Guardians and demons (+16)

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Sam 01 Dec 2012, 11:07

se pare ca iar o sa fiu ultima . N-am ce sa fac imi fac somnul de 12 ore . Astep next-ul nu mare drag.

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Dum 02 Dec 2012, 00:07

Bau... Am adus acest next cu ocazia de 1 Decembrie dar păcat că a trecut ziua și acum e 2 Decembrie. Nu știu ce să vă spun, sper să vă placă și sincer? Nu am avut deloc inspirație! Nu vă prezint în acest capitol de cine dă, vă mai las puțin în suspans. Sper să nu vă supărați.
Vreau să o felicit pe ~ Deya ~ pentru reușita ei. Bravo draga mea , să ai o viață lungă ca și moderator și să faci treabă bună!
Acum vă las cu acest capitol. Lectură plăcută!

Guardians and demons (+16) - Pagina 3 2623848302

Guardians and demons (+16) - Pagina 3 2623848302

Capitolul VIII

Pov by Sasuke

        O căutam pe asta de nebun și tot nu o găseam. Unde s-ar putea duce? A dispărut așa dintr-o dată fară să spună nimănui. A fugit și din spital și pun pariu că atunci când se va întoarce se va duce direct la spital și dacă o sa mai caut pe acolo va scoate pe o voce nevinovată că a fost acolo tot timpul.
        Nervii mei sunt întinși la maxim iar nisipul bej este aruncat peste tot datorită piciorului meu care tot îl arunca. Ce să fac?! Unde să o caut? Este ora 3.00 a.m. si ea încă nu a ajuns. Toți stau ca pe jar întrebându-se unde să o caute înafară de Naruto care are o expresie calmă de parcă ar ști ce se întâmplă.

        Crăiasa își reflecta splendoarea în apa tulburată a mării. Briza acesteia îmi aluneca pe față, calmându-mă. Ochii mei se închideau și descideau lent. Capul îmi trosnea de la atâta lucru și griji iar piciorele îmi bubuiau de la mersul mult.
        Oboseală... așa mă poate obosi această fată. Unde a dispărut? Am căutat-o de neubun. Dar de ce mă îngrijorez pentru ea? O cunosc de câteva zile și nu mă atrage în nici un mod, e doar o altă fată care te rănește și în plus, ce caut eu aici? Nu am fost în clasă cu ea plus că nu am vrut să vin la mare.

        Toanta... se bagă în treburile altora, e o pipiță ca celelalte fete. Toate stau cu tine pentru bani apoi îți dau cu șutu în fund când găsesc alt băiat cu și mai mulți bani. Nu mai vreau să fiu rănit de...

Între timp

Pov by Dark

        Mai am o ora și trebuie să ajung la cabana aceea. Mai trebuie să ajung și la domnul Uzumaki pentru ai da vestea cea proastă plus că trebuie să caut o scuză pentru Sakura că a lipsit atât.
        Acesta schimbare de fus mă înebunește, nu știu cum pot trăi cei din Rusia pentru că la ei se schimba ora cu fiecare oras de la V la E. Naucit de cap aterizez pe acoperișul unei case și observ că aterizasem pe casa lui Uzumaki. Sar de la etajul doi pe pajiștea proaspăt burată. Bat la ușă și îmi răspunde o doamnă în jurul vârstei de 37 de ani.

        Intru politicos și dau de privirea ucigasă a lui Naruto. Cum a ajuns aici? Îi pun și lui aceeași întrebare, dar nu îmi răspunse. Strânse din pumni și își încleștă maxilarul așa de tare încât se observa chiar și cu gura închisă. Privirea lui, ce putea ucide pe oricine, trimitea săgeți și fulgere. Chiar o iubește pe Sakura, se vede că ține la ea mai mult decat o prietenă sau soră

        -Și ce crezi că reușești dacă te uiți la mine cu acea privire? Speri că într-o zi voi disparea din corpul ei? Fi realist! S-a născut cu mine, asta e treaba. Vrei să mă bați? Hai încoace. Naruto ia poziție defensiva și alergând spre mine se pregătea să-mi dea un pumn dar i l-am prins. Totul se petrecea sub ochii îngroziți a doamnei Shina

        Mă simt amețit... nu îmi mai simt picioarele iar capul nu mai vrea să gândească. Cred că expiră efectul. Și cum mai ajunge Sakura singură până acolo?
        Mă uit întrebător la mama lui Naruto iar ea se uita îngrozită la mine apoi își aruncă privirea spre podea. Naruto stătea întins pe jos iar cioburi se întindeau în dreapta sa. Se uita speriat la mama sa și începuse să-și ceară scuze pentru că i-a răsturnat vaza primită de la Kakashi, soțul ei. Fugi repede spre bucătarie și aduse un făraș și o mătură începând să strângă cu o rapiditate uimitoare cioburile de pe jos.

        Naruto mă strgă pe numele adevărat iar eu mă uit mirat la el. Strânse din pumni și spune pe un ton amenințător că dacă o vede pe Sakura rănită nu mă va ierta și că va face tot posibilul să mă scoată din corpul acesteia. Tăcu... tăcerea mortală se așternea peste noi, doar sunetul cioburilor urcând în fărașul vechi se auzea. Se auzi un pas înainte iar apoi vocea blondului răsunând că mă urăște de prima dată. Care e problema lui?

        Stai puțin, de unde îmi știe el numele adevărat, mai ales și complet, doar nebuna cu coadă de unicorn îl știe, mereu am crescut împreună, mereu ne-am zis secretele, dar aia se întâmpla acum un mileniu. Am stat incorporat în copilărie timp de cinci sute de ani, iar cealaltă jumătate am fost în diferite suflete. Dar oare eu de ce exist, pentru ce am fost creat?

        Sunt doar o umbră, eu nu exist cu adevărat. Un demon cu chip de înger, un criminal în serie peste tot căutat, și de ce această fiintă gingașă, pe care eu o iubesc enorm, trebuie să suporte toată această nebunie? De ce mereu suntem condamnați să avem ceva ce nu ne dorim?

Pov by Sakura

        Întuneric... atât de întuneric. Trebuie să-mi forțez ochii să se obișnuiască cu el, pentru a fi în siguranță, dar simt cum pleoapele mele pică. Îmi plimb mâna puțin, dar aceasta stătea atârnată în jos. Plutesc. Cred că fac schimb cu Dark, mă transform în mine. Tot schimbul ăsta durează 3 minute, iar în aceste minute corpul îmi devine slab, neputincios și foarte ușor. De asta vroia Sune să ajungem la cabană.

        Hey, Naruto. Când vom începe școala o să ai o iubită nu? Mă vei lăsa în urmă și vei alerga spre orizont și mă vei uita, nu? De ce mereu mă bagi în ceață? Ești așa de secretos cu prietena ta cea mai bună. Nici nu mi-ai spus dacă o iubești pe acea pipiță sau doar te-ai culcat cu ea pt că e o femeie ușoară. Mă lași în urmă... mereu ai făcut așa, mereu te-ai uitat la mine doar ca la o soră, ca la un bun prieten și nu m-ai văzut ca o fată. De ce Naruto? Tu chiar ești verișor cu Sasuke sau vă urâți?

        Hey, Naruto. Așa tare mă urăști, mă disprețuiești total? Mereu ai ascuns lucruri de mine, m-ai făcut să mă îngrijorez, dar te-am iertat și am trecut peste. Tu ești cel care m-a ajutat la nevoie, tu ești cel care m-a salvat din încurcături mari, dar acea seară e de neuitat. Cum de ai putut să faci așa ceva? De ce Naruto?!

