Against the wishes

Bine... Bineinteles. Sunt noua, da stiu. Dar vreau sa ma perfectionez, si de asta am zis sa imi incerc norocul. Cand mai citeam compunerii profa mea de romana zicea mereu ca am ''condei'' asa ca.. Sa vedem capitolul 1 >:D<

Against the wishes
Chapter I: Family portrait
Sakura’s point of view

Lumina slaba a inseraririi se strecoara strategic printre jaluzelele trase. Aceasta lumina imi reaminteste ca in aceasta seara, probabil, imi voi hotara destinul. Incep a vorbi cu mine insami, contemplandu’mi chipul rasfrant in undele clare ale oglinzii. Oare asta e ceea ce imi doresc? Daca nu voi fi fericita de acest pas facut? Dar daca imi va fi benefic? Ohh... Sakura Haruno… Ma privesc in oglinda si raman pur si simplu uimita. Vad o tanara zvelta, cu corpul perfect, parca sculptat de insusi Brancusi, si invesmantat cu o fusta lunga si ampla de un verde-smarld, completata de un corsaj vaporos. Chipul de un alb nenormal, este discret machiat, cu un vag aer exotic. Imi pare atat de familiar…si totusi atat de strain. Parul de o noanta neobisnuita insa naturala de roz-bombon este ridicat intr’un coc rasucit cu migala. Ma privesc din ce in ce mai intens, pana cand vocea tatalui meu ma smulge din visarile mele mocnite.

-Daca ar mai fi trait mama ta… sa te vada cum arati in aceasta seara, probabil ca ar fi fost placut surprinsa. Semeni atat de bine cu ea cand era tanara.

In aceasta seara, este un bal mascat, la care voi merge cu singurul parinte pe care il mai am, si anume tatal meu, Yasuo Haruno. Am ales un costum simplu, destul de dragut, care cred ca ma caracterizeaza cel mai bine: sirena. Am iubit atat de mult apa, ba chiar muncesc pe o nava imensa, conducand turistii spre Bahamas si inapoi.
Ma uit mai atenta, parca incercand sa ma conving ca fata a carui chip se rasfrange in oglinda nu sunt eu. Nu seman deloc cu pustoaica de acum 6 ani, care se credea ‘’majora’’ datorita faptului ca avea frumoasa varsta de 18 ani… Nemultumita acest gand, ma incrunt si ma intorc cu spatele. Mama… da’mi un semn si spune’mi daca este bine ce fac. Trebuie sa recunosc, sunt frumoasa. Ba chiar ma simt ca si Cenusareasa, in seara primului ei bal. Dar am un vag presentiment ca ceva nu va merge foarte bine in seara asta. Pur si simplu, nu ma simt foarte confortabila. In ochii mei verzi, un verde intens, ce nu il intalnesti nici la acele smaralde foarte pretioase, se aprinde o minuscula scanteie ironica la gandul ca m’as putea impiedica in condurii mei, fix sub privirile intrigate ale inaltei societati din Nassau. Tatal meu auzind parca gandurile mele, izbucneste intr’un ras zgomotos. In seara asta trebuie sa isi stapaneasca dorinta de a’mi ciufuli parul, cum imi facea mie mai mereu cand ma purtam ca o pustoaica. Imi este dor de vremurile de odinioara, dar catusile timpului le purtam mereu.

-Sakura, scumpo! Nu vreau sa te vad mereu plimband turistii pe o nava, la Bahamas si inapoi. Vreau sa te vad fericita, si stii asta foarte bine. Niciodata nu mi’a placut sa te vad inghitita de aroma amintirilor, asa cum se intampla de multe ori. Ce ar spune mama ta in acest moment, daca te-ar putea vedea?

Incepe din nou. Plictisitorul discurs despre viata mea, de care se va alege praful daca nu imi voi urmari bine destinul. Stiu, este tatal meu, insa nu are dreptul sa imi conduca viata.Stiu, stiu ca ma iubeste, iubirea e reciproca insa ma considera inca un copil se asta ma deranjeaza. Ii scot limba, gropitele ivindu-se pe obrajii mei trandafirii.

-Daca mama m-ar vedea acum, pesemne s-ar intreba ce s-a intamplat, si cel mai probabil te-ar certa pe tine, doar tu m-ai crescut, nu? Nu inteleg de ce sunt nevoita sa renunt la ceea ce imi place sa fac, la ceea ce iubesc cel mai mult, numai pentru a ma casatori!

