Adio...

Capitolul I: Te iubesc.

Vara, pasarelele ciripesc fericite, soarele isi trimite copilele sa mangaie si sa incalzeasca obrajii tinerilor liceeni. Scarile liceului din Konoha, Japonia sunt locul cel mai bun pentru adolescenti de a se relaxa in aceasta zi calduroasa.
Asa se intampla si cu clasa a12-a B, tinerii stau comozi pe marmura calda, fiecare langa iubitul sau iubita, dragostea plutind in aer.In mijlocul cercului de elevi fiind un cuplu de adolescenti care isi impart reciproc zambete, saruturi dulci si priviri iubitoare.Sakura Haruno este o frumoasa fata de 18 ani, avand o fata fina si alba ca laptele, niste ochi mari si verzi exact ca iarba proaspata si un par de o noanta dulce de roz.Saku, cum ii spun prietenii, este imbracata intr-o pereche de blugi, un maeu roz pal si o vestuta crosetata , in picioare poarta pantofi cu toc verzi. Adierile blande ale vantului ii trec usor prin par, cu mana ei moale pe care sta, asezat pe degetul mijlociu, un inel micut, dar rafinat, isi aranjeaza parul. Isi indreapta privirea spre Fugaku Uchiha, iubitul ei, un minunat tanar cu o piele lafel de alba ca a Sakurei, un par negru, putin lung, ajungandu-i pana la lanticul din aur. El are niste ochi negri abisali.Acesta fiind imbracat intr-un tricou negru, o pereche de blugi si in picioare tenesi albi.
O ia de mana pe rozalie si, putin grabit, spune:
-Noi trebuie sa plecam!Avem de mers pana acasa!spune Fugaku putin prea grabit, acest lucru surprinzand-o pe Sakura, care nu se astepta.
Ea se ridica, fortata fiind de rapiditatea baiatului, isi ia geanta crem si pleaca spre masina. Ambi se urca, iar dupa cateva minute, masina porneste. Vntul le deranjeaza parul, dar ei nu sunt deranjati, ba chiar le place adrenalina.
-Stiai ca te iubesc?intraba Sakura avand zambetul pe buze.
El zambeste, e altfel cu el si ea stie asta. Sunt impreuna de 4 ani si nu s-au certat niciodata, se iubesc, se iubesc cu adevarat.Multi spun ca sunt nedespartiti, ca nu exista in toata lumea cuplu mai fericit.
-Am o surpriza pentru tine!spune el in timp ce opreste masina .
Coboara din ea si, ca un gentelmen, deschide usa si isi ia in brate iubita . O saruta fugar pe buze.
-Inchide ochii!O sa iti placa!
-Oke!!!iar rasul ei jucaus il face pe tanar sa o mai sarute o data fugar.
Au mers 5 minute, tinandu-se de mana exact ca doi porumbei, ambii zambind, ambii chicotind jucaus si ambi daruind unul celuilalt priviri romantice.
-Acum inchide ochii!ii sopteste incet.
Peste 2 minute ....
-Acum, deschide ochii!
Sakura deschide ochii si ramane uimita.....era superb.Florile de camp decorau iarba verde, ciresii infloriti iti luau respiratia, iar cerul senin dadea peisajului o nuanta de relaxare...era incredibil.
-Aici vom construi casa de vacanta, cand ne vom casatori!Iti place?intreaba Fugaku.
-D...da!E minunat!
Cei doi se imbratiseaza, baiatul o saruta pasional pe fata, totul era perfect.Era incredibil, se iubeau, se intelegeau, nu s-au certat niciodata, formau cuplul perfect. Ba chiar planuiau ca dupa terminarea facultatii sa se casatoreasca, sa aiba copii si sa fie ferciti .
-Te iubesc, Sakura!
-Si eu te iubesc, Fugaku!

Acesta este primul capitol, sper sa va placa! Si nu uitati, faceti-va curaj sa spuneti ce simtiti!!!