        Îmi aud numele și am recunoscut vocea lui Sune. Mă întreabă dacă sunt bine, dar nu îi răspund. Știe prea bine ce gândesc, ce e în inima mea neagră. Îmi spune că trebuie să-mi revin și că viața merge mai departe cu bune și cu rele.

***

        Mergeam cu pași mici și grei pe străzile goale. Pașii mei răsunau leneși în liniștea mortală. Fantomatica lună își arunca razele slabe pe fața mea. Ochii ca și iarba de vară se închideau și se deschideau alert semn că sunt neliniștită. Eu și blondul mergem agale spre stația de autobuze, aveam de mers încă 7 ore... atât de greu poate fi și vom ajunge la distracție, la uitarea zilei de azi.

        Cuvinte înșiruite degeaba, cuvintele care mereu dor. Urăsc oamenii slabi, mă urăsc pe mine. Mereu am fost o slabă, care nu a putut să spună nimic... am fot mereu acolo lângă oameni iar aceștia m-au trădat. I-am ajutat la greu iar aceștia m-au părăsit la greu. Mereu am fost o proastă, au crezut că dacă am cine știe "reputație"

        Naruto mă trezi spunându-mi că își face griji pentru mine. În 10 ani de când ne cunoaștem niciodată nu a spus aceste cuvinte. Nu a fost niciodată așa protectiv cu mine, tot timpul ma considerat doar o prietenă, o soră și nimic mai mult. Nu am fost așa emoționată în viața mea.
Ochii au început să-mi lăcrimeze iar gura să mi se usuce. Aveam acea dorință de a-mi împărtăși dragostea, dar nu știam cui...

        -Sakura ... eu... Vreau să-ți spun ceva. Știu că aceste cuvinte pe care ți le spun acum o să te surprindă, dar eu vreau să mă descarc. Vroiam să-ți spun aceste cuvinte de mai mulți ani, dar știam că sunt un laș. spuse Naruto pe un ton scăzut. Inima a început să-mi salte, nu știam ce să cred.

        Liniștea s-a așternea între noi făcând cuvintele să iasă mai greu. Naruto era vizibil emoționat iar eu nu știam ce să mai cred. Mă întorc spre el și îl văd cu pumnii strânși. Inima îmi bătea foarte tare iar ochii îmi lăcrimau. Un nor negru și mohorât ascunse splendoarea fantomaticei Luni. Vântul adia ușor printre ramurile cireșului japonez. Începu să plouă ușor apoi ca o găleată se răsturnă peste noi arătând că cerul este trist iar ceea ce va veni va fi foarte șocant.

        -Sakura... eu..

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Dum 02 Dec 2012, 23:49

-Sakura, eu .......... eu ce ? Zi ma si mie pe ascuns. Ma enerveaza suspansul asta . E a fost un capitol minunat ma ca m-ai anuntat . Ja ne

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Lun 03 Dec 2012, 11:43

Sakura...eu...eu ce... $can\'t see !!!$ vreau sa stiu. ce ii spune...vreau next-ul!!! Foarte tare capitolul,genial,abia astept sa vad ce se intampla mai departe! anunta-ma si pe mine cand pui capitolul urmator te rog! puppy eyes

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Mar 04 Dec 2012, 15:03

Pai macar nu am intarziat prea mult. E cam mult suspans aici. Ii in deja prea ulte intrebari in cap. fi bine daca Sakura ar scapa de demonul din ea. Ii incurca mult viata.
Ms de anunt s spor la scris!

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Vin 07 Dec 2012, 21:12

Hey, hey am trecut si eu pe aici imdediat ce am vazut mesajul. Oh domane ce dragut sper ca Naruto sa-i spuna ca o iubeste, dar ia stai putin..... nu prea vreau pt ca si Sakurei ii cam place de el si eu nu vreau ca Sakura sa fie cu Naruto, ci cu sasuke... deci Naruto oprestete din a spune ce vrei sa zici nu ai voie sa pronunti acele cuvinte spune-i orice altceva dar nu aia te rog. Deci Mely aduca next-ul cat mai repede posibil ca de nu te mananc. Spor la scris si ideei
p.s: sa ma anunti si pe mine plz kiss

Te puapceste Lola kiss

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Dum 09 Dec 2012, 11:57

Ce capitol frumos . Mi s-a parut destul de trist , a fost grozav . Imi pare rau ca ajung deabia acum si sper sa ma ierti puppy eyes

. Anunta-ma in continuare , te kiss

si

.

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Joi 20 Dec 2012, 14:48

Nu ştiu ce să spun. Promit că de data asta nu vă las în suspans aşa că nu aveţi ce spune şi îmi cer scuze, Maria, pentru că ţi-am dat Evaluare Negativă, nu am vrut! Eram pe telefon când am dat la toţi
Lectură plăcută!

