I want to be you.
Capitolul 1
O dimineata obisnuita, sau asa credeam, isi asterne minunata tinuta de primavara peste casele si blocurile orasului Tokyo. Mandrul Soare, isi arunca polenul aurit peste natura amortita, incalzind-o prin mangairerile blandelor sale raze pe care le trimite spre a trezi natura. Pasarile incep sa isi cante trilul, scuturandu-si penajul, pictat in mai multe culori, de diamantele pure ale diminetii : roua. Oamenii incep sa iasa pe strazi, fie cu masina sau pe jos; fiecare ducandu-se pe unde are treaba.
Raza neastamparata! O mica fiica a astrului de aur isi face aparitia in camera, facandu-si loc pe chipul meu rebuia mie... sa nu trag draperiile la ferestre; insa aceastra problema se poate rezolva foarte simplu. Ma ridic in capul oaselor, aceastea durandu-ma semn ca nu am dormit bine, ma uit la ceas : 6.30. Ce ora imposibila! De ce s-o fi inventat ? Oricum nimeni nu se trezeste la ora asta, exceptand doar gainile... Cum spuneam, ma ridic in capul oaselor, iar dupa ce ma uit la ceas, ma intorc cu spatele la fereastra, trantindu-ma pe pat.Parul meu rozaliu era acum intins pe toata suprafata patului de doua persoane.
Tic-tac, tic-tac, tic-tac zgomotul care se auzea in intreaga incapere. Reusesc sa mai dorm inca 5 minute, deoarece simt o presiune mica si jucausa pe corpul meu.. Era sora mea mai mica Sagi, care acum statea cu picioarele ei subtiri deoparte si de alta a corpului meu. Parul ei lung pana la fund, era acum pe fata mea...trimitandu-mi fiori. Coloarea lui era ceva neobisnuit, era o noanta de visiniu deschis combinat cu roz. Imi ridic mana, semn ca nu vreau sa ma trezesc asa de devreme, ea enervandu-se si sarind si mai tare, strigand mai ceva ca o razgaiata.
-Dar imi este foame!! Si mai este putin si plec la scoala... spune Peach, cum o alint eu.
Flashback
Era toamna, una rece si infioaratoare. Data de 10 septembrie, foarte asteptata de toti membrii familiei Haruno. Toti erau prezenti, de la verisori la bunici, toti asteptam minunea nasterii, toti o asteptau pe surioara mea Sagi. Camera era plina de voie buna si zambete, numai eu nu... Eram prea orbita de invide pentru a ma bucura. Daca imi va lua jucariile ?? Daca va face o boacana si o sa dea vina pe mine?? Ne vom certa?? Mii de intrebari imi indau capul meu mic si roz. Ea nici nu se nascuse inca si deja avea totul.. Tot ce vruiam eu... Jucarii, dulciuri, pe membrii familiei... atentia de la mama si tata. Nimeni nu dadea vreun semn ca stie ca eu exist.
Incerc sa imi fac loc in marea de oameni care era la noi in sufragerie., pana la mama care vorbea cu tusica Tsunade. Ajung si o trag de rochia lunga pana la pamant si neagra, prinsa de o singura bretea de matase. O trag usor de rochie si incep sa ma zmiorcai "mami" apun aproape cu lacrimi in ochi. Nu ma baga in seama, doar tusica care imi zambeste dulce si se apleaca pana la nivelul meu,intrebandu-ma ce am patit. Ii raspund ca nimeni nu imi da atentie si nu intelegea de ce... Eram destul de suparata, insa tusica ma iubea mai mult deca chiar si mama. Imi explica deoarece eu nu am inteles din prima insa aveam sa inteleg mai tarziu "membrii acestei familii nu primesc cu ochi buni pe cineva care nu e de-al lor" ma saruta pe frunte si pleaca. Imi strang ursuletul meu de plus mov plin de fundite si fug afara pentru a ma descarca emotinal in gradina.
Vila noastra cu doua etaje era la pachet cu o gradina plina de ciresi si trandafiri. Imi placea sa vin aici cand sunt trista si sa ma urc in cires, lacrimile mele udandu-l, pana adormeam intre petalele rozalii.
