Hei hei! M-am gandit sa vin cu un sezon 2 la "I want to live without regrets". Pentru cei care nu au citit sezonul 1, ei bine pot spune ca veti intelege despre ce e vorba. So... Lectura placuta si astept parerea voastra

Say Goodbye !
Capitolul 1


Învaţă să trăieşti fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Gustă din tot ceea ce viaţa îţi oferă, nu te gândi la viitor. Fii fericit atunci când eşti trist, râzi când îţi vine să plângi. Lasă trecutul în urmă priveşte prezentul, nu te gândi la viitor. Doar nişte cuvinte, atât de uşor de rostit, dar atât de greu de pus în practică. De ce nu pot să râd când îmi vine să plâng? De ce îmi este atât de uşor să spun şi atât de greu să aplic? Atât de multe întrebări, atât de puţine răspunsuri. Aş vrea să ştiu, aş vrea să aflu de ce te loveşte suferinţa, aş vrea să o distrug. Realizez că este imposibil, că doar visez, dar... vreau să ştiu că este cineva acolo, în depărtare care are puterea să mă scoată din acest abis întunecat, infinit. Vreau să ştiu că va veni o zi în care voi zâmbi, o zi în care să nu mă gândesc „Cum ar fi dacă?”, ci aş pune în practică visele mele. Să zâmbesc fără reţineri, să râd, să fiu fericită.

Dar odată cu plecarea lui, am ştiut că acest lucru este imposibil. Pentru mine, viaţa s-a sfârşit în acea zi. Deşi a trecut atât de mult timp, îi simt lipsa. În fiecare zi, în fiecare clipă am simţit că viaţa mea nu mai are rost, că nimeni nu mai există. Şi totuşi nimic nu m-a făcut să-mi schimb opinia. Nimic bun nu mi-a ieşit în cale. Doar suferinţă. Acel sentiment teribil ce am dorit atât de mult să-l evit şi totuşi... inevitabilul s-a sfârşit. El nu mai e. Îmi e dor de cuvintele lui, de acel dulce „Te iubesc!” ce mi-l rostea în fiecare clipă, mi-e dor de atingerile lui, de parfumul lui. Îmi lipseşte atât de mult... Existenţa mea e infimă fără el, sunt doar o umbră a trecutului ce încă rătăceşte pe acest pământ cerând o a doua şansă la fericire. Dar cum poţi fi fericit fără acea persoană ce îţi menţine existenţa? Cum poţi trăi fără cel ce te motivează să trăieşti? Din nou întrebări, dar totuşi cu un răspuns atât de simplu. Două cuvinte ce le evit sperând că le voi uita, că mă voi înşela, dar... nu. „Nu poţi”. Acele două cuvinte, ce îmi provoacă acea durere ce nu o pot alunga. Inima îmi sângerează continuu, îmi deschide mii şi mii de răni noi, mă distruge din interior.

Vreau să cred că totul este ca înainte, dar nu. Nu este. Nimic nu mai este la fel fără el. Totul a dispărut. Inima mea este împânzită de răzbunare, de lucrul care mă ţine în viaţă. Să-l omor. Să ştiu că suferă, că părăseşte acest pământ, că ajunge în Infern. Departe de mine, departe de tot răul pe care l-a făcut. Să simtă pe pielea lui toată suferinţa pe care a produs-o.

Simt că este langă mine, dar când mă uit, tot ceea ce văd este o cameră. Lucrurile lui, parfumul, pozele, totul... Tot ceea ce îmi aduce aminte de el este aici, lângă mine, dându-mi impresia că tot ceea ce s-a întamplat a fost doar un coşmar. Dar în fiecare dimineaţă mă trezesc cu acelaşi gând. „Nu a fost un vis.” Nu. Nu am visat, ci s-a întâmplat. Lacrimile curg şiroaie, dar degeaba. Totul este noanţat în negru. Nimic nu mai are culoare, viaţa mea însăşi şi-a pierdut culoarea. Gândurile mele sunt negre, împânzite de ură. Visez cu ochii deschişi la clipa în care îl voi ucide, clipa în care acea bestie va muri. Inima mea va fi împăcată, iar eu voi şti că moartea lui a fost răzbunată. Atunci, tot ceea ce a fost nu va mai fi. Mă voi elibera de povara suferinţei, voi lăsa totul în urmă, voi muri.

Dar asta vreau cu adevărat? Am trăit pentru a muri? Sunt dispusă să las totul în urmă, sau voi renunţa pur şi simplu? Din nou mă gândesc la viitor, neştiind ce mă aşteaptă. De ce mă agăţ de speranţe infime? De ce nu pot trăi în prezent, măcar pentru o clipă? De ce mă gândesc la viitor, la trecut, dar la prezent nu?
Mereu m-am gândit... cum ar fi fost să dau timpul înapoi, să nu îl las să moară, să ştiu că este în siguranţă, să-mi iau adio, iar apoi să mor în pace. Iluzii. Mii de lucruri pe care aş vrea să le schimb, dar nu pot. Nu mi-am putut schimba trecutul, prezentul, nici măcar viitorul. Sunt legată de un singur gând, viaţa mea se ţine de acea clipă ce cu fiecare zi simt că este mai aproape.

