Hell Lane

Monolog

Acelasi drum...Acelasi drum pe care am calcat ani si ani de-a randul fara sa stiu macar unde ma poate duce. Mereu acelasi. Niciodata nu se va schimba. De ce? Pur si simplu; este etern. Va duce intodeauna in acelasi loc. Nu...niciodata nu am avut curajul de a termina strada. Si nu il voi avea vreodata. Ceva imi sriga incontinuu"Intoarce-te!". Intodeauna ma intorc. Am vrut, de cele mai multe ori sa il ignor glasul, dar e atat de apasaor, de sufocant. Si acum ma intorc. Mereu ma voi intoarce. A ramas si va ramane intodeauna la fel; un capat de lume, ingropat intr-un abur rece. Da, da! Asta este si a fost intodeauna: o poarta spre iad. Am trait anii cei mai frumosi ai copilariei mele aici, dar acum, acum nu mai este nimic. Tot ce a fost inainte, acum este nul; vid. Razboiul a venit aducand cu sine maturitatea, atat de devreme accentuaa in comportamentul meu, vesnic copilaros. Nu mai exista nimic. Totul a disparut asa cum a aparut; fulgerator. Iar eu m-am schimbat. Tot ce tinea de trecut a disprut in neant. Am lasat in urma. Gloria orasului natal, a palit...

Chapter one
Sasuke's Point of View

Am apasat pedala de acceleratie disparand cu totul in ceata densa. Nu s-a schimbat nimic. A ramas acelasi oras fantomatic, purtand cu sine urmele razboiului. A ramasa la fel ca acum un an, ca acum doi ani si nici nu se va mai schimba. Niciodata. Nu imi pot da seama de ce, dar acest oras, asa cu era el, nu mi-a trezit vreodata un sentiment de patriotism. Nu am simtit niciodata gloria orasului natal. Si de ce imi lipseste acum atat de mult? Dar, nu! Am lasat in urma trecutul. Doar ca aceea amintire, oricat de vaga ar fi fost ea, e singurul lucru pe care nu il pot uita. E singurul meu regret; nu am putut ramane sa salvez tot ce lasam in urma. Poate hiar asta m-a schimbat ata de mult. Dar la ce bun, in definiv? Tot ce a fost, a ramas in urma. Am ramas doar eu; o umbra neagra si rece, ce va bantui intodeauna acest pamant. Vreau sa gust razbunarea. Vreau sa ma doara. Toti cei ce mi-au furat copilaria, tineretea, vor plati. La fel. Una cu pamantul, cum a fost in urma cu exact 7 ani...