Sunt smulsa brusc din copac de matusa care era foarte fericita si incantata. Isi trage aer in piept si ma anunta cu zambetul ei cat toata lumea de larg ca am o surioara la fel de fumoasa ca mine. Stai ! Deabia sa nascut si era la fel de frumoasa ca mine ? Dar atunic cand va devnei de varsta mea ?? O sa fie mai frumoasa ca mine ?? Eu o sa devin "oaia neagra si urata" a familiei ?? Tsunade ma fixaza din priviri si imi propune sa o urmez, eu neavand o alta alegere deoarece era "tarata" de tusica catre locul cu pricina. Cand intram in casa observ o sticla de suc de piersici. Imi adun toate puterile pentru a devia traiectoria precisa a blondei , si o rog sa imi puna un pahar de suc pentru ca in gura mea era mai ceva ca in desertul Sahara. Blondina imi indeplineste dorinta si ma trage nerabdatoare sa imi vada reactia, ma tara dupa ea, eu deabia reusind sa mentin bautura in pahar.
Intram in camera mare, in fata noastra facandu-se un culoar. Fiecare femeie sau barbat se uitau cu ura si dispret la mine, eu incercand sa nu le bag in seama. Ajung la capataiul mamei,dupa lungul drum presarat cu umilinta si rusine. femeia roscata cu privirea in care era toata prospetimea ciocolatei calde, pe numele ei Karin. Ea isi indreapta bratele inspre mine, o mogaldeata visinei in cap cu ochi inchisi, care tot tipa ... Cand ma vede, ma trage de par, eu scapand sucul pe amandoua. Tatal meu vitreg imi trage o palme, care imi intoarce capul la 90 de grade, dupa care ma trezesc pe jos.
End of flashback
Si de aceea ii spun Peach, o poveste cam trista, povestea copilarieie mele;dar asta e soarta. Ma dau jos din pat si ii fac micul de jun lui Peachy. Aceasta mananca si pleaca la scoala, fiind in clasa a patra .... Eu nici nu apuc sa stau un pic, pentru ca trebuie sa ma duc la liceu, dupa liceu la job-ul meu bine platit: ospatarita la cel mai de fite din Tokio, acela fiind Chez Max..

am trecurt si eu pe aici
NU sunt prima dar sunt pe podium
Cred ca a avut o copilarie trista Sakura
Si ce porecla are sora ei Peachy
Mi-a placut mult
Astept sa aduci next-ul si sa ma anunti si pe mine :o3
Sa nu uiti
Te pwpacesc si spor la tastat in continuare

Capitolul 2
Clasa a zecea B, a zecea B... Doamne in liceul asta daca nu ai o harta te pierzi... Acum pe bune.. De cat timp nu am ma fost eu pe aici? Din semestrul trecut ?? Offf.. abia astept sa imi revad prietenele. Hinata o bruneta draguta, dar timida; ochii ei sunt ca doua margele lila in negura noptii. Ino, o blonda cu ochi albastri ca cerul senin, ne mai certam noi pe baieti dar tot prietene suntem. TenTen o fata mai baietoasa dar draguta prin felul i de a fi, ochii ei ciocolatii exprima dorinta de a traii iar parul castaniu il poarta mereu in doua mini-cocuri. Si ultima, dar nu cea din urma, Temari, blonda cu ochii ei caprui cam temperamentala.
