Buna, dragilor! In sfarsit am reusit sa scriu al treisprezecelea capitol al ficului meu. Sper sa va placa, tinand cont ca am intarziat atat de mult cu el. Lectura placuta!
P.S.: Multumesc celor care ma sustin in concursul fan-ficul lunii. Am primit cateva voturi pe care le apreciez din tot sufletul meu. Va multumesc de asemenea ca imi cititi povestea, va iubesc! Un an nou fericit!

Capitolul XIII



Sasuke’s point of view:

       Cum s-a ajuns la asta? Suntem blocati intr-o padure de la capatul Pamantului cu maica-mea pe urmele noastre, insotita de niste tipi inarmati pana-n gat, probabil fara prea multe sanse de a scapa tefereri de aici. Naruto si Hinata sunt acolo, ascunsi prin frunzisul des al padurii, sper ca macar ei sa fie in regula. Sakura e ranita, transpirata toata si arzand in bratele mele. A reusit sa adorma dupa ce i-am curatat rana. Eu am stat treaz toata noaptea, la panda, urmarind fiecare miscare a crengilor provocata de vant, fiecare trosnitura a copacilor, fiecare pas apasat calcand pe iarba uscata de frig. E vina mea ca se intampla toate acestea, ca am o mama pe care nu o intereseaza decat averea lui Azami si a tatalui meu. E vina mea ca sunt un print si ca nu am dreptul la fericire din cauza scorpiei. Insa ceea ce ma intristeaza cel mai tare este faptul ca o fac sa sufere pe Sakura. Ochii ei verzi si plini de viata sunt acum tristi, inspaimantati, scotand la iveala teama ascunsa de zambetul melancolic.

       Rozalia incepe sa tremure, respirand tot mai greu, ii simt palma transpirata sprijinita in mana mea. Printre micile suspine, o lacrima isi face loc pe obrazul sau rosu. Pielea ii arde, probabil ca are temperatura. Incerc sa o trezesc, strigandu-i numele, scuturandu-i usor corpul mladios, insa nimic. Un mic tipat, scurt a fost de-ajuns pentru a o destepta. Se uita la mine speriata, luandu-mi fata in mainile sale mici si fragile. “Esti bine?” a fost intrebarea ei, urmata de un oftat prelung. Am luat-o in brate, spunandu-i ca a fost doar un vis, un simplu cosmar ce trebuie uitat.

*

       O bataie de pasi se aude din departare, cineva alearga in directia pesterii, caci sunetul este tot mai puternic. Cracile cazute pe jos trosnesc una dupa alta sub picioarele puternice ale nu stiu cui, vantul suiera usor, in timp ce bufnitele se fac auzite, alaturi de veverite si ciocanitori, frumoase vietati ale padurii. Ma uit in ochii rozaliei, care la randul ei ma priveste insistent, tematoare. Ii spun sa se ascunda, sa mearga mai departe in strafundul grotei, iar eu ma strecor pana la intrare. Cerul inca nu este luminat, ziua se ingana cu noaptea, Pamantul abia trezindu-se din visare. Imi apropi urechea de sol, pentru a asculta sunetul picioarelor batatorind pamantul. Sunt foarte aproape de acest loc, pot indrazni sa aproximez distanta, vreo saptezeci de metri. Imi ridic privirea, ma uit inainte si observ niste plete aurii batute de vant spre stanga. Alaturi, Hinata alearga cat o tin picioarele, sufland greu, cu fata inrosita din cauza efortului. Amandoi sunt uzi pana la piele. Naruto ma observa la intrarea in pestera, o ia pe bruneta de mana si vine catre mine. Fara a rosti niciun cuvant, intram adanc in grota micuta, dar lunga, catre rozalie. Sakura, atunci cand ii vede, le sare in brate, plangand de fericire.

       - Ce s-a intamplat cu voi?