Guardians and demons (+16) - Pagina 3 2623848302

Capitolul IX

        Tot ce a urmat a fost doar un șireag de cuvinte prețioase, prea prețioase pentru mine. Șocarea se citea pe fața mea iar tristețea pe fața lui. Se vedea că este afectat pentru că mă uitam la el, iar acesta se uita în jos. Încă în șoc am început să plâng. Râuri cristaline se plimbau pe fața mea, ochii devenind din ce în ce mai roșii. Felinarul sub care stăteam noi dădea semne că se stinge, se stingea o dată cu inima mea plină de agonie şi durere.
        Veni la mine și mă îmbrățișă, dar nu m-am opus cum îmi propusesem deoarece, după aceea, se va simți singur. Știu acea senzație, am trăit-o de prea multe ori încât nu ştiu cum o pot descrie. Tristeţe, mânie sau frică, pe toate le simţi în tot corpul şi chiar dacă vrei să scapi de ele, acestea sunt undeva în corpul tău, stând şi asteptând să răbufnească o dată cu tine, să răneşti pe toate lumea. Până să apară Naruto în viața mea eu am fost mereu singură. Am respins oamenii și m-am închis în mine pentru că mereu am știu că ei nu merită afecțiune, nu merită nimic. Nici acum nu merită nimic, dar perspectiva vieții pe care mi-a dat-o el a fost ca un impact asupra mea, un impact prea mare care nu putea fi înconjurat sau distrus.
        Fata care nu zâmbea, învăța mereu bine și acea copilă mereu închisă în sine, a fost schimbată într-o zi ploioasă când s-a trântit de un băiat. Până atunci îmi vedeam mereu viața neagră și pustie -nu pot spune că și acum nu sunt așa-, dar băiatul mereu vesel mi-a arătat că viața are și alte căi și este așa cum ne-o facem noi. EL mereu zâmbea, chiar dacă lumea îl jignea, niciodată nu se dădea bătut şi se concentra pe un singur scop: Să facă lumea fericită.
        Mă ridic leneșă de pe jos deoarece picasem din cauza şocului provocat și îi spun că trebuie să mergem sau vom întârzia. Dă aprobator din cap, ştia că am dreptate. Cu cât stăm mai mult aici, vom pierde autobuzul și va trebui să ne petrecem restul nopții pe străzi și după ce mi-am auzit acele gânduri nu am sau voi avea chef să mă apăr de demonii care vin după noi, după gardieni.
        Mă așez pe banca udă. Paltonul negru mi se făcu leoarcă. Nu mai aveam putere să stau în picioare, simțeam că am să mor. Îmi ridic capul spre cer iar picături mici și reci se așezau pe fața mea. Știu că trebuie să fac ceva să-l scot pe Naruto din încurcătură, știu asta!
        Apăru buss-ul ce avea sarcina să ne poarte 7 ore spre cabana aceea înfiorătoare. Am putea contacta pe cineva de la departament, dar și noi, gardienii, avem vacanțe la fel ca şi cei din şcolile normale sau ca nişte muncitori de la firme normale, doar atunci când este cod roșu ne mai arătăm pe la "Firmă" , cum o numim în convorbirile telefonice, pentru că atunci se întâmplă relele. Un robot-fică ne anunţă că este cod roşu prin ceasurile care seamănp cu un IPod Nano, spunând o voce subţire locul în care se întâmplă nenorocirea.
        Urc în autobuz și îi plătesc șoferului 10 yeni. Mult, dar trebuia cumva să ajungem acolo. Mă duc până în spatele autobuzului unde erau singurele locuri goale. O aură negativă se răsturna ca o cascadă peste autobuz, dar nu am luat-o în seamă, eram prea obosită să mai fiu atentă la ceva sau cineva.
        Naruto se puse lângă mine și îmi spuse că simte o aură ciudată. Oftez greoi. Speram să fie numai în imaginația mea, că oboseala îmi face feste, ar se pare că nu este așa. Îi șoptesc blondului să stea în gardă pentru că, oricând s-ar putea întâmpla o nenorocire şi să apară cine ştie ce minunăţii în faţa noastră.
        Știu că trebuie să-l protejez, că trebuie să-l apăr de guvernul gardiștilor, dar eu sunt cu trei ranguri mai sus ca el, trebuie să mă asculte. Îl iubesc ca pe un frate şi nu îl pot lăsa singur pentru că mereu a fost un încâlcit şi nu a ştiut cum să se comporte în public, în ciuda faptului că este un tip foarte popular în şcoală.
        -Paladino, dacă sunt din domeniul exorcizării trebuie să fugi. Nu ai pregătirea necesară pentru astfel de situații.spuse în șoaptă dar în glasul lui se citea fermitatea. Nu-l pot lăsa! Îi datorez prea multe pentru al lăsa să moară. Trebuie să-mi repar acea greșeală, trebuie!spuse el aproape țipând dezlănțuind teroarea.
        Unii pasageri se transformaseră în zombii iar alții se făcură duhuri -creaturile cele mai puternice pe domeniul anihilării de demoni de care ne ocupăm noi, ADP-ul(Anihilarea Demonilor Periculoși). Șoferul era uimit de ce vedea. Începu să tremure şi se uita în prejurimi pentru a ţipa după ajutor, dar nimeni nu era pe stradă la ora asta. Își făcu cruce după care opri mașina și fugi lăsându-ne singuri, să ne putem dezlănţui.
        Trebuie să mă lupt cu aceste duhuri cu pumnul, cel mai nasol lucru la un paladin ca mine. Chiar dacă am forţă şi în mâini, specializarea mea este sabia, una grea şi lungă până-n pământ, sau un cuţit mic ca pentru Asasini.
        Nu îmi mai este frică de aceste creaturi, nu am de ce să tremur şi să ţip după ajutor. Chiar dacă ţip lumea va fugi sau va suna la poliţia înutilă pentru astfel de situaţii, Lumina lunii îşi aşeza rochia fantomatică peste pământ încălzind sufletele celor nocturni care au uitat ce este iubirea.

***

        Îmi trec prin minte o mulțime de variante pentru un plan reuşit. Mă uitam şi la tavanul alb din cameră, atât de monoton e totul. Nici o idee nu era bună, fiecare avea câte un defect. Nu pot să risc cu așa ceva, nu pot! Trebuie să-l scap din nebunia pe care a făcut-o. Este un neghiob şi asta este ce îl face atractiv; chiar dacă nu-l iubesc într-un fel mă atrage stângăcia lui,
        Îmi îndrept capul spre colegul meu de cameră care doarme dus. Nu aș putea niciodată să-mi omor clientul, chiar și pentru ceva prostesc sau umilitor, nu aş putea să-l ating nici măcar cu un deget. Este prea înjositor să omori pe cineva care nu a făcut nimic grav sau nedemn de milă.
        Luna se așeza molcom peste noi doi, iar stelele nu erau numeroase, având loc în marea neagră și pustie. Norii negri aleargă leneși pe aceasta, parcă, nevrând să ajungă la o destinație anume. O lacrimă îmi scăpă printre gene, preligându-se ușor pe față. O șterg rapid, parcă vrând să nu observe cineva. Inima îmi este atât de neagră încât nu mă mai afectează nimic, nici măcar oamenii ticăloşi care vor să-mi facă rau. Trebuie să mă lipsesc de aceste sentimente inutile, care nu aduc nimic bun în viaţa cuiva.

***

Mă trezesc devreme. Soarele nici nu răsărise, dar totuși... era zi. Cerul era roșiatic iar cântecul păsărelelor se auzea chiar și prin geamul de termopan, prea curat pentru o casă nelocuită pe tot timpul anului. Acest cântec mă liniștește, dar dintr-o dată îmi aduc aminte tot ce s-a întâmplat ieri, totul revenea precum apa de la robinet când este oprită de la oraș câteva zile. Sufletul mi se sfâșâie numai când îmi amintesc acele lacrimi şi suspine. Sunt prea dureroase ca să le pot ţine în frâu, nu pot să scap de ele aşa.

~*~Flash Back~*~

        -Sakura... eu... mi-am omorât fostul client. Nu am putut rezista dorinței ucigătoare ce curgea în mine. Sunt fără speranță. Mă urăsc! Înțelegi?! Mă urăsc! Merit să ajung la închisoare, să fiu trecut în "Black List" și să mă omoare.spuse acesta cu o urmă de regret, strângând din pumni. L-am omorât pentru că a jignit Agenția și pe Mama-Omidă (Șefa, care este ca o mamă pentru noi, cei din ADP, dar mama mea vitregă)
        Cuvintele sale se loveau violent de mine, fiecare zgâriindu-mă intr-o anumită parte a corpului. Naruto ajunsese un criminal, un criminal în serie, încă pe lista de așteptare! Fratele meu! EL, cel care m-a salvat din abisul nesfârșit al singurătății, cel mai bun om de pe acest pământ, a ajuns să omioare cu sânge rece oameni nevinovaţi!
        Începu să se bâlbâie spunând că regretă. Chiar regreta, îl cunosc mai bine ca oricine! Şiroaie de perle prețioase curgeau din ochii săi albaștrii care m-au cucerit mereu. Mi se îndoie inima. Știu că trebuie să fac ceva, orice pentru al scoate pe viitorul înscris a "Black List"-ului.
        Nu vroiam să cred, dar lacrimile sale mă trezeau la realitate. Știu că trebuie să găsesc un așa fel de plan încât să nu aibă nici un punct sensibil, dar cel mai important este să nu afle superiorii mei, altfel o încurc și eu când or afla.
        În ADP sunt mai mulți băieți decât noi, fetele, de aceea Papa a ales să ne împartă pe grupe de cinci, o fată și patru băieți. Oricum, aceste grupe sunt inexsistente atât timp cât avem clienți, doar la munca de pe "teren" când mergem să anihilăm pociturile.
        Revenind la situația de față, Naruto stă pe un gard destul de jos, bocind ca un copil, iar eu stau în picioare cu inima frântă de un pumnal, pumnalul cuvintelor grele pe care mi le-a spus Naruto. Nu pot să nu fiu supărată! Facem parte din aceeași echipă!
        Pe un ton stins și totuși puternic îl întreb de ce. Dă din cap în semn negativ și ridică din umeri. Este clar! Nu vrea să accepte nici el realitatea, să creadă că tot ce se întâmplă este un vis, ceva ireal, ce se poate șterge definitiv, ca o dată de pe calculator ce e aruncată în coșul "Recycle Bin" cu un Delete.
        Picioarele cedau sub greutatea mea, cea de numai cincizeci și patru de kilograme. Începu să picure apoi dintr-o dată, cerul se revărsă peste noi cu o mare de perle prețioase. Asta va fi cea mai urâtă zi din viaţa mea!