Aleluia ! In sfarsit am ajuns si eu in dreptul clasei. Usa maronie statea acum semeata in fata mea,prin ea auzindu-se zgomorul facut de colegii mei. Inscripiata aclasei a 10a B statea spanzurata de usa, parca razand de mine. Imi trag odata aer in piept, pun mmana pe clanta rece si argintie iar cu un "inca un semestru de tortura incepe" spus in gand, deschid usa si calc pragul. Imediat ce pun piciorul pe parchetul alb-gri al clasei toti se opresc din trimis mesaje, din ascultat muzica, din tot ceea ce faceau in acel moment privindu-ma. Inghet cand o privire anume se atinteste asupra mea, masurandu-ma. Stateam impietrita in fata clasei langa catedra privind inspre colegi mei, ei privindu-ma. Inghit in sec si ma indrept cu pasi marunti spre ultima banca de la geam, randul din dreapta. Ma asez si incep sa cercetez clasa. Se schimbasera multe, peretii nu mai erau scris cu pix sau spoiti de mere, erau albi ca foaia de hartie, bancile care erau in trei randuri, miroseau a ... a ce miros bancile ?? Daca stau sa ma gandesc mai bine niciodata nu am stat sa adulmec bancile. Oftez si imi pun mainile incrucisate pe banca, pe ele asezandu-mi capul. Imi arunc privirea prin curtea scolii. Vad cum o gramada de copii isi petrec timpul pana la urmatoare ora sarutandu-se pe la colturi, urcand in copaci sau stand pe iarba si cantand sau vorbin cu prietenii.
O mana calda pe umarul meu ma trezeste din visare. Imi intorc capul inspre persoana respectiva, dar obisnnuindu-ma cu lumina de afara, inchid ochii strang si ii redeschid pentru a ma acomoda cu lumina din clasa. Acea persoana era Hinata, buna mea Hinata. Nu mai apuca sa spuna ceva ca eu ii sar in brate, strangand-o puternic. Ea inca buimaca, sta pentru o clipa supa care ma imbratiseaza.Cat de dor imi era de imbratisarile ei, ata de calde, de prietenoase, pline de compasiune, de intelegere. Stiu ca o sa sune ciudat, dar decand au murit parintii mei, gasesc acea compaqsiune in Hinata. Stiu, hai radeti, spuneti-mi ciudata, dar nimic nu imi va lua acea imagine sumbra din cap.
Flashback :
Eram in dormitorul meu, in care domina culoarea roz, cu Peachy in brate, ascultam prin perete certurile dintre mama si tata. Sa vi-l prezint putin pe tata, un barbat de 40 de ani, par lung brunet insa l-a vopsit intr-un argintiu orbitor, insa inaite de a se apuca de alcool il avea scurt, ochii luoi verzi si plin de dragoste, s-au transformat in nste ochi inexpresivi, plini de ura si dispret.
-Tu nu te-ai saturat de situatia in care suntem ? Ne-ai adus in ra**t cu pariurile tale.. spune mama plangand, saracuta tot incearca sa il indrepte pe tata pe drumul cel bun, suspinele i se auzeau prin perete. Mi se sfarama sufletul meu mic in mii de bucatele cand o auzeam plangand. Inca de atunci a inceput sa incolteasca ura mea pentru el.
-Lasa-ma femeie ! Dupa ce ca muncesc in mina ca un sclav ca sa pot aduce voua o felie de paine pe masa, nici la distractie cu prietenii nu mai am voie ?? Doar voi, voi,voi ... dar cu mine cum ramane ?? spune, racneste, tipa, urla oricum vreti sa spuneti numai frumos nu ii spunea asta mamei frumos sau intr-un mod civilizat. Un moment de tacere, un zgomot cunoscut, un icnet de durere, un suspin prelung, o clipa pierduta, o vanataie lasata in urma. Stiu nu itelegi nimic, tata o lovise pe mama, mama se agatase de maneca tatei, tata ii da o palma si ea incepe sa planga. Inima mi se facute cat un purice, stiam asta, o stiam prea bine. IAr si iar, din nou si din nou, acelasi scenariu, aceleasi cuvinte, aceleasi batai pe care le primea mama nevinovata.
Usa alba din lemn se deschide lasand un scartait asurzitor inauntu, in ea ivindu-se o sileta. Negrul din camera se intalneste cu lumina din hol, danad o lumina partiala. Cred ca este timpul sa va spun ca nu suntem o familie care isi poate permite un trai decent, suntem inchisi intr-o mini garsoniera cu o singura camera, baia si bucataria fiind legate de o singura chiuveta. Holul micut adapostea o singura masuta si ea vai s-amar plus o oglinda sau mai bine spus un ciob in care eu si Sagi ne taiam mereu, din hol erau doua usi, una inpre dormitorul nostru, al tuturor caci dormeam eu cu Peach intr-un pat iar mama si tata in celalat, usa de la baie-bucatarie, si usa de la intrare. Acea silueta era mama, parul ei roscat acum era ciufulit, ochii ei exprimau tristete, iar printre buzele acelea rozali, acum vinete, se scurgea un firicel de sange; pe obrazul sau isi face aparitia o pata mare, cat sa acopere intreg obrazul, si mov, cercanele ieseau in evidenta, acoperind acea parte a fetei ca inca nu era lovita de tata.
