Memories

╔═.♥.═════════╗
Memories
╚═════════.♥.═╝

Chapter 1

Circumstances or people can...
Take away your material posesions,
They can take away your money,
They can take away your health

But no one can take away your precious memories.
So don't forget to make memories.
Every Day! Every Moment!

Usa se inchise zgomotos in urma sa. Fetita trase perdelele, privind in jur, prin camera intunecata, ascultand atent. Si, cum nu auzi nici un zgomot, isi intoarse privirea catre fratele ei si ii zambi cald.
- Gata, a plecat!
Cu o privire naucitore intiparita in ochii lor negri, se napustira amandoi asura dulapului de lemn. Deschisera usile, sertarele, cutiile, si chiar si asa nu reuseau sa gaseasca. "Uf" isi spusera amandoi in gand, privind dulapul gol. Mai apoi, cu o zvacnire brusca cei doi se privira unul pe celalalt cu niste ochi ca de jaratec.
- Acolo! Indica fetita cu mana. Haide, Kanji, ridica-ma!
Baietelul se supuse. Isi lua sora in brate, in timp ce aceasta se catara pe umerii sai. Tremura de nerabdare.
- Cume e Yuna, ai gasit-o? Intreba acesta nerabdator.
Fetita murmura un "Da" inconstient. Tinea strans in brate o cutiuta neagra, de lemn, brodata delicat cu flori rozalii de cires. Respira adanc. Simteau parfumul mamei lor.

Yuna sufla deasupra sa, indepartand stratul de praf de deasupra cutiei. Cu manutele sale mici si albe, o deschise. Erau nerabdatori. Si ei, si fratelui sau le sclipeau ochii a mandrie. Mainile le tremurau, si chiar si asa erau siguri pe ei. Ochii le erau plini de lacrimi, dar erau fericiti. "Mama" soptise baietelul uimit scotand una din poze. Din poza li se arata un chip aproape necunoscut. La urma urmei, pe atunci ea era tanara, iar celo doi copii le-a fost luata inainte de a apuca sa o cunosca indeajuns. In fata ochilor lor mici aparea o femeie, portretul unei femei. Avea un chip alb, livid si obrajii rumeni. Purta pe chipu-i tanar un zambet cald, larg, dar sters si lipsit de viata. Tot ce dadea culoare acelui portret de femeie erau ochii; ochii mari, verzui ca iarba, incadrati de genele-i lungi si negre. Parul de un roz dulceag ii curgea pe umeri, probabil lung, inundandu-i chipul. Nu ii semanau. Intoarsera poza, straduindu-se sa citeasca mesajul scris ingrijit cu cerneala neagra. "Pentru tine, dragul meu Sasuke. A ta, Sakura".

Scoteau pe rand poze ce o infatisau e mama lor, iar lucrul asta i zdruncina intr-atat incat la venea sa planga. Da, mai apoi se inviorara incepand sa ii priveasca pe toti " Unchii" si "Matusile" care aveau grija de el. Impropiu spus, pentru ca nici unul nu le era cu adevarat ruda de sange, si o stiau prea bine.
- Uite, Kanji. Se insufleti copila. Matusa Ino! Si, priveste, unchiul Naruto!
Baiatul zambi. Pe rand apareau poze ale tuturor, iar cei doi frati se amuzau nespus. Era doar o singura problema; Tatal lor lipsea.
Apoi, in fundul cutiei descoperira o carticica. Pe materialul roz era tiparit cu litere aurii cuvantul "Jurnal", mare si impunator.
- Kanji, nu! E al mamei!
Iii striga fetita fratelui ei, rosie la fata.
- De ce? Haide, Yuna, mama nu mai e. Te rog.
Ea dadu din cap. Se invoira. Cu glas nesigur, ea incepu sa citesca prima pagina a jurmalului