Vreau să ştiu că nu am trăit degeaba, că el nu a murit degeaba. Să ştiu că tot ceea ce nu are sens pentru el, pentru mine are. Răzbunarea este singura cale, moartea lui reprezintă pacea sufletului meu.

Sper ca nu a fost prea rau acest prim capitol... Astept parerile voastre

Buna, LexX!!!!!!!!!!
Frumos capitol, imi place si vreau sa ma anunti de next....
Te pwpacesc!:x

NU sunt prima, nu sunt a doua, nici a treia nu sunt... SUNT A PATRA Nu stai .. s-a schimbat numaru SUnT A CINCEA
Pai.... ficul tau... este absolut... nu am cuvinte...este absoolut WOW
AI un talent pffff.. fenomenal... Decand sunt pe forumu asta dau numai de oameni talentati
Ai asa o curgere lina a cuvintelor... este atat de bun ficu incat atunci cannd am vazut ca se terminat am creyut ca imi dau lacrimile
Mersi de anunt si sper sa ma mai anunti, daca nu e prea mare deranjul ...
Mai e nevoie sa sp ca astept next ?? Lasa, am spus deja : ASTEPT NEXT !!
Teo

Prea genial:))
Love it!
Spor la scris!
Bye bye!:*:x

Doamne ce pacat ca nu am vazut sezonul 1 dar pe asta sigur il urmaresc capitol cu capitol, este absolut superb sa ma anunti te roog

waaaaaaaaaaaaaaaaa ce frumos!ai descris asa frumos, un monolog din care nu am mai vazut cata descriere, am simtit suferinta de care dadea dovada prin monolog personajul chiar imi place! si sigur o vei dezvolta frumos ideea te astept cu nextul si te rog sa ma anunti cand il pui, te-am pupacit!

waaaaaaaaa mercik ca m-ai anuntat!so let's begin! e superb!din nou suferinta si descriere multa!si desigur si un mic dialog! frumos.....dar sa nu-mi zici ca sasuke a murit demult atunci, te rog sa nu fie el......si ce dragut din partea lui itachi sa ramana cu ea pana acum, chiar daca ea il trateaza cu raceala..... te astept cu nextul si presupunand ca asta e un fic sasusaku cum o sa faci pe sasu sa fie din nou in fic?il reinvii prin cuvinte?daca da sa ma anunti cand pui nextul!te-am pupacit spor la scris

Mai intristat total
Mai facut sa ma gandesc la fosta iubire dar vreau sa iti spun ceva ce poate sti sau poate nu : DECI TU CHIAR SI CUM SA FACI PE CINEVA SA INTRE IN PIELEA PERSONAJULUI
Am simtit acea durere, acel chin, acea tristete Ai talent draga, nu gluma
Capitolul nu mai spun ca a facut parte din categoria OMG !
Mai lasat O_O
Imi place enorm felul in care descri sentimentele ... nu prea am nimic de spus deci N
E
X
T
Teo si mersi de pm

LexX pot sa zic sincer ca mai aveam putin si plangeam.
Chiar mi-a placut capitolul si mersi ca m-ai anuntat....
Next-ul sa il postezi rpede si sa ma anunti....

Hey capitolul nu mi se pare asa plictisitor este umpic de suspans si ma refer la visul lui Sakura, de abi astept sa vad ce se mai intampla si ce inseamna visul acela.

waaaaaaaaaaa!mercik ca m-ai anuntat!imi place foarte mult! e frumos, si din nou suferinta si oare ce era cu visul ala?si oare itachi a intrebat-o daca e bine?waa ce de intrebari, si sa speram ca il faci pe sasu sa apara si in capitolul urmator, de data asta nu numai in vis ci si in realitate, te astept cu nextul te-am pupacit te rog sa ma anunti cand il pui

1. Te rog sa ma ierti ca nu am ajuns mai devreme
2.Ma ierti ?
3.Daca da ... atunci promit ca data viitoare voi ajunge la timp
4. Un capitol extrem de frumos, dar ... prea scurt PE viitorul il faci mai lungut, nu ?
5. Dragostea, tristetea si ... nu pot sa spun suferinta ... nostalgia sunt asa de bine evidentiate in acest capitol (si in multe altele )
6. Visul ala a fost un semn Cred ca da Dar oare ce vruia sa insemne ?
Numai tu poti sa imi raspunzi la aceasta intreabare si ghici unde ? IN NEXT
Te rog sa il aduci repede .... dar asta tine si de tine si de timp si de inspiratie deci sa fie toate in favoarea noastra
Teo si mersi ca m-ai anuntat .. si daca vrei sa o faci si la next sa sti ca eu nu ma supar

Imi place la nebunie ficul si astept cu nerabdare sa vad ce se inmpla in capitolul urmator asa ca adu rapid nextu:X:X:X