FlashBack

Am scos incet capul de sub rochia mamei mele. Nu am vazut nimic. Lacrimile imi incetosau privirea, si cu toate astea auzeam atat de clar tipetele. Simteam miros de sange. Ei sufereau; eu nu. In bratele mamaei, aveam un sentiment linistitor, de siguranta. Nu. Nu aveam curajul sa privesc afara. De ce acum? Nu stiu. Intodeauna m-am considerat un baiat curajos, mai putin acum. Nici nu as putea fi. De ce sa nu recunosc? Da, imi e frica. Nu vreau sa impart acelasi destin cu tatal meu, cu bunicul meu sau cu orice alt baiat ori barbat din orasul nostru. Trebuie sa traiesc! Ei au nevoie de mine, o simt. Dar daca vor veni dupa mine? Daca ma vor prinde? Ce va face mama, singura? Nu; hotarat lucru. Nu am sa mor.
Mi-am incolacit bratele in jurul gatului mamei, mai tare, mai srans decat inainte. Tremuram. Nici nu eram in stare sa privesc in fata. Tot ce vedeam erau doar umbre. Nimic altceva. Nici macar nu respiram. Totul se misca atat de rapid si, din fericire, nimic nu se oprea. Eram de-a dreptul ingrozit, si cu toate astea am adormit. Speram ca totul sa dispara cand ma voi fi trezit. Probabil ca nadajduiam inca ca era doar un vis.
Apoi, brusc am auzit sunetul usii izbindu-se brutal de perete. Mi-am ridicat privirea. Tot ce vedeam era o umbra. Atat de mare, de neagra si de impunatoare incat, la acel moment, o asemuiam cu diavolul insusi. Poate ca, in definitiv, asta si era. "Aici erai, puslama mica!" mi-a soptit printre dinti, cu privirea-i verde indreptaa sever catre mine. Nu am mai apucat sa vad nimic. A tras. Mi-am inchis ochii, dupa care o durere usoara mi-a invadat intreg abdomenul. Nu imi puteam da seama ce se intamplase, oare murisem? In orice caz, am simtit ceva cald inconjurandu-ma rapid. Nu aveam curajul sa ma uit.Am striat mai apoi, soptit: "Mama?", dupa care am inchis ochii. nimeni nu mi-a raspuns. Cand m-am trezit, era deja dimineata. Liniste. I-am strigat din nou nuleme mamei, si nu mi-a rasuns, din nou. Mi-am ridicat privirea catre trupul sau cald, umed, dar in acelasi timp rece si...mort. Da, da, mort! Era moara de cel putin patru ore. Acum, ma puteam considera cu adevarat singur pe lume. Am jurat ca ma voi razbuna. Si o voi face. Jur!

End FlashBack

Da, mama, am promis! Ma voi razbuna pe el, pe cel ce te-a omorat, apoi pe fiecare din cei dragi lui. Il voi lasa singur pe lume, asa cum m-a lasat el la randul sau pe mine. Ii voi omori pe toti, fara cea mai mica remuscare. Am asteptat atata timp sa ma vad pe picioarele mele, iar acum, cand in sfarsit sunt demn de a realiza ceva in viata, sunt gata sa imi vand inima insusi diavolului. Am pacatuit mult prea mult. Cu toate ca tot ceea ce am cladit in acesti ani se va darama sub o povara grea, sunt pregatit sa mor cu inima linistita. Nu, nu. Nu ma mai pot numi om. acum sunt doar un monstru; fara sentimente, fara regrete. E drumul meu. Acelasi drum, aceea poarta spre iad, pe care acum o voi urma fara sa privesc in urma. Cand aceea voce imi va striga "Intoarce-te!", eu nu am sa ma intorc. O voi sfida cu cel mai jignitor dispret, si chiar de ar fi sa ajng la capatul drumului mort, o voi face pentru tine, mama! Chiar daca la randul meu voi muri si voi ajunge in iad, il voi trage pe el si pe toti cei ca el dupa mine. nimeni nu va mai ramane viu. Doar, iarta-ma, Doamne pentru ce urmeaza sa fac in continuare!

Hellau, my darling:hug:
Hm, m-a atras titlul si am zis ca merita sa incerc, ei bine s-a meritat ca am dat click. Imi place fic-ul si ideea deasemenea. Descrierea este foarte buna chiar, hmm si nu ai uitat de acel "neimportant" accesoriu ... suspansul. Chiar sunt foarte curioasa ce se va intampla in continuare, oare pe cine va trebui sa se razbune Sasuke? Sunt sigura ca va aparea si Sakura in cadru si ii va fi cam greu sa isi duca razbunarea la bun sfarsit, i think. Sper sa ma anunti cand postezi next-ul, bafta in continuare si nu te descuraja a hug

Hei hei

Se pare ca ajung si eu pe aici, cu o oarecare intarziare. Ei bine, imi place ceea ce vad, deci chiar imi place mult. Descrierea ta e foarte frumoasa si complexa, chiar uimitoare. Despre idee nu pot spune mai nimic, deoarece este foarte misterios primul capitol, dar sunt sigura ca e mai mult decat originala in love