Adio…

Capitolul II:Mi-e dor de tine...

Fugaku pov:
Peste 3 saptamani de la accident...

Si acum imi amintesc cum ne imbratisam, cum ne sarutam, cum zambetul tau ma facea sa zbor. Mi-e dor de tine Sakura, mi-e dor de tot, de noi doi, mi-e dor de zambetul tau, am gresit atunci. Stiu ca nu am fost atent, dar tu m-ai orbit, m-ai orbit cu frumusetea ta, m-ai sarutat, nici nu stiu ce a fost cu mine, dar stiu un lucru iubita mea, si acum te iubesc, te voi iubi mereu, Sakura.
Inca imi amintesc aceea zi, nu o pot uita, ar fii imposibil,te-am omorat. Te vreau inapoi , dar nu se poate. Te-am dus in locul nostru, asa as fii vrut sa fie, sa fie locul nostru, dar nu mai poate fii, am stat impeuna acolo 2 ore , eram atat de fericiti, pur si simplu m-ai imbatat cu zambetul si cu privirile tale. Apoi am decis de comun acord sa plecam acasa, era tarziu si tu, iubita mea Sakura, erai obosita,. Ne-am urcat in masina, stiu ca eram atat de fericit ca tu esti langa mine, ca imi esti aproape, ma bucuram doar cand te vedeam. Dupa ce am plecat, tu ai tras aer in piept, te-ai uitat intr-un punct fix. Timp de 5 minute numai acolo te-ai uitat. Ai zambit, zambetul tau era pur, tu in tot ce faceai nu incercai sa copiezi pe nimeni, apoi te-ai uitat la mine cerandu-mi macar o privire. Stiai ca eram atent doar la tine, ca lumea mea esti tu, ca eu, fara sa ma gandesc, as face totul pentru tine. M-ai strigat, glasul tau imi mangaia sufletul. Eu ti-am raspuns dragastuos : ‘’Da, iubit-o !’’. Din nou tu mi-ai zambit, te-ai apropiat de mine, eu am intors capul spre tine. Ne-am sarutat, un sarut de neuitat, era ca si cum eram singuri pe lume,doar tu si eu. Nu auzeam nimic, iar singurul lucru pe care il simteam erau buzele tale atat de moi, stiu ca eram indragostit de tine, stiu ca tu erai totul pentu mine, dar totusi.... totusi....
Incet buzele noastre se indeparteaza una de alta, ne privim in ochi, eram amandoi vrajiti, vrajiti unul de altul. Desi nu trebuia, nu trebuia sa fac ca asta sa fie ultimul sarut, pentru ca, din pacate, a fost ultimul.
Incet masina o ia pe banda cealalta, nu am fost atenti, ne uitam unul in ochii celuilalt, hipnotizati.
Aud un claxon, ma uit si tot ce vad sunt doua lumini, te aud tipand, dintr-o data se face intuneric…
O lacrima cristalina imi cade. Sunt langa altarul tau, te vad in poza si nu ma pot abtine, ingenunchez in timp ce las capul in jos . Imi pare atat de rau, parinti tai sunt distrusi, au fost cautari, dar a fost imposibil ca cineva sa iti gaseasca corpul, totusi nu aveai cum sa supravietuiesti. Eu am fost scos imediat din masina pentru ca, dupa spusele soferului de pe tir, eu gemeam. Ne-a zis ca tu nu mai aveai puls, dar exact cand a vrut sa iti scoat trupul fara viata, masina a explodat. O flacara imensa a aparut, am deschis ochii cu ultimele puteri pe care le mai aveam, am vazut flacara. Auzeam apoi ambulanta, dar zgomontul devenea tot mai inet, am lesinat.
Acum ma rog la Dumnezeu sa te odihneasca in pace, oftez in timp ce las un buchet de trandafiri roz langa poza ta. Ma uit la ea, erai atat de frumoasa, zambeai, tu tot timpul zambeai…

Multumesc mult pentru comuri ! Si un sfat, dupa ce cititi sau in timp ce citi ascultati : Miley Cyrus ‘I miss you’. Am facut tot posibilul sa fie trist si sper, totusi, ca am reusit. Va pup pe toti !!!

