Chapter 1

Meditam asupra unui viitor. Unul fara griji si cu multe reusite. Uram faptul ca nu eram hotarita. Imi uram confuzia. Ma simteam ciudat si nu intelegeam de ce ma enervez atat de repede. Mi-am dat ochii peste cap si m-am ridicat din pat, ducandu-ma cu pasi mici catre fereastra. Mi-am lipit fruntea de geamul transparent si-am privit cum apune soarele. Ciudat, dar ma simteam nelinistita. Aveam impresia ca in cateva momente viitorul meu se va schimba, creandu-mi un drum, ei bine, nu fara sfarsit, ci mai bine unul foarte scurt. Mi-am indepartat chipul de geam si mi-am dus mana la fruntea, constatand cu stupoare ca aceasta era putin fierbinte. Mi-am acoperit ochii cu pleoapele, nelasand sa mi se vada acea culoare de un verde sters.

Din senin vocea mamei m-a trezit din a mea melancolie. Parasesc dormitorul si merg de-a lungul holului, indreptandu-ma catre bucatarie. Era ea, facea mancare. Imi zambeste cand ma vede in tocul usii si imi cere ajutorul. M-am apropiat de mama si m-am asezat pe un scaun pentru a o ajuta. Scoate un tocator de lemn, pune cativa morcovi pe el si in dreapta un cutit. Am luat acel obiect in mana si l-am privit. Ochii mei verzi se reflectau in lama ascutita. Simteam cum creierul meu nu mai procesa, iar cum inima nu mai pulsa sange. Fiorii ma acaparau ca pe un caine vagabond, fara adapost. Nu realizam pe moment ce se intampla, iar tot ceea ce voiam sa vad era mult sange. Mainile incepeau sa-mi tremure, dar incercam sa nu o las pe mama sa imi observe starea de discomfort.
Morcovii incepeau a fi taiati rapid felii. Nici nu terminasem ca acea starea a reaparut facandu-ma sa scap cutitul pe tocatorul de lemn. Mama s-a intors cu fata la mine zambind. Seriozitatea de pe fata mea ma dadea de gol. Imi inclestam dintii puternic si o priveam ciudat.

- Daca ar fi sa mori, care ar fi ultima ta dorinta? o intreb pe mama reusind sa ii captez atentia .

- Probabil tot ceea ce as dori ar fi sa stiu ca viitorul tau va fi cel la care visezi si cred ca as mai vreau un lucru.. continua-se mama ganditoare.

- In ce consta respectivul lucru? am spus eu ridicandu-ma silentios de pe scaun.

- As fi fericita daca as muri o data cu tatal tau, zambeste si continua, dar asta ar insemna egoism total. Nu mi-as iarta-o daca a-i ramane singura, termina privindu-ma in ochi.

- Meriti o ultima imbratisare, inchei apropiindu-ma de ea si oferindu-i un sir de sentimente. Nu cred ca ma intelegea, nu cred ca avea sa inteleaga ce simteam, nici eu nu o faceam.

O lacrima fierbinte cadea pe parchetul de lemn in timp ce imi imbratisam mama, un zambet sadic isi facea aparitia pe chipul meu. Priveam cutitul de pe masa in timp ce-o strangeam mai puternic. Am atins manerul maro al armei albe, apucandu-l imediat dupa. Acelasi zambet ma inebunea, dintii albi erau vizibili in spatele aparatului dentar. Am privit tavanul si fara sa imi dau seama i-am perforat coloana mamei mele. Nu am realizat ce fac.Voiam sa vad sangele ei in mainile mele, voiam sa ii simt inima cum se opreste din batut. Ce era cu mine? Luciditatea mea disparuse.
Trupul mamei cadea fara vlaga pe parchet, eu privind-o in ochi fara remuscari. Nu-mi pasa, imi era indiferent daca murea. Ochii ei imi cereau parca din priviri sa o las, sa anunt salvarea, sa-l anunt poate pe tata care era in living, dar nu, nu ma gandeam ca asta voiam sa se intample in continuare. M-am asezat pe ea zambind si cu acelasi cutit am injughiat-o puternic in burta. Din gura ei sangele nu inceta sa apara, improscandu-ma si pe mine. Si totusi era atat de putin lichid vital. Voiam m-am mult, nu eram multumita.

- Mai vreau mami !

Lama cutitului continua ghidata de mine in a-i face rani pe intregul ei corp. Sangele se scurgea din trupul ei firav, manjindu-ma pe rochita alba. Mainile imi erau rosii, iar fata probabil la fel, dar conta? Ea era moarta, nu aveam nici cea mai mica banuiala, insa imi inchei actul injunghiind-o in inima lasand cutitul sa ii aline suferinta.
M-am ridicat de pe ea zambind victorios si mi-am luat o alta arma din sertar. Am parasit bucataria si m-am oprit in tocul usii livingului. Tata privea ecranul T.V. absent.

- Mi-a spus ca dorinta ei ar fi sa moara o data cu tine, ar trebui sa i-o respect, nu crezi? i-am zis eu apropiindu-ma cu pasi lenti si calculati.

- Sakura, ce ai facut? vocea lui parinteasca se auzea in intreaga camera.

- M-am jucat, exact cum fac copii de 15 ani, doar ca joaca mea a fost mai deosebita, am continuat chicotind, apropiindu-ma precaut de tata. Acesta ma impinge violent, eu cazand pe masuta de sticla, spargandu-se si taindu-ma. O bucata ascultita imi intrase adanc in picior. Sangele curgea de zor, dar zambetul sadic de pe chip nu disparea. Mi-am scos acea sticla din trup, lasand doua lacrime sa curga. M-am ridicat si am luat cutitul din dreapta mea. Schiopatam, dar inca mai aveam forta, puterea de a-l ucide si pe el.

M-am reintors in bucatarie unde mi-am privit parintii. Scumpul meu tata o tinea in brate pe mama, plangand. Patetic. Mi-am dat ochii peste cap si m-am apropiat silentios de el. Cutitul meu facuse cunostinta cu gatul lui. In cateva secunde cazuse langa mama, amadoi cu ochii deschisi, privindu-se.

- Cat de romantic, a-ti murit impreuna, lasand in urma o biata copila de 15 ani. Cum a-ti putut sa ma parasiti? Va urasc !

Chipul meu era incarcat cu mii de lacrimi, nu puteam percepe faptul ca parintii mei nu m-ai erau. Nu voiam sa cred ca ei chiar au murit lasandu-ma in urma, nepasandu-le de fiica lor. Ce era cu ei? De ce ma urau atat de mult? Nu stiam si tot ceea ce voiam sa fac era sa plec. Am iesit din apartament trantind cu forta usa. Era intuneric, nici urma de om pe strazi. Un caine vagabond a inceput din senin sa latre la mine, ce avea? Am inceput sa plang in timp ce alergam. Vantul ma facea sa simt mirosul dulceag al sangelui de pe rochita mea alba. Mi-am trecut limba peste buze, oprindu-ma in acelasi timp din alergat. Ce am facut?

Trebuiau raspunsuri logice la intrebari fara sens.