Abia astept sa postezi capitolul doi.
Sa imi dai si mie un PM cand postezi, te rog. puppy eyes

So... spor la scris si la idei. in love

Kiss & Hug kiss

LexX^^

Chapter two
Sasuke's Point Of View

De ce? Cum poate aceeasi senzatie ciudata sa ma acapareze complet...acum cand sunt mai hotarat ca niciodata. Urasc asta. Si e ceva atat de ciudat...Ciudat de familiar la strada aceasta. In fata ochilor imi apare acelasi drum negru, aceeasi ceata, acelasi glas ce imi striga incontinuu "Intoarce-te!". Ma simt ca si cum as mai fi fost de atatea ori pe aici, pana la capat chiar. " Cand acel glas iti va striga "Intoarce-te!" pentru a treia oara, fi sigur ca fugi. Iar de nu o vei face, priveste in fata si asteapta ca semnul Diavolului insusi sa iti apara in fata ochilor. Atunci vei putea trece.". De fiecare data cand treceal pe acolo, bunicul imi spunea aceasta legenda, lucru ce se intampla desul de des de altfel in ultimii ani ai copilariei mele. Pe atunci nu as fi inteles niciodata de ce un om ar fi gata sa isi vanda sufletul pentru cineva, oricine ar fi el. Nu intelegeam de asemenea de unde bunicul cunoaste atat de multe despre strada blestemata ce se invecina satului nostru, fiind sigur de altfel ca el insusi s-a aventurat pe acel drum. Acum inteleg. Vorbele bunicii, intodeauna pregatite pentru al combate, acum imi rasuna in minte ca un ecou ironic "Cand acel glas iti va striga "Intoarce-te!" sa te intorci. Nu iti vinde sufletul pentru o sipla razbunare sau vei ajunge sa mori in cele mai groaznice chinuri" . Ironic, nu e asa?

Acum eu insumi sunt aici, cum probabil au fost si multi alti inaintea mea. Dar eu, spre deosebire de toate alte specimene jalnice ce si-au lasat in urma scopul si au ajuns aici, voi merge pana la capat. Nu voi da inapoi. Nu acum. "Cand acel glas iti va striga 'Intoarce-te!' pentru a treia oara...". Deja de trei ori. Esti fericit, Lucifer? Sunt sigur ca acum razi, da, si ai un ranjet sadic. Chiar de crezi ca nu o fac, crede-ma, te aud mai clar decat imi aud propria respiratie. Dar in definitiv poate ca nici nu respir. " Priveste in fata si asteapta ca semnul Diavolului sa iti apara in fata ochilor...". M-am oprit. Cu privirea neagra indreptata inainte, astept. Nimic...Nici macar un sunet. Cu inima batand puternic, coplesitor de puternic, inaintez. In fata mea, in fata propriilor mei ochi, din ceata densa a aparu acelasi scris. Aproape nedeslusibil, dar cu toate astea atat de clar, bucata rosiatica de lemn avea scrijelit pe suprafata sa aceleasi cuvinte HELL LANE, sau mai exact, "CALEA IADULUI".
"Atunci vei putea trece". Ei bine, batrane, acum trec. Si desi nici un glas nu imi mai striga "Intoarce-te!" imi este mult mai greu ca la inceput sa inaintez. Totul e apasator de pustiu...