Adio…

Capitolul III : Picaturi de ploaie.

Sakura pov.:

Imi e cald, imi e atat de cald, simt cum ard, si pe dinauntru, dar si pe dinafara. Simt ca ard, ma doare, scot un ignet de durere. Durerea e insuportabila si se simte, este peste tot, e prezenta cu adevarat, e reala. Nu ma pot misca, nici macar nu-mi pot deschide ochii. Imi simt incet lacrima aluncand pe obraz, in urma ei fiind doar o senzatie rece. Aud incet un sunet de pian, se aude din ce in ce mai tare, apoi pianul este acompaniat de o vioara. Vioara suna in surdina, se aude insa foarte putin vocea unei femei, e atat de calda, te unge pe suflet. Aceasta incepe sa cante un cantec necunoscut mie pana atunci. Notele ies din gura ei in pasi de tango, simt ca nu sunt singura.
Imi dau seama apoi ca din ce in ce mai incet durerea piere. Simt cum in sfarsit ma pot misca, totusi, mi-e frica sa deschid ochii. Imi fac curaj, trag aer in piept, suflu apoi usurata. Usor ochii mei se deschid, genele mele lungi nu imi mai blocheaza verdele stralucitor al irisului sa isi faca aparitia.
Ma uit in jur, nu vad decat intuneric, negru, fara urma de scapare.Parca, in zare, vad o lumina, nu pot sa distung exact ce acolo, dar sunt sigura ca e o lumina. Muzica rasuna, glasul femeii isi ia avand, tresar incet cand ea striga melodios , dar asta nu dureaza mult pentru ca vocea ei se aude din ce in ce mai departe Cu cat glasul femeii se aude mai incet, cu atat lumina se mareste. Ea imi rosteste numele si imi spune sa o urmez. Dupa lumina se mareste acoperindu-ma total.Inchid ochii pentru ca lumina putea ajunge sa ma orbeasca daca nu-i inchideam.
Deschid ochii, doar ca de data asta cu curaj,ma uit in jur si recunosc cu stupoare ca sunt intr-un spital sau asa cred. Arata exact ca un spital. Ce se intampla? Unde sunt ? Ma hotarasc sa ma plimb putin prin locul asta si sa imi dau seama ce-i cu mine.
Merg agale pe holurile pustii ale asa zisului spital, ma uit in stanga si in dreapta, dar nimic.Mergeam de ceva timp si tot nu gaseam nimic. Dintr-o data ma opresc brusc, ma intoc si vad o oglinda, ma uit in ea. Parul meu roz era rasfirat, eram imbracata intr-o rochita alba, simpla, eram desculta.Un fir imi cade pe fata, il dau usor la o parte. Cum am ajuns in acel intuneric? Cat timp am stat acolo inainte de a ma trezi?In spatele meu observ un calendar si pe el citesc ceva ce, sincera sa fiu, am crezut ca nu e real. Ma intorc brusc si ma uit mai atent, suntem in 2012. Unde am fost 25 de ani ? Ce am facut atata timp ? De ce nu imi mai amintesc nimic ? Nu imi amintesc nimic ! Timid, pe obrazul meu isi face aparitia o lacrima cristalina.

ce misto!!!!!!!!!!!!!!!
in primul rand buna iubita
in al doilea rand ai un fic extraordinar!!!!
am presupus asa ceva dar credeam ca se reincarneaza Sakura si ma bucur ca pana la urma va fii cu Sasuke

Adio...

Capitolul IV: Dincolo de noapte e zi...

