Heroes [ +16 ]

Subiect: Heroes [ +16 ] Joi 02 Aug 2012, 18:14

Unii se inspira dupa carti, altii, isi iau inspiratia de la ei insisi, insa eu, mi'am regasit inspiratian intr'un film, un film de actiune. Ciudat nu? Ce mi'a placut la acel film, a fost ca, in el se regasea si o poveste interesanta, o poveste cu multe intorsaturi, o poveste de dragoste. Pacat ca…. insa, fericirea nu a durat prea mult….. V'am facut curiosi, nu? Ei bine, cine sunt eu sa va tin in suspans? Mai bine sa lasam “jocul” sa inceapa.

Capitolul |
Prima dragoste nu se uita niciodata

Sasuke:

Mergeam alene pe strazile batrane ale orasului Gotham. Aerul era destul de umed, fiind sfarsitul toamnei, era si normal. Vantul adia usor pe langa copacii goi, facandu-i sa se incline usor in bataia lui. Era un peisaj destul de sobru, avand in vedere ca, Gotham, este un oras destul de vechi, cu o incarcatura istorica remarcabila. Ma bucur ca, oamenii de aici sunt destul de simplii, si retrasi, nu au nevoie de tehnologie avansata, nici de zgarie-nori gigantici care sa invaluie bolta cereasca, ei sunt anti lucrurilor moderne, de aceea inca mai predomina casele si castelele prin inprejurimi, mai ales stilul Vintage.
Imi revin din gandurile mele, zarind pe o bucata de asfalt, doi copilasi care se jucau in pace. Se pare ca parintii lor erau si ei prin peisaj, doar ca intr-un colt mai retras, supraveghandui. Dupa aspectul lor si dupa tinuta purtata, se poate observa ca nu erau prea instariti, dar cu toate astea, erau destul de fericiti. Adevarul e ca, eu unul mi-as da toata averea mea, pentru a avea ce au ei, o familie. Eh de abia acum realizez, ca ultimii ani nu au fost prea blanzi cu mine. La 28 de ani, fara o sotie, sau macar, o iubita, fara o familie, sau prieteni, cum sa supravietuiesti? Iar asta ma inpulsioneaza sa ma gandesc la un singur lucru…“Ce repede a trecut timpul …”, imi repetam in minte, “… poate ca e mai bine asa… un tip normal, intr’un oras…. “normal”… Da! Daca faci exceptia faptului ca, aici, sunt cele mai ridicate cote de criminalism de pe tot globul pamantesc”. Oftez zgomotos incercand sa imi eliberez capul de grijile acestea care, nu ma mai privesc… “Ohhh, pe cine pacalesti Sasuke? Se vede de la o posta ca iti e dor de vremurile apuse! Iti e dor sa ajuti oamenii, sa fii erou! Si mai ales, iti e dor de “pisicuta ta”, care te facea sa te simti “uman”, chiar daca nici ea nu era mai normal decat tine”. Nu aveam ce face, Eu’l meu interior are mare dreptate, si o stim amandoi, cu toate ca ar fi o modalitate, daca….” Nu! Nu fii prost Sasuke! Ai primit sansa de a fi normal, si acum ii dai cu piciorul?”.
-Dar poate nu vreau sa fiu normal! Te’ai gandit si la asta?
Fara sa imi dau seama, am spus’o cu voce tare, astfel incat in secunda urmatoare, toate privirile oamenilor erau atintite spre mine, parca vrand sa ma “devoreze”, de parca as fi spus ceva rau. Adevarul e ca, nu in fiecare zi intalnesti un om care “nu vrea sa fie normal”. Oftez zgomotos inchizandu’mi ochii, prefacandu’ma ca nimic nu s’a intamplat, si reluandu’mi cursul drumului spre castel.

Sakura:

-Purrrr, Ahh, ce bine e sa tragi un pui de somnic, nu-I asa Sunshine? spunand acestea pe un ton cat mai senzual posibil, imi indrept privirea catre pisicuta mea, oferindu’I cel mai dulce zambet din lume, dupa care intinzandu-ma pe tot patul, infigandu-mi ghiarele in cearsaful ravasit pe toata suprafata lui, gemand de placerile catifelate ce m-i le oferea fiecare contact cu el. Dar relaxarea mea se duce de rapa cand aud glasul micutului meu motanel, parca dojenindu-ma. Asta inseamna un singur lucru… mancare. Ma ridic din pat in cel mai lent mod posibil, arcuindu-mi spatele si intinzandu-mi bratele pana la tavan, pentru a ma trezi, iar apoi plec in graba in spre bucatarie, nu inainte de a imi mangaia scumpa pisicuta si a o pupa dulce pe capusorul ei acoperit de o blana densa si neagra.
Picioarele mele se miscau in ritm alert spre bucatarie, nu stiu de ce, dar ma apucase o pofta nebuna pentru lapte, se pare ca, Sunshine este de acord cu mine, pentru ca in secunda urmatoare, ma ajunge din urma, reusind sa fie primul in bucatarie. Intr-un final, ajung si eu, parcurgand cu succes gresia rece ce imi provoca fiori pe toata sirea spinarii.
Imediat ce zaresc frigiderul, ma “infig” cu o putere supraomeneasca asupra manerului, reusind sa il indoi. Odata ce am deschis frigiderul, am fost coplesita de diferite sortimente de mancare , suc, si nu in ultimul rand, lapte. Examinand atent toate sortimentele de lapte ce le aveam in frigider, am luat doua cutii ce contineau lapte normal si lapte cu aroma de ciocolata, punandu-le pe masa. Ma grabesc spre dulap, pentru a lua doua boluri, cand dintr-o data simt o mangaiere fina jos, pe piciorul meu stang. Din reflex, aplec usor capul pentru a vedea faptasul, care era nimeni altul decat Sunshine, ce se gudura pe langa mine, semn ca era nerabdator sa isi primeasca portia. Ii zambesc dulce, punandu-i in bolul destinat lui, o portie mica de lapte, suficienta pentru a se satura. Ma aplec usor dandu-i bolul, iar el, in semn de multumire, isi fixase privirea spre mine, astfel incat privindu-ma in ochi, scoase printre dinti un “miau” gingas dar in acelasi timp grabit pentru a isi incepe mai repede portia de laptic. Il privesc cu blandete ca apoi sa ii scot limba jucaus. Imi iau bolul in mana, punandu-mi o portie destul de generoasa de lapte cu ciocolata, apoi incep sa il beau cu cea mai mare placere. Limba mea facea contact cu suprafata rece a laptelui, strapungand-o, ca apoi sa se intoarca in cavitatea bucala, satisfacandu-mi papilele gustative.
Dupa ce am terminat aman doi de mancat, Sunshine, dispare ca prin farmec pe geam, cazand pe asfaltul rece, bineinteles, in picioare, urmand ca apoi sa dispara printre tufisuri urmat de cateva pisicute. “Macar unul din noi sa aiba success in dragoste” imi spun in gand, ca apoi urmand sa chicotesc scurt, si sa ma indepartez de fereastra, luand bolurile mele si ale lui Sunshine, punandu-le in ghiuveta, ca apoi sa le spal. Apa curgea in ritm alert, semn ca o dadusem prea tare. Mici stropi cristalini m-i se prelingeau pe corpul meu perfect, acoperit de lenjeria mea intima neagra, facandu-ma sa tresar.
Dupa ce am terminat de spalat bolurile, ma indrept din nou spre camera mea. Holul era destul de mare, si se putea observa cu usurinta tapetul ingalbenit si vechi, care nu mai avea mult, si se lasa prada timpului, urmand ca apoi sa cada lin pe parchetul cafeniu si murdar. Fiecare pas pe care il faceam, era insotit de un scartait puternic din partea parchetului brazdat de timp. Ajunsa in camera mea, atintesc cu ochii mei ageri asternutul patului, ca apoi sa sar in el, nevrand sa ma mai dezlipesc de acesta. Ma ridic in sezut, arcuindu-mi usor spatele, si incepand sa ma spal lent pe tot corpul. Limba mea facea contact cu mana, ca apoi ducand-o spre cap si repetand miscarea de ne-numarate ori, pana ce credeam eu de cuviinta ca sunt curata.
Pentru un moment, ma opresc brusc, tintind cu privirea un colt al camerei, ramanand asa pret de cateva minute. Un singur gand imi aparea in minte, un gand care ma facea sa realizez cat de mult am pierdut, ce puteam avea daca nu lasam lacomia sa imi invadeze trupul, nascandu’se din nou ura aceea nebuna, pasiunea pentru sange si pentru crima, un cuvant ce ma trezi la realitate pentru moment, “timpul…” imi tot repetam acest cuvant in minte, realizand ca el nu a fost prea bun cu mine in ultima vreme, in ultimii ani. Timpul m-a facut sa ma schimb, mai corect spus, vremurile. In ziua de azi, crimele sunt foarte ridicate, uneori iti este si frica sa dormi datorita lor, iti e frica, iar frica incepe sa prinda radacini in corpul tau, posedandu-l, facandu-te sa te inchizi in tine, sa nu permiti nimanui sa te cunoasca, sa iti vorbeasca, sau… *Ma opresc timp de cateva secunde, apoi dintr-o singura suflare, spun cuvantul ce imi strapunse inima ca un cutit *…sa te iubeasca… Dup ce rostesc aceasta fraza,imi trantesc spatele brutal de salteaua patului, urmand ca apoi ea sa ma “respinga”, facandu-ma sa ma zgaltai incet, ca apoi cu incetul potolindu-se, ramanand nemiscata si fixandu-mi privirea spre tavan.
“Iubire… Fii serioasa Sakura… Nici macar nu stii ce-i aia iubire, si nu vei afla niciodata! Stii de ce? Pentru ca nu te poti sacrifica! Nu poti face minimul sacrificiu de a renunta la crime, la masca, si sa te intorci la el!”. Se pare ca Eul meu interior iarasi isi face de cap, inebunindu-ma cu adevarul crud ce ma domina permanent. “Stii doar.. ca el te asteapta…”
-Stiu… spunand asta cu voce tare, o mica perla cristalina m-i se prelingea pe obrazul meu fin, facandu-ma sa imi duc rapid mana la locul cu pricina, stergand brutal acea mica semnificatie a iubirii si a durerii ce o tineam ascunsa in mine. “Poate ca ar fi mai bine sa merg, sa vorbesc cu el, in fond, nu pierd nimic daca incerc” imi spun eu in gand, urmand ca apoi picioarele mele sa faca contact cu parchetul batran, scartaind la fiecare pas al meu, ca apoi sa ma indrept spre dulap, luandu-mi costumul si ducandu-ma in baie pentru a ma pregati...

