Prince Charming

Buna! Sunt noua pe forum. Este primul meu fanfic. Povestea este una destul de obisnuita, dar cu adaosuri originale. Sper sa va placa!

PRINCE CHARMING

Capitolul I:

Sasuke’s Point of view:

Nu pot spune ca ma dau in vant dupa popularitate, dar ma simt bine atunci cand toti sunt atenti la tot ce spun si ce fac. Nu sunt un bogatan snob, dar imi place sa arat bine. Nu sunt un afemeiat, desi am avut destul de multe domnisoare la picioarele mele. Am sarutat odata o fata fortat, cand lucram drept clovn in parc. O rozalie superba cu niste ochi de smarald. M-a pocnit si am putut observa o lacrima gata sa plece din ochiul ei. I-am cerut scuze si am plecat. Ma consider un nemernic de atunci si nu m-am mai intalnit cu fete decat daca le placeam, deci doar o data. Au trecut doar trei luni. Prietenii mei sunt cei care ma cunosc cel mai bine si care stiu cat m-am schimbat. Pe ei ii iubesc cel mai mult. Multi pot spune ca isi iubesc parintii, dar nu si eu. Mama mea e o scorpie, o vrajitoare de prima clasa. Dupa ce l-a parasit pe tatal meu si l-a amenintat cu moartea in cazul in care incearca sa ia legatura cu mine, si-a petrecut tot timpul cautandu-si barbati care sa aiba suficient timp sa-si imparta patul cu ea si facandu-mi mie viata imposibila. Un singur lucru nu mi l-a interzis, ca pe restul, cum ar fi afectiunea unui tata si caldura unui camin nu le pot avea. Acel lucru sunt prietenii mei. Ca tot vorbim de prieteni, imi suna telefonul. E Naruto.

- Hey, omule! Cum te simti?

- Cat de bine se poate simti un om cu o mana rupta. Mi-am rupt mana ziua trecuta in timp ce inotam. Doctorul a spus ca e doar o fractura minora, insa ca trebuie sa o tin in ghips doua saptamani. Asta inseamna doua saptamani fara inot. O sa fie un chin.

- Am vorbit cu Sai si vrea sa mergem diseara la o petrecere. Neji, sarbatoreste faptul ca a promovat corigenta si ca a reusit sa intre intr-a zecea. Ce zici, mergem?

- Sigur! Nu ca as vrea sa merg, dar mama vrea sa-i cunosc noul animal de companie diseara, iar o petrecere suna cu mult mai bine decat asta. In plus, trebuie sa imi pastrez reputatia de sufletul petrecerii, nu? Vii sa ma iei? Mama m-a pedepsit si mi-a luat masina. Cica pentru notele proaste din ultimul timp, de parca i-ar pasa!

- Sigur, amice! Sa fii gata la opt!

Inchid telefonul si ma intind pe pat. N-am putut inchide un ochi toata noaptea din cauza mamei. Nu a venit acasa, dar m-a sunat sa-mi spuna ca are ceva important sa imi comunice, dar bineinteles ca nu s-a mai deranjat sa ajunga. Am vorbit de dimineata despre pedeapsa. Cica ii pasa de mine si de aceea imi ia masina, pentru a ma invata o lectie. Ce lectie, nu stiu! Nu mi-a spus. Incer ca adorm si, nu imi vine sa cred, desi am toate problemele astea cu mama, reusesc. Somnul ca cuprinde incetul cu incetul, iar doua siluete imi vin in minte fara sa vreau. Sunt eu cu tata, atunci cand aveam sapte ani, in prima zi de scoala. Purta costumul verde si camasa cu flori. Eu aveam ghiozdanul meu albastru in spate si un zambet de toata frumusetea pe chip. Am intrat in clasa, tata tinandu-ma de mana fara a-mi da drumul. Cand s-a prezentat a spus ca este cel mai norocos barbat din lume avand un asemea copil minunat ca mine, eu dandu-mi seama de tandretea din glasul sau.

Un sunet asurzitor imi face pleoapele sa se deschida fortat, alaturi de o lumina puternica care intra pe fereastra. Mama a ajuns acasa. Farurile masinii sale strapung fereastra dormitorului meu, desi este dupa-amiaza. Rotile sale izbind asfaltul au scos acel sunet ingrozitor care, slava Domnului, s-a oprit. Ies din camera mea si cobor scarile , intampinand-o pe vrajitoare. Ma saluta, iar eu ii spun ca diseara ma duc la o petrecere si ca nu pot sa-i intalnesc animalul de companie. Nu e prima oara cand ii vorbesc astfel despre unul dintre amantii ei, deci nu o deranjeaza. Imi spune ca e in regula, dar sa ma intorc dupa ora doisprezece. Desigur, pentru a avea timp sa-l strecoare in casa, apoi din nou afara din ea.

Urc scarile, intru in camera mea si ma trantesc pe pat. Nu pot adormi din nou, dar macar ma pot relaxa ascultand cateva dintre melodiile mele favorite. Imaginea tatalui meu imi apare in fata ochilor, purtand aceeasi camasa ca in visul anterior. Ma intreb ce mai face. Din punct de vedere financiar, banuiesc ca bine, deoarece am aflat de la vrajitoare ca s-a recasatorit cu fiica unui avocat dar ca nu pot avea copii, deci sunt singurul sau fiu. Dar din punct de vedere moral ma intreb cum o duce. Oare ii e dor de mine? Sau poate m-a uitat? Stiu ca mama ne-a amenintat pe amandoi cu moartea lui daca ne cautam unul pe celalalt, dar inca vreau sa-l vad. Imagini cu mine fiind mic mi se infatiseaza, imagini in care eram fericit. Oh, uite-l pe Naruto! Suntem prieteni de la gradinita. Imi amintesc cum imi spunea mereu “Sasuke, sa stii ca esti cel mai bun prieten al meu!”, iar eu ii raspundeam ca stiu si ca si eu simt la fel. Ce vremuri!

- Hai, frate! Esti gata? imi spune el atunci cand ma suna. E aproape opt. Vin sa te iau?

- Sigur! Sunt gata!

Nu este una dintre cele mai bune zile ale mele, dar eu cred ca sunt pregatit de petrecere. Arat destul de bine! Peste zece minute aud masina blondului si cobor, neuitand de cadoul de promovare pentru Neji. Cateva carti, ca tot a devenit elev constiincios acum. Naruto i-a luat...pai...nimic! Asta e Naruto! Niciodata nu face cadouri! Nici macar mie de ziua mea de nastere nu mi-ar darui nimic daca nu i-ar spune mama sa. L-am intrebat ce s-a intamplat cu darul promis, dar a dat din umeri. Prietenul meu tureaza masina la maximum si iata-ne ajunsi acasa la Neji. Am ramas impietrit, nu era nimeni in afara de Sai si doua fete, una dintre ele fiind Hinata, verisoara lui, si cealalta prietena lui Sai. Surprins, il intreb ce s-a intamplat cu petrecerea. Acesta imi raspunde ca mama sa s-a intors in oras si nu are voie decat sa cheme cativa prieteni.