Mama vine la mine si ma imbratiseaza, spunand intr-una ca toate astea se vor tremina, ca nu o sa mai traim o noua zi de torutra. Pe naaiba ! Stiam ca ma minte, ca se minte pe ea insasi, dar asta spune de cateva luni bune... Ne saruta pe amandoua, apoi cu lacrimi in ochi ii scrie o scrisoare matusii Tsunade si mi-o inmaneaza, spunandu-mi sa io dau numai ei, iar cu un " Va iubesc si sa nu uitati asta" a iesit pe usa,insa nu stiam ca asta o sa fie ultima oara cand o sa o vad in viata. Ma asez din nou cu urechea lipita de perete ascultand, cateva tipete infundate, niste cuvinte nu tocmai ortodoxe adresate mamei si apoi tacere. Stau ce stau si .... nimic, absolut nimic! Ce se intampla ?? Este prea liniste, mult prea liniste. O las pe Peach sa doarma, ea avand numai cinci luni decand a vazut lumina zilei, si ma indrept spre bucatarie. Inima imi bate cu putere, frica isi face aparitia in corpul meu, printr-un tremur involuntar ce imi zguduia muschii. Pun mana pe clanata usii si vad ceva ce ma marcat pe viata. Tata stant la masa cu gura cascata, capul lasat pe spate, cu mana pe un cutit plin de sange care picura pe podea, iar mama, buna mea mama zacea pe jos intr-o balta de sange, cu gura intre-deschisa, ochii mari, fata intr-o parte, parul ravasit, si mana inspre usa, pare ca a vrut sa fuga, dar nu a mai avut cum... Cad in ghnunchi in fata lor si incep sa plang cu lacrimi mari si amare, cu multa tristete si dragoste purtata...
End flashback
Si de atunci stam noi la matusa Tsunade, in Tokio, insa nu mult ia luat si ei pana sa ne paraseasca.....

Capitolul 3
In capul meu se da o lupta, una destul de ciudata, nehotarata. Motivul : popularitatea; uneori imi doresc sa fiu populara, dar cand vad scandalurile dintre mai marii scolii ma razgandesc, barfele celor mai putin populari despre superiori lor, ca sa spun asa. LA fiecare pas numai gelozie, inselatorie, barfe si minciuni. Astfel de lucruri imi amintesc ca sa multumesc pentru ceea ce am si sa nu cer mai mullt decat mi se da.
Momentul meu de intelectualitate ia sfarsit cand imi aud numele strigat de profa de mate. Domnisoara insistenta, Konan numele de familie fiindu-i necunoscut, cu un trecut destul de misterios. O femeie de 25 de ani, proaspat iesita de pe bancile facultatii, ochii ii avea albastri, albastri inchis, parul scurt il avea mov, tot un fel de albastru inspre mov. Un micut coc isi avea locul mereu in parul ei, de el fiind atasat un vesnic trandafir tot de o noanta mai ciudata de albastru-verzui, cateodata ma gandesc de unde na*ba face rost de trandafiri si prin, de exemplu, decembrie ?! De unde stiu ?? PAi eu lucrand intr-un restaurant de fite o vad deseori cu iubirul ei Pain, un brabat bine de maxim 30 de ani, par portocaliu si ochi de o noanta pala de mov. Stiti ce mi se pare mie ciudat ? Pai un pircing in barbie, nu asta e ciudat, e ciudat faptu ca pe noi nu ne lasa nici cu cercei. Se stie, cand e diriga in scoala nu e de gluma. Ultimul coleg al nostru care a fost dus in biroul directorului de Konan, s-a transferat si nu am mai auzit de el de atunci . Sa revenim, ma trimite la tabla sa rezolv un exercitiu cat China de mare.