---> Stiu ca este destul de scurt, dar nu am avut destul timp pentru a'l continua, am si eu o viata . Lasand lucrurile inutile la o parte, vreau sa precizez ca nu am avut cand sa il corectez, si ca eu de obicei in loc de " - " pun " ' " , puterea obisnuintei . Sper sa va placa, idea este foarte foarte originala, iar titlul este destul de simplist, va avea legatura cu ficul de abia pe la capitolul 10-15. Si, asa, ca un mic bonus, sa va prindeti si voi, ca sunteti tare in ceata, Sasuke = Batman iar Sakura = Catwoman de aceea am spus ca, idea este foarte originala. Daca ati urmarit filmul Batman Returns, atunci stiti ce va urma si cum se va termina ficul meu, doar ca, eu voi face o impletire intre "Batman Returns" si "Avengers". Hai ca v'am spus prea multe Asa ca, va las pe voi sa cititi si sa aflati

Ja'ne

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Joi 02 Aug 2012, 18:25

Foarte frumos si estel uat dupa betman ? NU ?
Asa vreau nextu ! Chear daca nosa mai pot sa il urmaresc

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Joi 02 Aug 2012, 19:37

Hei Scumpaa. Odata ce tu ai intrat la fic-ul meu.. m-am gandit sa il vizitez si eu pe al tau .
Ai un fic.. wow. Chiar imi place ideea si cred ca este originala.
Ai avut la inceput o repetitie..
|
v

"Vantul adia usor pe langa copacii goi, facandu-i sa se incline usor in bataia lui. "
In rest nu am vazut nimic gresit.
Imi place cum descrii si ca nu te grabesti..
Chiar imi place si te rog frumoos sa ma anunti cand pui next-ul.
Sper sa ai multe ideei frumoase deoarece merita, chiar merita.
Puuup.

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Joi 02 Aug 2012, 21:22

Kawii »๏« a scris:: Ai avut la inceput o repetitie..
|
v

"Vantul adia usor pe langa copacii goi, facandu-i sa se incline usor in bataia lui. "
In rest nu am vazut nimic gresit.
Puuup.

Nu vad nimic gresit aici, si nu este o repetitie, doar am scos in evidenta anotimpul toamna. Repetitia este asa : "Eu merg, si merg, si merg, pana la [...]"
Iar eu, nu cred ca am folosit in acea fraza repetitia, chiar deloc, insa nu pot spune ca nu am folosit'o in capitolul acesta, nu, ea isi face prezenta in cateva fraze, daca citesti atent, iti dai seama.

P.S urmaorul capitol cred ca il voi aduce maine sau cel tarziu, poimaine.

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Vin 03 Aug 2012, 09:50

Hello, Hello!

Am trecut si eu pe la fic-ul tau, care imi place mult!
M-ai facut curioasa cu ultimul mesaj, cand ai spus ca Sasuke este Batman si Sakura Catwomon. Clar, trebuie sa vad filmul ala cu Batman!
In rest... Abia astept next-uletzul care sper sa vina curand.
Te roog Dulke sa ma anunti si pe mine de el!

Te poopik,
~Black Coffee~

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Vin 03 Aug 2012, 10:24

Bună baby!

Ce să zic...Imi place acest fic!!
Inspirat-un film??Tare!
Este o idee destul de bunicică,pană acum.Timpul....mda...Chiar îmi place.
Abia aştept să văd cum se va lega prietenia dintre Sasuke şi Sakura.
Aştept capitolul următor!!

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Vin 03 Aug 2012, 13:31

Scuze dar eu nu ma refeream la repetitia ca figura de stil .. Doar mi se parea ca se vede cam aiurea la inceput acolo.
Ai fi putut folosii un sinonim, dar eu nu am spus-o cu rautate.
Deci daca te-a deranjat sincer imi pare rau .

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Vin 03 Aug 2012, 16:43

Capitolul ||

Adevarul crud,
Iubirea neuitata.

Sasuke:

Atata ura, atata rautate pe acest pamant. Dar… pentru ce? Pentru bani? Faima? Sau doar… pentru simplul fapt ca esti… “diferit”, diferit de altii, ca esti un ciudat cu puteri supraomenesti. Poate ca nu am vrut sa fiu asa. Da, de ce nu, as fi putut avea o familie, as fi putut avea un copil, sau chiar mai multi, dar eu am preferat sa ajut acesti oameni de rand, care numai sa se manance intre ei stiu. Rasa umana ma dezgusta total, fratii se bat intre ei, familiile se cearta, femeile se vand pentru a supravietui, se vand sexului masculin, barbatilor, se vand pentru a avea o paine, pacat ca, insa, aceasta paine nu mai are acel gust satisfacator cand te simti atat de “murdar”, de “patat” pe interior, dar cu toate astea, te simti singurul om normal intr’o lume de nebuni. Cam asa este in ziua de azi, si nu ai ce face, nu poate un singur om sa schimbe ce rasa umana insasi a creat, si a dezvoltat. In secunda urmatoare, imi iau paharul cu vin de pe masuta veche din lemn de artar, si il indrept incet spre buzele mele albe ca varul intarit pe soselele aride. Gustul dulceag al vinului ma mai calma, satisfacandu-mi papilele gustative, rasfatandu-le cu aroma fina si ne-egalata a lui. Timpul trecea, iar eroul din mine cadea prada vremurilor rigide din prezent. “Cum as putea sa ma intorc daca toata lumea ma uraste?” imi ziceam eu in gand, analizand posibilitatile dar in acelasi timp si defectele intoarcerii mele. Adevarul era, ca imi era dor sa intru din nou in acel costum, sa ii simt mirosul de piele inconfundabil, sa imi pun masca, si sa pornesc in cautarea criminalilor si a hotilor, oprindu-i. Insa, nu as putea face asta din nou… Lumea ma uraste de cand am plecat, “Unde este Batman?”, “Am crezut ca ne este erou, prieten, dar… m-am inselat” , “Inca un super erou cu fite, si-a luat lumea in cap si cand avem nevoie de el nu este de gasit!”. Toate aceste replici ce le auzeam zilnic pe strazi, imi strapungeau inima ca un tarus, lasand la vedere tristetea ce ma coplesea. Era prea mult pentru mine, nu mai puteam rezista mult fara a ii ajuta. Dar, daca ma intorc…. Ei…. “Nici sa nu aud Sasuke! Iti doresti sa revii in actiune? Ei bine daca da, atunci lasa “dar-urile” la o parte, si pune-ti odata fundul in costumul ala si dute! Nu te mai uita inapoi!”[…] Nu am nimic de spus decat, “Doamne ce destept m-ai facut! Cu un Eu interior genial! Zici ca e raposata mea mama!” zicand acestea in gand, si multumindui Egoului meu, ma indrept spre panoul unde am afisat harta orasului Gotham. Zilnic pun cate un ac unde s-a mai facut o crima, si, credeti-ma, toata harta este cam… “ciuruita”.. sa zicem asa. Pasii mei accelerati se auzeau pe tot coridorul spre camera hartilor. Era destul de departe, in celalalt capat al castelului, unde obisnuiesc sa imi petrec noptile studiind diferite locatii ale lumii. Geografia este amanta mea favorite, mereu o savurez din plin, satisfacandu-mi poftele intelectuale, dar sa nu ii spuneti Sakurei.
Un mic chicot se auzea pe de-a lungul coridorului, facandu-se un ecou puternic. Sakura mereu ma facea fericit, indiferent cat de rea ar fi cu mine, ea stia in totdeauna cum sa ma ia, cum sa ma seduca, eu eram papusa iar ea papusarul ce ma manuia cu grija si delicatete, o lasam sa faca tot ce vrea cu mine, chiar injosindu-ma in fata oamenilor, mie nu imi pasa, singurul lucru de care imi pasa era ea, doar ea si atat.
Am avut un timp, in care o idolatrizam pe pisicuta, eram inebunit dupa ea, dupa tot ceea ce o definea, dar cu timpul am reusit sa ma stapanesc, devenind mai matur, si mai barbat; nu mai cadeam prada ispitei, oricat de apetisanta ar fi fost, iar asta a schimbat-o pe Sakura, nu in bine desigur, era din ce in ce mai rea cu mine, provocandu-mi rani adanci la fiecare zgarietura care mi-o dadea; posibil sa nu fi uitat cand am omorat-o. Da, am omorat-o, odata, inainte sa ma indragostesc de ea, dar nu a fost cu intentie va jur! Am incercat sa o salvez, dar trupul ei se prelingea pe tabliile acoperisului in ritm alert, nu am avut timp nici macar sa clipesc, iar de atunci am ramas cu mici traume, uneori cu vise urate, de ne uitat. Insa, Sakura, ca orice feline, are 9 vieti. Prima viata si-a pierdut-o cand era un om de rand, fiind salvata de o haita de pisici, invocandu-i spiritul, asa reusind sa ii salveze viata, dandu-i alte 8 vieti cu puteri supraomenesti la pachet. A doua viata si-a pierdut-o datorita mie, si nu mi-o voi ierta niciodata. Si acum am imaginea ei exacta in memorie, cu acel trup perfect sculptat, dupa mine cam prea generos; si acum mi-o amintesc strigandu-mi numele, rugandu-ma sa o ajut, insa cand vroiam sa fac un pas, acoperisul se surpase deja, iar trupul ei firav indepartandu-se de mine, apropiindu-se de un bloc micut, de 4 etaje, strapungandu-l puternic, si cazand pana la parter. Vroiam sa merg dupa trupul ei fara viata, sa il ating pentru ultima data, dar imi era prea frica, imi era frica de ce as putea vedea, imi era frica de adevar, ca eu, marele Batman, nu pot omora nici o musca, pur si simplu nu pot omora oameni, oricat de rai ar fi, nu pot, m-as simti intr-un fel “murdar” si dezgustat de fiinta mea.
Prins in gandurile mele, nici nu am observant ca stateam fata in fata cu usa hartilor, o usa mare, din lemn masiv, sculptata cu grija, si lacuita pana la cel mai ascuns coltisor. O deschid intrand usor in camera mica ce gazduia mii si mii de harti, cand zaresc o silueta cunoscuta la fereastra, o silueta de femeie, una perfecta….

Sakura:

Uff da’ departe sta tigruletul asta, poate facem si noi ceva la noapte, asa.. sa ma rasplateasca ca merg atata pana la el, ce vom face nu va priveste! Poate vrem si noi sa jucam Remi, sau, sau…. un Septica! Asa ca nu cred ca vreti sa va povestesc, nu? Ei bine… nici sa nu va treaca prin minte! Imi dau ochii peste cap, gandindu-ma ca iarasi vorbesc singura cu audienta mea imaginara, concentrandu-ma pe locatie.
Drumurile Gothamului sunt facute din pietre, pe la noi inca nu s-a inventat asfaltul, dar mai bine asa, imi aminteste de vremurile trecute, de copilaria mea apusa. Se spune, ca daca ai incetat sa mai fii copil, inseamna ca ai incetat de mult sa mai traiesti. Ei bine, inseamna ca eu nu am trait niciodata adevarat, pentru ca, copilaria mea nu a fost prea fericita, mama mea mereu ma punea la treaburi casnice, nu aveam prieteni, si mereu eram vazuta ca, tocilara urata a clasei, toate astea doar pentru ca, mama si-a dorit din totdeauna un baiat, plus ca eu, semanam cu tatal meu raposat, iar ea nu suporta asta, ea vroia neaparat ca, copii ei sa arate ca ea, marog… copilul, in cazul meu. Afundata in amintirile mele, si in gandurile ce ma macinau de-a lungul timpului, si care inca nu imi dau pace, observ ca am ajuns la poarta conacului Uchiha. Imi apropii mainile de ea si incep sa trag puternic, dar fara folos.
-Inchisa a? No problem amigo’. Un mic zambet imi aparu pe chipul meu alb ca de papusa, iar cu o gratie nemarginita, imi fixez mainile gingas pe o parte si pe alta a portii, iar cu o mare usurinta, trec printre gratiile acesteia. Cum? Pai explicatie : poarta aceea era facuta din mai multe bare de otel, iar eu am trecut printre ele, pe langa, intr-un fel… Marog stiti si voi! Doar ati vazut ca pisicile sunt flexibile! Asa ca nu va mai mirati atat!
Imi frec usor tamplele, gandindu-ma ca iarasi vorbesc cu audienta mea imaginara, oftand incet si scurt. Cararea spre castel era destul de frumos ordonata, cu un model interesant pe langa pietrele ce defineau drumul. Pasii mei erau destul de silentiosi, astfel incat nu puteam atrage nimanui atentia. “Bun Sakura, si acum ce vei face? Te vei duce la usa, vei bate, si ce vei spune? A, buna Sas’ke, ma gandeam daca vrei sa facem o partida… de carti! Stii doar ca nu ne-am mai vazut de mult…” Oftez zgomotos, gandindu-ma la o strategie. Cu ochii mei ageri inspectam de sus pana jos castelul, cautand ceva de care m-as putea agata.
Peste cateva minute, zambesc satisfacuta, zarind un gargoyle* de care as putea sa ma agat cu biciul meu. “Sasuke, Sasuke, ar cam trebui sa renovezi, sau te crezi ca la Notre Dame*?” Trezindu-ma din gandurile mele, imi apuc biciul de capatul special cu maner, si dintr-o miscare tintesc acel gargoyle*, prinzandu-ma de el cu capatul biciului. In secunda urmatoare, sar deasupra lui, agatandu-ma de tapetul exterior, si escaladand frumoasa cladire antica. Dupa un timp, ajunsem la un geam, deschizandu-l. Camera era mica si prafuita, aerul fiind cam inbaxit*. Dar nu fac bine nici doi pasi, ca ma trezesc cu Sasuke la usa. El ramanand putin socat de prezenta mea aici.
Dupa o asteptare cam lunga, in care nici unul nu vroia sa scoata nici cel mai mic sunet, el isi reglase vocea, si ma intrebase cu o voce destul de rece, ce vreau si de ce sunt in casa lui.
-Off, off, atatea intrebari Sasuke; ii arunc aceste vorbe cat mai senzual posibil, dandu-ma pe langa el ca o adevarata felina.
El nu mi-a raspuns, fapt ce ma enerva la culme, dar in schimb, isi fixase privirea catre mine, catre ochii mei, parca vrand sa gaseasca ceva, eu facand lafel cu el, apropiindu-ma din ce in ce mai mult, simtindu-i respiratia fierbinte pe chipul meu angelic.
Nici unul nu vroia sa scoata vre-o vorba, parca timpul se oprise in loc, iar noi doi am fi fost singurii oameni de pe pamant. Dupa ceva timp, el isi apropie mana de obrazul meu, mangaindu-l usor, parca ne-vrand sa ma raneasca. Eu imi fixez privirea pe mana lui, luand-o si punand-o in zona inimii mele, apoi rostind niste cuvinte ce nu am crezut vreodata ca i le as putea marturisii fata in fata.
-Mi-a fost dor de tine, spunand aceste cuvinte, glasul meu incepuse sa se deregleze, iar mici picaturi cristaline isi facura prezenta pe obrajii mei fierbinti, parca vrand sa ii stinga.
Brunetul meu incremenise pentru un moment, iar apoi isi schimbase privirea intr-una calda si iubitoare, urmata de un raspuns vag, dar, pentru mine foarte important.
-…Si mie… ,zise el cu cea mai mare caldura data mie vreodata, luandu-ma in bratele sale puternice, strangandu-ma pana la epuizare.
Socata de gestul lui, dar si putin confuza, Il indepartez, intrebandu-l ce are. El nedumerit ridica o spranceana, dupa care afiseaza un zambet strengar la coltul gurii, si spunandu-mi ca nu mai trebuie sa se ascunda de nimeni, si ca ma… iubeste?? Wo Wo Woo, stai putin… ma iubeste? Nu gata, s-a rupt filmul!
Suparata, ma dau doi pasi inapoi si incep sa zbier la el, cum ca daca m-ar fi iubit m-ar fi sarutat, ceea ce era si normal, parerea mea, dar el nu cred ca a priceput mesajul, pentru ca isi fixase privirea intr-un punct al camerei, si ramasese asa pret de cateva secunde, apoi isi intoarse privirea nervoasa spre mine, si dintr-o miscare, cu o viteza ne mai vazuta, ma tranteste la perete, oferindu-mi un sarut brutal, dar in acelasi timp satisfacator pentru fanteziile mele ce m-i se derulau incet prin minte. Limbile noastre se duelau in ritm haotic pentru suprematie, dar intr-un final, el ma dominase pe deplin, trup, suflet, fiinta, toata eram a lui... doar a lui.
Mana sa isi facea de cap pe trupul meu, masandu-l usor, facandu-ma sa gem la fiecare miscare de a lui, vrand din ce in ce mai mult, dar cand el vroia sa imi desfaca costumul, eu il imping brutal si ii spun pe un ton cat mai senzual posibil, ca mai intai trebuie sa ne cunoastem mai bine, fapt ce lui i-a starnit rasul, spunandu-mi ca un mod mai bun de a ne cunoaste decat s*xul nu exista, iar eu tăind-o* scurt i-am zis ca inventez eu ceva. In secundele urmatoare, pe amandoi ne-a bufnit un ras contagios, unul mai puternic ca altul.

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Vin 03 Aug 2012, 17:31

Hello, Hello!

Deci, ca sa se stie, eu sunt prima, va spun, PRIMA!
Acum, revenind la capitolul tau scumpo, chiar mi-a placut!
Ai o descriere buna, ceia ce imi place. Ma bucur ca Sakura s-a dus la Sasuke. Pana la urma, s-au jucat Septica? Probabil vom afla in urmatorul capitol...
Merci ca m-ai anuntat, nu uita sa o faci si in continuare, daca se poate, scumpo!

Te poopik Dulke,
~Black Coffee~

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Vin 03 Aug 2012, 18:30

Baby !!!!! Mersi mult ca m-ai anunatat!
La inceput,fic-ul parea cam nostalgic,dar acum imi place.
Mai multa actiune !!
O ador pe Sakura!
Chiar este o pisicuta cu 9 vieti?Tare!
Imi place cum a descris-o Sasuke.
Sunt fericita ca ai scris mai mult si.....
Astept next-ul !!

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Vin 03 Aug 2012, 18:40

Heii. Multumesc mult ca m-ai anuntat.
Pai ce pot sa mai zic la un asa fic frumos? .. doar.. Felicitari!
Ador fic-ul. E.. perfect . Descrii frumos, nu ai mult dialog si ideea este originala.
Spor la scris mai mult si sper sa ma anunti dinou !
Kiss !!

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Vin 03 Aug 2012, 19:26

Va multumesc mult de tot! Nu stiti cat de mult inseamna pentru mine ca imi cititi si imi apreciati ficul
Maine aduc urmatorul capitol

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Sam 04 Aug 2012, 12:45

Buna buna

Am aterizat si eu pe aici sa vad ce e happy

Si am ramas ceva gen "WTF??" adica, idea asta e tare rau! nu am mai citit un fic cu batman rolling on the floor

Si imi place foarte foarte mult cum descrii in love

chiar te pricepi happy

Te rog frumos sa ma anunti si pe mine de next da??
Pa

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Sam 04 Aug 2012, 16:55

Din capitolul precedent :
“[…]Mana sa isi facea de cap pe trupul meu, masandu-l usor, facandu-ma sa gem la fiecare miscare de a lui, vrand din ce in ce mai mult, dar, spunandu-mi ca un mod mai bun de a ne cunoaste decat s*xul nu exista, iar eu tăind-o* scurt i-am zis ca inventez eu ceva. In secundele urmatoare, pe amandoi cand el vroia sa imi desfaca costumul, eu il imping brutal si ii spun pe un ton cat mai senzual posibil, ca mai intai trebuie sa ne cunoastem mai bine, fapt ce lui i-a starnit rasul ne-a bufnit un ras contagios, unul mai puternic ca altul[…]”

Capitolul |||
Pasiune si iubire
+16

Sasuke:

Radeam unul altuia, ca doi copii ce de abia se intalnisera. Doamne, de ce imi faci asta? De ce ai adus-o fix in ziua aceasta? Nu ca nu mi-ar convenii prezenta ei incantatoare langa mine, dar nu stiu ce va spune cand ii voi marturisi intoarcerea mea la viata de erou, nu stiu cum va reactiona… Daca va incepe sa ma urasca? Daca v-om fi din nou rivali? Nu, nu vreau asta! Nu acum! Mai am atat de putin, si o cuceresc deplin! Doamne, de ce ma chinui atat? De ce nu as fi putut avea o viata normala?