- Pe ceilalti i-am anuntat, dar am vrut ca voi sa veniti.

“Dragut din partea lui ca ne considera prieteni si ca ne-a invitat” imi spun eu in sinea mea. Poate ne vom intelege mai bine de acum inainte, daca noi vrem bineinteles. Grupul nostru are nevoie de noi membrii dupa ce am pierdut doi dintre ei. Gaara si Choji au murit anul trecut intr-un accident teribil de masina. Inca traiau cand au ajuns la spital, dar medicii nu au putut face nimic. Acest lucru ne-a facut pe toti sa intelegem mai bine sensul vietii si sa apreciem prietenia. Imi pare rau ca a trebuit sa se intample acest lucru pentru ca noi sa ne putem schimba in bine, dar regretele sunt de prisos. Acum avem doi ingeri care ne vegheaza din Cer. Ma scuz si ma duc pana la baie. Deodata, se aude soneria si pasi ducandu-se spre usa.

- Buna, scumpo! Imi pare rau ca am intarziat! Dar...cc...ce s-a intamplat cu petrecerea? Unde e toata lumea?

- S-a anulat. Matusa s-a intors.

Ies din baie, indreptandu-ma spre sufragerie. Inainte de a coti spre aceasta, simt o lovitura si ceva varsandu-se pe tricoul meu. Am dat peste cineva. Imi ridic ochii si vad o pereche de ochi verzi inconjurati de o matase roz. E aceeasi pe care am sarutat-o in parc. E la fel de frumoasa ca atunci, dar nu a trecut mult timp. Sper sa nu imi recunoasca vocea. Se ridica si se uita furioasa la mine. Nu inteleg de ce, doar ea a dat peste mine. Nu am nici o vina, absolut nici una!

- Tu nu te uiti pe unde mergi? Mi-ai patat rochia!

- Poftim? Asculta, domnisoara isterie! Nu eu am dat peste tine, tu m-ai daramat pe mine. Tu sa fii atenta pe unde mergi, daca nu vrei sa iti patezi rochita. Am spus acestea pe un ton foarte suparat, dar totusi incercand sa o imit, asta doar pentru amuzamentul meu. E foarte atragatoare si, pe bune, daca nu ar fi varsat sucul pe mine, dar ce bine ca s-a murdarit si pe ea, acum cu siguranta ca as fi sarutat-o din nou.

- Vorbeste domnul comedie. Chiar te crezi amuzant imitandu-ma, nu? Nu ai altceva de facut decat sa darami oamenii si sa faci pe interesantul? Apropo, nu esti deloc amuzant!

- Bine, baieti! Haideti sa uitam tot ce a fost si sa ne distram! Sau uitati sa suntem aici sa-l sarbatorim pe Neji? Off..Hinata are dreptate. Neji e cel sarbatorit aici, nu trebuie sa ne certam, ci sa ne distram. Cine stie, poate rozalia nu e atat de infumurata daca nu ii versi sucul si nu o saruti fortat.

buna este frumos dar exagerezi cu dialogul in rest este frumos astept nextul

salut ai un fic interesant cu o idee oarecum noua si aer sufocat te contrazic are dialog dar nu exagereaza cu el (sper ca nu teai suparat Aer sufocat) ai descriere dar nu prea multa e lung ceea ce ne place tuturor greseli de tastare nu am observat deci ce sa o mai lungesc e forte dragut pt inceput

Nu m-am suparat eu vreau doar sa vad cum evolueaza si mi-am spus parerea chear daca tu zici ca am grasi accept asta .
Respect de la Aer

mda ,

pai in primul rand aer sufocant are dreptate sau cum imi place mie sa-i mai zic cola ,

deci chiar ai exagerat cu dialogul ,

vreau sa vad cum evoluezi ,

cateva sfaturi , baga descriere mai multa , de preferat sentimentala ,

ai grija la greselile de tastare si nu in ultimul rand sper ca nu te-ai suparat de ce am zis

dar chiar ai exagerat cu dialogul dar esti incepatoare

astept continuarea ,

pupici

sa fiu sincera ca sa recunosc are putin cam multicel dialog si ar putea foarte usor sa schimbe cateva liniute din vb direcata in vorbire indirecta cum zice profa mea de latina hai sa impacam si capra si varza sincer eu am gresit deoarece daca ii zici cuiva ca e geal si nu e asa nu se va mai chinui sa evolueze si eu chiar vreau asmeni lui cola si crisulete cum evoluezi dany si sper sa ti cont de sfaturile noastre si sa nu te superi ca ti le-am oferit pt ca mai sunt si asemenea oamei care se supara pt o "critica" daca o pot numi asa o critica care te ajuta sa evoluezi

Buna buna
Am trecut si eu p'aici nu ca'sa te critic, ci ca'sa iti spun ca, pentru o incepatoare, ai un fic foarte foatre bun!
Trecand cu vederea faptul ca ai mai mult dialog decat descriere si altele
Fetele au dreptate cu "critica" lor constructiva dar eu as spune ca te'au luat prea devreme cu asta
Ficul tau este foarte foarte bun pt inceput
Incearca sa respecti critica oamenilor fara a te supara pt. ca nu ai de'ce sa te superi, noi incercam sa te ajutam sa faci din bine , foarte-bine
Tine'o tot asa! rock

Mustache was here

Nu ma supar chiar deloc. Va multumesc mult pentru critica constructiva pe care mi-ati dat-o! Chiar am nevoie de parerile voastre,fetelor, fie ele bune sau rele. O sa tin cont de ele si voi incerca sa adaug mai multa descriere si sa reduc din dialog. Vreau sa evoluez, iar acest lucru nu-l pot dobandi decat prin critica vostra. Arigato!

foarte tare rock si app sa ma anunti si e mine cand pui nextuletzul ok? puppy eyes

rock

ma bucur extrem de mult ca nu te-ai suparat pe noi si cred ca мusтαçнε ® are dreptate e probabil sa te fi loat prea tare de la inceput
PSsa ma anunti si pe mn cand pui nextul

Capitolul II

Sakura’s Point of view:

Daca nu era Hinata, probabil ca Domnul Nevinovatie nu ar mai putea sta acum pe propriile picioruse. Adica, serios, el ma invinovateste pe mine de ciocnirea nostra, spune ca eu ar trebui sa fiu atenta pe unde merg, cand el este cel care se gandeste la cai verzi pe pereti. Nu am realizat pana in momentul de fata ca este posibil ca o persoana sa iti displaca din prima clipa in care o intalnesti. Asta mi se intampla mie cu..aa…cum zicea ca-l cheama? S..s...aa…Samuel!...nu…Sebastian!...aa…Sasuke! Da, Sasuke e numele lui. Este ceva la acest baiat care imi displace, desi nu pot spune ce anume. Probabil faptul ca incearca sa invinovateasca pe altii de ceea ce cauzeaza el. Sau faptul ca faptul ca m-a numit isterica. Desi este prima oara cand il intalnesc, imi pare cunoscut. Nu chipul sau este cel ce imi pare familiar, ci gesturile pe care le face si ochii sai. Acel negru abisal, parca l-am mai intalnit undeva. Nu sunt ochi foarte comuni acestia pe care ii poseda. Poate…

- Sakura, e randul tau!

