Sanctuarul de vise sparte

dupa un an de cand n-am mai postat un fic aici, ma reorientez si ma reapuc de unul, de care sper din tot sufletul sa ma tin. mi-am gasit un stil propriu, am scris mult si mi l-am imbunatatit. ah, si acum sunt prietena la catarama cu descrierea. sper ca cineva sa-mi citeasca ficul si sa-i placa.

Sanctuarul de vise sparte
capitolul 1

Mirosul specific acelei zile toride de vara le facea inima sa atinga cote inalte, de parca si-ar fi inceput propriul galop al vietii. Orice obstacol in fericirea lor se metamorfoza in aer si se lasa luat de vant; unii spun ca ajunge sa despice neantul ce-l presupun a se afla in cer. Altii, ca ea, cred ca ajunge la Dumnezeu care ii va feri de altul.
Sub adapostul unei cafenele din Tolouse, ea continua sa viseze la ingeri. Isi amesteca imaginatia cu literele inscriptionate in filele ingalbenite ale Bibliei. Asta era singura ei marturie despre ingeri si totodata cea mai importanta marturie: un colt ingalbenit de foaie.
O himera c-o palarie de care se loveau razele de soare acoperi imaginea cerului. Nu isi pusese sutien, iar sanii ii tresaltau atragand toate privirile insetate de pofta carnala umana, dar respingand-o pe una: privirea ochiului lui Dumnezeu. "Si-a daruit credinta de frica sa nu i se ceara sufletul", gandi Sakura Haruno cu accent frantuzesc. Dar nu putea nega asemanarea chipului ei cu cel al unei Madone renascentiste.
-Am venit, confidento. Strange-ma la piept si bucura-te de mine, i se adresa himera Suratei ingerilor.
-Asaza-te, Ino, replica ea rece. Ai fost ieri la un hotel. Tu unde lucrezi, defapt?
-Sunt receptionera, raspunse, facand cuvintele sa cada greu, litera cu litera, formand un acoperamant pentru adevar.
-Ei, receptionero, trebuie sa ai o viata cu-adevarat implinita, exclama Sakura continuand: Te-ai rugat pentru asta?
Fata blondei vopsite se crispa. Isi misca degetele de la cele doua maini de-a lungul siluetei filiforme. Sakura nu fu uimita de raspunsul:
-Eu nu ma rog.
Visatoarea cu parul roz-vopsit isi stranse buclele revarsatoare sub haina, furandu-le salbaticia. Buclele-i nu erau cuminti in comparatie cu ea.
Deschise o carte, una ce facea parte din lectura pacatoasa, lectura carnala, dar cu un titlu ce masca toate secretele dintre file: "Palaria verde". Isi lua privirea pana atunci ascunsa in litere cand blonda incepu sa-si bea cafeaua.
-Tu iti iubesti logodnicul? Sakura ezita sa-i rosteasca numele de frica unor amintiri ingropate de lacrimi. Cand inca nu primi aprobarea decisiva, intreba iar: Atunci de ce ai ales, tu, himera a noptii, sa-l amagesti?
-Pe mine m-a ales, Sakura, dintr-o lume-ntreaga de himere... si eu am facut cum a vrut! vocea blondei suna, ca intotdeauna, a regret.
Ochii scanteiati ai Sakurei se stransera intr-un baraj de lacrimi.
Telefonul blondei suna a cantec invechit de neputinta. Intreaga cafenea frantuzeasca isi regasi copilaria.
-Oui, madame, raspunse Ino. Madame, nu ma pot ocupa de nimeni acum. Oh, madame, poate sa fie si cel mai respectat om! Exista fete care pot mult mai bine ca mine. Madame, doar spune-i lui Angele. Ea n-a plecat nicaieri inca.
"Madame".
-Madame? replica Sakura.

Voi avea onoarea de a fi prima Madame happy2

Hmmm...Interesant. Tu si descrierea prietene bune? Se vede din cate am citit eu aici.
Cu toate ca nu mi-am format o imagine a cum arata locul in care se aflau cele 2. Ai putea adauga si asta la descriere.
Inafara de asta, am multe intrebari. Totul e un mister deocamdata, si sincer nu stiam ce inseamna "himera" asa ca am caut in dex si tot ce am gasit este un fel de monstru din mitologia greaca?
Asa deci in next poate mai elimini din misterul asta care m-a cuprins pe mine.