Am fost singur atatia ani si ani la rand dar niciodata nu am simtit mai puternic nevoia cuiva in jurul meu. Oricine. Am inaintat asa, fara sa ma gandesc la nimic, fara sa aud sau sa vad nimic ce era in jurul meu in jur de cateva ore. Imi era sete si trupul imi era obosit, dar nu m-as fi intors. Eram mult prea departe pentru a da cu piciorul la tot. Si cu toate astea sunt om si oricat mi-as dori sa pot trece peste, nevoile corpului meu vor fi intodeauna mai puternice. Iar asta...Asta mi-a dat ragazul necesar sa chibzuiesc tot ce am facut pana acum. Oare a fost orect? Nu. Dar am facut-o pentru mama! Dar mama nu se poate odihni oare in pace daca nu o razbun? Nu mai conteaza. Ce rost are sa imi pun asemenea intrebari cand probabil voi muri in orice moment? Acum stiu ca tot ce am facut pana acum a fost in zadar. Si asa voi muri inainte de a ajunge la capatul drumului. Si pentru ce? Nici macar nu o voi putea revedea pe mama, ce probabil isi duce acum viata de apoi ata de calma, in Rai. Un zambet jalnic si-a facut aparitia pe fata mea. Acum aveam sa mor.

Dar cand am crezut ca totul se va sfarsi, o silueta miuta de statura si-a facut aparitia din ceata densa. Nu ii puteam observa fata datorita palariei de matase ce ii acoperea capul foarte rotund. Si se indeparta atat de repede...
- Stai! I-am strigat eu, cu o ultima ramasita de putere.
S-a oprit, apropiindu-se de mine. Atunci i-am putut vedea mai bine chipul. Piele sa era arsa, dar cu toate astea foarte alba, fantomatica. Obrajii ii erau alungiti iar ochii cenusii ii erau adanciti in orbite. Buzele-i erau subtiri si sprancelnele groase, iar fruntea neteda era acoperita de suvite de par ce se intrezareau pe sub palaria inalta. Nu era un barbat frumos, nici pe departe, iar haina sa cenusie de stofa, lunga pana in pamant nu facea altceva decat sa ii accentueze constiututia desirata si bolnavicioasa.
- Spune-mi te rog...Ca mai este pana la capatul drumului?
A ranjit ironic si dispretuitor, ba chiar usor neplacut.
- Chiar aici.

Mi-a intins o mana uscata ajutandu-ma sa ma ridic. Ce altceva puteam face decat sa il urmez? S-a asezat pe o banca de lemn, la capatul drumului indemnandu-ma din priviri sa ma alatur lui. Nu am vrut, dar am facut-o. Acel om, oricine ar fi fost el, imi producea fiori de-a lungul coloanei.
- Cine esti? L-am intrebat eu brusc, fara ocolisuri, cum imi sta de altfel in caracter.
A urmat un moment de tacere. Nici macar nu ma privea.
- Spune-mi tinere, de ce esti aici? M-a intrebat la randul sau, parand ca nici macar nu a auzit intrebarea pusa inainte.
- Vreau sa ma razbun. De ce altfel s-ar avanta cineva intr-un asa loc pustiu? In satul din care provin eu, se spune ca cine ajunge la capatul acestui drum poate face un pact cu Lucifer, in schimbul propriului suflet. Asa ca, iata-ma aici. voi razbuna moartea mamei mele.
Din nou, liniste. am crezut la un moment Dat ca nici macar nu ma asculta. dar m-a intrebat:
- Si pe cine mai exact vrei sa te razbuni?
- Pe cel ce a omorat-o, fireste. De i-as sti macar numele...

Pentru prima oara de cand l-am intalnit, m-a studia din cap pana in picioare. Un alt zambet ironic si-a facut aaritia e chipul sau.
- Esti sigur ca vrei sa faci asta? Doar stii pretul acestui pact.
Mi s-a parut o intrebare stupida, dar in entuziasmul momentului, i-am oderit un "Da" hotarator. Am observat atunci cum privirea sa a devenit rosie si amuzata, iar zambetul din ce in ce mai larg. Incepeam sa regret ca am venit aici.
Dar el, ca si cum mi-ar fi citit gandurile, m-a privit din nou si mi-a spus:
- Nu iti fie frica de mine. Ii voi transmite Stapanului meu cererea ta. Acum inchide ochii. Vei fi acolo in cel mai scurt timp.
Am facut intocmai cum mi-a spus. Totul in jurul meu a devenit negru, contopinduse intr-un vast pustiu ce pusese stapanire pe mine. Era deja mult prea tarziu.