Ce? Deja? Oftez, dandu-mi ochii peste cap in semn de “Stiam deja!”, si invart sticla. Se opreste in dreptul brunetului, desi ezita intre el si Hin. Acesta alege adevar, probabil ii este frica sa aleaga provocare daca eu sunt cea care ar trebui sa il provoc. Mi-as dori sa stiu mai multe despre sentimentele acestui baiat, poate nu este atat de rau cum il consider eu. Poate este genul romantic, sau din contra, spontan. Nu stiu care tip de baiat mi-ar placea sa fie. Poate un pic din amandoua. Ar fi combinatia perfecta, cel putin pentru gusturile mele in materie de baieti. Nu ca as fi avut multe relatii pana in prezent. Am avut doar una, dar acel sarut din parc a fost primul si singurul pentru mine. S-a intamplat la o zi dupa despertirea de Ren. Nu am avut curajul sa-l sarut, sau poate ca nu ma atragea suficient de tare, si s-a despartit de mine. Am suferit, desi nu din cauza ca l-am pierdut, ci pentru ca as fi vrut sa fie altfel. Sa am sentimente pentru el si sa nu se termine astfel povestea noastra, sa dureze mai mult. Eu sunt genul de fata care viseaza cu ochii deschisi la printi pe cai albi si care nu e niciodata cu picioarele pe Pamant. Defapt, eram. Dupa relatia cu Ren, am realizat ca nu asta isi doresc baietii si ca nu se intampla asemenea lucruri decat in basme. Pacat ca nu am decat o intrebare la dispozitie. Daca as avea mai multe, cu siguranta nu ar scapa asa usor de mine. Imi cam place sa sap adanc in gandurile oamenilor, este placerea mea secreta si vinovata. Ma simt prost uneori pentru ca nu respect intimitatea oamenilor. Multi ma considera o scoprie, deoarece am facut publice multe povesti picante in revista scolii. Cum ar fi ca Ino este obsedata sa aiba in permanenta un iubit. Am aflat ca primul sau prieten, din clasa a sasea, fusese platit pentru a face asta. Pe atunci nici un baiat nu o lua in seama, spre deosebire de acum, cand toti roiesc in jurul ei ca albinele pe langa flori. Sau iubirea secreta a Katiei pentru Shin. Saraca fata, nici macar nu a mai dat ochii cu el timp de o luna. Sau povestea lui Hiro despre atractia lui pentru barbati. Mi-a marturisit acest lucru la o petrecere, dupa ce s-a dat la mine toata noaptea si a baut pana i s-a facut rau. A doua zi, povestea era aparuta pe coperta revistei scolii insotita de poza lui Hiro. Acestea si multe altele s-au intamplat din vina mea. Desi ma simt aiurea acum, pe atunci mi-a placut sa public acele secrete adanci ale oamenilor. De data aceasta, la noua scoala, am de gand sa scriu doar lucruri bune despre oameni, deci ceea ce o sa aflu in sera aceasta va ramane in aceasta camera. Promit! Altfel imi pierd postul de redactor la ziarul scolii, caci directorul m-a amenintat din start ca asa se va intampla daca incalc regulile. Il intreb pe brunet ce perceptie are despre viata. Mai multe intrebari intr-una singura. Pot afla ce crede despre oameni, dragoste si prieteni cu o singura intrebare. Buna lovitura, Sakura!

- Cred ca viata poate fi prea cruda uneori. Iti ofera totul, apoi iti ia jumatate din fericire. Iar daca acea jumatate dispare dintr-odata, cealalta nu poate face fata necazurilor. Cateodata se intampla ca viata sa iti ofere un stalp de sprijin pentru a suporta mai usor neffericirea si pentru a recupera o parte din ce ti-a luat. Acest srijin sunt prietenii. Sunt singura fericire pe care o poti avea. Celelalte, desi par o solutie buna, nu sunt decat nimicuri.

Am ramas cu gura cascata. Are o gandire destul de matura. Desi nu mi-a placut ce a spus despre celelte lucruri care ti se ofera. Nu sunt importante pentru el? Dragostea, caminul, sanatatea, cunoasterea sunt nimicuri? Ei bine, daca el asa crede, treaba lui. Tot ce pot face este sa ii arat ca nu e asa. Ma intreaba ce cred eu despre asta. Ce cred eu? Ce as putea sa ii raspund? Eu cred ca viata iti ofera tot ce ai nevoie. Daca ai nevoie de fericire, ti-o ofera. Daca trebuie sa infrunti necazurile pentru a invata sa le depasesti si pentru a-ti indeplini destinul, atunci viata ti le da. Dar toate pot fi depasite daca ai pe cineva alaturi. Dragostea si prietenia inseamna totul. Daca nu le descoperi, inseamna ca traiesti in zadar. Se pare ca discutia noastra a luat o intorsatura comica, altfel nu imi pot inchipui de ce rad cu totii.” Am spus noi ceva amuzant?”. Singurul raspuns al lui Naruto a fost un hohot de ras. Se pare ca doar eu cu Sasuke gasim acest subiect interesant? Poate ca da, avand in vedere ca toti se uita la noi de parca am fi pe jumatate dezbracati. Vrand sa aplanez situatia jenanta in care ne aflam, ii inmanez brunetului sticla. Poate vine el cu o idee mai stralucita. Se pare ca a mea nu a dus nicaieri. Cel putin stiu ca el este un fel de capcaun cu idei precise. Nu stiu ce mi se intampla, dar nu pot sa ma simt in largul meu cand sunt cu el. Pacat ca acum suntem colegi de clasa. Inca nu stie, dar m-am trasferat deja si de luni incep cursurile la liceul de aici. Hin a pastrat secretul meu fata de ei in seara aceasta. Vreau sa fie o surpriza pentru toti cand ne vom intalni luni la scoala. Aud un hohot de ras. Revin cu picioarele pe Pamant si ii vad pe toti prapadindu-se de ras. Imi ia ceva timp, dar intr-un final imi dau seama ca toti radeau de raspunsul lui Naruto. Sasuke ii pusese deja o intrebare. Comentariul celui din urma, cum ca Naruto nu ar putea niciodata sa fie mai sexy de atat, m-a facut sa imi dau seama de intrebarea brunetului. Cu siguranta gasca lor este cunoscuta ca fiind gasca burlacilor ravniti ai scolii. Se vede dupa felul in care arata. Desi nu imi pot lua gandul de la acel clovn care m-a sarutat in parc, nu pot nega faptul ca baietii sunt printre cei mai ravniti din liceu. Nici cea mai indragostita fata din lume nu ar putea nega asta. Desigur ca eu nu sunt indragostita, nici gand, dar nu pot nega ca nu mi-ar placea sa aflu cine este acel baiat. Ochii lui sunt identici cu ai brunetului, insa sunt sigura ca este doar o coincidenta. Sunt suficient de multi baieti cu asemenea ochi in lume pentru a fi Sasuke acela. In plus, el nu ar fi avut ce cauta in Odawara. El e din Tokyo. Sasuke nu ar putea sa isi ceara scuze unei fete nici daca l-ai plati. Acel baiat a facut acest lucru. Cu siguranta nu e el. Dar poate fi cineva din acest oras, nu? Acum am sansa sa il caut. Nu vreau decat o explicatie.