" 20 iulie 1997

Tocmai am ajuns la gara. Of, Ino, nu pot sa inteleg cum i-ai convins pe toti sa imi ascunda motivul. Oricum, astept. Si e atat de cald afara... As fi preferat sa ies in parc sau, de ce nu, chiar sa stau acasa. Dar asa? Nu pot sa cred totusi ca asteptam de o ora, toti par asa nerabdatori asa ca nu vreau sa ii indispun. Si totusi, trebuie sa recunosc ca sunt curioasa. Pentru cine ar putea astepta Ino o ora intreaga? Ii privesc pe toti, de parca as incerca sa trec in revista chipurile lor usor desfigurate, dar, aparent, fericite. Oare eu par fericita? Macar par? Pentru ca, sa fiu sincera, nu simt nimic altceva decat oboseala si poate putina curiozitate. As prefera sa plec acasa si sa anunte mai tarziu "surpriza" . Cu pasi micuti si slabi ma indrept catre scaun. Oh, daca trenul cela afurisit nu apare in cinci inute eu plec. Serios! M-am saturat sa astept aici, si nici macar sa nu stiu pe cine astept. Poate e doar o farsa, sau ceva asemanator.

Dar, priveste, in sfarsit, se arata trenul odata cu zgomotul sau tipic, prelung, puternic. Nu ma sinchisesc sa ma ridic. Si toti par asa de energici si nerabdatori! Oare ce pun la cale? Trenul s-a oprit. Un val intreg de pesoane se inghesuie de-a lungul usii stramte, formand pe peronul atat de linistit mai adineauri, o mare aglomeratie. Ah, si atatea voci, atatea imbratisari, iar persoana pe care noi o asteptam nici macar nu si-a facut aparitia. Devine frustrant. Il aud pe Naruto strigand incontinuu "Sasuke". Ce idiot! Dar, stai putin, Sasuke? Imposibil
M-am ridicat in capul oaselor, privind naucita imrejur. Sasuke? Sasuke? Dar cum se poate asa ceva? E plecat de mai bine de patru ani. Si cum de nu mi-au spus? doar nu stiau ca sunt indragostia de el sau...Ino! Gura sparta ce-mi esti.

Eram grabita. I-am privit in ochii pe toti patru: pe Ino, cu indignare, pe Neji cu indiferenta, pe Hinata, nu am prvit-o, pe Sai parea ca il acuz de complicitate la crima, iar Naruto...Ei bine, lui Naruto i s-au spart toate oalele in cap, din nou. Dar Sasuke?
Si, indreptndu-mi privirea catre tren, am fost singura care l-a observat. Ceilalti, inca buimaciti de privirile mele "amenintatoare" nu au observat nimic. Atat mi-a trebuit. Pur si simlu am luat-o la goana si m-am aruncat in bratele lui. Mi- a fost dor... Nu am crezut ca voi face asa ceva. La randu-i m-a imbratisat strans, si atunci tot ce am putut sa fac a fost sa incep sa plang. uitasem cum e sa il vad, chiar daca s-a schimbat. Pare atat de mare, de matur si de...frumos. Nu pot sa cred ca am spus-o, dar da, e foarte frumos. Ii strangeam materialul tricoului alb in maini, si serios ca nu i-as mai fi dat drumul vreodata daca nu se amesteca Naruto. Uneori imi vine sa il lovesc.

Au aparut, mai apoi, cu totii. Erau fericiti. si eu, de asemenea. Dar nu stiu, fericirea mea era alta parca. Era blnavicioasa si egosista. Probabil ca inca il iubesc? Nu, nu pot face asta. Au trecut patru ani si poate...Poate ca el deja iubeste pe cineva., si, pana la urma ce drept am eu sa intervin?
Deja am exagerat. Nu,el nu imi ste decat un prieten. Asa este mai bine. Desi...Nu. Nu ma mai gandesc. De acum nu ma voi mai gandi la nimic. Imi voi trai viata."

