Continuă să meargă, iar pe când cobora scările din marmură ce duceau înspre sala de oaspeți, chipul acesteia radia de o fericire cumplită. Ajunsă în pragul ușii își privii prietenii ce o așteptau pe canapeaua proaspăt curățată. La fel ca de fiecare dată, inima ei zburda de fericire. Fiecare părticică din ea era îmbibată de acel sentiment.
Își aminti de vremurile pe când erau copii. Pe când erau atât de inocenți și nimeni nu îi putea despărții. Avuseseră dreptate. Au rămas la fel de loiali unul altuia până în ziua de astăzi și putea garanta că vor fi astfel mereu.

- Uitați cum facem! Spuse aceasta întrerupându-și gândurile, sărind total peste salutările formale ce se cuveneau a fii spuse.

Se apropie mai mult de dânși, încercând să pară calmă deși o stare ciudată nu îi dădea prilejul. Își puse mâinile în șolduri, observând privirile mirate ale băieților. Îi analiză mai îndeaproape. Ținutele apretate și moderne, alese cu bun gust, desigur, nu puteau fi trecute cu vederea. Vestele stăteau perfect peste cămășile ce le scotea în evidență tuturora corpul bine făcut. Puțin rușinată de prezența impunătoare a acestora, se sprijini cu spatele de masa rotundă din lemn, după care continuă.

- Nu-mi pasă cum faceți, însă va trebui să dansați cu mine toată seara. Faceți cu rândul. Nu-mi pasă! Tot ce vă spun este că nu vreau să dansez cu nimeni altcineva.

Se puteau zării cu ușurință privirile amuzate ale băieților la vederea disperării fetei, iar Sasori, nemaisuporând acea presiune și liniște continuă, scăpă un hohot de râs printre buzele-i trandafirii, în timp ce se îndreptă spre Sakura. O strânse într-o îmbrățoșare strânsă, spunându-i, chicotind, că vor face așa cum le poruncește șefa. La spusele acestuia, o apucă și pe ea râsul, mulțumindu-i în același timp lui Dumnezeu că avea alături așa niște persoane de încredere. Știa că se putea baza pe ei, întotdeauna a făcut-o.

După ce valetul îi anunța-se respectuos că trăsura tocmai sosise, toți s-au îndreptat spre ușa de la intrare. Înainte de a ieși, Sakura își trecu peste rochia voluminoasă pelerina neagră, închizând-o mai apoi la cei trei nasturi din față. Ieșii imediat afară, urmată fiind de coechipierii săi, sau mai corect spus, partenerii. Era nedumerită în legătură cu mătușa Ann, însă se bucură să o vadă deja urcată pe bancheta maronie din trasură.

Știa că va venii până la urmă și va fi alături de ea. Faptul că mătușa ei o însoțea va face ca bârfele și șușotelile să fie mai discrete, întru cât toată lumea cunoștea severitatea bătrânei Ann, frumoasa ducesă de Blanche. Însă nu era doar asta. Dacă ar fi mers neînsoțită la balurile de ieșire în societate, ar fi determinat o cădere abruptă în ochii oamenilor. Era deja considerată fica „de nestăpânit” a ducelui și ducesei de Kent, iar dacă ar fi sosit în sala de bal cu cinci bărbați în toată firea, ar fi facut-o să arate ca o mare despuiată. Făcea parte din înalta societate. Cu sau fără voia ei, trebuia să se comporte din când în când ca atare.

Își lăsă mândria la o parte și acționă cum trebuie, apucând mâna întinsă a lui Gaara, urcând-se în trasură, deși toți știau că nu avea, de fapt, nevoie de ajutor. Se așeză pe locul din dreapta femeii „în floarea vârstei”, rezemându-se de spătarul banchetei lucioase. Urcați, în cele din urmă, cu toții la locurile lor, trăsura pornii din loc.