       - E o poveste lunga. Am alergat toata noaptea, ne-am ascuns de namilele maica-tii, Sasuke. Am gasit o pestera cam ca asta, poate putin mai mica, dar ne-au gasit spre dimineata. Abia am insfacat-o pe Hinata din ghearele lor si am fugit in padure. Erau inarmati, aveau pistoale si cutite. Un glont mi-a trecut pe langa nas, am scapat ca prin urechile acului. Hin e ranita, a taiat-o pe mana chelul cu tatuajul acela in forma de vultur pe gat. Am gasit paraul pe langa care am trecut mai devreme si ne-am curatat de sange. Dar ne-au gasit din nou. Am scapat de ei prin apa, este o cascada cam la un kilometru de aici. Se varsa intr-un lac superb, plin de flori si inconjurat de arbori. Ar trebui sa il vedeti. Apoi, am continuat sa alergam pana aici. Voi sunteti bine? Am auzit o impuscatura seara trecuta.

       Sakura pufneste amuzata si ii arata piciorul insangerat. Hin se holbeaza la ea cateva secunde, dupa care o ia in brate. “Ma simt bine, aproape ca nu ma mai doare”, spune ea zambind. Dar eu stiu ca sub acel suras se ascunde durerea de picior, in care glontul intra tot mai adanc pe masura ce timpul trece. “Sasuke a avut grija de mine” continua ea privindu-ma cu dragoste. Ii raspund cu un zambet sters, eu stiu ca nu e in regula. Vreau doar sa plecam mai repede din locul acesta si sa o duc la un spital.

       - Si acum ce facem? spune Hinata ingrijorata.

       Trebuie sa fugim, asta e sigur. Le spun sa astepte o secunda si il iau pe Naruto cu mine. Mergem in recunoastere. Nu putem pierde nicio clipa, mama ne poate gasi oricand. La iesirea din pestera ne intampina lumina soarelui care e pe cale sa rasara. Mergem cativa zeci de metri, inspectand totul in jurul nostru. Nu pare sa fie nimeni in imprejurimi. Asta e sansa noastra sa fugim din aceasta padure a terorii.

       - Cea mai sigura cale de scapare e apa. Daca am ajunge la ea, am putea sa inotam pana in cel mai apropiat port. Nu e foarte departe de stancile pe care le-am vazut ziua trecuta, cam la doi kilormetri distanta. Stii drumul catre parau, Naruto?

       - Da, asa cred.

       De acolo nu mai sunt decat cateva sute de metri pana la ocean, iar apoi suntem salvati. Ne intoarcem la fete pentru a le lua si ne urmam drumul catre apa. Vantul ne bate in fata, frigul se inteteste pe cand minutele se scurg rapid. Sakura schiopateaza, abia tinadu-se de mana mea. Saracuta tremura din cauza frigului. Inima imi tresalta de bucurie cand vad paraiasul in fata, la o aruncatura de bat. Ii vad pe ceilalti obositi, insa continuand sa inainteze. Mici pasari colorate isi fac aparitia deasupra capetelor noastre. Ele ne insotesc pana la ocean, ca un fel de alai catre libertate, cantand si dansand. Doar ca afara e frig, pasarile nu canta, abia daca li se aud aripile izbind aerul, iar noi nu dansam, ci schiocapam si gafaim.

       Valurile sunt destul de mari si involburate, se izbesc de stanci pe care le uda pana in capatul inaltat pana la patru metri, iar spuma alba ca de lapte acopera suprafata apei. Trebuie sa inotam vreo doi kilometri in aceasta mare tulbure, dar e mai bine decat sa fim omorati de scorpie. Un ras malefic se aude dintr-odata din spate. Ma intorc si o vad pe ea. Sakura imi strange mana cu putere, o privesc si vad ca se uita la mama cu ura, insa ii aud inima batand tare.

       - Plecati asa repede, fara sa va luati ramas-bun?

       - Ce vrei? Ce ti-am facut? o intreaba rozalia serioasa.

       - Ce mi-ai facut? Vrei sa-mi rapesti fiul, sa-l atragi in lumea ta mediocra.