Subiectul acesta deja incepe sa putrezeasca. Am discutat de atatea ori cu tata despre aceasta logodna. Daca Kiba Inuzuka nu m-ar fi cerut de sotie, poate totul era bine. Nu spun ca nu il iubesc, din potriva, chiar tin mult la el, dar mai mult ca la un frate, decat ca la un sot. Acea seara, luna aia plina ce imprastia farmec declinului naturii…acea seara de neuitat, pe aleea unui parc…
Flash Back
-Sakura…Mereu am vrut sa iti spun ceva, insa mereu eram pur si simplu absorbit de frumusetea ta nevinovata. Am petrecut niste clipe minunate impreuna si cred ca a venit momentul.
Ma uit confunza la el, pe chipul meu citindu-se numai curiozitate. Ochii sai ciocolatii ma privesc cu mare atentie. Inima in loc sa pulsez sange, se pare ca pulseaza teama. Sper numai sa nu fie ceea ce cred eu ca este. Inghit in sec si privirea mea se intersecteaza cu a sa.
-Ai vrea sa te casatoresti cu mine?
Ohh nu. Te rog, orice dar nu asta! Cuvintele sale au trect ca si o fantoma prin mine. Adevarat am avut clipe de neuitat cu Kiba, insa niciodata nu m-am gandit ca s-ar putea indragosti cu adevarat de mine. Nu voi intelege niciodata ce a vazut la mine, el era asa gentil, asa frumos, pe cand eu sunt doar…o fata rozalie. Din priviri ma roaga sa il accept. Stop, Sakura analizeaza. Asta l-ar face si pe el fericit si pe tatal tau. Pana la urma fericirea mea nu prea conteaza. Ce as putea pierde? Ii zambesc fals si apoi ma rezum doar sa abrob din cap. Un zambet ne incolteste la amandoi pe buze, iar in minutul urmator gura mea este sigilata de a sa, intr-un sarut pasional. Ahh, buzele lui atat de moi, si atat de dulci, parca pudrate cu miere… Cand ii deschid usa, spre lacasul meu umed parca totul din jurul nostru s-a oprit. Limba sa imi exploreaza fiecare coltisor a gurii mele, eu fiind in fiecare secunda tot mai incantata. Ma apropii de corpul sau, lipindu-ma de pieptul sau bine lucrat. Degetele sale sapa adanc in parul meu, facandu-ma sa gem usor. Un fir de vand primavaratic trece pe deasupra noastra aducand cu el mireasca florilor. Rup acest moment nevinovat de fericire, avand nevoie de aer.
-Dar nu stiu sa gatesc, nu stiu sa spal, nu stiu sa fac mai nimic bun…spun eu incercand sa evit privirea sa. Simt cum capul imi este ridicat si atunci vocea sa melodioasa incepe a rasuna in linistea morbida a noptii.
-Vreau sa fii sotia mea, nu servitoarea mea. La aceste ultime cuvinte ii sar in brate, simtind caldura sa sufleteasca.
End Flash Back
-L-ai putea imagina pe Kiba, cum conduce de afacerile familiei sale de pe nava ta? Si chiar mai mult, sa fie imbracat la fel ca tine, intr-un tricou larg, si pantaloni descolorati? Nu crezi ca s-ar face de ras? Si in cele din urma, tu esti o sirena. Nefericiti vor fi marinarii ce se vor lasa amagiti de cantecele tale minunate.
Imi vine sa rad, insa ma abtin cu greu. Trebuie sa recunosc, tata este cel mai bun om cu mine, si chiar e un partener de dialog nemaipomenit. Ii raspund cu ironie ca nu m-a auzit niciodata cantand in baie.
-Sincer, tata, as fi preferat sa anunte logodna intr-un mod mult mai simplu si sa evit o astfel de petrecere. Stii foarte bine ca fac asta de dragul tau, al lui Kiba, si al parintilor sai. Pentru el familia este atat de importanta, incat si-ar sacrifica viata pentru asta. Si parintii lui sunt atat de bucurosi ca in sfarsit unicul lor fiu si-a gasit aleasa.
Tatal meu imi zambeste si imi da dreptate, eu simtind in glasul sau o unda de incurajare. Trebuie sa recunosc, Kiba este un barbat extraordinar, si ma iubeste cu generozitate, insa nu la fel de mult ca cel de acum 6 ani. Ahh… daca l-as putea scoate macar pentru o clipa din capul meu ar fi extraordinar. Imi alung cu o oarecare nervozitate aceasta amintire in camera ei si ii spun tatalui meu ca ar cam fi timpul sa plecam, fiindca viitorul meu sot va crede ca m-am razgandit. Imi iau in graba poseta, cheile si plec spre masina. In intunericul acesteia nu ma pot gandi decat la cat de ciudate au fost ultimele saptamani. Parca totul s-a intamplat prea repede. Ce straniu poate fi de cele mai multe ori destinul… nu mi-l pot imagina decat ca pe un cliseu. Dar deobicei cliseele contin cea mai mare doza de adevar.
-Sakura, mereu esti asa visatoare.
Zicand acestea imi atinge cu usurinta inelul de coral de pe mana mea. Imi privesc trista bijuteria si intorc capul spre fereastra. De ce este asa de greu sa uiti o amarata de persoana? De ce mereu, dar mereu iti apare amintrea sa, in cale? Si la propria mea intrebare, tot eu raspund. Am avut atatea clipe minunate… Cum l-ar putea uita cineva? Inca imi mai pasa de el, dar de iubire nu cred ca ar putea fi vorba.
-Nu cred ca este chiar normal sa iti amintesti de prima logodna in seara celei de a doua. In curand il vei putea inlocui cu unul mai frumos.
-Insa nu pot s ail arunc…murmur mai mult pentru mine.
Imi scot cu brutalitate inelul de pe deget si ma incrunt. Il pun intr-o cutie care imi cade prima in mana, si oftez sonor.
Multumesc mult ca ati citit primul capitol. Vreau sa stiu daca are rost sa il continui happy