*~*End*~*

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Joi 20 Dec 2012, 15:20

a fost tare . Si naruto e un idiot

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Joi 20 Dec 2012, 15:25

Buna!

Deci nnu pot sa-mi cred ochilor. Naruto ar trebu sa moara?! Sper sa gaseasca o solutie si sa nu se intample ceva. Si sper sa treaca peste toate si toti. Poate ca ar fi fost mai bine daca erau niste copii normali. Dar asa poate nu se mai intalneau, cine stie. Ma rog, eu aberez mult.

PS:Mersi de anunt!

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Joi 27 Dec 2012, 20:13

Hey, hey am trecut si eu pe aici imediat ce am vazut mesajul tau si pot spune :OAU !!! Absolut OAU huh?

! Nu ma asteotam la asta, chiar nu ma asteptam sa spuna asta Naruto si imi place mult cum ne-ai tinut in suspans si exact la sfarsit ai dezvaluit vorbele lui Naruto. Sincer ma asteptam sa zica cu totul atlceva, dar sincer ma bucur ca nu a fost asa pentru ca a facut totul sa fie mai distractiv si mai palpitant. Iar Naruto ce pot spune de el, decat ca e un mare PROST, cum a putut sa faca asta, da vere ti-a insultat firma si mama omida, dar tu trebuia sa stai calm in banca ta si sa nu-l iei in serios , dar nu, nu, el trebuia sa faca ceva prostesc ce ii va cauza nu stiu cate probleme!!! nervi!

.intr-un fel ma bucur ca a spus asta si nu i-a zis ceva de genu : ,, TE IUBESC'', daca zicea asta era ca si mort :> happy

. Ei bine Melyna mai am un singur lucru sa-ti spun : adu next-ul cat mai repede posbil ca de nu... ehh nu cred ca vrei sa vezi lough

p.s: sa ma anunti si pe mine ;;)

Te pupaceste Lola kiss

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Vin 28 Dec 2012, 16:42

Nu ştiu ce să spun. Promit că de data asta nu vă las în suspans aşa că nu aveţi ce spune. A şi chestia din capitolul trecut, a fost o idee venită pe loc şi pot să spun că aveam în cap să îi spună Naruto rozaliei că o iubeşte, dar aşa am evoluat puţin acţiunea şi sincer ... nu ştiu cum să îi aduc pe Sasuke şi Sakura împreună, sunt deja la capitolul 10 şi rozalia încă nu-l agrează. Oricum, vă las cu acest capitol şi vă urez:
Lectură plăcută!

Guardians and demons (+16) - Pagina 3 2623848302

Capitolul X

        Cobor cu o oare care reținere scările vechi. Acestea gemeau sub greutatea mea. Nu știu cum voi da ochii cu Naruto după cele întâmplate ieri. O greutate imensă mi se puse pe piept și am început să respir sacadat. De ce a trebuit să facă aia? Ce la împins să ajungă aşa de departe?! Ştia foarte clar că va deveni un infractor în această lume. Şi dacă a jignit totul ce are?! Toate aceste întrebări îşi au răspunsul în mintea lui, doar a lui!
        Sasuke, fiind în spatele meu, mă întrebă ce am pățit, dar nu răspunsesem. De ce să-i spun unuia ca el? Nu cred că am acceptat să fiu "Babysiter"-ul lui, dar cred că va trebui să accept destul de repede sau Papa va fi supărat. Este aşa de ... atât de enervant încât nu ştiu cum să reacţionez. Este un om ipocrit, plin de sine şi ... idiot! Este un idiot! Tot se uită la mine pe ascuns (l-am prins!). Ce vrea de la mine? Nu-l cunosc de foarte mult timp ...
        Mă prinse de mănă și îmi spuse că mi-am format o impresie greșită despre el. Impresie greşită? Sunt obişnuită să judec oamenii doar după aparenţele lor, iar ei sunt obişnuiţi să mă urască. Şi de ce se străfoacă atât să îmi formez o impresie bună despre el? Mă întorc zâmbind fals şi îi spun pe un ton amenințător să-mi dea drumul la mână sau îl voi omorâ. Nu are dreptul să mă ţină! Nimeni nu are dreptul să se atingă de mine trupeşte sau sufleteşte. Îngheță, dându-mi drumul la mână. Pornesc spre living, iar acesta, șocat de răutatea sufletului meu, rămâne în capătul scărilor.
        Sasuke Uchiha, ăsta, e chiar un încrezut. Ce căuta el în Konoha? Ce treabă are acolo? Simt cum sângele mi se urcă în obraji. De ce sunt așa nervoasă pe niște fapte nesimnificative și sunt atentă la detalii foarte mici.
        Sunt trezită din gânduri de către huiduielile tuturor. Ce caută ei treji? Este destul de dimineață și de obicei, în cămin, se dă trezirea la 7.30. Este destul de obositor să te trezești în fiecare dimineață la 7 chiar dacă începi orele de la 12. Clasele IX-X sunt cele care au program de la 12 după-masa, dar știu cât e de greu deoarece am trecut prin acea perioadă, iar acum cu noua regulă trebuie să fac parte din clasa specială SS (Super Speed) și să învăț de două ori mai mult deoarece, în SA (Super A) nu mi-a plăcut.
        Îmi iau perna gri, cana cu cacao fiebinte şi mă urc în capătul canapelei uitându-mă la toți cum se străfoacă să facă un plan pentru ziua de azi. Le spun că-s idioți apoi sorb gălăgios. Urăsc oamenii inutili, care se încurcă la lucruri banale. M-am urât încă de când coechipierul meu a murit, fiind incapabilă să-l salvez. Am fost mereu o lașă, o fricoasă. Nu am vrut să mă implic în lucruri mai grele decât puteam duce și eram mulțumită cu mine fiind neajutorată.
        Dar totul s-a schimbat! Nu mai sunt aceeaşi fiinţă inutilă şi idioată! Nu mai sunt! Scutur din cap la acest gând şi trag silenţios din lichidul maroniu, fierbinte. M-am antrenat din greu în ultimii 3 ani! Trebuie să se fi schimbat ceva în puterea mea, trebuie!
        Nu am putut să-l salvez! A murit în brațele unui criminal acum un an, fiind înjughiat în inimă de față cu mine, dar înainte fiind chinuit și bătut, ars cu fierul încins, iar eu stăteam cu spaimă pe un scaun de lemn de cireș cu inima la gură și cu ochii-n lacrimi.De ce? Acel criminal ştia că e punctul meu slab şi l-a luat de lângă mine, ameninţându-mă că dacă fac vreun pas spre el îl omoară.
        Am fost slabă de când eram mică, copii își băteau joc de mine pentru că eram timidă, moale şi grasă. În loc să am kg pe care trebuia să le am normal, mereu aveam cu 10-15 kg mai mult.. Din cauza lor am urât socializarea și am ales să merg la un liceu diferit. Nu știam în ce probleme mă bag, dar vroiam să scap de toți idioții care m-au făcut să fiu închisă. Seară de seară plângeam din cauza lor dând, astfel, într-o depresie nemărginită. Nu mai puteam avea încredere în nimeni, așa că la 15 ani am luat drumurile liceului WhiteThrone.
        Nu am avut o copilărie fericită. Tatăl meu a fost extrem de exigent cu mama, iar pe mine m-a lăsat cum am vrut, trăgându-mi o bătaie bună o dată pe lună chiar dacă nu făceam nimic. Mergeam câteva zile cu vânătăi la școală, iar copii și profesorii râdeau de mine pentru că spuneau că sunt rea și merit o asemenea bătaie. Apoi, după mai mulți ani de chinuri mama mea naturală a murit iar tata s-a schimbat devenind mult prea protector cu mine căsătorindu-se cu o femeie de care nu-mi mai pasă. Spre surprinderea mea am putut să-i spun mama destul de repede.
        Mă ridic ușor de pe canapea, atrăgând toată atenția. Deja, cei de la WhiteThron mă știu închisă și nu mai îmi spun nimic. Mă cunosc aşa cum sunt şi mă bârfesc pe la spate, doar cei care au vrut să mă cunoască cu adevărat şi-au dat seama că nu sunt chiar aşa de rece. Încă se luptau cu hârțogăraia ce era azvârlită-n toată camera. Ah da! Trebuie să fac un raport cu ce s-a întâmplat aseară, despre monștrii pe care Naruto i-a anihilat complet. Nici în vacanță nu avem liber. Aceste treburi sunt ca niște dureri în fund. Le spun să le lase și toți se opriră.
        Mereu un fighter trebuie să asculte de superiori iar gradele nu se obțin ușor. Cei inferiori trebuie să-i înfrângă pe cei superiori pentru a înainta în grad și dacă nu înaintezi un an în grad mergi la gradul de ucenic.
        Hight School WhiteThron vrea numai elevi devotați, puternici și mereu gata de lupte pentru angajatorii lor. Acesta este WhiteThron, un tărâm nemilos, unde sentimentele nu își au loc. De mic copil ești învățat că nimic înafară de indeplinirea misiunii nu contează.
        Chiar dacă este o școală pregătitoare pentru a fi gardian are cursuri ca o școală normală cu clase I-XII și facultate. Este o școală destul de exigentă și cel mai rău este că bunicii mei au întemeiat această şcoală, iar până de curând au trăit... adică au murit o dată cu mama într-un mod foarte misterios, iar mama vitrgă e directoare deoarece tatăl meu este Papa şi are alte treburi, este un fel de director ajunct. Mama mea adoptivă nu a vrut nici odată să mă implice în așa ceva, dar dacă am ales o altă viață nu mă putea trimite în alte școli cu copii idioți.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Vin 28 Dec 2012, 16:44