Sakura pov.:

Eram distrusa,simteam ca pamantul imi fuge de sub picioare, tremuram din toate incheieturile.Imi pun mana la cap, nu mai puteam. Dar…dar, este adevarat, am murit atunci, acum 25 de ani....imi amintesc vag cateva scene de atunci...imi amintesc de el...

Ne iubeam asa mult, eram indragostiti, toti ziceau ca suntem facuti unul pentru celalat. Dar, dar nu mai pot, nimic nu mi se pare normal, nu stiu cum am reinviat, cum am murit? Cati ani am? Un lucru e sigur, eu arat de 18 ani. Am aceeasi ochi tineri ca ai unei tinere adolescente, inima mea bate tinereste, iar pielea mea, pielea mea alba si moale ca un fulg nu este imbatranita de niciun rid. Sunt tanara. Ma simt de parca am stat in hibernare 25 de ani, dar totusi, chiar daca sunt total confuza, ma simt revigorata.

Cred ca de fapt nu am murit.Deodata imaginea se misca, dupa cateva secunde nu mai e nimic. Eram usurata, dar dintr-o data simt cum mainile ma dor ingrozitor, imi simt mainile arzant. Ma uit la ele, ochii mei vrezi ca frunza ciresilor s-au marit, inima imi bate nebuneste, iar respiratia mi se opreste brusc, nu mai aveam aer.

Imi privesc atent mainile, era imposibil, mainile mele au pielea arsa, se vedea carne vie, si suroaie mici de sange care curgeau facandu-mi ranile sa ma doara mai tare. Inchid ochii iar, pe obrazul meu catifelat, o lacrima rece si plina de durere, mi se prelinge. Ea cade de pe obraz, la contactul cu gresia rece un zgomot asurzitor imi bantuie mintea. Deschid imediat ochii. Mainile mele sunt din nou catifelate si inca o data vibrez de tinerete pura.

Era atat de real, le-am vazut arse, le-am simtit si m-a durut ingrozitor, a fost ceva real, cat se poate de real.Nu mai pot, pur si simplu am inceput sa fug, eram ingrozita, terifiata. Simteam dorinta sa ies din acel spital. Fugeam, dintr-o data vad usa care se pare ca ma despartea de libertate, de fapt nici nu stiam unde am sa ma duc, dar stiam ca in nici un caz nu pot sa mai raman in acest loc.

Deschid ambele usi. Nici nu ies bine ca simt ca cineva da peste mine. Cad, iar o parte din trupul meu firav face contact cu cimentul care ardea sub razele calde ale soarelui. Parca, cu greu imi aduc aminte cand, impreuna cu toti prietenii mei, stateam, vorbeam si radeam, iar razele se jucau pe fata noastra nestingherit, era asa de placut.

Insa sunt trezita din visare, de o mana rece , usor speriata intorc capul spre persoana care vroia sa ma ajute sa ma ridic.

Multumesc pentru comm-uri!
Si mai astept sa va spuneti parerea!
Astept comm-urile voastre!
Va pup dulceee!

Adio…

Capitolul V : Doi ochi abisali.

Imi intorc speriata privirea, dar pur si simplu raman uimita, eram nemiscata. Era superb, era de-a dreptul minunat. Un tanar asa de frumos, avea niste ochi negri abisali, o piele alba si catifelata, un par negru, ravasit in spate, iar pe chipul lui angelic erau cazute cateva fire, un corp bine facut, niste maini puternice, dar fine.

Ma uitam necontenit la el. Apoi, spre surprinderea mea pe chip ii apare un zambet fugar si eu ii zambesc. Ma intreaba daca vreau sa ma ajute sa ma ridic. Eu dau aprobator din cap. Incerc sa ma ridic, dar nu pot pentru ca simt o durere ingrozitoare. Ma durea incheietura piciorului, imi pied brusc echilibrul, dar, spre norocul meu, brunetul ma prinde. Ma uit direct in ochii lui atat de negri, cred ca m-am si inrosit, acesta incepe sa rada. Eu il intreb din privire ce s-a intamplat.