Te-am pupat si spor la scris ♥

A doua... e bine si asa. Imi place povestea ta si ai o descriere fantastica.
Totul este invaluit in mister, sper sa ne ajuti sa ne luminam.
Nu am ce comenta... Astept next-ul.
Spor la scris! kiss

Imi place e putin spus,il ador. Descrierea e buna iar ideea ficului nu lasa deloc de dorit.Sunt curioasa de ce va urma si astept nextul.
Bafta si spor la scris.
Peacholishi te tzuk

multumesc de comentarii, sincer nu ma asteptam sa treaca cineva pe aici, posibil c-ar fi trebuit sa fiu mai optimista. Ada, ceea ce ai spus tu in privinta himerei este corect, dar asta in mitologia greaca. in romana inseamna "iluzie". ai dreptate, as fi putut adauga detalii despre locul in care s-au intalnit cele doua si astfel as mai fi lungit putin capitolul, dar o sa vezi pe parcurs ca se vor mai intoarce de multe ori acolo si am zis sa descriu locul atunci.
cat despre next, ma apuc de scris in seara asta si il voi posta maine sau poimaine. :) multumesc inca o data si sper ca v-a placut.

capitolul 2

Toulouse, le 12. Juillet

Pour ma cherie, pour ma tachete illusion,
Tin sa incep cu umilele mele scuze. Discutia noastra a fost una aprinsa, invaluita de scantei ce oricand puteau deveni flacari. Imi iubesc logodnicul, il iubesc asa cum n-am mai iubit pe nimeni niciodata si am impresia ca nu sunt singura. Nu am un lexic elevat care m-ar putea ajuta sa ocolesc acest fapt. Dar il voi ocoli, lasandu-l sa zboare... pe aripile vantului.
Imi cer scuze pentru ca nu te-am instiintat de madame. O cunosc de un timp indelungat si pe tine la fel. Am decis ca tu sa te resemnezi: vei sti ca madame inspira aerul fiecarei dimineti, dar ea nu va sti acelasi lucru despre tine. Nu iti dau dreptul sa ma intrebi de ce. Nu cred ca vei afla niciodata. Vreau ca madame sa se asemene cu o naluca in gandurile tale.
Maine este o alta zi, ziua in care voi purta cea mai frumoasa rochie. Pura, alba, dantelata, ma va incarca, sa-ti spun, cu un sentimentalism de o profunzime ce aproape o atinge pe cea a credintei tale in ingeri. Vei gasi invitatia la finalul acestui mesaj. Finalul, chiar acest moment, pentru ca au secat cuvintele pe care aveam sa ti le spun.

Ino-Marie Bernard,
de maine dimineata Weber

Parfumul ieftin de ghimbir si crin imperial al scrisorii nu este mirosul unei prietenii nemuritoare. Posibil a fi, intre degetele unui suflet angelic, un avertisment pentru suspin.
-Gioconda se marita, ingaima Sakura. De ce ma mint catalogand asta irelevant?

***
Rochia pe care o purta avea un anume rol inca din fabricatie: acela de a accentua exact lucrurile de care ea ducea lipsa. Continua sa isi pastreze puritatea unei constiinte nevrozate. Fugea de prezenta reginei lui de asta seara. Accepta instrainarea sufletelor lor, fiind constienta ca nu avusese loc nicio apropiere. De cinci ani il iubea neconditionat pe acum viitorul sot al lui Ino Bernard.
-Sakura, sa nu te trezesti cazuta in abisul propriilor ganduri, rasuna o voce ce se asemana cu cea a unei tinere corupte de concepte.
-Domnisoara Cloutier! Domnisoara Cloutier! striga Sakura in momentul in care privi in ochii Hinatei si regasi atatia ingeri.
Sakura avusese grija de Hinata, fiica din flori a unui senator francez si a unei secretare japoneze, pe o perioada indelungata de timp in care fusese bolnava. S-a vindecat psihic, leacul fiind povestile cu ingeri.
-De ce nu-mi cinstesti prenumele? Fa-o, incheie Hinata pentru putin timp de reculegere. Ino se marita cu amantul din visele tale, vise pe care le imparti cu neputinta.
Sakura ofta, ofta a ceva mai mult decat regret, incercand sa-si constranga inima sa nu inceapa o goana nebuna, efemera, in momentul in care il va vedea. Incerca sa accepte ca destinul lui va fi legat de ingeri cu cel al lui Ino.
-Acum e momentul intrarii in capela, anunta pastorul.
Capela unei biserici din Toulouse nu avea aspectul si nici dimensiunile unui adapost al somitatilor divine. Avea icoane, inradacinate pe piedestale din lemn de cires; avea un altar acoperit cu foita de aur; avea, de asemenea, picturi pe pereti, ce o invaluiau pe Sakura intr-un cocon al credintei. Cocon ce se va destrama, probabil, la auzul unui singur nume...
-Va rugam, onorati invitati, onorati martori, sa faceti liniste, se auzi vocea pastorului din nou. Daca cineva are un argument pentru care aceasta casatorie nu poate avea loc, sa-l spuna acum.
Sakura avea, dar argumentul ei era infantil. Isi puse palaria deaspura ochilor, doar pentru a nu-i vedea pe ei. Ino, mireasa infanta, avea un decolteu generos, de unde pornea dantela alba, tesuta de mainile unui paianjen uman. El purta un smoking dungat, iar parul negru-abanos cu reflexe bleu-marin stralucea pana si in lumina a nimic.
-In acest caz, cetateana Ino-Marie, accepti sa il respecti, iubesti si cinstesti, la bine si la rau, pana la sfarsitul vietii, pe...
Si atunci, Sakura fugi. Fugi pana la un intrand al bisericii, unde incepu sa bata in usi, pentru a le deschide si astfel, a face loc s-aterizeze-un inger.