waaaaaaaaaaa Memories 385627

ce frumos, deci n-am mai intalnit ideea cu jurnalul si cu copii care descopera jurnalul mamei lor Memories 301723

ce rau ca in prezent sakura a murit, dar de ce sasuke nu aparea in poze?ca m-ai facut curioasa cu asta, si de ce nu mai e sakura???presupun ca vom afla pe parcurs, frumos inceput, descrierea mie una imi place e foarte draguta te astept cu nextul te-am pupat Memories 208323

Hei

Woow

Nu imi vine sa cred, la prima parte mi s-a facut pielea de gaina. Jur, mai aveam putin si plangeam Partea cu micutii a fost atat de...nu stiu, mi s-a parut atat de real. Frumos!
Imi place foarte mult, m-ai impresionat. Banuiesc ca nu e o poveste cu un final fericit
Eu, abia astept sa vad continuarea, stiu ca povestea asta o sa fie atat de frumoasa. Capitolul asta m-a cucerit total
Spor la scris, sper sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul

Ce draguut:o3 Te-ai inspirat din filmul ''Nasa'' ?:)) Pentru ca acolo erau 2 micuti care gasesc un jurnal si citesc din el dap !

. Oricum,foarte tare tine-o tot asa si sa ma anunti cand pui next-ul daca nu e prea mare deranjul lough

Hey

Ideea e geniala in love

Inceputul e asa nu stiu cum sa zic... sweet ,emotionant in love

Deci am ramas fara cuvinte ... decat ca abia astept continuare please

Hey :*
Doamneee cat de frumos si de trist e in love

Cea mai faina idee

Abia astept next deci te rog anunta'ma huh?

Ma bucur mult ca va place ^^ Adica, cum am mi spus, nu este chiar primul meu fic. Ah, si cat despre idee, nu m-am inspirat din nimic in special. Voiam ca un copil sa ii descopere jurnalul. Dar nu m-am putut hotari daca sa fie fata sau baiat, asa ca am pus doi. Anyway, capitolul urmator, sper sa nu va dezamageasca:

Chapter 2

" 21 iulie 1997", continua Yuna.

"Aseara am ajuns acasa devreme, si cu toate astea nu am adormit decat spre dimineata. M-am gandit la...nu stiu, la viata, la el sau poate la nimic. Totul imi apare in ceata. Stiu totusi ca mi-am incalcat promisiunea. Am jurat ca nu ma voi mai gandi la el, dar am facut-o. Pur si simplu nu pot rabda. Cand inchid ochii, il vad pe el; cand ii deschid, tot el imi aare in fata ochilor. Si de ce? Ce a facut el atat de special incat sa il iubesc? Dar, poate ca, in definitiv, nici macar nu il iuesc. Poate ca doar...doar sunt penibila. Da, il iubesc, sau cel putin sunt indragostia de le. Nu ma pot ascunde, mi te destainui tie. Imi dau seama ca nu e bine. Dar probabil ca asa a fost sa fie; mi-a fost dat sa il iubesc.

Am adormit tarziu si m-am trezit devreme. Nu cred ca mai dormeam mult, dar oricum, o bataie puternica in usa m-a trezit. O scrisoare. Serios? O scrisoare? Mi-am tulburat somnul pentru o scrisoare anonima. Si nu uas fi citit-o, dar mirosea a...nu stiu. Si cu toate astea nu am citit-o. Am abandonat-o pe masa si am plecat. Nu stiu de cand nu am mai mancat, nu ca mi-ar fi foame. M-am dus din nou la gara. De ce? Asta nu mai stiu nici eu. Era pustiu...M-am indreptat catre parc, de asemenea, pustiu. Si apoi, ma intreb ce cautam? Si acum ma intreb. Dupa asta, m-am trezit singura, in fata unei usi. Aveam o vaga amintire despre asta si totusi imi era necunoscuta. Am batut; nu mi-a raspuns nimeni. Am batut din nou: nimeni. Atunicmi-a picat fisa. Acolo a stat el. Pe el il cautam si nu il puteam gasi. Niciodata nu l-am gasit cu adevarat. Nu s-a lasat gasit. Si nu stiu daca asta e mandrie, sau pur si simplu ii sunt total indiferenta. Ummm....Aleg prima varianta!