-Asculta-ma papusica cred ca ti-ai scrantit piciorul.Totusi am si eu o nelamurire?imi spune el in timp ce pe fata ii apare un zambet de badboy.De ce esti desculta si asa de sumar imbracata ? Sa sti draga ca prin acest oras umbla multi golani si nu cred ca vreunuia i-ar fi rusine sa profite de blandetea ta,continua el avand vesnic pe fata acelasi zambet rautacios.

-Pai, pai eu ... aaa... eu nici nu stiu ce sau unde sa ma duc. De fapt...de fapt nu stiu, sincera sa fiu ,cum am ajuns aici.Uite ,ti-as ramane vesnic indatorata daca m-ai ajuta, nu mult timp, pana imi gasesc o casa...sunt speriata...te rog....te rog ajuta-ma.

Il priveam speriata cum se uita la mine ganditor, abia ma abtineam din plans, imi era frica, eu eram o biata faptura fara aparare. Eram ingrozita, pur si simplu mi-am dat seama ca sunt fara aparare, nu cunosc orasul, nu stiu unde sa ma duc, nu stiam ce sa fac. Aveam nevoie de ajutorul lui chiar daca e un necunoscut.

El ma ia de mana si imi spune ca voi sta la el, dar cu cateva conditii. Eu ii zic din privire ca il ascult.
-Deci asculta-ma cu mare atentie, te voi ajuta, dar casa mea, regulile mele papusa. 1. Tu imi spui totul despre tine, 2.orice ai nevoie eu iti voi da, dar trebuie sa imi faci mancare, curat. Acum...Ai ceva sa imi spui ?

Eu dau aprobator din cap, dar el imi zice sa il urmez. Mergeam, ma dureau vanataile provocate de cazatura. Mergeam, iar eu ii povesteam absolul tot ce mi s-a intamplat. Pana la urma a inceput sa ma creada, cu greu, dar a reusit.

Mi-a spus ca are o firma de avocatura in centru Tokyo-ului si ca are un apartament la doua strazi distanta de locul unde ne-am intalnit. La un moment dat se opreste brusc si imi spune ca a uitat sa se
prezinte :

-Ma numesc Sasuke…Sasuke Uchiha. spune brunetul unitandu-se la mine cu ochii lui abisali,iar eu ma piedeam in intunericul lor.
-Sakura…Sakura Haruno.

Apoi el se apropie de mine, mainile lui puternice imi inconjura talia delicata, buzele noastre unindu-se formand un sarut tandru si plin de pasiune.

Cum se face ca nu am stiut de ficul acesta megaextrasuperdelifantastic ?
Unde am fost plecata 25 de ai, de nu l-am vazt.. Sunt o scorpie Si fic`ul tau este pur si simplu fantastico.. dar ti-am mai spus..

Abia astept next-ul.. Sa ma anunti cand il pui

buna, iti ador ficul, e minunat, extraordinar, frumos....nu mai stiu ce sa spun
astept cu nerabdare nextul, byeee

Buna!Acesta este next-ul si sper sa va placa!!!
Astept cat mai multe comm-uri!
Va pup duuulce si lectura placuta...

Adio…

Capitolul VI : Legamantul sacru

Sakura pov. :

Buzele lui, buzele lui calde le mangaiau pe ale mele formand impreuna un sarut atat de romantic si plin de iubire, simteam cum plutesc in bratele acestui necunoscut, care mi-a furat inima din prima clipa.
Ochii lui ma faceau sa imi pierd logica psihica, ma faceau sa uit de tot. Eram doar noi doi in acel moment, singurele persoane inconjurate de ziduri si de asfaltul rece. Simteam ca timpul s-a oprit, ochii ii aveam inchisi.