interesanta poveste , sa isi vanda sufletul satanei pentru razbunare , hiar foarte , o idee pe care eu nu am mai intalnit-o , cine a indraznit sa o omoare?:-w
Da chiar ma intereseaza cum isi face Sakura aparitia in poveste , ma gandeam ca poate e fiica lui ala care ia omorat mama:-? eh , presupunerile mele , dar desigurc ca de obicei ne vei surpinde , ja ne kiss

Hei hei

Iti multumesc mult pentrru PM si sper sa ma anunti si in continuare. happy2

Acum... nextul. Sincer, mi s-a facut pielea de gaina lough

Descrierea ta este atat de buna, incat ma face sa ma simt in mijlocul actiunii, in locul lui Sasuke. Ciudat, dar adevarat. Descrii foarte frumos, iar ideea prinde un contur gratios cu fiecare rand pe care il expui. E frumos, foarte frumos.
Deci eu sunt foarte nerabdatoare, deci astept next-ul. in love

Spor la scris si la idei in love

Kiss & Hug kiss

LexX^^

Hellau, darling a hug

Scuze ca ajung tocmai acum. So, mi-a placut capitolul. Ideea imi place, imi aminteste intru totul de Supernatural, sau ma insel? lough

Si eu voiam sa fac un fic asa, ma rog, l-am blocat dupa primul capitol lough

Hmm, ma intreb si eu cum va aparea Sakura in cadru. Ahhh, ma intreb dupa cati ani va trebui sa isi de-a sufletul. Probabil nu foarte multi :-? Sunt sigura ca va incerca sa gaseasca o solutie ca sa nu ajunga in Iad. Ehh, vom vedea. Bafta incontinuare si anunta-ma cand postezi next-ul. :Hug:

Heyyyyyyyyyy a hug

Andreea zice ca ficul seamana cu Supernatural. In mod normal as fi super incantata, deoarece adooor acest serial si mi-ar placea sa citesc un astfel de fic. Problema este ca eu nu am ajuns la episodul despre care este vorba aici ( eu sunt abia la sez. 4 ingrijorat

).
Deci nu as vrea sa stiu dinainte ceea ce o sa se intample in serial. happy2

Dar, oricum esti o scriitoare minunata. Imi place modul in care descrii, se vede ca ai talent la asta. Si eu ador sa citesc astfel de capitole. Zici ca e uns cu miere in love

Astept nextul cu nerabdare, sper sa imi dai un PM ca sa nu raman in urma :o3. Te-am pupacit dooolce kiss

Chapter three
Sasuke's Point Of View

Cum ar trebui oare sa ma simt? Bucuros? Trist? Adevarul e ca, insa, eu nu simt nimic. Imi aduc aminte atat de vag totul...incat stau si ma intreb daca nu a fost decat un vis. Si daca nu a fost....Ce va fi? Cu atat mai bine. Ma simt mai pregatit ca niciodata sa imi duc razbunarea la bun sfarsit. Acum, dupa spusele sale, tot ce trebuie sa fac este sa astept. In situatia in care ma aflu, sunt indreptatit sa nu am incredere in el, dar ce altceva as putea face? Pana la urma, am ajuns pana aici. Totul depinde de mine.
In jurul meu e un intreg negru; vag, pustiu. Linistea coplesitoare ma invaluie treptat, apasator, ba chiar sufocant. Probabil nu ma mai aflu pe pamant. Dar daca nu sunt pe pamant, atunci unde sunt? In iad? Poate. Nu am de unde sa stiu. Un lucru e cert: de acum sunt pe cont propriu. Nu ca pana acum as fi fost ajutat de cineva in special, ci doar...mama, poate. Da, mama! Ea m-a tinut in viata in toti acesti ani. Sunt sigur ca ea si nimeni altcineva m-a vegheat din ceruri. De acum insa nu mai poate face nimic. Inutil...