Mai tarziu i-am intalnit pe toti la cafenea. Sasuke, de asemenea, li se alaturase. Mda, doar pe mine nu mau chemat. Frumos, ce sa spun. Naruto spune ca a venit la mine; dar eu, bineinteles ca nu am fost acasa. Puteam sa stau eu fara sa colind orasul din zori? Dar blondul se insufletii subit:
"- Pui pariu?"
"- Naruto, esti un idiot...Ii spuse Sasuke indiferent."
"- Idiot! Priveste!"
Si se napusti asupra ui Ino. A fost amuzant, nu am ce sa spun, dar presimteam ceva ciudat. Asta nu inseamna ca nu mi-a placut. Dimpotriva...
" Sa te vad" I-a replicat Naruto triumfator, facand un semn pe care eu una nu l-am inteles.

Si atunci...Atunci el m-a...M-a sarutat si gata. Si eu, cum nu aveam nimic mai bun de facut, i-am raspuns. Deci nu pot sa cred ca am facut asta! Eu! Ma simt folosita? Nu. Poate ca mi-a si placut...Dar nu, nu trebuia sa imi placa. Sunt vinovata. Imi venea sa il lovesc. Cum s-a putut cobori la mintea lui Naruto? Ce sunt eu, o jucarie?
Nu conteaza. Discutia a decurs dupa linistit, bineinteles lui Ino nelasand sa ii scape cateva glume rautacioase intetite de Naruto. Si ce mi s-a parut ciudat...De-a lungul mesei, Sasuke m-a privit. Eu pe el si el pe mine. Interesanta zi..."

Kanji schitase un zambet usor ironic. I-ar fi placut sa o cunoasca pe mama lui. Ii aducea aminte de cineva...
- Yuna, ii semeni! Spuse acesta apoi brusc, zambindu-i.
Radea. Apoi, usa de la intrare de auzi din nou, izbindu-se zgomotos de perete.
- Oh, Kanji, nu! Sopti fetita impacientata. Ajuta-ma!
Aruncara cutiile de-a valma in dulap, pe care il inchisesera din nou cu cheiea. Si totusi de jurnal nu se indurau sa se desparta.
Yuna il lua rapid si, auzind pasi de pe scari il ascunse sub puloverul ce il purta pe brat si iesi din camera.

- Kanji, Yuna! Aici erati? La culcare.
- Da, Matusa Ino. Ii spusera cei doi in cor.
Nu observasera pana acum cat de imbatranita este Ino. Si parea atat de frumoasa in pozele de la optisprezece ani, cu parul sau auriu si lung si ochii albastri ca seninul. Acum era usor incaruntita si farte slaba, desi nu avea decat douazeci si noua de ani. Era doar cu un am mai mare decat mama lor. Era o persoana foarte cicalidoare; si cu toate astea o iubeau. Nu ii spuneu "mama". Nu ar fi putut.
- Vreti sa v citesc o poveste? Intreba aceasta obosita.
- Nu, matusa. Vreau sa ne raspunzi la o intrebare. Indrazni Kanji.
Aceasta dadu din cap afirmativ.
- Cum se numea tata?
Nu le raspunse. Nu avu curajul. Pur si simplu pleca, buimacita.
Yuna incepuse sa planga, cu spatele la fratele sau, afundata in patura. " Stai linistita surioara." Gandi Kanji. "Vom afla" si cu gandul acesta adormi.

Hey multumesc pentru mesaj thank you

Scopul tau e sa ma lasi fara cuvinte si in orice caz ce ai putea comenta la un fic asa super, extraordinar in love

Ador cu ii descrii sentimentele Sakurei a hug

Next la fel de repede sau chiar mai repede de atat eu nu ma supar de loc please

Heeeeeey Honey!