foarte tare . Ms ca mai anuntat.

ps. prima Guardians and demons (+16) - Pagina 3 348112

Guardians and demons (+16) - Pagina 3 544217

Marry te pupaceste Guardians and demons (+16) - Pagina 3 208323

Andreea Dincă · Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Vin 28 Dec 2012, 18:02

Buna scumpa! kiss

Ma bucur ca m-ai anuntat^^.
Imi place capitolul^^.
Sunt curioasa cum o sa ajunga cei doi sa fie impreuna :>.
Sunt sigura ca o sa fie o surpriza.
Astept sa aduci next kiss

.
Spor la scris si imaginatie.
Te pupa Deya kiss

.

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Vin 28 Dec 2012, 18:40

Hey, hey ! Foarte frumos capitolul, mi-a placut la nebunie totul. Dar totusi am o nelamurire Sakura parca zicea ca o iubeste pe mama ei, iar acum zice ca nu prea ii pasa de ea, asta chiar nu inteleg este cam o contradictie. Ehh, mai pot spune un singur lucru si acela e ca te astept cu next-ul
p.s: sa ma anunti si pe mine
Te pupaceste Lola kiss

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Sam 29 Dec 2012, 15:14

Imi pare atat de rau ca ajung de abia acum la ficul tau . A fost minunat , mi-a placut la nebunie ca intotdeauna . Este un fic grozav si doar la asta ma pot astepta de la tine . Inca odata imi cer scuze si sper sa ma anunti de next .

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Dum 30 Dec 2012, 17:58

Super capuitol!! in love

Abia astept sa vad ce se mai intampla in capitolul urmator!! rusinos

Sa pui next-ul repede si sa ma anunti si pe mine daca vrei! in love

Gata! Am trecut anul şi am adus şi capitolul! Lola, sper să te lămuresc în acest capitol de ce o urăşte aşa de mult (mama ei actuală e mamă vitregă nu naturală). Nu e ceva în cotra-dictoriu... totul se învârte în jurul acelei seri când era Dark în acel muzeu. Şti că nu am spus nimic nu? Păi acum o să vă deschid calea spre a afla puţin despre acea seară.... dar în capitolul viitor s-ar putea să aflaţi întreaga poveste. Şi referitor că am scris că nu-i pasă ... voi reedita şi voi scrie că "nu mai îmi pasă"
Oricum, vă las cu acest capitol şi vă urez:
Lectură plăcută!