Mereu mi-am dorit sa am o casa obisnuita, de ce nu, o sotie frumoasa, cu parul lung si balai, roz, ca cele mai dulci vise de amor, cu niste ochi verzi, patrunzatori, si cu un comportament… mmmm… senzual…. Ohhhh dddaa, senzual ca si formele ei mari si apetisante, din care as putea musca cu pofta, astfel satisfacandu-mi cele mai ascunse fantezii… mmmm..

Ohhh Doamne! De ce ma chinui atat? Ce am facut sa merit sa mor singur, fara pic de alinare, far de familie, sau prieteni. Blestemat la singuratatea infinita, chinuit de dorintele ce le purtam in taina, oropsit de o nereficire far de sfarsit.
Gandurile imi fura intrerupte de Sakura, care ma trase mai aproape de ea, astfel incat distanta dintre noi fiind de-a dreptul sufocanta. Isi fixase privirea spre mine, privindu-ma insistent, apoi pe un ton senzual, specific ei, ma intrebase la ce ma gandesc, uramt de apelativul “iubire”, si de un zambet dulce, ca de copil.

-Ma gandesc la tine, defapt, la noi, stand in patul meu, sarutandu-ne cu patima, dorindu-ne unul pe altul din ce in ce mai mult, satisfacandu-ne poftele animalice.

Dupa asa zisul meu prolog, ea ramane nemiscata, posibil socata de vorbele mele. O privesc nedumerit in timp ce ea se da un pas inapoi, dupa care dandu-mi o replica socanta, dar in acelasi timp perverse, de neuitat.

-Atunci… Ce ai zice sa mergem noi doi… sa ne “cunoastem” putin? Spuse ea pe un ton seducator, apucandu-ma brutal de camasa mea bleomarin, tragandu-ma mai aproape de bazinul ei, ca apoi punandu-mi mana in par, tragandu-l cu putere, si impingandu-ma spre bustul ei generos. Cu o mana, ii rup costumul, ca apoi sa ii smulg masca, lasandui la iveala parul ei lung si matasos. Odata ce ii rupsesem costumul, sanii ei se ciocnira usor unul de altul, fapt ce ma excita din ce in ce mai tare, avand in vedere ca nu avea lenjerie intima pe ea, dandu-i de gol pielea ei putin rozalie din zonele intime.

O ridic brutal si o trantesc pe biroul meu fumuriu din camera hartilor, ea lasandu-se pe spate, si gemand la fiecare atingere a mea pe pielea ei fina. Cu o mana o imping mai aproape de mine, iar cu cealalta o apuc de unul din sanii ei generosi, incepand sa ii strang din ce in ce mai tare, facand-o sa tipe de durere, apropiindu-si buzele de ale mele, muscandu-mi buza inferioara puternic, lasand la iveala doua firicele de sange ce se prelingeau pe barbia mea, cazand pe bazinul ei, nu foarte departe de zona intima, si prelingandu-se in continuare pana in aceasta. Imi iau mana de pe sanul ei, apucand-o brutal de par, adancind sarutul, si uneori oprindu-ma, ducandu-mi capul mai jos, in zona bustului, lingandui si muscandui ambii sani in parte, ca apoi intorcandu-ma din nou la buzele ei fine, sarutandule cu pasiune, ne-ratand nici un geamat al ei de placer, savurand din plin gustul si mirosul ei, dorind din ce in ce mai mult. Ma opresc din a o “rasfata”, rupandu-mi camasa si acoperindui zonele intime cu ea, ca apoi urmand sa o iau in brate ca pe o mireasa, ducand-o in camera mea.
Pe coridor, in drum spre camera, ea se da jos din bratele mele, impingandu-ma puternic spre perete. Contactul cu acesta ma facu’ sa scot un geamat de durere stins, urmat de o palma din parte ei, ca apoi lundu-ma de maxilar, apropiindu-ma de buzele ei, sarutandu-ma in cel mai senzual fel posibil, uneori oprindu-se lingandumi buzele, ca apoi sa isi strecoare limba din nou printre ele, cautand-o pe a mea, si incepand sa se joace cu ea. Dupa mai bine de 10 minute de sarutari si mangaieri, o iar in bratele mele puternice, si fug cu ea spre camera mea. Coridorul era destul lung, iar la fiecare pas de-al meu, se putea auzea cu usurinta parchetul ce gemea si el de greutatea corpului meu si al Sakurei, parca implorandu-ma sa ma grabesc mai tare spre asa zisa mea camera. Peste cateva momente, ajuns in fata usii camerei, o usa destul de mare, masiva, dar in acelasi timp de bun gust, cu o singura miscare, data de bocancul meu usii, ea cade ca secerata jos, auzindu-se o bubuitura pe tot coridorul pana jos pe scari. Intru grabit in camera, aruncand trupul rozaliei pe pat, ca apoi aruncandu-ma si eu peste ea, incepandu-ne jocul care nu avea sa se termine prea curand.

Itachi :

Eram jos, in living, curatand mobila si stergand praful de pe cristalele asezate elegant pe rafturile din sticla ale vitrinei. Ca un majordom respectuos ce sunt, nu imi permit ca, stapanul meu, Uchiha Sasuke, sa gaseasca mizerie, m-ar putea da afara imediat, cu toate ca, are nevoie de mine, eu sunt singurul om care stie adevarul din spatele mastii lui Batman, si care ii aranjaza si ordoneaza costumele, dar, cred ca ar putea sa imi gaseasca inlocuitor usor, asa ca, mai bine sa fac totul perfect decat sa risc sa fiu concediat si aruncat din nou pe strazile murdare ale Gothamului.

Am avut mare noroc cu domnul Uchiha. Imi este ca si un tata, cu toate ca diferenta dintre noi este de doar un an, eu fiind mai mare, dar nu conteaza pentru mine, il voi respecta mereu, indifferent de ce se va intampla, mai ales ca, domnul Uchiha este foarte serios, nu are timp de femei sau de distractii, cu toate ca i-ar prinde bine o familie, si o sotie care s ail iubeasca sis a il pretiuasca, pentru ca merita! A facut atatea pentru oameni, insa pentru el cine va face ceva?
Gandurile mele fura intrerupte de un bubuit puternic de la etaj. Las cristalurile jos usor pe masuta de cafea si ma indrept cu pasi alerti spre locul cu pricina.

Ajuns acolo, vad usa trantita la podea. “Cine ar putea darma o usa ca asta??? Are 50 de kg!!!” imi spuneam eu in gand. Imi iau aer in piept si fug sa vad cine este responsabil pentru dezastrul asta. Odata intrat in camera obrajii mei se facura mai ceva ca o rosie, iar palmele incepura sa imi tremure la vederea domnului Uchiha cu o domnisoara sub el, mai era si goala pe deasupra!! Raman masca la vederea lor, ne stiind ce sa fac. Cei doi se oprira din “treburi” iar vocea sefului meu rasuna in toata incaperea, trezindu-ma din soc.