Vreau muuulte critici. Daca aveti ceva de spus, cine doreste le voi da id meu de mess, pentru a ma critica mai detaliat. La inceput este Kiba dar va reveni SasuSaku :)

Superb eu vreau nextul

p.s Primaaa !

Edit Anna~Anitta: Atunci cand comentati un fic/ one-shot, veti folosi minim 10 cuvinte. Te rog sa-ti editezi comentariul pentru a nu fi considerat spam. Multumesc!

genial...hai cu nextul sti ca imi place ficu' tau... Ti-am zis pe mess:X:X:X:X:X Aii....sper ca la petrecere sa-l intalneasca pe Sasuke...
Te-am pupat;)

Mulumesc pentru comuri :*

Chapter II: Logodna
Sakura's point of view

Amintirile cu el, ma invaluie si ma inchide intr-o caracape unde imagini cu noi doi zboara pe unde apuca. Parca sunt prinsa intr-o tornada a sentimentelor, in care iubirea este accentuata. Mereu am crezut ca trecutul este departe, foarte departe si nu ma va putea rani. Insa de fiecare data ma insel. Amintirile revin mereu si mereu chiar mai vii ca altadata.

-Tata… inelul acela, m-I l-a dat in seara carnavalului haitian. Iar eu…vocea mea se stinse, dar continui: il iubeam asa de mult, incat mi-a placut sa cred ca era inelul de logodna.

-Te-ai hranit mereu cu iluzii, scumpo. Nu toti barbatii sunt ca si Kiba, vei vedea. Cei ca si Sasuke Uchiha nu se gandesc decat la ei. Insa sunt sigur ca odata cu aceasta logodna, totul va lua sfarsit. Am dreptate?

Nu… eu nu cred asta. Insa nu am cum sa ii spun tatalui meu, va fi prea suparat. Ahh! A rostit acel cuvant ‘Sasuke’. Ar fi cazul sa uit de aceasta prima iubire, insa nu pot! Este ca o gaura neagra ce incet, incet imi stoarce toate puterile. Ma devoreaza pe inauntru iar eu trebuie sa nu arat aceasta suferinta si la suprafata. Ma uit cu coada ochiului la tatal meu, iar apoi spre drum.

-Crezi ca il voi putea iubi vreodata pe Kiba, asa cum l-am iubit pe Sasuke? Il intreb eu neclintindu-mi privirea. Ochii mei cautau ceva pe strada, dar nici macar eu nu stiu ce vroiau sa vada. Intrebarea cred ca mi-am pus-o mai mult pentru mine, decat pentru tatal meu, insa acesta imi raspunde cu un timbru rece, glaciar, pe care il foloseste de fiecare data cand vorbeam despre Sasuke.
-Ar fi mult mai usor de suportat daca am recunoaste imediat iubirea vietii noastre. Stii tu, cea adevarata. Insa sunt sigur ca il vei putea iubi pe Kiba, si el la fel. Iti va darui orice ca sa fii fericita, asa cum Sasuke nu a facut niciodata, si nici nu ar fi in stare sa o faca.