Guardians and demons (+16) - Pagina 3 2623848302

Happy winter kiss

Capitolul XI

        Mai este o săptămână până la crăciun. Magazinele din Tokyo au intrat în reduceri iar oamenii sunt în delir. Ninsoarea s-a depus ușor iar Moș' Crăciunii au ajuns deja prin magazine. Fiecare copil este entuziasmat de Moșul, dar eu știu că nu voi primi nimic de Crăciun. Este un sentiment foarte urât să vezi cum toți copii din cămin pleacă la casele lor de Crăciun și rămâi singur, evadând de aici doar în vacanța de vară. Inima începu să-mi bată alert iar o lacrimă vroia să scape, dar nu am lăsat-o, nimeni nu trebuie să vadă că sunt slabă!
        Închid cartea cu degetul mare și celelalte patru, aceasta făcând un sunet insuportabil. Sue și Carmina își ridicară capul din revistele Avon întrebându-mă ce am pățit. Ele sunt cele mai bune prietene ale mele de când Karin a plecat în misiunea vieții ei și Haruka a ajuns într-un laborator din America pentru a dezlega un caz, mai mult de spioni decât de gardieni, dar Hight School WhiteThron nu-și permite să piardă în fața academiei de spionaj a doamnei Wood, BlackGhost, așa că au trimis-o pe ea.
        De ce nu-și permite? E simplu. Acea academie este întunecată, malefică și plină de un aer diabolic, greu de respirat. Acei spioni devin roboți sufletește, chiar și trupește. Părți ale corpului sunt transformate în metal, mai ales în zona inimii pentru a nu putea fi omorâți. Doamna Wood, este o femeie foarte sadică și îi place să vadă copii chinuiți. Am încercat să o opresc, dar de fiecare dată am eșuat pentru că nu am fost destul de puternică, iar UCC-ul nu i-a putut face nimic deoarece totul era în ordine atunci când mergeau ei.
        Mă ridic din fotoliul vișiniu şi mă uit pe geam. Albine albe zburau pe cer, legănându-se în bătaia vântului; mă așez de-a dreapta lui Sue uidându-mă în ochii ei ciocolatii. Își aținti privirea spre colierul din aur alb oftând zgomotos vrând să spună ceva important, sau poate că are ceva pe suflet. În cazul ei, orice este posibil. Deschise gura, dar o lacrimă îi scăpă prelingându-se pe faţa albă aterizând rapid pe cuvertura gri. Mi se rupe sufletul când o văd plângând. Știe că ne va despărți trei săptămâni. Vor fi trei săptămâni în care ea va fi plecată în California, la bunicii ei, iar Carmina se va duce în India la iubitul ei. Cred că din semestrul viitor va veni și el aici și dacă nu-i va plăcea memoria lui va fi ștearsă cu acea zi.
        Mă ridic de pe pat și le spun fetelor că trebuie să mergem, e prima zi din săptămână și nu ar trebui să întârziem. Le zâmbesc fals iar ele nici nu reactionară, știau că nu e zâmbetul meu. Îmi spuse că nu trebuie să mă forțez să râd și îmi pieri acel zâmbet. Ele mă știu mai bine ca oricine, știu cât de închisă și sadică sunt. Îmi place să văd sânge, oameni morți, filme foarte horror și în final să omor oameni cu mâinile goale. Cred că ăsta e unul din motivele pentru care am acceptat să ajung aici, pot să fiu în largul meu atunci când pedepsesc infractorii plus că, faţă de școala de spioni a doamnei Wood, noi gardienii nu avem muncă de laborator, avem cei mai buni laboranți aduși din diferite părți ale lumii.
        WhiteThron este o școală cu o clădire bej deschis, foarte impunătoare cu 4 etaje. Are formă de U și o grădină exagerat mare, cu un copac de Sakura în centru foarte înalt și fabulos. Petalele de cireș se plimbă-n bătaia vântului ca un carusel al fericirii şi al iubirii. Are cam în jur de 483 de ani iar multe păsărele îşi au veacul pe acolo, având cuiburi artificiale (făcute de studenţi) sau naturale. La primul etaj sunt clasele, în toate cele trei corpuri ale școlii, în al doilea etaj se găsește, în primul corp, o sală de carate, în al doilea se găsește o sală de aerobic și forță iar în al treilea corp se găsește un depozit foarte mare de arme, iar la ultimile două etaje se află căminul pentu băieți și fete, o adevărată nebunie.
        Carmina mă anunțase că am ajuns la clasă. Inima îmi bătea cu putere pentru că trebuia să-l întâlnim pe băiatul ce avea să vină azi. A amânat înscrierea de la începutul semestrului pentru că, din câte am înțeles, nu a putut ajunge în țară.
        Intrăm în clasă și dăm de 26 de perechi de ochi. Toți ne priveau cu ură sau mai bine zis, toți se uitau la mine cu ură. Fiind un Paladin, ei cred că mama mea m-a pus în acest rang și nu că am ajuns singură pentru că toți de aici sunt Dark Avenger sau Assasini.
        O durere în fund, nu au alt ceva mai bun să facă..., în loc să-şi facă griji pentru ei, se uită la mine şi mă invidiază. Mă duc în ultima bancă de pe rândul de la geam neavând nici un coleg de bancă fiindcă stăm câte doi. Sue stă cu Carmina pe rândul din mișloc tot în ultima bancă. Câte odată am gândul că ele stau pe lângă mine deoarece le e milă. Urăsc oamenij falși, am avut prea mulți în jurul meu și totuși, nu-mi dau seama de cei care-mi vor răul. Cele două mi-au arătat că pot avea încredere în ele de câte ori au avut ocazia, m-au consolat, m-au iubit şi m-au îngrijit. Pentru o fire realistă ca mine, nu ar trebui să mă las ușor sedusă de cei fraieri.
        Prinsă în gânduri nu am observat că diriga intrase în clasă. Este înaltă, frumoasă, are numai 24 de ani și predă materiile Socio-Umane. Începu să bolborosească ceva despre colegul cel nou, dar nu mă interesează, nici un om nou la față nu mă interesează, iar cei vechi devin plictisitori și obositori. Îmi pun mâinile după cap și mă las pe spate în așteptarea colegului meu de bancă. Cred că o voi ruga pe profă să o mute cu una pe nume Pigi (sau Pig cum o poreclesc eu, are și nasul ca un porc). Ușa glisantă se dădu la oparte lăsând fața colegului nou.
        Înalt, frumos, binefăcut. Unde oare l-am întâlnit? Inima începu să-mi tremure, palmele să-mi transpire şi sângele să-mi urce în obraji, ochii schimbându-şi culoarea. E prea frumos băiatul ca să fie adevărat. Îmi șterg mâinile repetat de uniforma gri a școlii. În timp ce eu îmi făceam fantezii cu el, profesoara îl rugă să se prezinte. Începu cu o scurtă introducere despre ce îi place și toate prostiile astea. Nu mă interesază trebuie să aflu de unde îl cunosc. Îmi pare destul de cunoscut şi familiar.
        Alarma începu să răsune școala iar un cursant din a 12-a A mă anunță că directoarea mă cheamă urgent. Scuip în semn de scârbă și întreb ironic dacă trebuie să scoale o școală întreagă doar pentru mine. Pășesc în afara clasei și zăresc un băiat bine-făcut care era alertat de zgomotul infernal. Nu era din școală deoarece îi lipsea tatuajul de pe mână, dar nici din localitate nu era.

        Această insignă a şcolii are culori diferite de la un elev la altu, fiecare îşi alege culoarea preferată şi locul unde să şi-o pună (de obicei pe mână). Eu, de explu, o am pe gât, iar Carmina o are ca pe un colier deoarece directoarea i-a permis să o poarte precum un colier, într-un fel... un ecuson foarte drăguţ pe care scrie numele ei, şcoala şi clasa.
        Îl întreb ce caută aici, dar nu îmi răspunsese. Rămân calmă pentru că știu că voi face urăt atunci când mă enervez. Își aținti privirea pe geam, spre copacul de cireș japonez. Îl înjur și mă întorc cu spatele, dar simt o prezență mult mai mare decât a acelui băiat. Mă întorc agil, parcă speriată, și o văd pe mama la un costum bej, care îi venea foarte prost, mergând apăsat. Le simt prezențele și celorlalți din clasa SS.
        Doamna Gorny se opri și își puse mâinile-n sân și se uita urât la mine și la băiatul vizitator. Știam că este nervoasă și că nu-i place prezența acelui băiat, iar iritarea i se citea pe față. O cunosc mai bine ca oricine.
        Începu să mă certe pentru că nu l-am dat afară din cămin. Tăceam... Nu vreau să dau în mintea ei. Mmm copil prost ce e. Parcă văd că mă face Asaasin pentru că nu am reacționat când l-am văzut. Asta și face, smulgându-mi din piept o medalie pe care scrie Paladin (ultimul rang) aruncându-mi cel cu Assasin. Nevii puneau stăpânire pe mine și mintea mea. Începeam să transpir, iar sângele îmi urcase în obraji. Ochii îmi lăcrimau și corpul meu începu să tremure.
        Știu că trebuie să stau calmă, pentru binele meu. Trebuie să gândesc realist, să nu mă las contopită de emoții, nu asta ne învață aici! Trebuie să fim mereu stăpâni sine, iar eu aşa ar trebui să fac! Dacă acum reacționez așa, în misiuni ce am să fac?
        Îi spun că l-am întrebat ce face aici, dar se pare că nu ține cu ea. Îmi dau ochii peste cap. Un an am muncit să ajung Paladin și ea mi-l ia în doar câteva secunde? Îl iau de guler pe acel băiat și îi dau una în gură de i se umflă buza. Îi spun să plece, iar el îmi spune că a venit pentru mine. Nu trebuie să pic în această capcană. Îi spun că dacă o să-i mai spun și a treia oară să plece îl voi duce la spital. Se ridică și-mi spuse că l-a trimis un unchi de-al meu. Ochii săi ca smoala mă priveau intens. În ei se vedea nerăbdarea pentru a-mi povesti tot ce i-a spus unchiul. Îi spun că nu mă interesează și plecă. O să plătească pentru că, din cauza LUI mama m-a degradat.