Nu înțelegea această obsesie. Frica asta necontenită legată de baluri. Era patetică, însă nu putea scăpa de asta. Oricât ar încerca. Se uită la cei de față. Ei de ce nu aveau nici o problemă? Erau chiar bucuroși că se ivise o asemenea ocazie. Dar aveau dreptate. Fete frumoase, băuturi rafinate, bucate gustoase și dansuri peste dansuri. Tot ce poate visa un bărbat. Chiar și în întunecimea trăsurii putea observa frumusețea izbitoare a tuturora. Chipurile lor drăguțe, cu trăsături cât se poate de fine ar putea înnebuni orice puștoaică. Erau cu adevărat frumoși și era mai mult decât mândră de ei. Cu toate astea, se întrebă cum vor arăta soțiile lor. Deși niciodată nu intervenise în viața lor amoroasă, aceasta întrebare o măcina. Dar avea încredere în ei, asta era sigur.

Trăsura ce mergea destul de repede și fără zdruncinături, începu să încetinească, peste câteva clipe, însă, oprindu-se cu totul. Dovada clară că deja ajunseră. Coborâră cu toții din vehicul, imediat după traversând spațiul ce-i despărțeau de ușa de la intrare. Doi valeți amabili îi întâmpinaseră, unul dintre ei, bine făcut și frumos aranjat așteptând să primească pelerinele pentru a fii puse la locul lor. După mulțumirile binevenite, acesta dispăru rapid într-o altă cameră. Celălalt, mai scund, dar mai bine făcut, îi conduseră pe toți în sala balului. Acesta deschise cu grijă ușa, după care unul dintre cele mai stânjenitoare momente din viața Sakurei era pe cale să înceapă.

- Vii prezint pe Naruto Uzumaki, contele de Sharp, citise de pe o foaie albicioasă cu o voce puternică, ca de bariton arătând cu privirea spre blondul din dreapta lui, după care continuă. Neji Hyuga, ducele de York, Ann Klaus, ducesa de Blanche, Sakura Hruno, ducesa de Kent, Sasori Ashton, contele de Tranche și nu în ultimul rând Gaara Dandy, contele de Arhegon.

Sakura simții cum tot sângele i se ridică în obraji. O deranjă cumplit faptul că toată lumea își opri activitățile pentru ai privii pe ei. Nu știa de ce, însă simțea că toți ochii erau fixați asupra ei, deși era sigură că asta era doar o presimțire. Avea o privire fermă și pătrunzătoare, încercând să nu pară intimidată de acea grămadă de oameni atunci când traversă drumul pentru a ajunge la bancheta liberă aflată, din pacate, în capătul celălalt al sălii.

- Mda...mulțumesc mult Sakura, spuse părând supărat Naruto așezându-se o dată cu ceilalți pe suprafața moale, tapițată cu un material de culoare vișiniu deschis, iar mai apoi continuă. Din cauza ta, nimeni nu s-a uitat la mine. Se pare că degeaba mi-am pregătit hainele astea noi.

O năpustii râsul atunci când auzi cu ce îl supără pe Naruto, însă nici ceilalți nu se aflau mai prejos. Poate seara asta nu va fi chiar atât de teribilă. Deja începuse cu un hohot de râs. Însă, se întrebă fata, tot cu un hohot de râs de va și termina?

Vizitator

Buna ` Squirrel `. Imi place foarte mult ficul tau. ^^ Desii am citit peste 10 carti de acest gen create de scriitoare cunoscute, nici o carte nu este precum ficul tau.*parerea mea* Are tot ce ii trebuie ca sa atraga cititori si este un fic extraordinar. Clar, eu voi fi cititor fidel Astept sa ma anunti si pe mine in legatura cu next-ul daca doresti. Spor la scris si multa imaginatie

Buna ` Squirrel `, in primul rand multumesc foarte mult ca m-ai anuntat. Acum sa trecem la fic happy

. Mie una imi place, ca este din alta epoca. Si iubesc cum ai descris, totul happy2

Cati insotitori avea Sakura lough

, nimeni nu se putea compara cu ea. happy

.
Mie una mi-a placut foarte mult acest capitol, multumesc ca m-ai anuntat si sper sa o faci incontinoare si next-ul sa vina cat m-ai repede posibil te rog. happy2

La revedere hi!