-Sa spunem ca ai exercitiu asta la bac, ce faci ? spune Konan aproape adormind pe catreda.
-Ma uit lung la el. spun, incercand sa opar indiferenta si amuzanta in acelasi timp; ma uit in prima banca randul doi, spre acei ochi abisali, spre parul lui brunet sa vad daca m-a observat.
-Te uiti la el si pe urma ce faci ?
Ridic din umeri in semn ca nu stiu. Privirea ei devine strengareasca, iar zambetul ei plictisit se schimba intr-unul dracesc. Se apropie de mine si imi spune pe un ton nu prea prietenesc ca un 4 in catalog nu imi va afecta media atat de tare precum cred. LA auzul acelor cuvinte inghit in sec, un sentiment de frica pune stapanire pe mine. Am aproape toate mediile de 10, daca primesc un .... nici nu pot sa pronunt nota aia... nu voi mai intra la facultatea de jurnalism, acesta fiind lucrul pe care vroiam sa il fac de mica si nu voi da inapoi acum. Iau o bucata de creta in mana dreapta si incep sa zgarii suprafata naeagra a tablei de sticla, lasand in uram rezolvarea rapida si corecta. Cat sa se duca profa pana la catedra si sa deschida catalogu la H exercitiul era rezolvat. Diriga, uimita ma trimite in banca, iar acel ... 4 este schimbat intre-un zece dine meritat. Da asta sunt eu, tocilara tacuta, la care apelai numai cand aveai nevoie de o tema, dar ce sa zic, eu sunt mandria acestei scoli la care veneau si cei dintr-a doispea la meditatii, dar asta e alta poveste. Ma intorc cu un zambet triunfator spre clasa si pornesc spre banca mea, insa drmul meu urma sa isi schimbe traiectoria cand l-am auzit pe Naruto spunand "Tocilara" la care toata clasa incepe sa rada, imi las capul in jos si imi continui drumul, inghitind galusca.
Afara incepuse sa ploua, cerul incarcat de norii plumburii isi varsa furia asupra micilor fiinte de pe pamant. Vantul sufla cu putere, vuietul lui inghetandu-ti intreg corpul, indoind crengile plopilor inalti din curtea scolii. Picaturile planse de cer se zbrobeau de suprafata rece a geamului, prelingandu-se incet. Uneori ma intreb cum este viata unei lacrimi a cerului. Sa te nasti, sa te zdorbest de pamant si sa mori,fara durere, fara suspine, fara teama. Aceste cuvinte au definit cel mai bine viata mea decand m-am nascut si pana acum. Un fulger de argin desparte cerul in doua, luminand tot cartierul. Tresar cand aud sunetul asurzitor al unui tunet, ce mi-a ajuns pana in maduva oaselor. Nu cred ca mai trebuie sa spun ca la toate orele am stat asa, uitandu-ma cum apa se strange in gaurile din asflat, facandu-se mai ceva ca lacu Loch Ness ...
Un sunet, sunetul libertatii, sunetul clopotelului care anunta sfarsitul orelor pe holurile acum 5 minute pustii, acum pline de totii elevii scolii care se indreapta spre iesire.
Cand ajung in prag observ ca ploua mai tare decat ma gandeam eu. Stropii mari, greoi si reci asigurau coloana sonora a ploii. Cand ma gandesc ca trebuie sa ma duc la job prin ploaia asta mi se ridica paru pe ceafa, mai ales ca sunt imbracata in pantaloni scurti si un tricou cu Bugs Bunny . Fara sa ma mai gandesc imi pun ghiozdanu pe cap si incep sa fug prin ploaie. O aud pe Hinata cum striga ca nu trebuie sa ma duc la job prin ploaia asta, ca sunt nebuna etc etc ... poate sa spuna ce vrea insa ea munceste pentru a strange bani ca sa isi ia o masina, eu ,pe de alta parte, munces pentru a avea ce pune pe masa lui Peach. Decand parintii nostri au murit, ea a devenit lumina ochilor mei. Am grija ca ea sa nu duca lipsa de nimic, sa aiba pachete la scoala, sa aiba haine noi si curate. Pot spune ca moartea lor ma maturizat, si de aceea vreau ca Peachy sa aiba parte ce copilaria pe care eu am ratat-o. Eu sunt pentru ea si mama, si tata, si sora, si matusa, si unchi si cam tot neamu.