        -Directoareo, spun eu iar aceasta se întoarse, să nu mai îmi jigneşti mama decedată! Dacă o vei face te voi omorâ cu aceste mâini. În timp ce spuneam asta îi arătam mâinile. Îşi făcu ochii mari apoi se linişti deschizând gura. Oftă greoi şi o închise, vroia să-mi zică ceva, dar cred că se abţinuse. Nu ai dreptul să o jigneşti şi tupeul să ţii la mine şi să mă faci să te iubesc, atunci când tu eşti scorpia.

        Chiar dacă nu ţin minte multe chestii despre mama mea naturală, doar chestiile care mi-au marcat copilăria, o iubesc de parcă ar fi în fiecare zi lângă mine, o ador şi o respect. Cred că ea a întâlnit-o de mai multe ori în copilărie deoarece în acea seară.... m-a sunat pe telefon şi mi-a zis mai multe chestii despre ea care, pe mine, mă deranjau cumplit, dar nu am putut să fac nimic pentru că trebuia să-mi păstrez calmul!
        Deschid ușa glisantă iar toți începură a râde înafară de Sue și Carmina care mă priveau cu milă. Îi urăsc pe cei douăzeci și șase de colegi, îmi vor numai răul. Le spun să tacă iar ei încetară. Știu că forța mea va rămâne tot a unui Paladin orice grad aș avea, această putere nu se ia cu una cu două. Strâng la pumni la gândul că trebuie să fiu mai puternică, să lupt! Trebuie să lupt să devin ceea ce nimeni nu a ajuns, să o bată pe Mama-Omidă şi să primească rangul special.
        Mă așez în bancă plină de nervi şi gânduri negative. Acea femeie mă face să i le spun în faţă, să îi ofer gândurile pe tavă. Strâng mâinile-n pumn şi le aşez pe masă. Trebuie, chiar trebuie! Oftez greoi şi îmi spun că trebuie să mă calmez, să nu îmi fac griji cu problemele trecutului, să visez la un viitor doar al meu, un viitor în care le apăr pe Sue şi Carmina! Oftez greoi iar gândul îmi zboară la acel băiat şi întrebarea mereu aceeaşi "Unde l-am întâlnit?" Memoria mea este prea încărcată cu tehnici de luptă ca să țin minte posibilele persoane care le-am întâlnit de acum trei luni în colo. Începu să-și continue prezenatea fără ași spune numele.

        -Tu ești....

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Andreea Dincă

Buna!
Ma bucur ca m-ai anuntat :X:X.
Imi place capitolul, este frumos ^^.
Am impresia ca il vede pe Sasuke... sau ma insel?
O sa aflu in capitolul urmator ^^.
Spor la scris si imaginatie kiss

.
Te pupa Deya:*:

Hey, hey scumpa mea Melyna. Foarte frumos acest capitol mi-a placut mult, mult happy2

. Si ca si Deya am vaga senzatie ca acel baiat e Sasuke, cu toate ca mi se pare penibil sa-l uite asa de usor lough

, ce naiba nu-si aminteste de baiatul pe care l-a sarutat acum ceva, ceva vreme. Bine asta e doar o presupunere, poate e altcineva, dar lasa ca o sa ne limpezesti tu mintile cu urmatorul capitol yeah

. Acum directoarea e foarte, foarte tampa. ce naiba a dat-o cu un grad mai jos din cauza faptului ca nu l-a dat pe strainul ala afara, n-am mai vazut asa ceva nervi!

. Ehh cam ata am avut de spus.. so Mely te astept cu urmatorul capitol si spor la scrsi sii bafta la ideii
p.s: sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul
Te pupaceste Lola kiss

Super capitolul,foarte frumos! happy

Iti multumesc ca m-ai anuntat si pe mine cand ai pus acest capitol si sper sa ma anunti cand pui next-ul,si sper sa il pui repede! kiss

Foarte frumos,felicitari Melyna :)

Choco :) : Comentariile din sectiunea fanficion trebuie sa aiba cel putin 10 cuvinte, altfel faceti Spam. Regulament si iarasi Regulament.

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Dum 03 Feb 2013, 15:11

Am venit şi cu acest capitol care ... nu ştiu ce să spun. Vă dau doar un indicu: Sakura este ameţită de sentimente. Cam atât. Aceste 5 cuvinte descriu întreg capitolul, care sper să vă placă!
Lectură plăcută!

Guardians and demons (+16) - Pagina 3 2623848302

Happy winter!

Capitolul XII

    -Tu ești Keima Uchiha!strig în gura mare încât să-i las pe toți uimiți. Ești frate cu șarlatanul de Sasuke.spun în timp ce-mi puneam mâinile-n sân și dădeam din cap în semn afirmativ.

        Inutil.... Un singur cuvânt poate descrie multe, arătând gândirea negativistă a oamenilor. De mult am încetat să mai cred că această lume se poate schimba și că poate deveni un loc mai bun și de multe ori am gândit asemenea lucruri, mai ales când vedeam că unii se zbat pentru ceea ce nu pot reuși.
        În zadar... totul se ruinează la cea mai mică mișcare, tot ceea ce am clădit o viață-n treagă se poate dărâma cu o singură suflare. Și atunci de ce urcăm treptele? De ce toți vor să devină mai buni, să irosească energie pentru ceva inutil?

    -Absurd.spun eu lent, eliminând aerul greu adunat. Totul este atât de... de ... sec și șters încât nu mai știu unde să privesc. Oriunde aș întoarce capul văd ochi negri, plini de ură și care vor să ucidă, acei demoni cu chip de om care aleargă către înalt, călcând totul în picioare și rupând legăturile cu cei "apropiați". spun în timp ce mă jucam pe PFP-ul primit de crăciun.

Guardians and demons (+16) - Pagina 3 P.F.P

        Oftez. Am ajuns să vorbesc singură. Cât de prostesc este. Am ajuns de râsul tuturor. Eu, fata sinistră și mereu fără chef, să facă un monolog pe acoperișul școlii, singură şi cu capul în PFP.
        Și cu acel coleg ce am rezolvat? Ce caută Keima aici și de ce nu și-a spus adevăratul nume? Adică, nu e ca și cum nu și-ar fi spus numele adevărat, dar atunci seara mi-a spus ambele nume și m-a amenințat cu moartea dacă nu-i spun așa, deci tot el e cel care nu-și spune numele.
        Și atunci... atunci când am mers la muzeu să furăm tabloul acela important, ce căuta acolo? Ce vrea să obțină? Dacă stau să analizez toate faptele sale ar trebui să-mi dau seama. A fost atunci seara chiar dacă muzeul era închis, s-a mutat în aceeași clasă cu mine, fiind primul din școală, nu își spune numele adevărat și nici nu a fost atunci seara când l-am întâlnit pentru prima dată pe Sasuke, ei fiind frați.
        Caută ceva, spionează, vrea să ucidă, să terorizeze pe cineva, toate acestea citindu-se în ochii și dacă nu aș fi logică aș fi spus că vrea să mă apere, dar nu... el fuge după pradă până o pune la colț apoi o împușcă, o terorizează până ce cedează psihic, apoi o omoară sălbatic. Asta este impresia pe care mi-a lăsat-o în urma acestor fapte.
        Este destul de straniu dacă stai să te gândești că ceea ce mi-a spus el este adevărat, că este fratele lui Sasuke. Și de unde mă știe pe mine? Unde m-a întâlnit? Când? Cine este acest Keima? De unde îl știu eu? De ce am impresia că ne ştim de mult timp?

    -Sigur doriți să ieșiți din această aplicație? mă trezește vocea robotică ca de cristal a PFP-ului. Doriți să salvați?