Deci WOW! Ai un fic G-E-N-I-A-L!
Ideea asta nu am mai intalnito. Am mai vazut fic-uri cu jurnale, dar nu cu ideea ta!
Imi place cum descri, cum dezvolti ideea, atat de... captivat.
Abia astept next-uletzul scumpy, care sper sa vina curand, deoarece nu mai pot astepta nici un momen t.
Te rooog dulke ca o bombonica sa ma anunti si pe mine de urmatorul capitol.
Te pupik si ne vedem la capitolul urmator!

P.S: Gata, sunt Fanul Nr. 1 al fic-ului tau!

Doamne Dumnezeule !
Deci...cum de nu am putut vedea ficul asta de la inceput? Sunt oare chiar atat de idioata? Uf....lasa... Este bine si acum...
Deci m-ai impresionat total draga mea. Oficial, acest fic este unul dintre preferatele mele. Imi place la nebunie povestea. Sasuke pare intr-un fel... Inaccesibil... Dar si foarte..frumos si atragator. Hm... Mi-e mila de cei doi copii. Nu asi vrea sa fiu in locul lor, sincer... Iar faptul ca nici macar nu stiu numele tatalui lor ma intristeaza complet. Abea astept sa vad ce se mai petrece in viata Sakurei... Ce a mai scris in jurnal.
So... Honey... I`m waiting for the next chapter. See ya:D

Hey Hey Hey kiss

WTF?....deci nmu mai pot..imi vine sa plang sad

Este super tare love

Ai de toate descriere superr, dialog...esti un geniu love

Il ador din toate puncetele de vedere..si este doar la doua capitole love

Te-ai inspirat putin din " Singur pe lume"?..adica lasa nu mai conteaza de unde sau cum happy2

Adu next-ul ca eu personal sunt total aeriana acum dupa ce am citti ficul tau friends

Te rog sa ma anunti si pe mine kiss

Te pwpacesc pana nu mai pot...JANE kiss

waaaaaa, mersi ca m-ai anuntat Memories 78717

e foarte frumos capitolul si imi place foarte mult cum descrii, nu stiu de ce dar are ceva special, saracutii copilasi vor sa afle cine e tatal Memories 169309

sper sa afle din jurnalul sakurei, tocmai la momentul frumos a trebuit sa intervina si "matusa" ino Memories 947835

asta a fost buna, si chiar asa de rau arata la 29 de ani? Memories 138742

ciudat, insa eu astept nextul sa vad ce mai descopera copilasii din jurnal, si sper sa aduci nextul cat mai repede si daca vrei sa ma anunti cand il pui, spor la scris, bye bye! Memories 384738

Hey Buna
Deci super,este extraordinar.Imi place super mult
Este o idee superba

............N
...........E
.........X
........T

Anitzy kiss

Iiiii >3

Ce fain :o3 dar de ce a murit Sakura :(( cat de special este acest fic in love

Adu repede next in love

ca deja incep sa innebunesc in love

pai eu zic ca astept next , si e super cum nu l-am vazut pana acuma:-? is bbaka rau :|

Chapter 3

Spre dimineata, o lumina slaba venita din camera gemenilor strapungea usor intunericul de sub patura Yunei. Se ghemuise cu genunchii la piept si cu mana tremuranda si lacrimi mari curgand pe obraji il deschise din nou. Lipseau anumite zile; si in naivitatea sa copilareasca chiar crezuse ca fusesera importante. Dar acele zile erau pur si simplu insignifiante.
Indoind usor un colt in data de 29 iulie, stinse lanterna si adormi.
Dimineata, fetita se trezi inaintea fratelui sau si incepuse sa reciteasca aceeasi pagina.
- Yuna, ce faci acolo?
- Shht. Ii puse aceasta mana pe buze si ascunse jurnalul sub perna.
Pasii stangaci, si totusi eleganti aii matusii lor se auzeau in fata usii.
- V-ati trezit? Aveti grija de voi. Ma intorc mai tarziu.
Si pleca.