Hei ` Squirrel ` happy

Imi place cum descri si cum ti-am mai spus aceasta poveste este foarte frumoasa. happy

Nu stiu de ce dar ceva imi spune ca nu se va termina tot cu un zamet.Probabil e doar intuitia mea proasta lough

Te rog sa ma anunti cand pui next in cazul in care nu ajung eu inainte lough

Imi place la nebunie ficul......si sper sa aduci nextu cat mai repede te roggg:X:X

Hellau^^

Sunt cea mai mare intarziata. Promit sa fiu mai punctuala data viitoare.
Si, revenind, a fost un capitol superb. Mi-a placut mult, si tu sti asta. Ai o descriere superba, ce nu plictiseste. Si ideea....o ador The savages 1425538829

Iti multumesc de anunt si promit a ajung la timp data viitoare.
See ya ^^

Hellau, my darling a hug

Of of of, imi pare rau ca nu ti-am citit fic-ul de la bun inceput, insa parca imi aduc aminte ca primul capitol l-am citit, probabil intr-o seara de pe telefon si am uitat sa dau comentariu, nu mai stiu. Anyway, imi place ideea si imi place mult cum scrii. Descrierea este superba, fiecare capitol ma face sa doresc tot mai mult. Actiunea nu este grabita, greseli de ortografie/tastare nu ai, de exprimare nici atat, scrii cu diacritice deci bravo honey a hug

Ultimul capitol m-a impresionat cel mai tare. Ideiile decurg lin, iar caracterul personajelor, in special al Sakurei este foarte dragut. A fost amuzanta replica lui Naruto lough

tipic lui, right?
Hmm, te rog foarte foarte foarte mult sa pui next-ul. Chiar azi, maine daca se poate lough

Mai rugat sa imi dau cu parerea asupra ficului tau si tin sa te anunt , my lady , ca a fost onoarea mea sa citesc aceste capitole .
Ideea este originala . In ficurile cu tema veche , Sakura are mereu rorul de o adevarata lady .
Descriere ta este frumoasa si se vede ca incerci sa o adaptezi temei pe care o folosesti .
Ai avut cateva greselute de tastatre , isna acesta este un fapt minor .
Dialogul nu a fost in exces si nici plictisitor . Este o idee frumaosa ce merita dusa la bun sfarsit . Cu siguranta pregatesti ceva " maret " pentru cititori . Succes in viitor cu acest fic draga mea domnita .

Dupa un car de ani, se pare ca am ajuns sa-ti citesc capitolul, care trebuie sa iti spun, a fost tare frumos. Se pare ca incepe actiunea pe alocuri.
Vreau sa vad cum vei continua aceasta poveste.
Astepy utmatorul capitol, draga mea.
Lumi te iubeste a hug

The savages

Chapter IV:
Augus, 1812, Londra.

Spre surprinderea Sakurei, pentru moment, seara decurgea frumos, iar cele două ore de când sosiseră au trecut ca viteza luminii. Lumea era destul de liniștită, iar fata nu avu nici un fel de problemă cu cineva din sală. Dansurile, fie ele lente sau mai ritmice se desfășurau fără întrerupere în rândul invitaților, iar ceilalți oameni, majoritatea dintre ei, erau distrași de conversațiile distincte din fiecare colțișor.

Putea observa privirile interesate ale acelor domni din celălalt capăt al sălii atunci când aceștia analizau în amănunt picturile atârnate pe pereții albi, neprăfuiți. Putea simții și ea emoțiile puștoaicelor de cincisprezece, șaisprezece ani, mult prea tinere pentru a ieșii în societate, după părerea ei. Emoțiile pe care le simțeau atunci când dădeau ochi în ochi cu vreun soldat chipeș în uniforma sa roșie, presărată cu o nuanță de alb curat, emoțiile în legătură cu dansurile și ce ar trebui să facă mai departe. Fiecare făcea câte ceva, însă trebuia să recunoască, se bucura de o prezență mai mult decât plăcută.

Deabea acum își dădu seama cât de mult se maturizară baieții. Erau adevărați gentlemani, iar mătușa ei, considerată de lume mult prea dură și sceptică pentru o femeie, se dovedii a fi chiar amuzantă. Glumele proeminente la adresa iubitului ei soț, cu care, trebuie menționat, se înțelegea ca și cum amândoi ar fi fost mereu în luna de miere și din păcare nu bucură pe nimeni cu prezența, înveselii tot grupul, dar chiar și alți câțiva oameni mai apropiați lor.