Prima ,
Deci imi place ficul tau , e dragut .
Descriere ai , dialig nu e chuar asa mult .
Sincer sunt curioasa ce se intampla asa ca adu next repede .

uau cat de tare
of sakura daca ai sti tu cat de aproape e clovnul
vreau nextuul

tare capitolul!!!!!!!!!!!!! nu stiam ca sasuke e asa de matur in love

si sakura inca nu si-a dat seama ca pe el l-a sarutat in parc???? dar o sa afle cat de curand nu? sper in concluzie abia astept next-ul si sper sa ma anunti si pe mine. puppy eyes

Buna Buna
Pai ce pot spune... ma bucur ca ai mai adaugat si dialog indirect, ca sa nu iasa o mare placinta ca in primul tau capitol
Descrierea este.. comsi-comsa,[ tu ai povestit mai mult iar povestirea si descrierea sunt 2 lucruri total diferite ] ai putea ca pe viitor sa descrii cu ce sunt imbracate personajele si locul unde se afla actiunea
Apro'po de actiune, ai o tenta de a o grabi uneori in unele parti ale capitolului
Si ai grija la greselile de tastare, am zarit p'acolo cateva
In rest... este binisor esti pe drumul cel bun
Sper sa aduci nextul repede pt. ca idea imi place foarte foarte mult si chear as vrea sa vad cum evoluezi

Mustache was here

Hey, guys! jos palaria in fata

Multumesc pentru sfaturi si scuzati-ma ca am intarziat atat cu nextul! Lectura placuta! dap !

Capitolul III:

Sasuke’s Point of view:

O fata plangand, asta e tot ce vad. Este atat de intuneric, un negru profound ce ma invadeaza treptat. Nu pot distinge nimic altceva in afara de silueta ei micuta, pot doar sa ii aud suspinele care imi sfasie inima. Nu suport sa o vad plangand, simt cum mii de ace imi strapung corpul si sufletul, acesta din urma scurgandu-se pana la ultima picatura. Nu stiu de ce, nici macar nu cred ca o cunosc, nu o pot vedea. Suspinele sale se transforma in plans, odata cu inima mea ce se sfarama si devine praf si pulbere. Incerc sa strig la ea, dar cuvintele nu vor sa iasa, iar cu cat incerc sa ma apropi de ea cu atat mai mult ea se departeaza de mine. Alerg si tot alerg de cateva minute bune, dar nu o pot ajunge. Mici siroaie de lacrimi imi invadeaza fata, urmate de un strigat puternic. In zadar, ea nu ma aude. Doar sta acolo, ghemuita, plangand si suspinand, nestiind ca inima mea moare incet, se scurge odata cu lacrimile ei. Deodata, fata se opreste din plans si de ridica, privindu-ma intens. Ii pot vedea doar stralucirea ochilor, nu pot distinge nici macar culoarea acestora. Doamne, intunericul asta ma omoara. Incerc sa tip, sa ii spun sa nu mai planga, sa o intreb cine e, dar in zadar. Nu ma aude. Sau poate ca nu vrea sa imi raspunda. Alerg catre ea, dar micuta faptura se prabuseste inainte ca eu sa pot face si al treilea pas. Imi aud glasul puternic ce striga impotrivindu-se caderii fetei, apoi doar intuneric.

Ma trezesc tipand si avand lacrimi in ochi, auzind totodata glasul mamei ce imi spunea sa cobor imediat. Ma intreb ce-o mai vrea de data asta vrajitoarea aia. Ma ridic din pat cu o oarecare teama, visul acela m-a tulburat foarte tare. Nu stiu ce poate insemna, poate mustrarile de constiinta. Nu i-am facut ceva foarte grav, dar tot imi vine sa ma bat pana ajung pe un pat de spital cu rani grave pe tot corpul. Poate astfel uit si de visul acela care m-a bantuit seara trecuta. Plansul Sakurei, caci sunt convins ca era rozalia, m-a facut sa innebunesc, sa plang. Asa e, am plans. Nu am mai plans de cand a plecat tata. Mi-am promis mie insumi ca nu o voi face, dar iata ca o simpla fata imi poate provoca acea stare. Imi iau papucii in picioare si cobor scarile. Pe canapeaua din sufragerie o vad pe scorpie, asteptandu-ma pe mine probabil. Nu imi place deloc expresia de pe fata ei. Oricine ar vedea-o ar spune ca e pe cale sa comita o crima. Cand ma vede se ridica si se indreapta spre mine. Nu apuc sa zic nimic, caci palma ei face contact cu obrazul meu stang. Stiu din ce cauza. In urma cu trei zile am incercat sa dau de tata, dar nu mi-a raspuns. Bineinteles ca numarul l-am luat din telefonul mamei, dar nu imi pot da seama cum de a aflat ca l-am sunat. Ma uit la ea furios pentru palma primita, iar apoi imi pica fisa. Imi monitorizeaza apelurile. Nu pot avea pic de intimidate traind cu vrajitoarea. Nu ii pasa de mine, dar ca eu sa nu iau legatura cu tata e una dintre prioritatile ei. Ce, ii e teama ca o parasesc si ramane singura? Poate de asta se straduieste sa ma tina langa ea. Dar nu va mai dura mult, caci peste un an si jumatate, cand voi avea optsprezece ani, nu o sa ma mai vada si nu o sa mai poate sa ma palmuiasca asa cum a facut cu o secunda in urma. Cu siguranta nu ii pica bine sa auda astfel de lucruri din gura mea, dar daca mai primesc si o a treia palma, jur ca fug ca de acasa.

- Si unde te vei duce? Pe Fugaku nu il vei gasi niciodata, am avut eu grija de asta. Nu ma ai decat pe mine, asa ca ciocu’ mic, Sasuke!