        Desigur că vreau! Numai un neghiob ar ajunge la nivelul 60 din Sword Art Online (SAO) și ar da NU. Nu știu alții cum sunt, dar mereu mi-am dorit să fiu prima fată care a jucat peste 75% din jocurile existente pentru PFP și le-a și terminat, desigur că pentru băieţi doar nu pentru fete cu rochiţe şi chestii din astea.
        Nu știu ce am făcut în ultimile 2 ore, înafară de a chiuli și de a mă gândi la un isprăvit. Mă ridic de pe zăpadă și oftez. Mereu mi-am dorit să fiu băiat, dar nu știu de ce. Mi-a displăcut mereu s*xul slab, dar de acum 3 ani nu mă mai interesează. Nu cred că este inutil să te faci frumoasă, dar este jalnic dacă îți dai cu un munte de machiaj și tot să te crezi urâtă.
        Mă întind, trosnind toate oasele, și spun că sunt gata. Gata pentru ce? Sunt atât de nerăbdătoare, dar pentru ce? Nu am iubit și oricât aș încerca să uit un băiat, nu pot. Mereu apare ca un ghimpe-n coaste uitându-se cu acei ochi la mine, făcându-mi inima să salte.
        De multe ori spun că-l urăsc, că nu mai vreau să-l văd, dar de fiecare dată când îl văd cu o alta sfârșesc prin a fi geloasă și chiar dacă e la cățiva centimetri sau metri departe de mine, îl simt cu mult mai îndepărtat decât restu, acei oameni de care chiar nu-mi pasă.
        Scutur din cap. De ce mă gândesc la așa ceva acum? Trebuie să fiu tare pentru psihicul meu, pentru tot ce ține de mine! El este doar un băiat, un băiat la fel de inutil ca toți ceilalți... face ce face și îmi apare în minte și nu mă lasă să dorm.
        Strâng din pumni și incep a lăcrima. Sunt atât de slabă! Sue și Carmina cred în mine, în mine... numai în mine! Ele două, doar ele, contează pentru mine! Da, așa este! Trebuie să mă adun și să fiu puternică pentru ele, nu-mi permit să plâng aici, nu acum!
        Inima îmi bubuie-n piept vroind să iasă și să fie liberă de aceste greutăți. Este mult prea ciudat că l-am întâlnit pe EL. În acea zi senină când stăteam la Naruto pe scari nu visam să ajung în asemenea momente, să-mi pese și de altcineva înafară de cei care mi-au fost mereu alături și nu m-au trădat niciodată. Înainte de blond, singura persoană de care-mi păsa eram eu, iar ceilalți îmi erau inferiori.
        Nici bine nu mă trezisem din gânduri și văd același păr negru aranjat în același stil ca acum câteva ore. După ce Keima s-a prezentat ca fiind unul din familia Uchiha am leșinat la a 2-a oră când aveam Geografie. Toate amintirile mă năpădiseră, nervii pe doamna directoare, șocul din cauză că el a venit la școala asta și mulțimea de întrebări care îmi cutreierau mintea mult prea dureros.
        Palmele începuseră să-mi transpire iar gândurile să-mi zboare la tot felul de prostii, deja mă vedeam cu el în pat, iubindu-ne și luându-mi virginitatea -de care sunt foarte mândră că o mai am la 17 ani-, corpurile noastre să devină unul, să mă dezmierde cu vorbe dulci și să mă apere de toți și toate.

    -Hey!mă salută politicos în timp ce se apropia spre mine. Îmi ... pare... ăăă... rău pentru că ai fost scăzută-n grad din cauza mea, numai eu sunt de vină.spuse după care îmi oferi un pupic pe obraz. Inima începu să-mi bată accelerat și sângele să-mi urce în obraji, din această cauză l-am împins căzând pe pătura albă și pură. Unchiu a spus să-ți spun să ai grijă că vine...

        După ce termină o rafală de vânt se abătu peste noi eu nebăgându-l în seamă, pe fața mea citindu-se groaza și șocul. Știam că vine, nu trebuia să-mi spună el. Printre întunericul ce se abătu peste privirea mea îl văd pe brunet venind la mine și zgâlțâindu-mă. Îi spun pe un ton jos, nu șoptit, că voi accepta să fiu gardiana sa.
        Știam că întunericul va veni, dar nu așa de devreme, este prea devreme! Și cu sentimentele mele cum rămâne? Eu nu ar trebui să am nimic de spus, dar am! Am multe de spus, multe de discutat, gânduri confuze, întrebări fără răspuns, toate acestea se adună în capul meu.
        Poate nu-l plac pe Sasuke, sigur nu! Mi-am dat seama că este o persoană destul de ok și că nu ar trăda niciodată pe cineva, îmi este doar un animc sau poate un simplu prieten. Și chiar dacă așa gândesc, eu îi voi spune că îl urăsc, pentru că asta trebuie să fac pentru a nu trece pragul iubirii, și în plus... de ce să-i spun lui că mi-am schimbat opinia? Trebuie să rămână în mine, doar în mine!
        Sunt confuză! Toate aceste gânduri îmi arată cât de indecisă sunt și că nu știu ce realitate să o accept. Dacă accept realitatea ea mă va doborâ, iar dacă nu o accept ea mă va omorâ până în străfundul inimii mele. Oare? Oare ce ar trebui să fac? Dacă nu mi-ar fi murit mama naturală acum aş fi aflat şi m-aş fi hotărât, dar e prea târziu pentru regrete.
        O liniște ca de mormânt se așternu între noi. Se vedea pe fața lui Sasuke că se pregătește să-mi zică ceva, ceva foarte intens. Urăsc lucrurile de genul acesta... mai ales la el. Dar oare ce e acel ceva ce urăsc la el? Ura asta e adevărată sau e doar un pretext prin care să spun "Stai departe de el!" ?

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Dum 03 Feb 2013, 15:57

Hey... de abia asteptam
sa pui next-ul si uite ca l-ai pus
Si OAUUUU ce se intampla aici?!
Ce vrea Sasuke sa ii spuna Sakurei?!
Astept next-ul si sper sa il pui repede!

Subiect: Re: Guardians and demons (+16) Mar 05 Feb 2013, 19:10

Hey, hey am ajuns a doua o iee sunt boss ;;)

. Acum eu nu inteleg un lucru asa mai inutil pe acolo si el de ce in puiii mei Sakurei ii place de acest Mr. Keima Uchiha. De ce Mely ?? Adica, cu totii stim ca ei trebuie sa ii placa de Sasuke ca pana la urma ce naiba el este lumina ochiilor ei ( bine not yet dar nu mai e muult ). Dae tu nu, nu trebuie sa complici povestea sa aduci pe acest Keima in peisaj nervi!

. Oricum vorbind serios acum chiar am ras cand am vazut cum a reactionat Sakura cand si-a dat seama cine era acel baiat misterios. Ehh si nu imi place un singur lucru la acest capitol..... ca ne-ai lasat in suspans. Poti sa-mi zici si mie ce ti-am facut uite am fost cuminti ti-am comentata si exact in cel mai important moment cand Sasukw voia sa-i spuna ceva Sakurei tu hop pauza sad

Cred ca grei sa ne stoarcem creierele si sa ne gandim la mii si mii de posibilitati in legatura cu ce ar zice Sasuke, diabolica mai esti rolling on the floor

. Poi Mely poti face un singur lucru sa te revansezi si anume sa aduci next-ul repejor .... asa ca spor la scris si succes la idei
p.s: sa ma anunti ai pe mine cand aduco next-ul a hug

Te pupaceste Lola kiss