O noapte senină ca în poveşti. O noapte cu lună plină, sfântă şi clară, care domneşte peste stelele umezi ce se nasc pe bolta cerească. Norii curg ca o perdea ce permit astrelor să-şi joace rolurile pe magnifica scenă a cerului albastru. Este linişte pretutindeni, însă un sunet zgomotos se aude din apropiere.. aceea muzică ce tulbura auzul unor oameni se auzea tare şi clar din interiorul unui club în care tineretul îşi făcea de cap.
Încă o seară începe graţios, parfumul se simte în aer, nimeni nu stă jos. Multe pahare pline.. multă agitaţie.. şi o rozalie care face senzaţie!
Se mişca lasciv pe lângă bara foarte bine poziţionată în mijlocul scenei luminată puternic. Avea drept complice o rochiţă neagră ce îi răsfăţa trupul de lolită. Părul lung de o culoare neobişnuită îi era revărsat pe spate. Un metru şaizeci şi şase în şosete pe tocuri ucigătoare. Strălucea!

Cineva o privea insistent cu un pahar în mână. Dansa. Dansa de parcă toată lumea ar fi fost a ei. Fiecare înghiţitură îi devenea tot mai seacă. Îş întâlnesc privirile.. ea zâmbeşte, el pare surprins. De ce ? Nu se ştie.
Continua să îşi mişte trupul bine conturat, atrăgând multe alte priviri asupra ei. Întreaga lume se îneca în griul ei ucigaş de zâmbete şi de speranţe. Era frumoasă..
O femeie aşa frumoasă este o imagine care îi înnebuneşte prin splendoare pe toţi privitorii. Era un înger, un înger egoist.
O brunetă de-a dreptul superbă îşi face apariţia lângă rozalie, pe chipul acesteia se schiţa un zâmbet mai ştrengar şi începu să facă ceea ce practica prietena acesteia. Dansul.
Dansau ca şi când nimeni nu le-ar vedea, visau ca şi când ar fi trăit o veşnicie. Îşi trăiau visul cu ochii. Dansând, în faţa întregii mulţimi.. trăiau realitatea acelui vis.
Nişte fete de cartier.. nişte barbie din piatră şi fier!
Zi de zi îşi rujează pe buze zâmbetul lor minunat. Dar nici azi nu au întâlnit băieţi care să merite tot ce au ele de dat. Rozalia.. Ea săraca e pro*stă şi ţine la el. Ţine, crezând că şi el o să îi zică vreodată '‘Te iubesc!’'. Dar tot ce aude de la el sunt doar texte gen ‘'Nu pot ieşi azi’',''Am treabă, te sun mai încolo (dar niciodată nu sună)‘' şi alte pr*stii. Sau în cel mai rău caz, aude replica ce o demoralizează total. Acea replică pe care şi-ar fi dorit să nu o audă niciodată, mai ales din gura persoanei la care ţinea cel mai mult, exceptând familia ‘'Cred că ar fi bine să ne despărţim..‘' Bine? De unde dr*cu’ bine? Bine pentru el, că pentru ea nu e deloc. Poate a găsit altă c*rvă gagică ce i se pare că arată de 100000000000000000 de ori mai bine decât fetiţa pe care o are lângă tine. Dar dacă ar ştii că aia nu dă niciun scons pe el, s-ar întoarce la prietena lui. Ea ajunge în final cu corazonul zdrobit, ca oul fraged izbit de perete.Tot ea suferă. Pentru el toată chestia asta a fost doar de distracţie, de dragul de a nu fi singur. Dar ea nu a luat asta ca pe un joc. Ea a pus suflet şi iubire, ea a ţinut la el, ea l-a susţinut, i-a fost alături.
De ce de cele mai multe ori într-o ‘relaţie’ , ca să îi zic aşa, cea care rămâne cu sufleţelul distrus este doar fata? În 90% dintre cazuri băiatului nu i se răneşte nimic, rămâne intact. Nicio problemă, nici nimic. E OK. De parcă nu s-a întâmplat nimic între ei. Dar are şi el puţin orgoliu şi în nişte cazuri speciale nu păstrează relaţia de amiciţie. Probabil consideră că nu mai are de-a face cu tipa respectivă. Ceea ce denotă prostie şi trebuie repede expediat prin GP, a.k.a Ghost Post, spre abator.
Alerga ca o ne*ună.. alerga sperând să găsească un răspuns la toate întrebările care şi le-a pus. I-a spus ''Plec cu tine în gând'', dar n-a mai venit..
A plecat.. lăsând-o aici înnebunind. Daca ar pleca şi ea cum a plecat el, tot la el i-ar fi gândul.
A crezut în imposibilităţi, a crezut în suferinţă. Ea zâmbeşte, că aşa a fost mereu.. dar a rămas în sufletul ei..

Acum.. nimic nu mai e la fel
Nu e bine ce fac ele.. dar o fac bine!
Nu au de gând să se agite pentru ce zic alţii şi nici nu au de gând să ofere mai mult decât primesc. Ce e al lor, e al lor. Ce e al altcuiva, nu le interesează..
Rozalia îşi priveşte prietena, lăsându-şi vocea auzită: ''Adu-mi o ţigară şi ceva de băut, dă muzica tare că vreau să-l uit! ''