Ies din sufragerie si urc scarile pentru a ma duce in camera mea, dar nu inainte de a-i transmite un mare si calduros “Te urasc!” spus din toata inima. Imi iau hainele din dulap si intru in baie. Un dus imi face bine atunci cand sunt nervos sau trist. Iar acum am nevoie de asta mai mult decat orice. Lasand-o pe mama si problemele cu ea, imi vine in gand Sakura. Seara trecuta m-a intrebat ce cred despre viata. I-am spus adevarul, dar cred ca am surprins-o. Nu e rau pentru un om al pesterii, asa cum m-a numit ea cand am scapat accidental, pe bune ca nu a fost cu intentie nici de data aceasta, bolul cu chipsuri in bratele sale. Nu a fost vina mea, Naruto a dat peste mine, dar ea a sarit bineinteles cu gura pe mine. M-a bufnit rasul, caci ador fata ei atunci cand e nervoasa. E adorabila. Fata asta ma innebuneste, inca de aseara am inceput sa ma gandesc la ea incontinuu. Nu inteleg, ce are ea asa de special fata de celelalte fete de ma face sa simt asta? In visul de noaptea trecuta, desi nu am vazut-o stiu ca era ea, simt asta, vazand-o plangand m-a distrus. Se pare ca nu a fost o idee prea buna sa fac un dus, ma simt mai rau decat inainte. Sakura e o problema mai mare decat sorpia aia batrana. Ca tot veni vorba de vrajitoare, se pare ca inca nu a plecat. O sa stea sa ma urmareasca toata ziua? Va trebui sa ies pe geam daca vreau sa scap de ea. Daca ma vede, cu siguranta nu ma va lasa sa plec, cel putin nu cu telefonul dupa mine. Deschid fereastra uriasa a camerei mele si ma uit in jos. Nu e o distanta prea mare daca vreau sa imi rup gatul. Sunt la etajul unu, dar draga mea mama a avut grija ca tavanul fiecarei camere sa aiba patru metri inaltime. Cica ii place sa aiba spatiu, altfel se sufoca. Deci am timp sa ma gandesc la Sakura strabatand cei patru metri pana jos, dar prefer sa nu fac asta. Ma uit in partea dreapta, dar nu e nimic pe care sa pot cobori. Ma uit in stanga si nu vad nimic altceva in afara de creanga unui cires care atarnand la un metru distanta de casa. Alta alternativa nu am, in afara celei in care imi rup gatul. Ma ridic incetisor pe pervaz, sprijinindu-ma de tocul ferestrei. Imi intind mana incercand sa apuc creanga de deasupra celei mai rezistente, dar o scap. Piciorul incepe sa imi alunece usor de pe pervaz, iar mana mea nu vrea sa mai ajunga inca o data la cires. Inima imi bate cu putere, vrand sa iasa din piept. Ma hotarasc sa sar, dar, uitandu-ma in jos, vad uneltele de gradinarit chiar sub fereastra mea, printra care si ceva ascutit. Mai incerc o data sa ajung la cires, de data asta cu piciorul drept, si aproape reusisem atunci cand imi simt celalalt picior in aer. Neavand timp sa apuc creanga cu mainile, ma bazez pe piciorul care se afla deja pe ea. Il rasucesc si reusesc sa raman suspendat in copac. Ma ridic usor spre creanga, reusind sa o apuc cu mana. Ma stabilizez pe creanga si incerc sa ajung la trunchi. Il apuc strans si ma las usor in jos. Ce fericit sunt sa ating solul. Mai ca-mi vine sa-l sarut, dar nu o voi face. Nu am timp de pierdut cu el, daca ma vede scorpia raman in casa cu ea toata ziua. Si nu am de gand sa imi irosesc ultima zi din vacanta de vara petrecand timpul cu ea. Ies din curte cu cea mai mare vigilenta pentru a nu ma zari mama, apoi ma indrept cu pasi marunti spre parc. Locul meu preferat al parcului este lacul, deoarece nu vine nimeni niciodata acolo. E foarte liniste. Ma indrept spre partea estica a lacului, unde se afla ciresii. Nu sunt infloriti in aceasta perioada a anului, dar tot ma incanta. Ma apropi din ce in ce mai mult si zaresc pe cineva pe malul apei. E Sakura! Oh, Doamne, de ce am dat de ea aici? Dau sa ma intorc, dar prea tarziu, m-a vazut. Ii zambesc si ma indrept spre ea incet. Inima incepe sa imi bata cu putere. Vrea sa iasa din pieptul meu, sau ce? Mici fiori ma cuprind cu cat ma apropii mai mult de fata. Ce vrea sa insemne asta? Nu am cerut sa ma indragostesc de ea, dar totusi se intampla. Ma asez langa ea pe malul lacului. Imi iau inima in dinti si o privesc, are o expresie linistita. Nu exprima nimic in afara de calmitate. Privirea ii este indreptata spre lebede. Si mie imi plac aceste gingase creaturi albe. Vreau sa ii spun ceva, dar mi-e teama ca o sa primesc o palma. Seara trecuta, de fiecare data cand incercam sa scot un cuvant in fata ei ma privea furioasa. Imi place momentul asta de liniste, nu vreau sa-l stric. Dar o face ea. Dupa cateva minute bune de privit in gol ma intreaba daca stiu pe cineva din Odawara care locuieste aici. Raman cateva clipe gandindu-ma, apoi ii raspund ca nu.

- Nici nu am avut intentia sa cunosc pe cineva cand am fost acolo in urma cu trei luni.

- Ai fost in Odawara? ma intreaba ea cu o expresie tematoare dar si nervoasa in acelasi timp.
Da, ce e atat de grav ca am fost acolo? Care e proble…oh, nu! Nu se poate! De asta voia ea sa intalneasca pe cineva din Odawara. Il cauta pe acel clovn care a sarutat-o. M-am dat de gol. Fir-ar!

- Sakura, imi pare rau! Nu am vr… Dar nu mai apuc sa spun nimic ca o ia la fuga, lasand in urma ei lacrimi si cateva cuvinte. “Imi esti dator cu o explicatie!” E tot ce am putut auzi. Ma gandesc ca ar trebui sa merg dupa ea, dar lacrimile o iau inaintea picioarelor. Plang? Din nou? Ce mi-a facut fata asta intr-un timp atat de scurt?

- Sakura, asteapta!

atre astept cu nerabadre nextul:*: kiss

si sper sa ma anunti ca de fiecare data happy2

Capitolul IV

Sakura’s Point of view:

Il aud strigandu-ma in timp ce incearca sa ma ajunga, dar nu vreau sa ma opresc. Trebuie sa discutam, sa imi dea o explicatie, dar nu acum. Nu il pot privi in ochi sperand sa cred ce imi spune. Nu dupa ce m-a mintit asa cum a facut-o. Asa e, m-a mintit. Stia de la bun inceput ca eu eram, dar de ce nu a spus nimic? Credea ca nu voi afla niciodata? Credea ca nu il voi ierta pentru ce a facut? Doar nu e ceva atat de grav sau meschin! A sarutat o fata, doar nu a omorat pe cineva. Dar minciuna, aceasta nu o pot trece cu vederea atat de usor. Nu pot suporta oamenii care mint doar pentru a le fi lor bine. Iar Sasuke a facut asta, mi-a ascuns faptul ca ma cunostea deja. De parca nu era de ajuns faptul ca imi displacea persoana lui. Acum ma dezgusta, el si minciunile lui. La fel cum ma dezgusta padurea, animalele, cladirile prea inalte si aceasta fantana care se afla in fata mea. Care e rostul ei atunci cand ploua? Simt picaturile reci de ploaie cum imi mangaie fata si intreg corpul, deci aceasta bucata de beton nu mai poate ajuta pe nimeni. Nici pe Sasuke care se indreapta spre ea, mai exact spre locul in care ma aflu. Se pare ca m-a urmarit si a reusit sa ma ajunga intr-un final. Imi ridic privirea si ma uit la el cu dispret. Cuvintele nu isi au rostul, privirea mea spunand ceea ce sufletul meu arde de nerabdare sa ii zica. Acea privire rece si taioasa il sfasie in bucatele mici, pot simti asta. O pot vedea pe chipul sau plin de amaraciune. As vrea sa pot savura din plin ceea ce i se intampla lui acum, dar nu pot. Ceva nu ma lasa. Poate buzele sale care se misca fara oprire, vrand parca sa patrunda prin mine ca eu sa il pot auzi. Dar nu pot. Gandurile pun stapanire pe mine, lacrimile sale tulburandu-ma. Plange? De ce? Din cauza mea? Chiar atat de mult se caieste pentru minciunile sale? Sau poate crede ca eu nu il pot ierta pentru sarut? De ce as face asta? La urma urmei, mi-a placut. Da, mi-a placut! Buzele sale catifelate miscandu-se ma fac sa imi doresc inca unul. Corpul meu parca se misca singur, indreptandu-se spre el. Ce tot fac? Eu nu il plac, il dispretuiesc. Simt o dorinta nebuna de al saruta, simt cum inima imi sare din piept. Ce se intampla cu mine? Imi urmez instinctele si inima, lipindu-mi buzele de ale lui. Brunetul e socat. Bineinteles ca e socat, mai devreme am fugit de el si acum ma dau la el. Cine m-ar intelege? Poate doar el. Zambetul lui imi transmite fericirea sa, dar si surprinderea. Buzele sale se misca din nou, cuvintele lui reusind intr-un final sa ajunga pana la mine.

- Sa inteleg ca sunt iertat?

- Iertat? Ca sa fii iertat trebuie intai sa-ti ceri iertare, iar tu nu ai facut-o.

- Nu ai ascultat nici macar un cuvant din ce am spus? Am vorbit in van? Trebuie sa repet ce am spus?

Dau afirmativ din cap, rasul meu rasunand printre picurii de ploaie. Nici macar nu stiu de ce rad, datorita expresiei sale resemnate sau datorita comportamentului meu bizar. Acesta din urma este din cauza brunetului. Incepe sa imi placa de el, ciudat, dar asa e! Ce intorsatura au luat lucrurile intr-un timp atat de scurt, in doar cateva minute. Poate ca aceasta este conexiunea dintre noi, poate ca noi suntem acel lucru de care are nevoie celalalt. Eu am nevoie de fericire, iar Sasuke ma face sa rad, deci este un inceput bun. Oftatul sau ma amuza, iar primele sale cuvinte, cum ca am un suras irezistibil, ma fac sa rosesc. Imbujorarea mea il face sa zambeasca, continuandu-si discursul cu o urma de regret in glas.

- Cand ne-am cunoscut, in urma cu trei luni, eu eram in Odawara din cauza mamei. Nu cred ca ti-am zis, dar e o scorpie, ceva asemanator unui diavol in varianta feminina. M-am certat ingrozitor cu ea zilele acelea. Fugisem de acasa, luand primul tren care pleca cand am ajuns eu in gara. Spre orasul tau. Cand am ajuns mi-am cautat un loc unde sa inoptez, dar trebuia sa platesc pe loc. Mi-am cautat de munca, dar nu m-au primit decat acolo. Am inceput sa lucrez drept clovn in parc, impartind baloane copiilor si facand poze cu ei. Ma intelesesem cu cel care m-a angajat sa ma plateasca in fiecare zi pentru munca depusa, ceea ce era perfect. Seara mi-am platit o camera la un hotel modest si am inceput sa lucrez din nou a doua zi. Aceea a fost ziua in care te-am cunoscut. Cand te-am vazut m-am simtit intr-un fel atras de tine, ceva m-a tulburat. Nu stiu din ce cauza, mai ales ca nu simteam nimic cand ma gandeam la tine, pana ce te-am intalnit din nou. Ai venit la mine sa iei un balon si nu am putut rezista, te-am sarutat. Nu stiu de ce, dar asta am simtit ca trebuie sa fac. Aveam nevoie de o alinare in zilele acelea, poate ca din aceasta cauza am facut ceea ce am facut. Cand te-am vazut plangand nu am putut simti decat regret, asa ca mi-am cerut iertare si am plecat. M-am simtit oribil pentru lacrima aceea de pe chipul tau. Chiar si acum inca ma simt ca un nemernic, mai ales ca te-am mintit. Stiu ca e greu sa imi justific minciuna, dar vreau sa intelegi ca nu am facut-o cu o intentie rea. Mi-era teama ca ma vei uri. Dupa cum te-ai comportat cu mine in seara aceea, nu vreau sa-mi inchipui ce mi-ai fi facut daca iti spuneam atunci cine sunt si cum ne-am cunoscut. Iarta-ma, Sakura! Regret ca te-am mintit! Ma...mm…ma…ierti?

Cum as putea sa nu-l iert? Acum a fost sincer cu mine, apreciez acest lucru. In plus, imi place de el. Poate ar trebui sa ne dam o sansa? As avea nevoie de una, mai ales dupa ce s-a intamplat cu Ren. Pe el l-am ranit, dar pe Sasuke nu il voi rani. Imi promit mie insami ca nu voi face asta. M-as rani si pe mine daca i-as face lui ceva. Doamne! Ce mi-a facut brunetul acesta chipes, bland, sensibil, un fel de Adonis in persoa…Ce tot spun? E clar, incep sa visez cu ochii deschisi la printi pe cai albi. Dar poate Sasuke este unul dintre acestia. Ma intreb cum i-ar sta pe un cal alb, cu vantul suflandu-i prin parul sau catifelat care sta sa-i intre in ochii lui negri, superbi. Cu siguranta i-ar sta magnific. Ar trebui sa incercam asta o data.

- Sakura, ma ierti?

Vocea brunetului interfereaza cu sunetul ploii, creand o melodie perfect armonizata si… Stai putin! Iar am inceput sa aberez? Saracul de el, cred ca asteapta de o vesnicie raspunsul meu. Incep sa rad usor, amuzata fiind de propriile ganduri. Ii raspund brunetului ca mi-ar fi imposibil in acest moment sa nu il iert, caci nu m-as putea ierta pe mine daca nu il iert pe el. Am folosit acest cuvant de multe ori, nu? Sigur sunt emotionata. E doar vina lui pentru emotiile mele. De ce trebuie sa fie el perfect? Ma ascult gandind si nu imi vine sa cred cat de repede am trecut de la dispret la a fi atrasa de el si emotionata in preajma lui Sasuke. Soarta trebuie sa tina cu el, altfel nu imi pot explica sentimentele. Este un nou inceput si pentru mine, unul de care am nevoie.