Oftez silentios. Chiar daca imi iubesc tatal asa de mult nu ma pot abtine sa nu ii spun doua vorbe cu repros.

-Dintre toti, tu ar trebui sa stii cel mai bine, ce insemna Sasuke pentru mine. Nu inteleg cum poti fi atat de rece?! Stii bine ca l-am iubit asa de mult, nu ma pot preface ca nu a existat. Era atat de binevoitor, si doar in biroul tau l-am cunoscut.

-Ba chiar m-ai convins sa fac afacerile cu el. Te-ai oferit sa ii imprumuti pana si vasul tau. Insa mereu stiam ca ar fi trebuit sa te supraveghez mai bine, erai asa de impulsiva si incapatanata. Nu te-ai schimbat chiar foarte mult.

Incep sa ii dezgrop tatalui acele clipe cand am aflat ca nu vrea sa se casatoreasca cu mine. Atunci am incercat sa imi salvez ultima farama de mandrie, si i-am spus, in aceeasi seara, ca totul s-a terminat intre noi, chiar daca am mintit. Dar… vorba tatalui meu… acum este bine ca imi stiu sentimentele fata de el. Seara asta este cu adevarat importanta, este o cotitura din viata mea. Ani la rand l-am asteptat… am sperat in fiecare zi ca se va intoarce si trebuie sa incerc sa uit ‘prima dragoste’ cea care nu se uita niciodata. Am jurat ca nu voi mai iubi pe nimeni, insa cred in Kiba, si chiar imi doresc sa fiu fericita. Imi indrept de pe frunte o bucla rebela, in timp ce amiralul parcheaza masina. Chipul meu nu mai arata nici macar o urma de nostalgie, este chiar nul. Trecutul, il alung departe. Sunt pregatita pentru aceasta casatorie.
Intru in spatiosul club, impreuna cu tatal meu. Se aud tot mai bine vocile celor ce conversau si clinchetul paharelor. Cum am intrat, se contruieste un mic grup in jurul nostru. Kiba, imbracat intr-un costum de print, vine galant, si cu o voce vesela:

-Aveam o presimtire ca te-ai razgandit >> nu esti singurul ce are presimtiri nu tocmai placute<< insa intarzierea te face si mai frumoasa.

-Pentru a ma face si mai frumoasa, tu spui ca am nevoie de mai mult timp decat alte femei? Ii spun eu pe un ton sagalnic, insa nici bine nu mi-a dat raspunsul ca m-a tras pe ringul de dans.

-Daca mama mea nu s-ar uita in momentul asta la noi, ti-as arata cat esti de frumoasa, cu sau fara acest costum mirific de sirena.
Hmm, si eu care credeam ca ma voi da putin in spectacol… Asta e.

-Abandoneaza aceasta femeie pe campul de lupta!

Ii aud vocea sonora a tatalui lui Kiba. Se posteaza in fata noastra maraind severitate. Gratie siluetei lui corpolente pare un adevarat rege saxon. Ma i-a de mana , spunand ca ma fura inaintea viitoarei mele soacre. Rad cristalin, si ma las purtata in farmecul unui vals.

-Te prefer oricarui alt dansator, papa Inuzuka. I-am atins sufletul cu acest apelativ. Am folosit aceste cuvinte de inainte sa ma fi cerut Kiba in casatorie.

-Spui asta numai pentru ca nu ripostez cand ma calci pe picior? Sau sunt destul de gras, ca sa te prind atunci cand te impiedici?

Spunand asta izbucneste intr-un ras zgomotos. Tocmai cand ma pregateam sa ii explic neindemanarea mea, se anunta cina. Il vad pe Kiba, cum se apropie, ma prinde tandru de mana, si ma duce in sufragerie.