Dar dintr-o data nu ii mai simt buzele, nu mai simt nimic. Ochii mi se deschid incet, el nu era acolo, dar totusi el e prezent, il simt, e acolo, e langa mine . Un fior rece ma trezeste la realitate, timpul s-a oprit in loc, tot ce vad este un oras gol, eram doar eu si el. Nu il vedeam, dar de nicaieri, cineva imi sopteste la urache ‘’Urmeaza-ma ‘’, era vocea lui, vocea lui calda.

In nestire pasesc agale pe strazile pustii, ma uit peste tot, iar singurul lucru pe care il vad sunt doar pereti, pereti imbracati in grafitii, acesta le dadea viata, de fapt aceste desene erau singurele care dadeau viata intregului oras. Culorile lor vii iti schitau pe fata un mic zambet.

Minutele treceau nebuneste lasand in urma doar inima unei fete care batea din ce in ce mai tare. Eu eram acea fata, eram o tanara care astepta sa il gaseasca pe acel baiat, baiatul care, fara voia ei, i-a luat inima, i-a furat-o. De ce? Nici eu nu stiu.

Insa ma intreb, unde a disparut, nu poate fii depare, dar unde s-o fii dus, oare ? Intru intr-un parc, mergeam incet si relaxata pe alee, priveam in jur, se pare ca este vara in acest tinut, in care am ajuns din intuneric. Nu imi amintesc nimic de acolo, parca as fii dormit in singuratate, totusi un lucru il stiu, vocea femeii, catecul acela, incerc sa imi amintesc versurile.

Dupa minute bune in care incercam sa ma gandesc la cantec, priveam micuta cascada, apa cristalina stralucea aruncand spre iarba proaspata, stropi de viata. Ma asez pe iarba, o paleta parfumata de culori ma inconjura, razele soarelui se jucau in voie pe fata mea, facandu-ma pe mine sa zambesc dulce. Nu eram atenta, eram asa de fericita si ma simteam asa de bine, incat nu mi-am dat seama ca eram urmarita.

Sasuke pov.:
Ma uitam atent la fata Emeny. Ochii mi se faceau din ce in ce mai rosii. Nu as fii crezut ca vreodata am sa mai vad, cu ochii mei o fata Emeny, atatea povesti imi umbla prin cap...Emeny...

La 9 ani...

Fata alba si brazdata de riduri a bunici, manutele mele mici incep sa o mangaie, iar pe fata mea fina schitez jucaus un mic zambet.Aceasta imi zambeste si ea, la randul ei, ochii negrii ca sufletul unei umbre sclipesc im lumina calda a focului. Las capul meu mic pe bratul ei, imi e dor de mami si de tati imi e atat de dor, parinti mei iubiti au plecat, au plecat de mult. Ei sunt stapanii castelului Emely , au aripi si ma pazesc pe mine, pentru ca eu sa fiu inger. De ce spun asta ? Eu sunt un Uchiha si sunt nemuritor, eu sunt ca un vampir doar ca nu beau sange . Si nu am pielea translucida, o am alba si sclipitoare, la lumina soarelui arat ca un diamant pretios. Mama e o Emely, e mostenitoarea castelului, bunica ia lasat castelul ei si cand eu voi fii mai mare am sa il primesc in dar la 25 de ani...

In prezent...

Se pare ca bunica mea, a cunoscut-o pe Sakura, in intuneric. Ea a adus-o la viata, a inviat-o prin vocea ei, mi l-a cantat si mie cantecul, iar eu ma uitam gingas la ea. Acum o urasc, m-a dezmostenit, ma dat uitarii pentru o fata, pentru o fata roz, a inviat-o pentru ca ea stie tot. Stia ca va murii si stia ca a fost iubita ginerelui ei.

Fugaku peste ani s-a indragostit de mama, m-au facut pe mine. Si pentru ca? Ca sa o iubeasca pe Sakura, sa o reinvie si sa o faca
mostenitoarea castelului ei.

Totusi ma voi razbuna, am sa o fac pe Sakura sa planga nopti intregi dupa mine, o voi face sa sufere si sa imi cada lacrimi amare. Se va indragosti de mine si o voi face marioneta mea, va cunoaste durerea.