Datorită tuturor acestor lucruri, zâmbetul Sakurei nu dorea să-i mai dispară de pe chip și nici hohotele multiple de râs care le scăpa printre buze nu o lăsau în pace. Părerea ei în legătură cu balurile, pentru moment, începu să se mai înmoaie, bucuroasă fiind că înafară de un salut prietenesc sau oricare altă privire nevinovată, nu avu nici un altfel de altercație cu vreun bărbat. Excluzându-i, bineînțeles, pe cei de față.

Săturată până peste cap de poziția incomodă în care stătea, fata își trecu piciorul drept deasupra celui stâng. Știa că este un gest greșit, întrucât gleznele-i albicioase deja se vedeau sub rochia de mărime fixă, iar privirile pline de dispreț ale doamnelor din fața ei subliniat greșeala făcută. Dar nu-i păsa. Atâta timp cât ea se simțea bine, părerile ălora erau total neinteresante.

Peste doar câteva minute, Naruto, care s-a simțit foarte bine pe perioada întregii seri, se ridică în picioare, apropiindu-se de frumoasa rozalie din dreptul său. Știind că Sakura nu dorea să danseze cu nimeni altcineva înafară de prietenii ei, acesta acționă ca ars când văzu pașii unui domn bine făcut venind către ei. Aplecat respectuos în fața fetei, ca un gentleman înnăscut, se repezii să întrebe chiar înainte ca acel om să i-o ia înainte.

- Domnișoară Sakura, îmi acordați acest dans? Spuse el mai mult decât amuzat la vederea dezamăgirii de pe chipul acelui bărbat șaten, ușor cărunt pe alocuri, atunci când acesta îi ceru permisiunea rozaliei.

- Bineînțeles! Îi răspunse și întinse mâna fără gram de rușine pentru a i-o prinde pe cea a blondului, cât timp acesta stătea, încă, aplecat în fața ei.

Îl observase și ea pe acel domn pentru câteva momente și aproape că o cuprinse disperarea atunci când acesta se apropie de ea, dar faptul că Naruto acționase cu atâta prudență îi liniștii toate simțurile-i răvășite. Îi șopii un ”mulțumesc” sfios la ureche în timp ce se apropiau, cu brețele încleștate, de ceilalți dansatori, așezându-se la rând cu aceștia.

- Oricând, scpumpa mea lady! Spuse zâmbind cu o dragoste infernală în ochi, aceea care putea fi observată și prin sclipirea cerească din ochii lui, dar și prin abea perceptibilele riduri de la capătul acestora.

Sakura își dădu amuzată ochii peste cap, zâmbindu-i și ea, în timp ce se mișcau pe melodia veselă și jucăușă. ”La fel ca și el” se gândii pentru un moment fata, observând că muzica era la fel ca și caracterul bunului ei prieten. Veselă și jucăușă.

Atunci când Naruto îi ridică mâna stângă în sus, înaintând odată cu ceilalți dansatori printr-un țopăit foarte comic, după părerea ei, auzii un chicotit provenit de la partenerul ei de dans. Își întoarse privirea către blond, văzându-i privirea amuzată în timp ce analiza fața furioasă, neobișnuit de roșie a acelui domn din apropierea banchetei lor care vru, fără succes, se pare, să o invite el la dans pe Sakura. Oricât ar fi încercat, nu își putu stăpânii râsul. Nu-i putea ieșii din cap imaginea ăluia. Un respectabil domn, roșu ca racul, cu pumnii strânși până albiseră, privirea încruntată și dinții ce-i scrâșneu la maximum, era, fără dar și poate, de râsul lumii. Ea era cauza acestor lucruri, ceea ce făcea totul mult mai amuzant, iar dansul ritmic pe care se zbânțuiau distingea și mai mult atmosmera.

Pe când se mișcau în sute de direcții în acord cu notele muzicale, fără a scoate vreun sunet, se uită la fața frumoasă a lui Naruto. Mereu l-a considerat mai special. Deși, bineînșeles, și ceilalți aveau același loc de onoare în inima ei încăpătoare, el era... mai sus. Îl cunoștea încă de când se născuse și chiar de atunci se consolau, se ajutau unul pe altul fără ezitare.

Încă își amintea acele luni sufocante pentru el și, la fel ca ale lui, așa fuseseră și ale ei. Era considerat un ciudat. Fără părinți, lipsit de apărare, singur. De ce pe atunci toată lumea fugea de el? De ce se uitau la el cu acea privire superioară, plină de mândrie, dar și de dispreț?