-Itachi te omor! Spunand asta in timp ce se dadu rapid de pe acea domnisoara cu parul roz si venind spre mine, fapt ce o impinse pe acea bombonica sa se acopere cu cearsaful lung din matase. Vazand ca Uchiha se apropie de mine vrand sa ma ia la pumni, o iau la sanatoasa ne mai uitandu-ma in spate. Vazand ca eu fug, el se intoarse din nou la rozalia aceea. Ufff, ai comis-o Itachi… Macar acum sunt in siguranta! Ma intreb oare pentru cat…

Sakura:

Ahhhh ce bine saruta tigruletul asta, si cand te gandesti ca am fost rivali, iar acum suntem gata sa ne daruim unul altuia… Ufff acest gand imi starneste pofetele sexuale, ma excita in adevaratul sens al cuvantului. Pacat ca, fericirea noastra nu a durat prea mult, pentru ca, pe usa a intrat nimeni altul decat valetul brunetului, alt brunet mai brunet decat el. Un mic chicot imi iese printre buze, dar nu in de ajuns de tare incat s ail auda cei doi. “Doamne, asta nu a mai vazut niciodata doi tipi care vor sa si-o tr**a?” off ce mocofan…

In secundele urmatoare, Sasuke incepe sa il ameninte pe valet, ridicanduse de pe mine si fugind spre el vrand sa ii aplice o corectie buna. Eu fiind goala, iau cearsaful de pe pat si mi-l infasor in jurul corpului, astfel acoperindu-mi formele mele generoase. “Se pare ca majordomul e iute de picior” , spunand acestea in gandul meu, incep sa rad destul de contagios. Vazand asta, sip e Sasuke l-a bufnit rasul, apoi venind spre mine, ma ia in brate si ma pupa parinteste pe frunte, incepand sa faca miscari lente cu mana sa de sus in jos pe spatele meu. Eu ii spun ca ar fi mai bine sa o lasam pe alta data pentru ca mi-a trecut cheful. El ofteaza zgomotos apoi se indeparteaza de mine, apropiinduse de sifonier, scotand din dansul o camasa destul de lunga cu modele florale. Se apropie de mine, iar cu o viteza nemaivazuta imi smulge cearsaful ce imi acoperea trupul, lasandu-ma din nou goala, ca apoi punandu-mi atent camasa pe mine, incheandu-mi nasturii unul cate unul, lasand loc liber in partea sanilor, realizand un decolteu foarte generos.

Sasuke imi apuca mana si ma trage spre el brutal, urmand sa ma sarute cat mai pasional posbil, sfarsind prin a ma lua in brate cu ce-a mai mare iubire daruita mie vreodata. Ma despart din imbratisarea lui, punandu-mi mainile incrucisate la piept si incepand a face haz de necaz.

-Si… acum ce facem? Nu tu s*x, nu tu intimitate, nu tu distractie… spun eu afisand o fata de pisicuta plouata, in timp ce Sasuke afisa cel mai dulce zambet din lume, spunandu-mi ca vom mai avea ocazii, apoi sarutandu-ma scurt pe buze, luandu-ma usor de mana, cu destinatia living.

P.S Capitol dedicat Crisulinei

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Sam 04 Aug 2012, 17:04

Precum am mai zis ~> prima la comm we party !!

Decii tu stii deja ca eu iti ador fic-ul , dar acest capitol a fost betoon .
Perversa mica care estii . lough

Ce iti bate tie cap'soru' alaa in love

Astept next-ul si sa stii ca mi-ai stranit o pofta de citit acuum . Mama mama . in love

Spor la scris si idei multe !
Kisses . kiss

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Sam 04 Aug 2012, 18:21

fata deci m-ai facut sa plang ,
dedicat mie ,
surioara mea crede ca-s perversa !
eu perversa ? niciodata ?
marian e ! eu sunt doar cu capritele ,
oricum mersy de dedicatie ,
e iubita mea iubita ,
anunta-ma de next ,
acest comm este dedicat surioarei mele mustache ,
crisu si marian te pupacesc

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Sam 04 Aug 2012, 23:39

Ah draga , iti ador ficul... perversa mica Ce pot zice? E genial... Si raspuns la intrebarea ta ... da (sti tu la ce ma refer, nu tre sa ma mai amagesc pe aici, sa plictisesc lumea).

Vreau sa il continui, esti o scriitoare mai buna ca mine (cu muult!) , si sper sa ma anunti pe viitor.

Ce sa spun? Capitolele sunt magnifice si ma fac sa citesc mai mult, mai mult si mai mult. Vreau sa vad mai mult, sa citesc si sa imi scald ochii in descrierile tale mirifice .

Spor in continuare si sa ai parte de multa imaginatie care sa ne incante privirile

Ps: Sunt a 2'a de pe pag :X

Mely a trecut pe aici!

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Lun 06 Aug 2012, 22:48

Hey.
Mama mama maaaama
Cat de perversssssssssss Imi placeeeeeeeeeee

Ce ficccc
Pfoa IL ADOR !

Deci esti super-mega-extra geniala Imi place mult modul tau de a scrie
Si iti ador perversitatea yeah.

Te rog muuuuult de tot anunta`ma si pe mine cand pui continuarea
Nu pot sa pierd nimiccc!

N E X T

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Mier 08 Aug 2012, 12:41

Hello, Hello!

Off, nu pot sa cred ca am ajuns atat de tarziu... Imi cer mii de scuze datorita intarzieri mele, insa zilele acestea nu au fost intocmai favorabile mie!
Capitolul a fost, pervers.... Mama, mama! Pacat ca a venit chiar atunci Itachi, sa vezi ce-i fac!
Ceia ce nu mi se pare in regula la un capitol, este ca ai povestit din perspectiva a trei persoane, fapt care pentru uni creiaza confuzie . Insa nu este un capat de lume...
Abia astept next-uletzul, care sper sa vina curand. Merci ca m-ai anuntat, nu uita sa o faci si in continuare!

Te Dulke,
~Black Coffee~

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Mier 08 Aug 2012, 16:15

Capitolul lV

Catwoman

Ziua in care am murit, a fost ziua in care am inceput sa traiesc cu adevarat.
(Partea | )

Sasuke:

“Itachi, Itachi… Ai mare noroc ca esti un valet atat de bun, ca te-as fi dat afara dupa “micul” incident de aseara” imi spuneam eu in gand, in timp ce o tineam strans pe rozalia mea de mana ei gingasa, nevrand sa ii mai dau drumul. Ma intreb ce o fi prin mintea ei in momentul acesta… Probabil se gandeste cum sa scape din ospiciul* asta… Sincer, si eu m-as gandi lafel daca as fi in locul ei; adica, cum sa fi un om atat de respactat si de important ca mine, si sa permiti accesul valetului peste tot, asa, fara nici un program, fara nimic. Deodata gandurile imi fura intrerupre de glasul gingas al pisicutei mele, spunandu-mi ca trebuie sa plece.

-Pacat, ca imi propuneam ca, odata ce ajungem in living, sa te cinstesc cu un Redd’s*… Spunandu-i acestea nu ratez momentul de a ii face cu ochiul jucaus, si de a ma holba din nou la frumosii ei ochi verzi, ca cel mai pretios Jad* al lumii.

La auzirea propunerii mele, ea incepu sa chicoteasca, astfel trezindu-ma din “transa” de mai devreme, spunandu-mi ca, i-ar face mare placer, doar ca are niste treburi de rezolvat care nu le poate anula pentru nimic in lume, nici macar pentru tigruletul ei, folosind un ton destul de senzual, accentuand cuvantul “tigrulet”. Hopaa, tigrulet a? Nu ca nu mi-ar placea, dar nu am mai auzit-o pe Sakura folosind apelativul acesta. Dupa ce imi revin din gandurile mele, ii spun pe un ton dezamagit, ca, acest tigrulet se va supara destul de tare pe pisicuta lui daca pleaca si il lasa singurel. Incercand sa fiu cat mai convingator, ma inbufnez, si imi iau mana din a ei, uramnd ca apoi sa le pun pe amandoua crucis la piept. Rozalia vazand toata “scena” mea, o bufneste un ras molipsitor, urmand ca apoi sa incep sa chicotec si eu, incercand sa ascund aceasta mica scapare, dar prea tarziu, ea ma vazuse si incepu sa ma gadile pe abdomenul meu bine facut, urmand ca apoi sa ma impiedic de atata ras, si sa cadem amandoi pe parchetul rece al coridorului, sarutandu-ne ca doi nebuni. Dupa partida noastra de sarutari si mangaieri nelipsite, rozalia isi ridica trupul de pe parchetul rece, urmat de al meu, si o voce serioasa incepu sa rasune pe tot coridorul, o voce suava si gingasa ce o iubeam din toata fiinta, aceea fiind vocea ei.

-Sas’ke, vorbesc serios, trebuie sa plec… Doar, lasa-ma, te rog… Spuse ea pe o voce serioasa, aproape incepand sa planga la pronuntarea ultimului cuvant.