       Insfaca pistolul din mana chelului, il indreapta catre rozalie si trage. Vreau sa o acopar, insa e prea tarziu. Ea cade lata, cu sangele curgandu-i din stomac, umpland pamantul de pete rosii. Inima imi bubuie in piept, iar ura imi inunda sufletul vazand-o pe Sakura pe jumatate moarta. Alerg catre unul dintre oamenii maica-mii si ii fur pistolul. O alta descarcatura de arma strapunge linistea diminetii si il vad pe Naruto cazand in apa, Hinata sarind dupa el. Alerg catre mama, punandu-ma in fata ei. Intre noi e o distanta de un metru. Arma mea este indreptatra catre ea, iar a ei catre mine. Acum suntem doar noi doi.

nuuuuuuuuuu!!!! nu se poate te rog nu face un final dramatic ci unul frumos si fericit, please
abia astept sa vad ce se intampla cu cei 4 adolescenti
te-am pupat dulceeee

Nuuuuuu!!!!!
Cum se poata sa faca asa ceva?.
Nu cred ca o sa traga in fiul ei doar asa nu mai ia banii.
Frumos capitol si sa ma anunti la next.

Vai!!!!!!!! O urasc pe mama lui Sasuke!!!!!Daca as putea as intra in calculator, in ficul tau si ar fi moarta acum!!! Daca Saku, Hin, Neru sau Sasu pateste ceva!!!!!!Turbez!!! Anunta-ma te rog la next!!!Te pwp dulce si spor la scris!!!!

Ahh!!!! Sa vezi ce-i fac. O omor cu mana mea. Vede ea. Mediocra? Las' ca-i arat eu. Sa vezi ce lupta se va da intre noi doua.
Sper ca Sakura-i bine, altfel vin si dupa tine. Sa o faci bine, altfell... Mersi de anunt si sa nu ma uiti data viitoare.

Oau câte capitole superbe am pierdut
nu-mi vine să cred că toată lumea a trecut prin atâtea încercări gerele
Vreau next-ul curând şi dacă nu te superi să mă anunţi şi pe min e

dau edit dupa
EDIT
Ooo ...a venit pana la urma si aceasta zi in care ai pus next-ul !
A fost scurt, si mi-a parut foarte rau, pentru ca as vi vrut sa mai citesc !
Cum de a trecut 1 an ? Si aici ?
De ce trece mereu atat de mult timp ?
E atat de trist, melancolic, dureros, si iar trist
Oricum, lasand la o parte lucrurile triste.
Mama lui Sasuke a fost arestataa
Nu pot sa cred ! Este cea mai frumoasa notitie pe ziua de azi.
Si ma face sa ma simt excelent.
Totusi, sper sa se duca la el si sa-l gaseasca.
Si ca Sasuke sa nu-si fi gasit vreo alta fata Ca de nu ...intru in actiune eu.
Paii, multumesc mult pentru anunt.
Astept next-ul si spor la scris !
Jelly te pupa

Ohhhh ce Dragut :X:X:
Sasuke de ce ai plecat netotule
Sakura oricum te va gasi si veti fi impreuna ( sa nu te puna Dumnezeu sa faci o drama ca nu stiu ce'ti fac )
Deci sa trecem la treaba si sa vina next !

Hey am dat si eu pe aici si nu pot spune decat WOW....nu pot sa cred ce scorpie este mama lui Sasuke.....bine macar ca a ajuns la inchisoare...sper ca acum Sakura sa il reintalneasca pe Sasuke s ca de data asta sa fie fericiti impreuna si sa nu ii mai desparta nimeni .....sper sa postezi repede nextul si daca nu o sa fie prea mare deranjul....ai putea sa ma anunti si pe mine... Mersii ....spor la scris in continuare....
~Sayonara~

 
       Cate amintiri! Briza asta, valurile si mirosul de apa sarata, totul imi aminteste de el, de cand l-am vazut ultima oara. Inca il simt langa mine, parca il vad in in oricine trece pe langa mine, in orice lucru pe care il ating, e... Aici! E chiar aici! Mai inalt, cu alte haine, dar e el. Are o privire trista, plange. Il strig, dar nu ma aude. Ma apropii mai mult si il strig din nou, iar atunci intoarce capul, uimit, dar...fericit. Alearga catre mine si ma ia in brate, ma saruta pe frunte, pe obraji, imi mangaie fata si eu pe a lui, cuprinsi de un foc ce nu s-a stins niciodata. Il imbratisez, el ma saruta, e perfect, prea perfect.
 
       - Dar...c-ce faci aici?
 