Erau ca frații. La fel cum și acum sunt, cu toții. Atunci când și părinții ei au părăsit-o, a începu să-l înțeleagă mai bine, mai profund, acest lucru făcându-i pe cei doi mai apropiați, formându-și astfel, împreună cu el, un scut puternic. Iar atunci când și ceilalți i se alăturaseră, scutul devenea mai gros, devenea invincibil. Ei deveneau invincibili. Reușeau astfel, să distrugă privirile răutăcioase, să calce în picioare bârfele și să distrugă toți oamenii care nu meritau eforul.

Așa ajunsese și ea puternică. Nu o fetiță sclifosită, nu o adolescentă îmbibată de aere, ci o femeie în toată firea. Una stăpână pe sine, curajoasă și încăpățânată. Datorită lor. A băieților care au făcut-o independentă, da totuși legată de ei. A răutăților care prin multitudinea lor au întărit-o.

În tot acest timp, când gândurile sale stăvechi, de demult, sau chiar mai noi, se întreceau prin intensitatea lor, observă că Naruto era total pe dinafara dansului, iar privirea lui era distrasă. Deși mișcările se desfășurau corect, erau mecanice și nu emanau nici un fel de emoție. Cu toate astea, privirea lui ardea. Ardea în mii de flăcări un singur punct din dreapta sa.Curioasă de ceea ce putea vedea prietenul ei, își trimise privirea în aceeași direcție. Din câte putea percepe printre mișcările ritmice, acesta se uita la al doilea grup de dansatori din dreapta lor, de altfel, pe care nici nu-l observase până atunci.Neji, brunetul ei preferat, împreună cu verișoara lui, Hinata Hyuga, o fată de o frumusețe izbitoare, la fel ca și a lui, interpretau aceleași mișcări.

Deaba acum o observase pe Hynata, în acea seară. Trebuia să fi venit de puțin timp, altfel ar fi văzut-o mult mai devreme. Deși era mult prea timidă și cu un comportament mai diferit decât al ei, Sakura o considera cea mai bună prietenă. Timiditatea și fragilitatea de care dădea dovadă o făceau pe rozalie să o iubească mai mult, să-i fie mai dragă.
Fata își amintii de orele întregi în care erau nedespărțite, în care nimic nu mai conta. Nici crime, nici pedepse, nimic. Era plăcut surprinsă să o vadă pe acesta în rochia lila, de aceeași culoare cu ochii ei, pregătită fiind de câteva săptămâni pentru acest bal. Se putrea observa, era o diferență mare între ele. Îm spatele timidității ei, Hinata era o fire explozivă, avea o latură pe care numai Sakura i-o cunoștea, iar pasiunea ei pentru modă era de necontrolat. Însă, cu toate astea, Sakura trebuia să recunoască că era chiar pricepută. Pe când la Hinata nu i se cunoștea latura rebelă, la Sakura sentimentul ascuns de timiditate, de frică nu îi era cunoscut de multă lume. Datorită acestor stări, sentimente, se completau, asta era cel mai important.

Revenind cu direcția ochilor la prietenul ei, observă că acesta încă o mai privea pe frumoasa fată. Era încordat, iar mișcările sale pe melodia dansului au devenit foarte rigide. Totuși, Sakura nu comentă nimic. Vedea cât de îmbătat era Naruto de frumusețea fetei, cât de fermecat era. Începu, ușor, să-și liniștească mușchii atunci când melodia se oprii. Naruto își rotii umerii, relaxându-se, nespunând nimic, după care se aplecă în fața Sakurei și-i mulțumii pentru dans. Vru să se îndrepte spre Hinata, să o invite la dans, probabil, acum că și Neji invitase o altă persoană, însă nu avu norocul. Se vedea pe fața lui. Deși era agitat, era nerăbdător. Cu siguranță voia să o simtă aproape, să o atingă, cât de puțin și ar fi foarte bucuroasă să îl lase pe acesta să se simtă bine, însă nu o făcu. Îl prinse de braț și îl trase înapoi înspre ea. Disperarea începea din nou să o cuprindă.
Acum câteva fracțiuni de secundă trase un ochi spre canapeaua lor. Era goală. Se pare că toți aveau poftă de dans, bineînțeles, toți înafară de ea. Dar totuși, nu asta conta. Ceea ce era cu adevărat important era faptul că acel domn, aflat acum lângă canapeaua lor, o privea cu o insistență nemaiîntâlnită. Se cutremură. De ce ea? Nu mai erau și alte femei în sala de bal?, își strigă ea disperată în gând, neștiind ce să facă în continuare.