- Va simtiti bine, domnule?
Mi-am ridicat usor privirea catre persoana care vorbea. O femeie. Avea o infatisare copilaroasa si cuminte, iar glasul sau era blnd si supus. Purta o rchie neagra de o lungime incerta ce i acoperea in intregime gatul subtire iar parul ii era rins intr-un fel de nod la spate. Dupa infatisarea si spusele sale, parea mai degraba o simpla slujnica sau in cel mai rau caz, guvernanta. Si nu m-am inselat. Mi-am rotit de vreo cateva ori privirea prin odaia destul de spatioasa, luminoasa si calduroasa in care ma aflam. Ma intreb, oare cum am ajuns aici? Aveam pieptul dezgolit, iar unul din brate imi era bandajat. Ce naiba se intampla aici?
O bataie scurta s-a auzit din spatele usii din fata. Am privit ratacit intr-acolo in timp ce slujnica iti agita mainile subtiri incercand sa ma acopere.
- Doamna Uzumaki, va rog, nu aveti voie sa vedeti sange in starea dumneavoastra. Chemati-l va rog pe domnul.
- Nu fi ridicola, Yumiko. Dar, in sfarsit, il voi chema pe tata. A raspuns glasul feminin din spatele usii.

Au urmat mai apoi cateva momente de liniste in care slujnica mi-a pansat ranile de pe piept. Dupa care, in timp ce a plecat sa aduca spirtul, usa din fata patului meu s-a deschis. Pe ea a intrat un domn in jur de cinzeci de ani, cu o constitutie usor indesata dar bien mascaa de halatul lung de matase pe care il purta. S-a apropiat alene de mine, schiopatand, dupa care s-a asezat in dreata mea pe unul din fotoliile din apropierea patului.
- Te simti bine, tinere? m-a intrebat acesta sever. Ah, iarta-ma, probabil ca esti bulversat. Eu sunt stapanul acestei case, Hiroshi Uzumaki.
- Sasuke Uchiha. Si da, ma simt destul de bine datorita slujnicei dumneavoastra. As fi bucuros sa ma pot ridica din pat.
A zambit usor, pe sub o mustata rasa, carunta, dar destul de vizibila, dupa care si-a luat bastonul de langa masa si s-a ridicat. In pragul usii l-am auzit spunandu-i servitoarei ceva in genul: "Yumiko, dai te rog ceva sa se imbrace dupa care adu-l in living. Va ramane la noi ceva timp asa ca vreau sa ii cunoasca pe toti membri familiei."

Dupa ce mi-am tras peste piept unul din halatele aflate pe scaun, mi-am sprijinit bratul sanatos de umarul slujnicei si am pasit cu ea catre salon. Am avut ragazul sa privesc o clipa o parte din casa familiei Uzumaki si, intradevar emana o bogatie si un lux neobisnuit. Trebuie sa fi fost placut sa iti petreci fiecare zi in acest conac. Am mers de-a lungul unui hol lung si luminos, dupa care, in capatul sau si-a facut aparitia o usa masiva de lemn.
Cand am patruns in living, acolo se aflau decat doua persoane. Stapanul casei, Domnul Uzumaki statea in capul mesei alaturi de o femeie, nu tanara ce-i drept, dar destul de frumoasa. Purta un costum albastru din matase iar parul ii era prins intr-un coc la spate. Cel mai robabil aceea era doamna Uzumaki, sotia stapanului. La ceva timp si-a facut aparitia un tanar, in jur de douazeci si doi de ani, cu un par blond ravasit si niste ochii albastri ce straluceau obositi. In urma sa a aparut un adolescent, si el avand, de asemenea, acelasi par blond ca si restul familiei, desi ochii sai nu erau nici pe departe de un albastru atat de intens ca ai fratelui sau mai mare.