Pe pereti sunt agatate panze de vas, iar lampile cu gaz, raspandesc o lumina difuza. Pe mese troneaza platouri uriase cu mancare. Sampania extraordinar de buna se potriveste perfect in acest peisaj. Eu si Kiba incepem sa spunem glume, unul altuia, razand de propria noastra farsa. Sampania si caldura din salon, ma ametesc dar ma simt foarte atragatoare. Kiba, stiu ca si-ar fi dorit un mic si nevinovat sarut pe buzele mele fragede insa vad ca se multumeste numai sa imi mangaie ceafa delicate, jucandu-se cu buclele mele rozalii. Mainile sale aluneca usor, sub panza corsajului, eu simtindu-le cat sunt de fierbinti si de catifelate.
Ma abandonez clipei placute, cand, deodata, imi dau seama ca s-a asternut o liniste nu tocai fireasca, urmata de un impresionant rapait de tobe. O vad pe mama lui Kiba cum vine spre noi si murmura incet ca ar cam trebui sa se anunte logodna. Tatal sau, spune cu o oarecare tenta ironica in glas, ca ar fi putut sa isi gaseasca alt moment. Kiba le face semn sa se indeparteze. Imi simt inima batat navalnic in piept, mai, mai sa imi sara. Puterile ma parasesc. Frica. Doar asta simt in acest moment, in timp ce in cap aud ecouri: panica, panica, panica! Nu sunt pregatita de un astfel de ritual, nu sunt pregatita sa am un sot. Astept resemnata pe scaunul din piele neagra, in timp ce unghiile mele strabat incet carnea mainii. Privirea mea, este absenta. Orchestra pastreaza un moment de tacere, in timp ce Kiba imi pune un superb inel cu diamante pe deget.

Ma simt vinovata. L-am mintit ca il iubesc, l-am mintit! As vrea sa plang, insa nu am mai cunoscut lacrimile de sase ani. Kiba, astepta de la mine mai mult decat sunt eu capabila sa ii ofer. Am cunoscut adevarata pasiune in bratele lui Sasuke Uchiha, am jurat ca nu voi mai iubi pe nimeni, insa Dumnezeu mi-a aratat ca ma poate invarti asa cum vrea el. Viata asta a fost atat de cruda cu mine… Dupa ce m-am daruit lui Uchiha, nu cred ca as mai putea face asta altcuiva. Ma simt furata de ganduri. Vad insa, o silueta nemiscata ce sta langa usa. In acel coltisor de semi-intuneric ochii sai smolatii ce stralucesc ca si taisul unei lame.

Uite si next'ul :) Daca vreti urmatorul capitol vreau sa vad minim 3 comentarii :)

Ai un fic foarte frumos. Descrierea este minunata si greseli de tastare doar doua-trei am observat. Estetica este destul de ok, avand in vedere ca ai lasat rand liber intre paragrafe. Titlul destul de interesant, nu l-am mai intalnit la fic-uri.
In orice caz, chiar vreau sa stiu daca Sakura v-a accepta cererea in casatorie a lui Kiba. Astept next-ul!

Minim 3? :-j Super next! ce bun este gustul lui;x
Deci...
1. sper ca acel cineva sa fie Sasuke
2. Sper ca s-a intors ca o vrea pe Sakura, nicidecum ca vrea sa fie "nasul"
3. Sper ca Sakura sa para mai indiferenta in fata lui, nu sa i se arunce din prima fractiune de secunda in brate
3. Sper sa ma anunti si pe mne cand pui next-ul :X
4. Te-am pupat si ne vedem la next [app. sigur o sa ai mai multe comentarii decat ti-ai putea imagina]

Ai un fic foarte frumos. Descrierea este minunata . Eu vreau nextul urgent ca ma spanzur !

Nebunic a fest aici !

Chapter III:''-Nu te mai iubesc!''

Sakura’s point of view

Stateam inmarmurita si nu imi clinteam privirea din coltisorul groazei. De ce s-a intors astazi? De ce acum? Il aud pe saracul Kiba cum imi adreseaza o intrebare, la care nu raspund. Nu mai am timp sa ma razgandesc, si chiar de as putea, nu voi distruge fericirea atator oameni numai pentru ca s-a intors acum, dupa sase ani de zile. Incep sa clipesc des, atunci cand aud sunetele orchestrei, si imi intersectez privirea cu ochii mari si mirati a lui Kiba. Am facut ceva? Ce intrebare penibila… Incerc sa ii spun ca am nevoie de putintel aer, fiindca sampania nu mi-a facut chiar foarte bine. Accepta, eu aproape gonind spre teresa.