Ajung in dreptul intersectiei si astept ca un pieton cuminte culoarea verde a micutului aparat negru suspendat in mijlocul strazii. Culoarea mult asteptata apare, cand fac primul pas pe zebra de pe asfalt, un BMW X3 roz cu geamuri fumurii, si cu muzica data la maxim de se auzea din partea cealalta a orasului, crede ca inca poate trece, bina macar ca am vazut masina ca altfel ajungeam in cine stie ce spital. Ca sa fie mai frumos masina s-a apropiat de mine... si m-a udat ... ca sa fac o adunare simpla ca poate asa intelegeti mai clar : BMW + balta de langa picioarele mele = Sakura uda din cap pana in picioare.
Dupa alte peripetii ajung la cafeneaua de fite Chez Max, locul in care pot sa fiu eu insami , unde toata lumea ma cunoaste si ma apreciaza asa cum sunt. Intru pe usa mare si o iau de-a lungul tejghelei, printre fotoliile roz spre camera angajatilor. MA schimb in uniforma mea obijnuita, dar raman nemiscata cand vat poza noatra atarnata de perete. Prima poza pe care am facut-o cand am fost angajate. Eu eram in mijloc intr-o uniforma rosie si tava pe care o tineam in dreptul fustitei cam scurte, dupa parerea mea. La stanga le aveam pe Hinata, in uniforma ei verde cu si nelipsitul sort alb care era prezent pe toate uniformele noastre,tava avand-o in dreptul fetei, cu ochii spre mine si TenTen cu nuniforma ei portocalie aratand semnu pacii. Iar la stanga erau : Ino cu o ceasca calda de cafea in mana stanga, uniforma albastra venindu-i perfect si ultima Temari care nu se vede prea bine uniforma mova ii scoate ochi in evidenta, ea avand pe tava o limonaada care a ajuns mai tarziu pe uniforma ei.
Zambesc dulce cand imi amintesc de toate momentele frumoase petrecute aici. Imi iau carnetelul de comenzi si parasesc camerra angajatilor spre a ma duce la Yuzuki, patronul cafenelei. Este un barbat bine facut de aproape 30 ani, parul lui saten asortandu-se cu ochi lui de aceeasi culoare. Poarta o pereche de ochelari dreptunghiulari, acoperiti, in mare parte, de bretonul lui care se revarsa in suvite peste fata. Este un tip de treaba, vesel, saritor si un prieten de nadejde pentru noi 5.... Si cum stateam asa la poveste usa cafenelei deschizandu-se, pe ea intrand.....

Capitolul 4
" Si cum stateam asa la povesti, usa cafenelei deschizandu-se, pe ea intrand ..... "
Sakura :
Usa cafenelei se deschide, sunetul clopoteluilui atasat de ea isi lasa clinchetul cristalin in intreaga incapere, pana atunci goala. Imi intorc capul sa vad potentialii clienti ai nostri, cand .... Nu se poate ! De ce el ? De ce aici ? De ce acum ? Inima incepe sa imi bata puternic, simt un gol in stomac, gatul mi se usuca, iar teama de a fi recunoscuta sau si mai rau respinsa de EL crestea cu fiecare secunda, cu fiecare pas pe care il facea inspre masa de doua persoane. Yuzuki ma intreaba ce am patit , de ce ma comport asa de ciudat. Inghit in sec si intind mana stanga cu degetul insreptat inspre cei doi. Tremuram din toate incheieturile, parca aveam frisoane. Nu stiu ce e cu mine.... Nu imi mai pot controla corpul. Mainile si picioarele nu mai raspund la comenzile creierului. Imi iau carnetelul de comenzi si plec inspre masa celor doi colegi de-ai mei, care nici macar nu stiu cum ma cheama. Cu fata cufundata in carnetel ma apropii incet, dar sigur de masa lor. Imi ridic privirea putin pentru a ii vedea mai bine. Parul lui brunet era ca cerul noptii oglindit in marea tacuta, iar ochii lui erau asa de.... de frumosi, hipnotici , iar colegul lui, cu care eu nu am vorbit niciodata si nuci nu vreau statea in fata lui cu meniul in fata. PArul lui era atat de auriu ca insusi soarele, iar ochii lui sunt din cel mai pur safir albastru, iar ochii si parul se armonizeaza perfect. O fi aratand el bin , fizic, insa nu cred ca si interiorul e la fel de bun, vurat si armonios.