Apoi, din spatele lor s-a ivit o tanara. Ce m-a uimit totusi la ea era...nuanta neobisnuita a parului sau. Am ramas ceva timp privind-o pe tanara femeie dupa care ne-am asezat cu totii la masa.
- Dupa cum vezi, tinere, aceasta este familia Uzumaki. Doamna pe care o vezi lana mine este sotia mea, Kumiko Uzumaki, iar cei din dreapta sunt fiul meu, Naruto si sotia sa, Sakura. Cel mic din stanga este mezinul familiei, Shin. Ar trebui sa te obisnuiesti. Vei mai locui la noi ceva timp.
Am aprobat usor din cap trecandu-mi degetele prin par. Era ceva ciudat cu familia aceasta. Cel putin impresia aceasta am avut-o eu despre ei.
Dupa ceva timp, capul familiei s-a retras impreuna cu sotia sa, iar Shin si-a reluat locul pe canapea, disparand si el la putin timp dupa parinti sai. In camera ramasesem doar eu si cei doi tineri casatoriti. Atunci am avut prilejul sa o studiez atent pe doamna Sakura, ce statea calma in bratele sotului sau. Decat o rochie de un alb stralucitor ii acoperea silueta zvelta, iar umerii firavi ii erau acoperiti se un sal de matase.

- Permiteti? Am intrebat eu scotand o tigara si ucandu-mi-o la gura.
- Bineinteles. Sakura, draga mea, cred ca esti obosita. Ar trebui sa mergi la culcare, este destul de tarziu.
- Da, cred ca ai dreptate. Noapte buna atunci, Domnuele Uchiha.
Dupa ce si-a sarutat scurt sotul, a parasit rapid camera facandu-ma sa observ statura ei micuta. In acel moment eram doar eu si Naruto. Acesta si-a turnat un deget de coniac, intrebandu-ma daca doresc unul, dar am refuzat. S-a pus mai apoi din nou pe canapea, picior peste picior, cercetandu-ma amanuntit.
- Sotia mea, Sakura, nu a putut ramane in momentul asta. Are o sensibilitate temporara la fumul de tigara.
- Inteleg. Scuzati-mi impolitetea, dar as vrea sa va intreb, cum am ajuns aici?
- Nici o problema. Astazi, pe cand tatal meu se plimba v-a lovit intamplator cu masina. Stiti, el are o anume constiinta, doar a fost general....

Am avut un impuls sa spun "Stiu", dar am chibzui mai bine si mi-am inghitit cuvintele. Mi-am indreptat atent privirea catre ceasornicul din perete, cautand o scuza pentru a ma retrage in camera mea. Simteam nevoia sa revizuiesc tot ce s-a intamplat astazi, atat de brusc de altfel. Si, spre fericirea mea, era deja ora unsprezece si, sub pretexul unei oboseli cronice, am reuzit sa parasesc salonul. Eram destul de buimacit de toate noutatile ce s-au petrecuta astazi incat, probabil ca acea "oboseala" era in buna parte adevarata.
Ajungand acolo, m-am prabsit in pat si cu privirea indreptata in tavan am inceput sa gandesc. Cum am mai spus, era ceva ciudat la familia aceasta, iar faptul ca ma aflam aici nu era decat o simpla coincidenta. Nimic nu e o coincidenta. Si atunci poate...Dar nu. ar fi mult prea ciudat. Si in plus, generalul Uzumaki e mult prea batran ca sa si fost in razboi acum sapte ani.
Mi-am inchis mai apoi ochii, obosit. Prea multe se intamplasera pentru o singura zi, iar eu aveam nevoie de somn. Si atunci, incercand sa dorm, aceeasi silueta neclara din ziua precedenta mi-a aparut in gand "Gata, acum totul depinde de tine. Dar, ia seama, daca vei lasa pe cineva in viata, vei ajunge cu siguranta in iad. Daca nu, ai o mica sansa de a ajunga in Rai. Asta depinde numai de tine"