Sunt trezit la realitate de Naruto, blondul de aceeasi varsta cu mine care imi pune mana pe umar si imi spune calm sa ma uit la rozalia de pe iarba.
Imi intoarc capul spre fata. Ochii ii avea inchisi, iar carliontii ii avea pirduti prin firele de iarba verzi plouate de stropii care sar din cascada. Acesti stropi o udau si pe ea. Ma aproprii de rozalie, Naruto ma priveste confuz si doreste sa ma opreasca, dar cand sa faca un pas se opreste brusc. Ma uit atent la el, iar acesta ma anunta ca pleaca, dau aprobator din cap, iar apoi ma asez langa victima mea atat de fragila. O sarut incet pe buze ca sa nu o trezesc, iar apor ii asez capul pe umarul meu.Ma las pe spate si adorm...

Imi pare rau ca nu am mai dat com dar sa iti spun ceva .. urasc Sasuke..rau

Astept next si daca vrei sa imi dai un PM cand il pui.

Corect se scrie “Emeny”, ma scuzati daca am scris altfel!!! Am sa adaug acest tip de fiinte nocturne si in “Bring me to life...” , e un fel de specie de vampiri. Lectura placuta!!!

ATENTIE: !Acest capitol este mai fierbinte, nu stiu cat, dar este.!
Adio...

Capitolul VII: Lacrimi...

Hinata pov.:

O Emeny, oare cum arata aceasta fata? Nu am cunoscut vreodata vreo tanara Emeny, am auzit ca sunt frumoase, ca pielea lor e alba si catifelata, ca sunt extrem de inteligente si ca pot vedea viitorul. Nu se stie exact daca sunt vampiri, dar nu beau sange.

Nici eu nu beau sange, dar ca orice Limana eu ma hranesc cu dragostea muritorilor, traiesc cu ajutorul ei, iar cand ea dispare eu caut alt om. Nu pot sa spun ca eu nu pot sa iubesc, dar noi o data ce ne indragostim nu mai putem scapa, suferim toata viata din despartire, iar ranile ei nu mai au remediu. Eu ma pot indragosti doar o data.

Sunt trezita la realitate de doua maini calda care imi inconjoara talia mea fragila. Ochii mei lila ca petalele unei flori de liliac privesc atent persoana care m-a imbratisat. Era chiar el, era Naruto, baiatul cu ochii albastri ca cerul senin. Ma priveste romantic si patrunzator in aceelasi timp, eu nu ziceam nimic, taceam...

Acesta imi desface incet rochia-mi roz ca petala unui trandafir abia inflorit. Iar ea aluneca usor de pe corpul meu perfect modelat. Parasim amandoi fereastra. Acesta ma aseaza cu atentia in pat, iar buzele lui moi imi imbracau tot corpul. Era atata liniste incat se auzeau doar inimile noastre, ele bateau necontenit, dar atat de feeric. Parul meu de o nuanta de albastru inchis era ravasit prin tot patul. Iar voacea lui rasuna prin toata camera, “Doar noi doi pentru totdeauna!”.

Sakura pov.:
Ochii mei se deschid lasand sa se vada cele mai pretioase diamante. Apa rasuna prin tot cuprinsul, iar corpul meu se odihne pe iarba verde. Eram putin ametita din cauza somnului, dar cu fiecare secunda incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Priveam fara incetare cascada si apa ei pura si cristalina. Sunt insa trezita la realitate de o voce destul de blanda, care imi mangaie urechile.

-Buna dimineata, floare de cires!

Imi intorc fata spre aceea persoana si raman nemiscata cand observ ca era Sasuke. Ochii lui ma masurau din cap pana in picioare, iar apoi observ ca pe fata ii apare aceelasi zambet de badboy. Stateam nemiscata, doar il priveam si incercam sa imi dau seama la ce se gandeste. Acesta imi spune cu o voce blanda, ca am dormit mai bine de 7 ore, apoi ridica o spranceana.