La auzul raspunsului meu, brunetul imi ia fata in palmele sale catifelate si ma saruta. Incepem sa radem, netinand cont ca suntem uzi pana la piele din cauza ploii. El ma ia in brate si ma invarte de cateva ori, nepasandu-i ca oamenii din parc se holbeaza la noi de cateva minute bune.

Abia astept ziua de maine, incepe scoala. Sunt fericita, deoarece sunt in aceeasi clasa cu el. Ma intreb ce reactie vor avea ceilalti cand ne vor vedea impreuna? Dar Hin? Ea nu prea il placea pe Sasuke nici inainte, ce o sa creada acum? Vom trai si vom vedea.

Hey Hey Hey
Pai sa incepem cu inceputul.
Mie una imi place... Imi place ca descri sentimentele mai bine ca mine desi esti incepatoare. Sasuke chair a incurato cu Sakura Se vede ca Sakura il place pe Sasuke ma mir ca el nu a observat inca Si ce romantic sarut in ploaieee Imi pare rau ca nu pot sa critic, dar eu nu sunt critic ca sa imi permit. Anyway eu tot vreau nextul la capedopera ta So...

>>> Next <<<

waw ,

e foarte frumoasa povestea asta de dragoste ,

e perfect !

exact ce imi trebuie ,

astept cu nerabdare continuarea ,

sper sa ma anunti si pe mine de next ,

sa sti ca ........ crisu te pupaceste dulce rau de tot

e o poveste de dragoste o la la ... vreau nextuletul repede ...mai ales ca incepe sa se imfiripe ceva intre cei doi amorezi !!!!!

Hei

Titlul – Nu prea ma atrage, puteai alege unul mai interesant, mai special, care sa aiba si o legatura cu textul.

Ideea – Mi se pare destul de originala, nu am mai intanlit in vreun fic un cuplu SasuSaku care sa se cunoasca asa, iar pe parcurs ai adus alte momente la fel de unice, care m-au facut sa vreau sa citesc in continuare, ceea ce este foarte bine.

Descrierea – Nu lipseste,ai reusit sa ma faci sa inteleg starile si emotiile fiecarui personaj, dar ai putea adauga mai multa descriere a sentimentelor pentru ca te pricepi si nu este plictisitoare, ai face bine daca te-ai mai axa un pic pe ea.

Actiunea – Nu este grabita, dar nu decurge nici exact cum ar trebui. Daca ai mai adauga putina descriere, lucrurile se vor rezolva, iar actiunea va deveni si ea potrivita.

Dialogul – Vreau sa te felicit pentru ca nu abuzezi de dialog. In primul capitol ai avut cam mult, insa in celelalte l-ai redus. Am mai vazut doua – trei replici, care puteau fi introduse destul de usor in naratiune.

Estetica – La capitolul 4 am vazut unele spatii, care au facut textul usor de citit. In celelate, am pierdut de cateva ori randul si am citit de doua ori o fraza. Formeaza paragrafe de 5-7 randuri si separa-le printr-un singur spatiu, iar intre titlu si text, lasa doua. Am observat ca la nici macar un capitol nu ai spus cine povesteste, asta creaza o confuzie, pentru ca, cititorul, in loc sa fie atent la sentimente si la actiune, sta sa caute indicii care sa confirme cine este povestitorul. Asa ar trebui sa arate de acum in colo:

Capitolul IV

Sakura’s Point of view:

Il aud strigandu-ma in timp ce incearca sa ma ajunga, dar nu vreau sa ma opresc. Trebuie sa discutam, sa imi dea o explicatie, dar nu acum

Ortografie - Nu prea ai greseli, poate doar una sau doua. Banuiesc ca (,) corectezi fiecare capitol inainte de a-l posta. Bravo!

Asta a fost tot, sper sa iti fiu de ajutor. a hug

Cand postezi urmatorul capitol, astept un mesaj privat. Chiar imi place fic-ul tau. kiss

Succes in continuare!

Imi place ficul tau chiar ma impresionat in love

Sper sa pui nextu repede si sa nu ne lasi in suspans prea mult timp dap !

Deci succes la scris si adu repejor capitolul urmator in love

[b]

Capitolul V:

Sasuke’s point of view:

Crini… liliac… aa?... lalele… aaa… trandafiri! Albi… galbeni… nu! Ar insemna ca sunt gelos, chiar daca sunt gelos pe fiecare baiat care e in preajma ei, ar fi prea vizibil… aaa… Rosii? Oare ii plac? Sau poate ca nu-i plac florile. Mai sunt si fete dintr-astea! O esarfa, o bratara, un colier, ce sa-i iau? Nimic nu e suficient de bun pentru ea. Poate doar o parte foarte mare din inima mea, pe care a luat-o deja. Mi-a smuls-o cu un simplu zambet, acel zambet care ma face sa zambesc si eu odata cu ea mi-a furat-o. Ce anume ar putea simboliza ce simt eu pentru ea in aceasta clipa? Florile nu sunt niciodata prea multe, ciocolata e prea putina, o bratara s-ar putea pierde mult prea repede, iar o esarfa ar insemna ca imi pasa prea putin. Ce anu… Stai asa!

Scot telefonul si formez imediat numarul blondinului. Desi putin surprins la inceput, Naruto pare incantat de idee. Stiam ca pot conta pe el. Ii spun exact ziua si locul evenimentului, dar si motivul acestuia. Saptamana viitoare este ziua rozaliei mele, mai exact vineri. Nu poate trece neobservata. Trebuie sa vada ca intradevar imi pasa de ea si de ceea ce avem noi doi acum, o voi impresiona cu siguranta! Sper… Aud rasul blondului inainte de a-mi da seama de ceea ce am spus. Vocea lui, dar mai ales cuvintele sale, ma amuza si pe mine. E adevarat, poate ca m-a cam luat valul, dar ce pot face? Sunt indragostit! Vreau doar sa ma bucur la maximum de plimbarea cu barca si focul de artificii, dar si sunetul chitarii la care tin atat de mult. Toate pentru ea, dar si pentru mine, recunosc ca sunt putin egois, ca sa ma pot bucura de zambetul ei superb, dulce, atat de ador…

Ah! Stalp zgarcit! Nu poate sa ma lase sa ma bucur de gandurile mele? Trebuie sa le impart cu el? Il inteleg, dar si trotuarul? Gatul meu scoate un sunet de durere si un cuvant nu foarte dragut, iar rasul prietenului meu se aude in telefon. Sigur, cred ca este foarte amuzant sa-ti auzi amicul injurand un stalp in mijlocul strazii. Altceva in afara de “Sper sa n-ai nevoie de asistenta medicala din partea rozaliei tale” nu stie ce sa zica. ? Imi zice ca ne vedem maine si imi inchide. Sa-l vad cand se va indragosti si el! Sper sa aiba parte de mai multi stalpi decat mine.

asta nu-mi va da pace. Trebuie sa-mi folosesc creierul atat de mult? Nu poate vrajitoarea de maica-mea sa-mi dea pace macar o zi si sa stea in pat? Cum o sa trec eu de ea acum, poate ar trebui sa cer aju… Am gasit! Ma indrept spre casa vecinului, sper din tot sufletul sa nu fie acasa, ar fi culmea sa stea acasa in singura zi in care am nevoie ca el sa fie plecat. Intre unul din geamurile casei si geamul baii mele este o distanta mica, cam de un metru. Il pot sari si pot ajunge inapoi in pat inainte ca scorpia sa faca vreo miscare. Astfel voi scapa basma curata de data asta, fara a fi pedepsit.