Socat, ii dau drumul, ne stiind nici eu ce se petrece cu ea, si incercand sa nu o fac sa sufere. O privesc cu blandete timp de cateva secunde, in timp ce ea se dadu cativa pasi inapoi, apoi intr-un final vazandu-i trupul indepartandu-se rapid de al meu, lasandu-ma singur si neputincios.

Sakura:

-Sasuke…iarta-ma… au fost singurele cuvinte ce imi puteau iesi din gura in acel moment tensionat.

“Uneori ma urasc pe mine insami pentru ce ii fac lui…” imi repetam in gand, urmand ca apoi sa eliberez o lacrima fina din stransoarea pleoapelor mele, ca apoi cazand ca secerata de pe obrazul meu fin, spargandu-se in mii de “bucati” la atingerea bruta a parchetului. O urma de amaraciune imi ramase pe buzele-mi rosiatice, iar un gust de tradare isi facu aparitia in gura-mi ce odata era acoperita de a lui cu atata tandrete, cu atata iubire… Cand eram in preajma lui ma simteam… protejata, ma simteam in sfarsit iubita. Dupa atata suferinta si durere, Dumnezeu mi-la daruit pe el, iar eu il pierd atat de usor… insa nu am ce face… trebuie sa imi termin misiunea, apoi v-a trebui sa imi storc creierii sa gasesc o scuza destul de buna pentru fapta mea.

Fugeam, si fugeam, dar nu stiam pe unde sa ma duc. Castelul era destul de mare, asa ca, te poti pierde usor prin el, ceea ce am facut si eu. Parchetul batran parca ma implora sa nu mai pasesc pe el atat de puternic, lasandu-mi toata greutatea pe un picior la fiecare pas, sprijinindu-ma uneori de peretii acoperiti cu un tapet destul de interesant, negru cu modele florale siclam.

Mergeam din camera in camera, ca apoi trantind usa puternic, mergand la urmatoarea, cautand dormitorul unde imi aruncase Sasuke costumul. “Toate usile arata lafel! Cum ar trebui sa imi gasesc costumul?” imi tot repetam in gand, trantind in continuare usile ce ascundeau diverse camere, care mai decare mai interesante, si deschizand altele noi. Eram deja in intarziere, asa ca ma gandeam sa merg doar cu camasa brunetului pana la mine acasa, cautandu-mi costumul de rezerva. Odara ce inchisem ultima usa, m-am indreptat cu pasi alerti spre geam, deschizandu-l. Nu am apucat sa fac doi pasi in afara geamului ca aud o voce masculina strigandu-ma, astfel facandu-ma sa ma intorc 90 de grade, privindu-l cu cea mai mare tristete posibila.

-Asta, iti apartine. Spuse brunetul, aratandu-mi costumul meu si masca ce o tinea strans in mana dreapta.

Ma indrept incet spre el, privindu-l intens in ochii lui abisali, plini de dorinta, si punandu-mi mana pe costumul meu ce era strans cu putere de mana lui, incercand sa il smulg de la el. Fara folos, il tinea prea strans, iar eu nu aveam atata forta de a il lua. Atunci… a fost tare ciudat… ne privieam amandoi unul la altul, parca vrand sa gasim ceva anume, si…. s-a intamplat ceva tare ciudat… parca vorbeam prin telepatie, eram “uniti” intr-un fel… parca conectati unul la mintea celuilalt.

Peste ceva timp, el imi dadu costumul, urmand ca apoi trupul lui sa se indeparteze de al meu, disparand in intuneric. Ma uitam pret de cateva secunde la locul unde statea Sasuke, parca asteptand sa se intample ceva. Dar, cand ma trezisem la realitate, imi dadusem seama ca, nimic nu are sa se mai intample. Odata ce imi revenisem din transa, imi apucasem costumul cu o mana, iar cu cealalta imi smulsem bluza brunetului de pe mine, urmand ca apoi mii de fasii* sa cada alene pe suprafata acoperisului, iar altele sa fie purtate de vant in vazduh. Costumul meu din piele se mulase perfect pe corpul meu bine definit, fiind umpic mai greu de ridicat in zona coapselor mele musculoase, apoi mulandu-se pe abdomenul meu perfect, ca apoi urmand sa il ridic pana in zona bustului, fortandu-l putin, si incheindu-l cu fermoarul intr-un final. Imi prinsem parul intr-un coc, urmand ca apoi sa imi pun masca, si sa plec in inima Gothamului pentru a prinde “prada”. Imi scot biciul din suportul special atasat costumului, apoi sar de pe acoperisul castelului, urmand ca apoi sa ma atasez cu el de o bara de fier a unui stalp, luandu-mi avant, ca apoi gasind alt “suport” pe care sar si ma catar, urmand ca apoi sa fac acelasi lucru pana in centrul Gothamului. “…Asta imi aminteste de Spiderman, numai ca eu folosesc un bici, iar el foloseste mate care ii ies prin mana…. Scarbos nu?” dar gandurile mele fura oprite de niste caini, care ma latrau de zor, incercand sa se urce si ei pe stalpul ce imi odihneam trupul meu oboist. Ma uit la ei cu ura, scotandu-mi limba asupra lor, apoi incepand sa rad cu pofta. Lasand cainii la oparte, imi vad din nou de treburile mele, ganduntu-ma la ce strategie v-oi aborda cand voi ajunge la criminalul acela.
Viata mea ar fi putut fi normal, daca nu era el si cu dr**ii lui din cap. Fiori reci imi invadau corpul, gandindu-ma la acel incident ce avea sa imi marcheze viata pentru totdeauna.

~Flashback~

Eram la birou, incercand sa ma revansez fata de seful meu pentru ca ii uitasem discurusul ce avea sa il prezinte in inima Gothamului inainte de craciun, in fata a mii de locuitori. Nu sunt o secretara prea buna… dar macar eu incerc sa fac totul perfect pentru el, pentru ca il respect atat de mult, si nu vreau sa se mai repete aceea gresala. Tastam de zori la calculatorul din biroul meu, incercand sa ii sparg parola de la fisierele firmei, reordonandu-le si punandu-le cap la cap, astfel aratandu-I si lui ca sunt si eu buna la ceva, nu numai la cafea. El de obicei cand avea invitati importanti, ma punea sa ii fac cafea, eu ascultatoare ii faceam si le puneam fiecaruia in cani, apoi indepartandu-ma putin de masa lor, incepeam a le explica niste idei interesante de pus in practica, care ar fi putut sa ridice firma, dar din pacate de fiecare data cand scoteam ceva pe gura, erau numai balbaieli fara sens, fapt ce lui ii starnea rasul, urmand ca apoi sa isi ceara scuze invitatilor pentru comportamentul meu, si spunandu-le de fiecare data ca ma tine doar pentru ca fac o cafea excelenta. Mereu ma enerva cand spunea asta! Dar eu nu aveam ce sa ii fac… sunt doar o secretara urata si natanga… nici macar acum, la 25 de ani nu am si eu un sot, sau un iubit…

Adevarul este… ca sunt destul de urata, nici macar eu nu as iesi cu mine… Ciudat nu? Dar nu am ce sa fac.. port ochelari mari, cu o lentil destul de groasa, parul meu este scurt si cret, mereu purtat in coada, iar de tinute nici nu mai zic… pantaloni de stofa pana in pamant, iar sus un costum de dama maroniu, primit de la mama. Offf, sunt un esec… Uneori.. imi vine sa ma omor, dar imi este mila de mama mea care imi trimite in fiecare luna celebra ei placinta de visine, si care imi trimite bani, si mereu imi spune ca ma iubeste, indiferent de ce s-ar intampla. Mama niciodata nu m-a vazut pe mine avand o familie, sau cel putin un iubit; ea mereu mi-a spus ca, decat sa fii cu mai multi barbati nerecunoscatori, mai bine sa fiu singura si impacata cu idea ca nu sunt o c***a.