Incerc sa imi pun ordine in ganduri, dar tot se aude multimea galagioasa. Respir alert, iar trupul imi tremura. Buclele rebele imi poposesc pe chip, enervandu-ma. Inchid ochii furioasa si imi duc mainile la tample, masandu-le usor. Imi simt capul cum geme ajutor. Dupa mai multe minute de alerta, ma relaxez, fiind inghitita de sunetele minunate ale valurilor. Aerul acesta curat, smaltuit cu mirosul unor trandafiri imi imbata plamanii. Daca stau bine si ma gandesc, mereu acest peisaj a avut un efect benefic asupra mea. Clipele de odinioara imi revin in minte… cu sase ani in urma statea la fel pe plaja, numai ca eram alaturi de Sasuke…

Cerul este batut cu becur instelate. Vantul tomnatic adia usor, conducand arbustii inalti la un tango. Nisipul fierbinde imi mangaia picioarele mele golase. Mana lui Sasuke este impleticita cu a mea. Bratele sale puternice imi cuprindeau talia de viespe, si ma trageau aproape de el. Ne asezam in fund pe nisip, eu fiind la pieptul lui, ascultandu-I inima, ce puteam sa jur ca batea doar pentru mine. M-am hranit cu iluzii asa cum spune mereu tatal meu. Imi mangaia usor obrajii mei catifelati, si ma privea atat de intens, de parca vroia sa imi invete pe de rost, fiecare trasatura a fetei, de parca ar fi presimtit despartirea. S-a intors, dupa sase ani de tacere si de umbra. S-a intors fix in seara logodnei mele!

Enervata de aceste ganduri strig un ’’Nu!’’. Aud cum usa teresei se deschide si imi intor capul. Ochii mei mari privesc silueta cu atata tristete, amestecata cu ura. Respiratie mea parca s-a oprit. Un fir de vant trece pe deasupra mea ravasind parul rozaliu, si facandu-ma sa am fiori pe sirea spinarii. Fac un pas inapoi, inca foarte speriata. Ii vad ranjetul penibil de pe chip, in timp ce eu mai am un pic si paralizez de frica. Deschide gura, buzele rotunjindu-se usor. Vreau sa spun ceva, dar vocea s-a o i-a inainte, si ma izbeste de colturile cele mai dureroase ale trecutului.

-Buna seara, Sakura Haruno. Sau ar trebui sa spun Sakura Inuzuka?

Un amalgam de sentimente s-a izbit in mine, precum o furtuna repezita. Vocea lui era inca neschimbata. Chiar daca anii au trecut, tot ii recunosc graiul. Are un timbru mai scazut, ce e drept, insa si mai placut. Cuvintele lui au rasunat atat de bine in aceasta liniste morbida, incat pentru o secunda am crezut ca e doar o iluzie, ca mintea mea imi joaca feste. Insa nu! Totul este real, absolut totul. Nu imi vine sa cred ca stau din nou fata in fata cu el. Parca toti acesti ani nici nu au existat. Poate ca acesti ani nu s-au instalat peste el, fiind aproape la fel de tanar ca si odinioara, insa trupul sau putin mai robust si usor bronzat, si-a pastrat o eleganta in miscari, demna de invidiat. Ceea ce m-I se pare cel mai schimbat, este doar privirea sa, rece, dura, nemiloasa. Chipul inexpresiv era palid, albul ala fiind anormal.

Simt cum imi este infipt un cutit in abdomen, dar nu in realitate, doar ca asa de puternica este durerea. Simt o caldura in stomac, si ametesc pentru cateva secunde. Nu am baut coniac, sa ma fac manga, asa ca ar trebui sa fiu bine, de ce ma simt asa? O perdea din ceata imi invaluie ochii, peisajul fiind neclar. Numai corpul lui Sasuke se vede surprinzator de limpede, aproape ireal.
Imi las privirea in jos, deoarece daca il mai privesc odata in ochi voi ingheta. Inchid pentru o clipa ochii apoi ii adresez o intrebare, folosind cel mai glaciar ton:

-Ce te aduce aici, in seara asta? Fix in seara asta?! Este o petrecere privata! Ma indoiesc ca ai fost invitat, de asemenea.

Cuvintele le-am scuipat cu mult venin, ceea ce l-a cam suparat. Mi-a cam tremurat vocea insa am reusit sa ma maschez destul de bine. Il vad ca se cam enerveaza, insa nu pot sa cedez acum.

-Trebuia sa stiu daca este adevarat despre tine si Kiba. Si nu, nu am fost invitat. Spune el , o urma de amar pictanduse pe chipul lui. Te felicit! Chiar am crezut ca mai tii la mine, insa vad ca aparentele sunt adevarate. Stii, am fi putut intoarce foaia, sa o luam de la capat.