- Ce doriti sa comandati ? spun cu o voce un pic mai pitigaiata, incercand sa nu ma recunoasca.
-Eu vreau o cafea decofeinizata cu firsca, spune brunetul cu ochii atintiti pe geam, dand impresia ca numara stropii de ploaie.
-O ciocolata calda cu bezele, spune si blondul. Asta se crede acasa langa semineu ? Cum sa ceara asa ceva la o cafenea ? Oricum... daca asta e voia clientului.... Plec pentru a inmana comanda bucatarului care, uimit de comanda blondului, incepe sa le prepare.
Cat timp mai fug eu printre mese adunad comenzile tuturor, comanda celor doi era gata. Acum e acum! Cum sa duc comanda fara sa ma vada? Cum spunea mama : o sa traim si o sa vedem. Iau tava pe care se afla cele doua cesti aburinde si, cu o agilitate de pisica, ma strecor prin multimea care vine sau pleaca. Ajung in dreptul mesei iar ei sunt tot asa cum i-am lasat : Sasuke cu ochii pe geam, iar Naruto cu ochii in telefon trimitand mesaje.
-Comanda dvs. este gata! spun entuziasmata, cat urasc sa zambesc cand sufletul meu plange insa, acum am invatat cum sa imi ascund sentimentele, sa nu mai fiu asa usor de citit. BIne macar ca niciunul dintre ei nu era atent.. Iau cu grija canile de pe tava si le asez pe masa, avand cea mai mare atentie sa nu vars nici macar o picatura.Ma intorc cu spatele, si inainte sa fac un prim pas ceva imi ingheata sangele in vene, ma face sa inghit in sec si ma intorc parca in replay. Acel ceva era vocea brunetului.... acel "stai" dezinteresat, plin de indiferenta a bagat frica in mine. Ma intorc complet, tinand tava cu ambele maini in asa fel incat sa imi acopere jumatate din fata.
-Eu parca te cunosc de undeva ? Ne-am mai intalnit ? Inghit in sec, deschid gura dar parca cuvintele nu vriau sa iasa, reusesc doar sa dau din cap in semn ca nu.
-Dar totusi, si mie imi pari extrem de cunoscuta. spune si blondul dupa ce s-a indepartat cu servetelul alb mustata de ciocolata pe care o capatase. Oricum, sper sa ne mai intalnim... continua acesta, dupa care fiecare si scoate din buzunarele gecilor portofelele ca sa plateasca comanda. Uite, pentru tine ca sa iti iei ceva frumos, spune in continuare Naruto facandu-mi cu ochiul
-Hai odata, afemeiat pervers ! spune si Sasuke un pic nervos de atitudinea blondului....Iau banii de pe masa si pastrez numai cat era pentru comanda. Incep sa alerg catre iesirea din cafenea, pe drum i-am dat baniii lui Yuzuki, mai mult aruncandu-ii... Ies afara in ploaie, uitandu-ma ca disperata in toate partile dupa vreo urma de blond. Ii zaresc la mai mult de 25 de metri in fata, incep sa alerg in directia lor si sa ii strig.
La auzul strigatelor mele se opresc, privindu-ma amandoi confuzi.. Ma opresc in fata blondului si ii inmanez banii care mi-a dat in plus, ma priveste uimit si apoi imi spune ca sunt ai mei si ca nu ii mai ia inapoi.