Intru in curte in incercarea de a gasi vreun geam deschis, dar in van. Omul asta nu a auzit de aerisire? Sta cumva intr-o cusca? Ma strecor in spatele casei, poate este deschisa usa din bucatarie. Fac un pas, doi, trei, pa… Catel cuminte! Stai linistit! Nu sunt aici pentru tine. Cand si-a luat caine? In fine, nu mai conteaza asta, doar privirea furioasa a patrupedului si coltii acestuia, parca ar fi de tigru! Ii zambesc in incercarea de a-l linisti si ii soptesc sa stea cuminte, altfel s-a zis cu mine. M-ar prinde scorpia si nu as mai sta pe doua picioare ceva timp. Ma apropii de el, sper doar sa nu latre, incercand sa-l mangai. Inima imi bate cu putere amintindu-mi ca la doar cativa metri, fiind separati de doua case, se afla mama mea gata oricand sa ma trimita in Alaska. Este foarte incapatanat, dar se domoleste si ma lasa sa daram usa bucatariei pentru a intra in casa. Ce catel bun! Daca ar fi asa si stapanul sau, sigur as avea un aliat pe masura in incercarile mele de a fugi de acasa. Norocul meu ca era cam subreda. Ma duc in hol, pozitionandu-ma in capul scarii si tragand aer adanc in piept. Incerc sa pozitionez camera de langa baie in timp ce urc scarile. Ar trebui sa fie pe partea dreapta a casei, deci in stanga dupa ce urc scarile. Dintre cele trei usi, ultima fiind deschisa si lasandu-ma sa-mi dau seama ca este baia, cea din mijloc pare a fi cea corecta. Nu imi amintesc sa fi vazut decorul unei bai cand am sarit geamul acela data trecuta. Imi iau inima in dinti, rugandu-ma sa fie goala camera, si deschid usa alba din fata mea cu o oarecare teama. Daca sunt prins sunt mort! Pereti galbui, o canapea verzuie si un pat, nimic altceva. Doamne, multumesc! Inchid usa in urma mea apropiindu-ma de fereastra. O deschid cu grija asigurandu-ma ca e liber, apoi imi urc ambele picioare pe tocul acesteia. Trebuie sa reusesc din prima, nu e doar o distanta de un metru latime, dar si unul inaltime. Casa noastra este mai inalta decat a vecinului meu. E acum ori niciodata! Imi desprind corpul de fereastra si sar cat de mult pot. Aerul imi strapunge plamanii in timp ce degetele mele ating pervazul geamului. Am reusit! Ma ridic cu grija si incerc sa deschid fereastra, cand una dintre maini imi aluneca. Geamul e deschis, dar eu sunt pe punctul de a cadea. Imi adun toata forta gandindu-ma la pedepsele trecute, care nu au fost foarte usoare apropo, si ma ridic reusind sa apuc si cu cealalta mana pervazul. Imi pun genunchii pe acesta unul cate unul, intru in camera cu greutate din cauza geamului nu foarte mare si a posteriorului meu nu foarte mic, si ies din baie.

Intru in camera si ma asez pe pat cu o carte in mana chiar in momentul in care mama intra pe usa alaturi de domnul Shin, unul dintre animalele sale de companie, singurul pe care mi l-a prezentat. Ma priveste cu furie, dar cu un zambet pe buze. Ce, crede ca daca zambeste nu-mi dau seama ca ma uraste? Se vede din privirea ei ca e in stare sa ma omoare in orice minut, dar sunt fiul ei si nu o face. E mama mea totusi, are ceva instincte materne. Nu pot spune acelasi lucru despre mine, dispretul din privirea mea simtindu-l chiar si el, catelusul mamei.

- Sasuke, ma marit! Nu conteaza daca esti sau nu de acord, nu imi pasa de asta, dar trebuia sa stii, dragule! O sa ai un tatic! Sper sa nu-l mai cauti de acum pe nemernicul acela de Fugaku, ai unul nou acum.

Da, cum sa nu! Servitorul reginei nu vrea decat banii ei, defapt, ai tatalui meu! Oricum vor fi ai mei dupa ce moare scorpia. Dar mi-a trantit-o asa, pe fata! Stiu ca nu-i pasa de parerea mea, dar ar putea macar sa o zica intr-un fel mai frumos. Nou tatatic zici! Pff! Decat unul din asta, mai bine lipsa! Oricum nu o sa faca altceva decat sa umble dupa fusta mamei. Si, daca stau sa ma gandesc mai bine, mi-ar putea fi de folos. Daca sta tot timpul cu ea si o face fericita, poate nu o sa mai fie asa de dura si rece, sau grijulie, cum spune ea.

- Bine, fa cum vrei! Nu-mi pasa! Doar pleaca odata! Poate nu te mai intorci pana dupa luna de miere.

Sper ca nu i-a picat bine la stomac ce i-am spus. Pff! Nunta! Nici nu am de gand sa ma duc. Defapt, nici nu m-a invitat. Sper sa nu o faca vreodata, dar daca o va face o sa primeasca un mare nu drept in fata. Aceasta fata pe care acum se citeste indignarea sub zambetul acela plin de dispret. Ii ador mersul, mai ales cand merge in directia usii, spre iesire! Ii fac cu mana inainte sa dispara si ii arunc o privire care nu mai are mult si arunca fulgere.

Intru sub stropii de apa calda ce curg acoperindu-ma, gandul zburandu-mi spre lucruri mai frumoase. Defapt, persoane, o persoana. Acea persoana care imi aduce fericire, mangaiere, alinare, asta doar cu un suras. Momentele de astazi au fost unice, mirifice si pline de farmec. Rasul ei cristalin, ochii ei de smarald, felul in care ma privea, totul! Totul a fost perfect! O iubesc! Nu stiu de ce, dar o iubesc! Cred ca toti au observat asta atunci, in parc. Nu pot sa cred ca oamenii ne-au facut poze in timp ce noi ne sarutam in ploaie, dansam si urlam cat de fericiti suntem. Am primit acele poze, sunt la Sakura. Imi va face si mie niste copi si mi le va da maine. Dupa nunta ii voi spune vrajitoarei de ea. Desigur, nu-i va pica bine, dar ce ar putea sa-i faca? Sa o rapeasca, sa o bata, sa o omoare? Pff! Nici ea nu e chiar atat de rea!

mi-a placut foarte mult ,
este chair reusit si acest capitol ,
imi faci o placere imensa cand ma anunti de next si iti multumesc ,
a fost foarte frumos ,
brunetul nu cred ca isi da seama , dar sakurei ii trebuie toata inima lui ,
astept nextul ,
crisu te pupaceste dulce