Cand am auzit aceste cuvinte am auzit un bubuit, in capul meu, bineinteles. Replica s-a mi-a starnit o ura si un dezgust absolut. Respectul pe care l-am purtat inainte pentru el, la fel si cu ultima picatura de dragoste, in momentul asta s-au spart in milioane de bucatele. Dupa ce mi-a ruinat viata si ma facut sa ma simt ca si ultimul om de pe pamant, vine cu astfel de replica. Simt cum sangele circula prin cap, chipul meu inrosindu-se inzecit. Ridic din spranceana dreapta si stramb un pic din nas.

-Cum poti veni acum, in aceasta seara, si fix in locul acesta sa imi spui mie toate aberatiile tale? Tu realizezi cat este de nesimtit? Sase ani de zile am stat, si te-am asteptat. Viata mea a devenit un cosmar, am ajuns la un moment dat sa imi doresc moartea, insa omul asta, Kiba, m-a ajutat sa trec peste. Si stii? Totul are un sfarsit. Iar despre foaie, nu intotdeauna trebuie sa o intoarcem. Cateodata trebuie sa o rupem!!

Spunand asta imi potolesc nervozitatea. Am avut nevoie sa imi descarc putin toate acumularile de suparare in ultimii ani. In ochii mei verzi, se amesteca si teama, si suparare, si neincrede, si in cele din urma dezgust. Sunt nevoita sa recunosc, sunt silita mai bine spus. Sasuke inca mai exercita asupra mea o impresionanta cantitate de atractie in ciuda timpului scurs.

-Nu ai pentru ce sa mai ramai…nu mai ai pentru cine! Ii raspund eu cu o vaga urma de tristete in glas.

Privirea lui e demna de mila. Se intoarce si rupe un minunat trandafir dintr-un ghiveci. Rupe una cate una, cate o petala rozalie. Eu stau si privesc amuzata aceasta scena.

-Acum te apuci sa faci ’’Ma iubeste, nu ma iubeste’’? ii spun eu cu un aer superior. Ofteaza parca nemultumit de ceea ce i-am spus insa nici ca il las sa scape: Nu te mai obosi, stii de la mine raspunsul: nu te mai iubesc!

Il vad cum isi ridica privirea nula. Chiar nu l-a durut deloc ce i-am spus? Sau l-a durut insa nu vrea sa arate. Stie sa joace teatru sarmanul om. Sarman pe nai…ba.

-Timpul te-a schimbat. Imi spune el sec, continuand sa rupa trandafirul.

-Nu timpul m-a schimbat. Durerea m-a maturizat!

-Familia lui Kiba trebuie sa fie chiar incantata vazand ce nevasta si-a gasit fiul lor, si ce influenta are, de asemenea. Tu te simti ca si peste in apa, printre ei.

Incep sa respir alert. Sakura… ai uitat ca nervii nu iti fac bine. Imi duc mana pe bara rece. Cum am atins-o, un tremurat si-a facut aparatia, dar macar stiu ca nu voi cadea in fata acestui om, bun de nimic. Cu ce drept se reintoarce si isi bate joc de viata mea? De ce isi da el cu opinia? I-am cerut eu asta?

-Pastreaza pentru tine aceste observatii. Pe mine ma lasa rece. Dar tie s-ar putea sa iti indulceasca amintirile alea de care s-a ales praful. Iar acum, daca nu vei pleca, voi fi nevoita sa chem paza.

-Si ce le vei spune? Ca fostul tau iubit a venit aici sa te vada pentru ultima data? Sau ca a venit aici sa il avertizeze pe viitorul tau sot, despre ce il va astepta? Chiar as vrea sa stiu ce fata vor avea cei adunati aici, mai ales tatal tau.

Tac. Se pare ca mintea i-a revit la cap, iar replicile sale pe mine ma lasa interzisa. Cum poate sa imi faca asta, chiar atunci cand credeam ca mi-am gasit echilibrul a reaparut. Am vrut sa ramana o umbra efemera in viata mea, ce nu mai are nevoie de atentie, de absolut nimic. Insa a revenit si mi-a zguduit rau de tot mintile, facandu-ma sa imi vina rau, de la prea multi nervi. Imi musc buza de jos pana la sange. Acum ceva timp as fi dat orice sa il vad, si sa ii aud glasul, insa in momentul de fata vreau sa ii inchid gura aia spurcata.