Cum usa de la intrare se tranti, Kanji se grabi sa scoata jurnalul de sub perna.
- Nimic interesant pana la data de 29 iulie. Si, priveste, scrisoarea!
Se privira cu ochii lor mari, neri ca iadul, intelegandu-se rapid. Au inceput sa citeasca scrisoarea, semnata anonim.

" Sakura,

Stiu ca scrisoarea mea ar trebui sa inceapa cu cuvantul "Draga", dar prefer sa trec peste aceste formalitati cu totul nenecesare. Nu stiu de ce, sau cum, dar te-am vazut, te-am recunoscut. Ai crescut si ai devenit o frumusete. Si ,poate ca...Te iubesc. Poftim, am spus-o! Am avut la dispozitie atatia ani sa te uit, dar acum te-am revazut si nu mi te mai pot scoate din cap. Stiu, sunt un las. Nu am curajul sa ti-o spun fata in fata si ma ascund in fata unei bucati de hartie. Si, crede-ma, daca o singura aprobare as primi de la tine m-as arata. Dar asta este adevarul. Sunt un las. Nu stiu daca asta este obsesie, placere, nebunie, dar eu unul nadajduiesc sa fie iubire. Asa ca, te rog, cauta in adancul inimii tale si gandeste-te. Ma cunost? Ma iubesti? Macar iti sunt prieten? Te rog, rasunde-mi cumva.

Al tau, S."

Yuna schitase un zambet usor trist. Poate ca "S" era tatal lor, iar aceasta curiozitate o rodea pe interior.
- Frumos. Reusi sa spuna Kanji.
Si apoi, luandu jurnalul din mana surorii sale, se apuca sa citesca:

" 29 iulie 1997

A plouat. Serios, nu stiu de ce ma aflu afara pe o vreme ca asta, si de ce toti intarzie. Nu le sta in fire. In fine, astept. In minte inca imi rasuna aceea scrisoare, cuvant cu cuvant. Nu pot spune ca nu m-a emotionat, dar mai degraba ma simteam flatata. Am citit-o si am recitit-o de atatea ori incat am ivatat-o pe de rost, ca pe o poezie. Zici ca sunt un copil. Dar, la urma urmei, e prima mea scrisoare de drgoste...Am adancit mana in buzunar, scotand-o. Am citit-o, din nou. Si, ca sa vezi ironie, tocmai atunci au aparut ei. Si Naruto, pus pe glume ca de obicei mi-a smuls-o din mana. Nu, ca de data asta chiar iese cu sange! Eram neputincioasa. Adica, sa fim seriosi, e cu un cap jumatate mai inalt decat mine. Ma simteam aeriana si irascibila si tocmai atunci s-au gasit sa faca glume proaste. Se putea sa stea fara sa o citeasca in gura mare si, pe deasupra sa mai bata si apropouri privitoare la identitatea asa zisului "S"?
Si cine ar putea fi? "S" sunt sigura ce este o initiala. Dar, oh, exista atatia barbti al caror nume incepe cu S incat nici nu stiu de unde sa incep.

E ceva...nu stiu, ciudat. Sasuke ma priveste incontinuu si, nu mi pot da seama de ce, dar aceea scrisoare imi aminteste de el. E ceva straniu in toata afacerea asta. Si, stii ce mi-as dori? Sa ma lase toti in pace. Nu am starea potrivita pentru glume proaste de genul astora.
"Admiratori secreti, nebuno" Zambise ironic Ino.
Atunci i-am aruncat o privire taioasa, si s-a oprit. Am o privire patrunzatoare, ce sa zic. M-am napustit la ea, cu gandul fanatic de a face ceva. Probabil sa o ciupesc, pentru ca, pana la urma imi e prietena. Si, intamplarea face sa ma impiedic si sa fiu prinsa de...Sai? Oh, Doamne, am crezut ca va fi Sasuke! Cu toate astea eram aproae de el si...atunci mi s-a aprins beculetul. "S" vine de la Sasuke. Candam primit-o, avea acelasi miros puternic si barbatesc, ca al sau. Si totusi...Sasuke nu e genul de m care trimite scrisori. O posibila coincidenta."