Îl strângea atât de tare pe Naruto de braț, încât credea că unghiile i-au intrat cu totul în carnea acestuia. Băiatul, încercând să înțeleagă întrutotul aceasta frică a fetei, prin tremuratul ei proeminent, își putea da seama că nu se simțea deloc bine. O trase repede de braț, luând-o din acel loc, până când se văzură intrați în mulțimea de oameni. Nu știa unde vrea să o ducă, însă, neputinciosă, se lăsă condusă de el. După puțin timp, au ajuns într-o sală mai liniștită, unde bărbații jucau poker, table, remi, sau tot felul de astfel de jocuri. Nu erau multe femei. Doar câteva, toate fiind absorbite de jocurile soților lor, susținându-i pe aceștia cu mii de încurajări, neobservându-i prezența.

- Stai aici! Îi spuse blondul Sakurei în timp ce se îndepărtă spre o masă din apropiere, unde dădu mâna cu câțiva domni ce jucau poker.

Se întoarse cu spatele la ei, uitându-se la un frumos tablou de-al lui Rembrandt, numit ,,Moara”. Își lăsă puțin capul plecat pe o parte, în timp ce analiză toate umbrele din pictură, sorbind în același timp din băutura luată din tava de pe masă, pregătită special pentru invitați. După câteva minute, plictisită deja de acea imagine din fața sa, se întoarse la poziția inițială, dând peste altă imagine. Una mai frumoasă, mai mare, mai înaltă, mai... neagră. Un bărbat.

- Te rog, măcar o dată în viață! Îi spuse, implorând Naruto acelui brunet care îl însoțea, apropiindu-se ambii de fată.

- Sakura, i se adresă blondul, atunci când cei doi stăteau în fața ei. Ți-l prezint pe Sasuke Uchiha, ducele de Never. Sasuke, ea este Sakura Haruno, ducesa de Kent, cea de care ți-am pomenit.

Tăcut, cu o privire neagră, rece și pătrunzătoare, ducele făcu o mică plecăciune în fața Sakurei, iar aceasta, la rândul ei, după cum se cuvenea, îi dădu sfios mâna dreaptă i-o sărute, aplecându-se și ea puțin în fața lui.

- Mă bucu să vă cunosc, domnișoară! Spuse aceata dur, cu o voce foarte puternică, dar totuși atrăgătoare și atât de plăcută la atingerea urechii Sakurei. Ce spuneți, v-ar face plăcere un dans? continuă cu aceeași intensitate acesta, înghițindu-și un nod din gât în timp ce Naruto își ascundea un hohot de râs cu palma.

” Lasă că vezi tu!”, gândeau cei doi la unison, în timp ce Sakura, încă blocată din cauza învitației, încercă să-i răspundă acestui brunet atât de frumos din fața ei.

- De ce nu? Reușii să-i spună, încercând în același timp să-și ascundă ușoara stare de frică, de tremur.

În momentul în care o luă de braț pentru a o duce în sala de dans, mii de furnicături îi străfulgerară corpul. Vru să-i arunce o privire sfâșietoare lui Naruto, una specifică doar ei, însă, ca prin minune, dispăruse. Nu mai zărise nici un fir de păr blond, nici un ochi albastru, nici un costum ca al lui. Se pare că fugise. La Hynata, bineînțeles, altfel nu-și putea explica prezența acestui tânăr atât de chipeș ce o însoțea. În orice caz, va avea ac de cojocul lui, asta era sigur.

Oaaa....m-ai lasat cu gura cascata.
Totul este asa de frumos, asa de misterios, si totusi romantic.
M-ai facut sa ma simt din aceea epoca, cu fiecare rand citit.
Insa, mie mi-a placut ultima parte, cand Naruto a trimis-o pe Sakura la dans cu Sasuke
Ma pufnit rasul. happy2

Mersi ca ma anunti de fiecare data, si sper sa o faci si in continuare.
in love

EDIT: PS: primaaa nr1