-Nu am venit cu intentii rele, chiar deloc. Nu am venit sa te recuceresc, nici pe departe. Dar chiar am vrut sa vad ce se ascunde sub aceasta splendoare. Esti toata numai flacara si pasiune, poate chiar ar trebui sa il avertizez pe bietul baiat. Spune acesta cu ironie in glas. Imi reiau discursul si ii istorisesc faptul ca nu am de gand sa il parasesc pe Kiba, si ca ma casatori, orice ar spune.

-Esti o actrita de minune. Nimeni nu ar spune ca nu il iubesc pe sarmanul Kiba. Si nimeni nu ar spune ca sub aceasta infatisare se ascunde un alt tip de femeie. Pe buzele sale incolti un zambet pervers apoi isi continua replica. Si oare cine s-ar gandi ca aceasta femeie a petrecut o noapte pe plaja cu un alt barbat, chiar sub clar de luna plina.

Ii spun disperata ca nu imi trebuie sa comemorez acele clipe, ce pentru mine sunt decedate. Incep sa tremur iar in urmatoarea secunda sunt prinsa in bratele sale. Doamne, parca sunt din fier. Incepe sa imi sarute gatul, eu incercand disperata sa ies din stransoarea sa, pentru a nu fi vazuta de cineva. Urca din ce in ce mai mult spre gura mea, care incearca disperata sa se fereasca.

Dragilor, multumesc pentru commuri :* Si cu parere de rau va spun ca plec la bunica mea, maine, si nu imi iau leptopul cu mine. Chiar daca il iau, nu am net. Oricum va multumesc ca cititi acest fic :*

Priiimaaa:X:X:>:D<
Hai cu nextu' ca devine palpitant >:D< Sper sa ma anunti si pe mine si inca o data, imi place ficul tau mult mult mult mult mult de tot. Si cu asta sunt mai mult de 30 de cuvinte!

Edit Anna~Anitta: Atunci cand comentati un fic/ one-shot, veti folosi minim 10 cuvinte. Te rog sa-ti editezi comentariul pentru a nu fi considerat spam. Multumesc!

Vizitator

Buna scumpo
Scuze ca nu am trecut pana acum pe la el cu un com desii l-am citit -.-"
Vina mea ... :|
Foarte interesanta ideea. Imi place foarte, foarte mult. :X
Sas'ke este un copac. Vine si ii distruge ziua logodnei. Nu ca mi-ar displacea ca Saskura si Kiba sa nu se casatoreasca. Chiar asa de ***** sa fie?? O saruta? :X
Imi place :X
Vreau next-ul cat mai repede si sper sa ma anunti te rog.
Spor la scris si multa imaginatie!

Stef

oau ce frumos este ficul tau in love

ai foarte multa descriere ceea ce e bine ! si imi place ca i ultimul capitol a inceput sa devina intresanta. :love cand pui nextul te rog sa ma anunti si pe mne ! puppy eyes

te

deea !

la ultima parte incepeam sa continui eu in mintea mea , ajungand departe departe , foarte departe.
Nasol ca pleci:| sa aduci nextul repede ca altfel te bat:) : kiss

Subiect: Re: Against the wishes Sam 04 Aug 2012, 08:17

Buna-Buna
Imi cer sincere scuze ca nu am mai postat nimic, insa abia ieri am ajuns acasa de la bunica mea. Obosita, si mai mult moarta decat vie, m'am bagat direct in pat.

Maine plec la mare, cu familia, programul meu fiind foarte incarcat, insa ma voi revansa data viitoare cu 2 capitole, asa sa ma iertati ca am intarziat

Kiss From Soricel

Subiect: Re: Against the wishes Mier 05 Sept 2012, 10:19

Imi pare rau ca nu am trecut pana acum la fic-ul tau , dar pur si simplu il ador! rock
Este original si asta e ce ma bucura cel mai mult!
Apai ce mai e si cu Sasuke ala? Se duce si o pupa chiar in ziua aia?!
Place , place , place ideea!
Descriere ai, capitolele sunt luuungi si nici mult dialog..
pffoa, fic-ul perfect!
Sa ma anunti printr-un PM cand te intorci , please.
Distractie placuta si sa te arzi!
Te si calduros.
Meli&Co

Subiect: Re: Against the wishes Vin 12 Oct 2012, 19:21

Fan Fic Sasuke&Sakura blocat la cererea autoarei.