first , e super . Sasuke a trimis scrisoarea? Sper ca el , ca ma bantuie si gandu ca Sai dar nu cred :-j ,in oricecaz fabulos:> , si abia astept next-ul , spor la tastat

Si mie mi'a trecut Sai prin minte :)))
dar incerc sa scot acest gand ....e Sasuke nu ? nu?
rusinos

Ada cu nexttt nr1

Hey

Mersi ca m-ai anuntat kiss

Nu sunt prima dar totusi sunt pe podium happy2

Chiar ai crezut ca nu o sa ne placa?....glumesti nu?
Nu ne place...il adoram heh

Astept next-ul si sunt asa de curioasa happy2

Te pwpacesc pana lesini kiss

JANE

Chiar esti rapida nu gluma heh

Ce pot sa zic inafara faptului ca iti iubesc fic-ul a hug

Scrisoarea a fost asa frumoasa, emotionant in love

Sasuke e ala nu-i asa adica... Sai what?

In fine next repede please

Vaaaai! Ai adus nextul! Nici nu stii cat de tare ma bucur!
Scrisoarea a fost mai mult decat emotionanta! M-a facut sa simt sentimentele acelui ,,S'' misterios. Abea astept sa ii cunosc adevarata identitate.
Este mister si dragoste si... drama... De asta iubesc eu acest fic si de asta vreau eu nextul repede te rog frumos.
Cam atat am sa-ti zic acum. See ya

Buna
Imi place mult ficul tau ! Ce tot spun aici e fantastic ! Eu cred ca Sasuke i-a trimis scrisoarea Defapt sunt sigura de asta . Oricum imi place mult de tot ideea deoarece eu chiar nu am mai intalnito si mi se pare foarte originala.
Te-am pupat dulce si astept next. Sa ma anunti cand il pui! ^.^

Mai inebunit de-a dreptul . Imi place foarte mult ficul tau , este foarte frumos . Ma captivat de-a dreptul , insa fi putin mai atenta deoarece ai greseli de tastare . Pai ce ti-as mai putea spune , ca ficul tau ma fermecat , ca imi place ideea , ca astept cu nerabdare nextul care sper sa fie mai lung , ca sunt foarte curioasa ce s-a intamplat cu Sasuke si Sakura , ca de ce a murit Sakura si ce s-a intamplat cuSasuke si as putea tine-o tot asa , insa nu vreau sa te inebunesc . In concluzie astept nextul si te rog sa ma anunti si pe mine . Pupici .

waaaa, foarte frumos capitolul cu o descriere de nota 10 ca deobicei, si mersi ca m-ai anuntat!sunt suta la suta sigura ca cel care a scris scrisoarea este sasuke deoarece mult prea multe indicii duc la el: initiala, faptul ca o privea insistent, etc....dar acum sa nu ne faci o surpriza si sa fie sai, bine?ca ne suparam.......te astept cu nextul si te rog sa ma anunti cand il pui te-am pupat Memories 208323

Heeeey Honey!

Oare eu chiar nu am inima?
Ce fel de fan nr. 1 ( ) sunt eu daca nu am ajuns prima aici?
Fata rea ce sunt!
Ma rog...trecand peste mine...Capitolul a fost ceva gen WOW .
Ca de obicei, m-ai uimit!
Abia astept next-uletzul, care sper sa vina curand.
Merci ca m-ai anuntat, sa o faci si in continuare.
Ti pooop dulke ca o ciresica cu frisca, zbye!