       Pare surprins, ingrijorat, dar totusi zambeste. Cat mi-a lipsit zambetul lui, aroma lui, el! Il mai sarut o data si ii mangai obrajii, zambind, plangand de fericire. Il iau in brate si il rog sa mai stea asa inca putin, inca o clipa. Ma strange tare si imi mangaie parul cu o atingere suava, de care mi-a fost asa dor. Briza marii ne invaluie, mirosul de alge ne inunda, e magic. Ma ia de mana si ne asezam pe nisipul inca fierbinte, privind cel mai frumos apus de soare pe care l-am vazut vreodata.
 
       - Am venit dupa tine, am nevoie de tine. Naruto mi-a povestit tot ce s-a intamplat cu tine, cu familia ta.


       - Unde e? Vreau sa stiu unde e, trebuie sa-l gasesc, Naruto! Te rog...
 
       - E in Anglia, e print acum. Nu a vrut sa plece, sa te paraseasca, dar nu a avut de ales. Familia tatalui lui a aflat ca e in viata si a venit dupa el. S-a ascuns o perioada, dar ei erau insistenti. Ne-au cautat pe noi, au amenintat-o pe mama lui, iar el a fost nevoit sa ii infrunte.
 
       - Tatal l-lui? Nu se presupune ca stia ca e in viata?
 
       - Cel care l-a crescut, da. Dar se pare ca nu era tatal lui biologic. El era de vita nobila, prin adoptie, dar de vita nobila. A murit acum ceva ani, la fel si ceilalti fii ai sai, fratii lui Sasuke. Toti spun ca erau bolnavi, dar e ceva ciudat la mojloc. La scurt timp dupa moartea lor, a avut loc un incendiu la castel. Singurul care a supravietui este unchiul lui Sasuke, care a decis ca vrea sa il adopte. El nu are mostenitori, deci a hotarat sa isi gaseasca unul, pentru a nu pierde tronul. Sasuke crede...se teme ca el a fost in spatele masacrului familiei regale, desi totul arata ca a fost un accident. Ii era teama pentru noi, pentru mama lui, dar mai ales pentru tine. A vrut sa te protejeze si a plecat cu el. De asemenea, era hotarat sa descopere adevarul si sa il trimita pe unchiul lui la inchisoare. De atunci, nu mai stiu nimic de el. Sper ca e bine... Trebuie sa-l gasesti, Sakura!
 
       - Esti bine? Ai descoperit ceva?
 
       Ce intrebare! Normal ca nu e bine, chiar daca zambeste, o face doar pentru a ma linisti. Pacat ca nu a descoperit nimic care sa il incrimineze pe unchiul lui, omul asta nu a lasat nici macar o urma, vreun indiciu, nimic. Astfel, Sasuke nu are nicio sansa sa scape de aici. Doar daca...
 
       - Dar daca dovedesti ca nu aveti nicio legatura de sange, ca nu esti nepotul lui? Nu te poate obliga sa ramai cu el.
 
       - Nu ar avea niciun rost. Din punct de vedere legal, eu sunt mostenitorul lui, chiar daca suntem rude sau nu. Iar daca renunt la tron, e in stare sa omoare pe oricine ma ajuta. Nu e cale de scapare, asta mi-e destinul.
 
       Nu trebuie sa fie asa! Noi putem schimba destinul, avem libertatea de a alege. Dar daca fugim? Ne ascundem undeva unde nu ne va gasi niciodata, unde vom putea fi fericiti. Noi doi, tata, Naruto, Hin, cu totii am putea incepe o viata noua, fericita, departe de trecut.
 
       - Nu conteaza unde ne ascundem, Sakura, el ne va gasi. E rege! Asta nu e o solutie, cel putin, nu permanenta.
 
       Oftez incet si ma las prada in bratele lui, strangandu-l mai tare ca niciodata. Are dreptate, nu avem nicio sansa, dar nici nu putem sa ne resemnam. Eu nu vreau sa-l pierd, nu din nou, si sunt sigura ca nici el. Imi dau seama din felul in care ma priveste, din tandretea pe care o arata. Cine si-ar fi inchipuit vreodata ca un salbatic nepoliticos ar putea sa fie asa de cald, ca am putea ajunge sa ne iubim atat de tare, desi nu ne puteam suporta la inceput, ca el e dragostea vietii mele? Dar presupun ca asa e iubirea. Te ia pe neasteptate, se strecoara si ramane acolo, ca un tatuaj, pentru tot restul vietii. Doare, te face sa suspini, sa plangi, dar iti place, te aduce la viata. De aceea, daca il pierd pe el, e ca si cum m-as pierde pe mine, nu as mai avea niciun rost pe lumea astea.
 