-Mergem sa iti prezint noua ta casa? ma intreaba el, iar ochii lui abisali ma priveau neincetat.

Eu ii zambesc dulce si ma ridic de pe iarba. Acesta imi spune sa il urmez. Mergeam amandoi, unul langa altul, era chiar bine, ma simteam protejata, dar totusi el e rece, e distant si pare destul de ganditor. Privea cerul senin, iar pe fata nu schita nici macar un zambet. Cateva fire negre de par ii mangaiau fata alba. Era asa de frumos si imi doaream asa de mult ca pe fata sa ii apara macar un zambet. Zambetul lui imi ungea inima cu un lichid numit iubire. Sincera sa fiu nu-mi dau seama cum este posibil ca dupa o singura privire ochii lui sa ma faca sa visez. Cand il privesc simt ca zbor. E atat de imposibil ca el sa fie om, e prea perfect, dar e insa asa de rece, il simt cum vrea ceva. Dar ce? parca ar avea un scop ascuns.

Dintr-o data observ cum se uita la mine, ochii lui imi aratau doar ura, intuneric, rau. Apoi acel negru patrunzator se preface intr-un rosu impunator. Se opreste brusc, iar apoi imi zice cu o voce impunatoare ca sa il ascult cu mare atentie. Eu raman nemiscata, imi studiam cu atentie fiecare privire, am stat asa vreun sfert de ora, dar el sparge brusc tacerea:

-Hmmm…-zambeste el, destul de infricosator-... se pare ca iti merg puterile de Emeny, incepi sa citesti sentimentele si gandurile altora, dar in viata ta papusa mie sa nu-mi mai citesti gandurile pentru ca daca o sa o mai faci –ma lipeste de trupul lui bine facut-...te voi omora fara mila. Crede-ma am mai omorat fete ca tine, insa nu o Emeny, dar te asigur ca va fii o placere.

Pe obrazul meu fin aluneca o lacrima atat de usturatoare, iar el a vazut-o, si, in timp ce o privea cum aluneca zambea, iar zambetul lui imi rupea inima in mii de bucatele.Inchid ochii, nu vreau sa il vad sau sa il simt, il urasc, il urasc din toata inima si din toate puterile mele. Nu mai suport, eram distrusa:

-Pleaca! Lasa-ma in pace! Nu mai vreau sa te vad oricate zile voi avea ! tip eu,iar efortul a fost urias.

Picioarele ma lasa, iar eu cad in genunchi pe ciment, nu imi mai pasa de durere. Dintr-o data deschid ochii. Nu era nimeni. Observ intr-un tarziu o bucata de hartie pe care scria:

“ Draga Sakura,
M-am gandit sa te las sa te calmezi si sa te gandesti mai bine la tot ce vrei sa imi spui, nu sa urli . Pe mine nu ma intereseaza ca tu ma urasti. Totusi, chiar daca m-ai enervat la culme, am sa iti raspund la ce intrebari vrei.Stii unde sa ma gasesti.
Sasuke…Sasuke Uchiha. “

Simteam cum fierbeam, nu mai putem. Insa, totusi am rupt foaia in doua. Ambele parti le pun in buzunar.Ma ridic, iar apoi inchid ochii si plec.

-Mi-o vei plati Sasuke Uchiha !Merg apoi linistita, fara sa mai spun nimic, doar asculta vantul cum bate...

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO

Il urasc pe Sasuke!!!!!!!!

Ce e vina ei ca are o bunica idioata!!!!!

Sa o omoare pe bunicasa ne pe Saku mea!

Astept next si PWP you doolce , Bat rau Sasuke

Hei ciresica,

foarte frumos nextul

nici n-am cuvinte

mersi ca m-ai anuntat de next

sper sa ma anunti de continuare

pupici dulci