Waw.... ce frumos a fost. in love

Imi place asa mult cum descrii, ti-am mai zis. Ai darul asta, nu stiu sa explic. Cuvintele sunt ingrijite si bine alese, foarte frumos in love

Cat despre poveste, atat de ciuuudata. Ce e cu vocea aia si cum de a ajuns in familia asta? Si pe cine trebuie sa ucida? think

Ehh e clar ca stii sa ne tii in suspans. lough

Astept nextul, sa nu uiti sa ma anunti. Abia astept sa mai citesc in love

Pup

Mersi ca mai anuntat, sa incep asa , Sakura deci e sotia lui Naruto , nu , nu imi place deloc:|
Da chair e ceva ciudat cu familia aia , e prea "perfecta" , ma intreb , nu e doar o infatisare a iadului? Din pura curiozitate , pana nu zic ce am pe suflet , nu-i bun :))
Asa de ciudat :-s , ma sperie , :)) , next :* ,

Hellau, darling a hug

Multumesc de anunt. So, mi-a placut enorm capitolul. La inceput eram confuza, deoarece nu puteam sa inteleg unde e Sasuke, apoi cand au aparut treptat persoanele clanului Uzumaki, confuzia mea s-a accentuat si mai tare. Hm, am inteles pana la urma.
Am ramas cu o expresie plina de uimire atunci cand am aflat ca Sakura e sotia lui Naruto, hmm, complicat. hmm...?!

Sunt nerabdatoare sa vad ce se va intampla in viitor, deoarece Sasuke are unele probleme cu acel demon, asta daca a facut pactul si mna.. mai intervine si Naruto. Bafta in continuare a hug

Ficul tau mi se pare un mister total deocamdata
si imi place la nebunie
sper sa postezi din nou in curand
sunt nerabtatoare sa aflu continoarea
spor la treaba

https://sasu.forumgratuit.ro/t837-misterele-dragostei

Hei hei

Iti multumesc mult pentru anunt si imi pare rau ca am ajuns atat de tarziu.
Anyway, m-ai bagat oarecum intr-o confuzie profunda. La inceput nu stiam cine il ingrijea, cine era dupa usa si a cui era acea voce feminina. Adica "il chem pe tata" era o voce feminina... oare era Sakura? Hmm. Apoi, cand au aparut personajele am inceput usor usor sa ies din acea ceata.
Chiar imi place foarte mult ideea si modul in care scrii, so... astept nextul cu nerabdare.
Spor la scris si la idei. in love

Kiss & Hug kiss

LexX^^

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Hell Lane Mar 21 Aug 2012, 16:09

Buna

Cat de complicat e ficul asta =]]]] Sakura sa fie sotia lui Naruto... de unde pana unde? :| Socanta chestie, in fine, ma bucur ca am trecut pe la ficul asta, chiar ai talent =]]] si-mi place cum scri :)
Sa-nteleg ca asta ar trebui sa fie familia tipului care i-a omorat mama lui Sasuke, si ca trebuie sa-i omoare pe toti. Trebuie sa o omoare si pe Sakura.. :-s Ahh, incurcata idee :-L
Astept urmatorul capitol, spor la scris :*

Subiect: Re: Hell Lane Mar 21 Aug 2012, 17:31

Am ajuns si eu pe aici si trebuie sa recunosc ca pe mine chiar ma fascineaza aceste ficuri cu demoni.Nu stiu de ce,dar pana sa citesc capitolul trei aveam o vaga banuiala ca Sasuke va trebui sa o omoare si pe Sakura.
Mi s-a parut mie ca e ceva ciudat ca a aparut brusc in aceea casa si se pare ca e destul de complicata povestea.

Fic închis pentru inactivitate. (21 Aug- 21 Oct)