WoW

Credema ca sunt ..adica.. m-ai lasat fara cuvinte

Ai..ai o descriere nemaipomenit de buna...

Tu esti sora cu descrirea...

Dar fara suparare iaua mai usor ca ma pierd....

Ai niste cuvinte de ma lasa cu gura cascata

Chiar esti o scriitoare buna... rock

Azi dau numai de scriitoare nemaipomenite...

Esti unica....

Ma duci in rai...

Idea este super originala....

Nu mai am vazut pana acum un fic in care Sakura sa fie asa credinciosa....

Presimt cu cine se casatoreste Ino...

Parul negru...

Saraca Sakura, imi dau seama cat sufera...

Ino nu il merita, adica numai ce servici avea...

Numai receptionera nu era...

Pai ce mai pot zice, chiar imi place ficul tau...

Astept next

Te pup dolshe

Si sper sa ma anunti

Uuuulala imi place ,place ,place si chiar vreau o continuare si sa nu uiti sa ma anunti cand o postezi.
Peacholishi te tzuka Annoying Girl kiss

si apropo un mic sfat :Nu iti limita imaginatia caci nu duci lipsa de descriere si de fir narativ deci ar fi pacat (sper ca ai inteles ce am vrut sa zic si nu te-ai suparat )

capitolul 3

Inconstienta carpita de prejudecati a unei copile poate aduce necazuri ce in mintile fiintelor umane au fost pretutindeni inexistente. Exista momente in care calmul impecabil se poate despica in doua entitati: asteptare si disperare.
Sedentara in fata iubirii, Sakura isi descoperise un calm incontrolabil al personalitatii ei. Incerca sa gaseasca, in ciuda izolarii inimii ei, o modalitate de a scapa; realiza ca nu era constienta din ce ar putea scapa. Trebuia sa mediteze la unele lucruri pe care nu accepta sa le elibereze din mintea acum unduita de durere. Nu accepta nici sa se usureze asternand amanuntele pe hartie. A ales sa doarma pentru a inabusi iubirea nebuna, spiralata, amenintatoare.
***

O pata alba in apusul de soare era inceputul unei constelatii terestre. Fara de constiinta, avea sa intalneasca multe alte pete si-aveau sa devina un intreg unificat.
Iubea apusul, pentru placerea de a se scalda in nuante. Dar imbracata intr-o rochie alba, cu un inteles ascuns pentru ea, se simtea la granita de sentimente. O silueta incetosata, neclara, avea sa strice frumusetea iubitului ei apus de soare, asa cum ea isi postase fara de rusine, in fata ingerilor, decolteul.
-Tu, de acolo! Unde pleci? se auzi vocea ascutita a femeii blonde, iubitoare de apusuri, in pustietate.
Nu era o iluzie a metamorfozei soarelui in luna. O fata, ce daduse voie unor materiale rupte sa-i infasoare trupul, facu cativa pasi rezervati in reflectia unui portocaliu de vara.
-La madame Leclerc de Toulouse. E matusa mea, raspunse, tot rezervat, fata.
Avea ochi negri, sticlosi, cristalizati, ce se armonizau cu buzele pline. Nasul era in vant. Chipul ei era de o inocenta morbida.
-O cunosc! striga inversunata interlocutoarea necunoscutei. Tu trebuie sa fii noua.
-Dar tu? intoarse fecioara intrebarea.
-Eu sunt de cinci ani in bransa, dulcegarie. Hai sa mergem, incheie blonda imbracata in mireasa.
Rochia ei se murdarise de praful unei pustietati indepartate.
***

Domnul Weber primi un mesaj in dimineata urmatoare.
"Tata, nu am habar unde-a putut sa plece Ino inainte de luna de miere. Gaseste-mi si-adu-mi o menajera."

ohh scuze ,promit ca il voi citi si cel mult maine iti voi spune parerea mea . Sa nu crezi ca am uitat de el doar ca sunt la bunici si intru de pe mobil si trebuie sa stau intr.un singur loc pentru a nu pierde semnalul.Scuze din nou.
Peacholishi te tzuca Annoying Girl

Continuarea te roooooog.Imi place foarte mult finalul si chiar tot mai bine zis .NU uita sa ma anunti .
Peacholishi te tzuka Annoying Girl

nu stiu sigur daca o sa mai scriu doar pentru un singur cititor. incerc sa ajung cu un next scurt, poate maine, ca se face exact o saptamana.

Subiect: Re: Sanctuarul de vise sparte Sam 01 Sept 2012, 15:32

În primul rând un capitol trebuie să aibe peste 25 de rânduri, aici ai incălcat regulamentul cu nonşalanţă.

Doi la mână acest fic este blocat pentru inactivitate. Ultiul capitol al autoarei datează din 1 iulie.