Ma trezesc din gandurile mele vazand ca in sfarsit am reusit sa sparg parola, ca apoi incepand sa caut in fisiere, aranjandu-le si adaugandu-le idei noi. Timpul trecea destul de repede, fiind seara deja. Era foarte liniste pan ail vad pe seful meu indreptandu-se spre mine cu o furie ne mai vazuta, intrebandu-ma de unde am gasit parola; eu, explicandu-i printre nelipsitele mele bolboroseli, ca am vrut decat sa ii aranjez dosarele si ca parola am cerzut ca este numele chiwawa-ului lui, ceea ce si era. El ma impinse spre perete, uitandu-se la dosare, si ramanand putin uimit, apoi intorcandu-se la mine destul de repede, ceea ce pe mine ma facu sa ma indepartez din ce in ce mai mult de el, pana la geam, iar de acolo se putea auzi vocea lui grava, ce rasuna in toata camera.

-Domnisoara Haruno, spuneti-mi, ce pateste pisica curioasa? Ma intreba el cu o urma de umor in glas.

Eu l-am intrebat ce vrea sa faca, iar acea intrebare il facuse sa rada zgomotos, ca apoi sa incep si eu sa rad, urmand ca apoi, printre rasetele noastre sa ii spun cu haz ca am crezut ca ma v-a omora, iar el continuand sa rada din ce in ce mai tare, imi spuse ca asta era si idea pisicii curioase. Eu incercand sa tip, nu avusem destul timp ca el ma arunca de la fereastra etajului 6, urmand ca eu sa cad pe asfaltul rece al parcarii, fara ca nimeni sa observe. Eu eram deja moarta… dar spiritual meu plutea in aer, uitandu-se cu mila la corpul inbibat intr-o balta enorma de sange, vrand sa faca ceva, chiar daca nu putea.

Dupa cateva secunde, aparu Sunshine din negura noptii, si se urcase pe mine, incepand alert sa scoata diferite zgomote specifice lui, ca apoi mii de pisici isi facura aparitia langa mine, unele alergand prin jurul meu, altele pasind peste mine, muscandu-ma brutal de degete, incepand sa scoata care mai de care sunete demonice, terifiante, ca apoi sufletul meu fu’ tras cu o forta nemaivazuta inauntrul trupului meu, iar eu trezindu-ma mai mult moarta decat vie, cu niste dureri nemaivazute, dar, cu o pofta de razbunare puternica.

Mergeam pe strazi spre casa mea, parca hipnotizata, cu o haita de pisici in spatele meu, gata sa ma apere orice s-ar intampla. In cateva minute ajunsesem si eu, trantind puternic usa, apoi indreptandu-ma spre frigider, luand toate cutiile de lapte din el, trantindu-le pe jos. Pisicile venira in graba sa bea laptele varsat, ceea ce ma facu si pe mine sa vreau acelasi lucru. Dupa ospatul nostrum ma simteam atat de… bine, ma simteam parca… trezita la viata dupa un somn lung.

Euforia isi facuse aparitia repede in mine, lafel ca si adrenalina si ura, iar in momentul urmator, tranteam tot ce imi statea in cale din incaperea mica, tapetata saracacios. Geamurile erau deja sparte, hainele erau rupte si aruncate pe jos, nimic nu mai era asa cum a fost, peretii erau acum goi, tapetul fiind pe jos, iar rasul meu inunda toata incaperea, facandu-ma din ce in ce mai puternica, crescandu-mi pofta de razbunare. Ochii mei ageri deja isi fixasera urmatoarea tinta, aceea fiind dulapul. Imi ridic mana alene, iar cu o miscare usa dulapului cazu ca secerata pe podeaua murdara, plina cu resturi de obiecte sparte, si cu fasii de haine. Caut disperata inauntrul lui costumul de piele pe care mi-l cumparase mama pentru Halloween-ul trecut , iar cu inceietura mainii dau de o cutie frumos impachetata cu o funda mare roz si cu un biletel pe care scria “Pentru Sakura, fata mea speciala”. Mama… daca ai stii cata dreptate ai…

Ma trezesc din gandurile mele, rupand folia ce era in jurul cutiei, acum ea fiind pe jos, si deschizand cu atentie capacul cutiei, ca apoi apucand cu degetele materialul costumului, admirandul. Peste cateva secunde il scot din cutie, si il arunc pe masa mea de cusut, ca apoi sa ii fac niste retusari si modificari.

Timpul trecea, iar asta imi amintise din nou de “dragul” meu sef, pe numele lui, Wathol, fapt ce imi starnise un ras haotic, iar mii de ganduri imi acaparasera mintea mea bolnava pentru razbunare, dare le fura oprite de sunteul telefonului meu, ce imi arata 10 apeluri nepreluate de la mama. Asta ma puse pe ganduri, asa ca am inceput sa ii scriu un mesaj, si sper ca v-a intelege, fara sa imi puna mai multe intrebari, si ramanand cat mai departe de mine, pentru binele ei.

“Draga Mama,

…Ziua in care am murit, a fost ziua in care am inceput sa traiesc, si sa fiu libera. Iar Libertatea este putere, o putere ne mai vazuta. De acum stiu ca voi trai o viata salbatica dar in acelasi timp periculoasa, asta este darul meu, si de abia acum incepe calatoria mea, si crucea* ce trebuie sa o duc pana la sfarsit. Sper sa nu ma cauti, si, pentru binele tau, nu veni aici, te rog, nu vreau sa te pierd. Iti promit ca te voi vizita. Cand? Nu stiu. Dar te rog sa intelegi ca, traiesti o viata in care eu nu mai sunt bine venita, acum locul meu este aici, si stiu ce v-oi face de acum in colo. Nu vreau sa te speriu, asa ca nu iti spun mai multe.
Te iubesc, Sakura.”

~End Flashback~

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Mier 08 Aug 2012, 16:16

Cum am mai spus iti iubesc ficul si vreau nextul repede , anuntama cand il pui ca vreau sa citesc din ce in ce mai mult.

Ma abtin sa nu scriu un comm lung deci voi spune doar: spor la scris si multa imaginatie, mely te pupa dulce

ps: sunt prima

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Mier 08 Aug 2012, 16:26

Melyna reaa ! Mi-a luat-o inainte. sad

Eii binee precum tu stii deja eu te iubesc si lafel de mult iti iubesc si acest fic sclipitor.
Sper ca nenorocitu' ala de sef sa o plateasca cu varf si indesat. in love

Fi rea, Saku' ! dap !

Spor la scris si idei multe ! happy

Kisses.

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Mier 08 Aug 2012, 16:49

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
Cat de tareee

Iti iubesc fic-ul
Mersi pt Pm

Deci ideea genialaaa ! Imi place mult, mult, MULT !

Ma apuca, scuze =)))))

N E X T
Anunta`ma din nou, te rog.

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Mier 08 Aug 2012, 19:38

ok , mai uimit super placut ,
mi-era teama ca nu ma vei mai anunta , dar ma bucur ca ai facut-o ,
acest capitol a avut de toate si mi-a placut mult , chiar foarte mult ,
sper sa nu mai ai ideea aia prosteasca cum ca nu il citeste nimeni si vrei sa0l inchizi ,
nu , nu si nu ,
anunta-ma de continuare ,
sisu te pupaceste

Subiect: Re: Heroes [ +16 ] Mier 08 Aug 2012, 19:54

Hey Hey Hey Mia lipsit comentatul la ficuri deci nu o sa dau un com asa bun. Anyway
Maria, ma bucur foarte mult ca te-ai decis sa faci ficul. Nici nu sti cat asteptam sa ajung acasa sa il citesc si sa iti dau com.
Eu stiam de la inceput ca o sa iasa o mare minune si un fic super, mega, ultra genial
Deci ideea e super geniala si o adorrr
Nu imi vine sa cred ce am ratat!!!!
Maria mor daca nu aduci nextul si dupa cate mi-ai povestit mie la telefon merita terminat ficul So...Hai repede cu nextulllll

P.S. intra pe mess