- Te rog sa ii iei !! Sa stii ca nu am nevoie de mila nimanui, mai ales a ta !! incep sa tip la el ca o descreierata, pe obrajii mei aparand cateva picaturi sarate planse din cauza nervilor. Ii apuc mana intra mea si ii pun banii, dupa care ii daruiesc unul din zambetele mele false. Imi raspunde la zambet, al lui fiind mult mai pervers. A, da ! uitasem ... eram in uniforma in ploaia asta si se mulase pe corp, scotand pieptu si 'portbagajul' in evidenta. Ma enerveaza la culme cand cineva se uita ca posedatu la mine si mai ales la formele mele. Ma stramb la el si ma inntorc, vrand sa plec, insa o palma straina ma opreste. Cum a indraznit ? Poate sunt eu tocilara, dar nici asa nu am decazut ... AM si eu demnitate si mandrie. MA inrotc 90 de grade dreapta, cu o privire care poate ucide pe oricine si , cu o gratie de nedescris, i-am dat o palma lui Naruto de la trimis la 160 km departare. Am pus iin palma aia toate sentimentele mele pe care le inchisesem in mine, acesta fiind modul mei de usurare. Da stiu, suna ciudat, insa asta sunt eu! Ma placi asa cum sunt, dar daca nu e problema ta! Insa cand palma mea a facut contac cu obrazul lui NAruto, m-am simtit mai usoara sufleteste..
Sasuke ma analizeaza cu o privire gen ' Tu de pe ce planeta esti ?', iar ca raspuns ii zambesc triumfator.
-Nu pot sa cred ca ai facut asa ceva ! spune brunetul abia abtinandu-se sa nu se tavaleasca pe jos de ras... O sa ramana semn multi ani .. spune apoi se opreste din ras. Ma priveste cu interes si apoi se apropie mult de mine, mult mai mult, corpurile noastre fiind practic lipite. Imi las privirea in jos incercand sa nu imi observe roseata In urmatoarea clipa, degetele lui imi ridica capul, fortandu-ma intr-un fel sa il privesc in acele perfe intrunecate, fiicele nopti. Mai bine imi facea orice! Ma injura, imi dadea o plama.. orice insa sa nu il privesc in ochi nu ! Se apropie mai mult, eu inca fiind prinsa in acea mare fara fund. Insa, atunci mi sa aprins beculetul ... Stateam in fata baiatuli pe care il placeam de 3 ani, chiar si mai bine... Nu numai ca stateam fata in fata, ci eram lipiti unul de altul, in mijlocul intersesctiei, nici un om pe nicaieri, numai ploaia era martorul nostru. In acel moment sa apropie mai mult, vrand sa ma sarute, am zis sa ma las prada jocului lui, chair daca stiam ca odata intrata in el nu voi mai putea scapa. Cand buzele noastre erau le 1 mm distanta, cu alte cuvinte gata sa se guste reciproc, eu am dat capitul in spate, si am luatoo la sanatoasa prin ploaie, lasandu-l pe brunet cu ochii in soare.
-Scuze !!! a fost singurul lucru pe care am putut sa i-l spun in timp ce alergam. Defapt nu stiu de ce imi ceream scuze, el era de vina! El vruia sa ma sarute, nu invers!
Alerg inapoi spre cafenea, pasii mei fiind singurii care se auzeau in afara de sunetul ploii. Simt o prezenta ciudata in spatele meu, ma opresc si, din instinct, imi intorc capul in spate.Nimeni . Doamne Saku, ai devenit si paranoica ? Asa de rau ai ajuns ? Incep sa iau iar la goana, de data asta mult mai repede. Tot am acea senzatie ca ma urmareste cineva. Alerg, prin ploaie, alerg, fiind urarita de .... nimic. PAranoia si frica pusesera satapanire pe mine.... Parca eram o actrita intr-un film de groaza, in care regizorul lungeste drumul de intoarcere pentru a spori suspansul.
Zaresc din departare sigla cafenelei 'Chez Max' Niciodata nu m-am bucurat atat de tare cand am vazut sigla si am intrat la locul de munca. Ma indrept spre camera angajatilor si ma imbrac in pantalonii mei scurti si tricoul cu hello kitty. Apoi ies din cafenea, nu inainte sa ii zic 'sefului; ca mi sa terminat tura, chiar daca nu era asa, si intelegand ma lasa sa plec.