       Ma uit la el si vad ca sufera, dar e fericit in acelasi timp, e la fel ca mine. Suntem aici, impartasind aceste clipe, dar nu putem fi impreuna, nu deocamdata. Trebuie sa existe o solutie. Nu as suporta sa nu-i mai vad ochii astia blanzi, sa nu-i mai simt buzele peste ale mele sau mana lui intr-a mea. Totul e asa perfect aici, cu el langa mine, cu marea ca martora a iubirii noastre si luna acoperindu-ne cu razele ei. Sa-i simt mainile atingandu-mi corpul, descoperindu-l pe de-a-ntregul e ca o alinare, sa il am atat de aproape de mine, sa fie al meu, iar eu a lui, totul e ca un vis din care nu as vrea sa ma mai trezesc vreodata. Nu am crezut niciodata ca poate fi atat de magic. E atat de placut sa ii simt respiratia pe gatul meu si sa ii aud rasul in timp ce imi incheie fermoarul rochiei. Ma mangaie usor pe umeri si ma saruta pe ceafa, eu ma intorc spre el si imi da parul pe spate cu o miscare ce imi da fiori. Imi pun capul pe umarul lui si privim amandoi spre valurile ce reflecta lumina slaba a lunii.
 
       - Acum spune-mi, cum ai ajuns aici?
 
       Desi imi zambeste, ochii lui par seriosi, iar tensiunea i se poate citi usor pe buze. Il stang de mana pentru a-l linisti, privesc spre cer si amintirile mi se deruleaza in cap, incepand cu ziua in care m-am trezit din coma. Au trecut multe luni pana mi-am revenit complet, dar eram motivata de dragoastea mea si de dorinta de a-l gasi pe Sasuke. Am trecut prin multe tratamente si terapii, dar acest moment merita toate chinurile pe care a trebuit sa le suport. Cand medicul mi-a dat vestea ca nu mai am nevoie de tratament si ca sanatatea mea e perfecta, l-am rugat pe Naruto sa-mi spuna adevarul si am luat primul avion spre Londra.
  
       Tata nu voia sa ma lase sa plec, dar a inteles prin ce trec in cele din urma, ca sufar de zeci de mii de ori mai mult fara Sasuke si m-a sustinut. Am ajuns la Londra si l-am cautat, dar dupa cateva zile in care nimeni nu voia sa-mi dea niciun raspuns, am aflat ca nu e in oras, ca plecase cu unchiul lui in sudul tarii. Nu am mai stat pe ganduri si am plecat de indata. Numai o intamplare fericita a facut sa-l gasesc aici, pe plaja, la doar cateva minute dupa ce am ajuns in oras.
 
       - Ai trecut prin atatea din cauza mea... Iarta-ma, Sakura, te implor, iarta-ma, iubito!
 
      - Nu din cauza ta, ci pentru tine, pentru noi, pentru ca te iubesc. De aceea nu il voi lasa pe unchiul tau sa ne desparta, iti promit. Nici nu stii ce teama imi era ca aveam sa te gasesc langa alta femeie, ca te-am pierdut pentru totdeauna.
 
      - Sakura, eu... Trebuie sa stii ceva. Mm...m-am logodit cu cateva ore in urma. James mi-a gasit o sotie. Intelegi ce inseamna asta? Inca un obstacol pentru care trebuie sa-l invingem. Esti sigura ca vrei sa faci asta?
 

  

Dupa atat timp in care n-ai vazut-o, tot ce poti sa-i spui e ca ti-ai gasit logodnica?!         

Macar ceva dulcegarii, alea alea, dupa vestea maree

 In orice caz, lasand la o partea nebunia mea, draga mea iti multumesc ca ai adus next-ul si ca eventual ca ai redeschis ficul
 
Bafta la tastat !